ESEU

Prezentati si argumentati cinci competente de comunicare foarte importante

pentru profilul formatorilor de adulti

MOTTO: „Dacă învăţarea înseamnă viaţă, atunci viaţa trebuie să fie ea însăşi o sursă de
învăţare"(E.C.Lindeman, The Meaning of Adult Education, 1926)

Comunicarea a fost perceputa ca element fundamental al existentei umane inca

din antichitate. In fapt, insasi etimologia termenului sugereaza acest lucru; cuvantul
„comunicare” provine din limba latina; „communis” inseamna „a pune de acord”, „a
fi in legatura cu” sau „a fi in relatie”, desi termenul circula in vocabularul anticilor cu
sensul de „a transmite si celorlalti”, „a impartasi ceva celorlati”.
Comunicarea în sens larg este procesul de transmitere şi receptare de informaţii,
acest proces fiind bazat pe co-împărtăşirea unei semnificaţii.
În educaţia adultilor rolul central il va avea comunicarea informaţiilor prin
prisma caracteristicilor specifice vârstei adulte ( biologice, psihologice, sociale), şi
implicaţiile acestora asupra procesului de dezvoltare personală. Din orice punct am
analiza educaţia adulţilor, ea se raportează mereu la capacităţile acestora. De aici şi
unul dintre perceptele fundamentale ale educaţiei permanente : a învăţa să înveţi; să-ţi
dezvolţi la maximum aceste posibilităţi.
Comunicarea poate fi verbală şi non verbală. La rândul său comunicarea verbală
poate fi orală şi scrisă.
Înţelegerea ( comprehensiunea) implică procese cognitive de analiză şi sinteză.
Este un proces în care putem accesa cunoştinţe şi putem sintetiza noi cunoştinţe din
experienţele anterioare sau din cunoştinţe achiziţionate anterior.Diferenţa dintre
înţelegere/comprehensiune şi cunoştinţe este ca diferenţa dintre învăţare şi memorare.
Persoanele care au dobândit înţelegerea/comprehensiune pot iniţia acţiuni utile pentru
că pot sintetiza noi cunoştinţe sau în anumite cazuri noi informaţii.
Astfel, în absenţa înţelegerii, cunoştinţele se pot dovedi utile doar în situaţii similare
celor în care au fost achiziţionate. Într-o nouă situaţie de învăţare, care solicită o
sinteză a cunoştinţelor anterioare, nu vom fi capabili să obtinem rezultatul dorit fără
înţelegere.
Ca şi învăţarea, comunicarea cu adulţii are următoarele caracteristicii specifice:
• Deţin un bagaj crescut de experienţe de comunicare în diferite contexte;
• Vin cu aşteptări legate de comunicare şi cu puternice sentimente în legătură cu
acestea, bazate pe experienţele trecute de comunicare;
• Au control asupra procesului de comunicare, în sensul că îşi pot gestiona
reacţiile nonverbale şi paraverbale în funcţie de scopul comunicării;

1
 • Adulţii trebuie să beneficieze de oportunităţi variate de a iniţia comunicarea
(opţiunea personală privind disponibilitatea în comunicare);
• Procesul comunicării este puternic motivat de aşteptări şi interese personale,
atmosfera de comunicare şi responsabilităţile asumate;
• Comunicarea la adulţi este direct influenţată de personalitatea celui care
iniţiază comunicarea, de credibilitatea acestuia şi de tăria argumentelor;
• Respectarea distanţelor în comunicare este mult mai accentuată la adult decât
la copil (asigurarea nevoii de intimitate în comunicare).

Nevoia de a spune

Este nevoia de a transmite informaţii celor din jurul nostru. Permanent simţim
nevoia să spunem ceva, să arătăm, să explicăm, etc. Dacă simţim nevoia să spunem
ceva semnificativ pentru noi şi nu o facem, transmiterea informaţiei se va realiza
involuntar, inconştient, într-un mod mascat (ex: prin stări de tensiune, anxietate,
agresivitate, sau chiar somatizări în cazul unui mesaj negativ refulat).

Nevoia de a fi ascultat, auzit, înţeles

Într-o relaţie suntem întotdeauna trei: eu, tu şi relaţia dintre noi. În momentul
în care spun ceva, important este ca mesajul să ajungă la celalalt în acelaşi fel în care
l-am transmis, adică să fiu receptat şi înţeles.
Teste efectuate cu privire la ascultare au demonstrat că o persoană obişnuită îşi
poate aminti numai 50 % din ceea ce a ascultat (dacă este chestionată imediat) şi
numai 25% după 2 luni.
Înţelegerea unui mesaj presupune potrivirea informaţiei primite la nivelul
interlocutorului.
Ce doreşti să îmi comunici Mesajul iniţial
Ce îmi spui de fapt
Ce înţeleg eu
Ce reţin eu
Ce accept eu
Ce am înţeles eu că doreai să îmi
Mesajul final
comunici

Nevoia de a fi recunoscut

În orice schimb informaţional între două sau mai multe persoane, deci în orice
proces de comunicare interpersonală apare nevoia de a fi recunoscut: nevoia ca
celălalt să conştientizeze prezenţa mea, valoarea informaţiei pe care o transmit, etc.
Nevoia de a fi recunoscut funcţionează în strânsă legatură cu urmatoarea nevoie,
aceea de a fi apreciat.

Nevoia de a fi apreciat

2
 Este nevoia de a avea sentimentul că suntem importanţi pentru persoanele cu
care stabilim relaţii de comunicare. Trăim într-o societate în care nu suntem suficient
valorizaţi.Vedem întotdeauna ceea ce nu a făcut celălalt, nu şi ceea ce a făcut. Aceste
părti negative, repetate slăbesc încrederea în forţele proprii, în capacităţile noastre de
a realiza ceva.

Nevoia de a influenţa
Nevoia de a influenţa reprezintă nevoia de a provoca o reacţie, o schimbare de
opinii, credinţe, comportamente, atitudini.

Nevoia de intimitate
Fiecare dintre noi se simte securizat când sunt respectate anumite distanţe în
comunicare.
Exista 4 tipuri de distanţe: distanţa intimă, distanţa personală, distanţa socială,
distanţa publică

 Distanţa intimă - aşa numita distanţa "corp la corp" - maximum 15 - 40 cm -

este distanţa la care vocea are un rol minor, distanţa în care acceptăm numai
persoanele foarte apropiate: parteneri, părinţi, fraţi/ surori.
 Distanţa personală - este distanţa "familiară" - 45-75 cm până la maxim 125
cm - distanţa în care vocea este familiară, normală, distanţa în care acceptăm
persoanele familiare nouă-prieteni, colegi, cunoscuţi.
 Distanţa socială - 125-210 cm - este distanţa pe care o impunem în
schimburile sociale cu persoanele noi pe care le cunoaştem, cu partenerii de
afaceri, etc. La aceasta distanţă vocea este plină, distinctă, mai intensă.
 Distanţa publică - până la 7.50 m- este spaţiul în care acceptăm orice persoană
necunoscută. La aceasta distanţă discursul este formalizat, gesturile sunt
stereotipe, formale.
Concluzie
„Prin comunicare, omul modern se analizeaza pe sine, ii analizeaza pe cei cu care
se afla in interactiune si – in ultima instanta – poate gasi un mod propriu de
investigare a lumii care il inconjoara. Comunicarea eficienta – aflata la a treia editie –
vine in sprijinul unui spectru larg de utilizatori: studenti, cadre didactice, manageri,
formatori, traineri din organizatii etc. Insa, dincolo de aceasta sfera a profesionistilor
din aria comunicarii, cartea de fata urmareste integrarea fiecarui cititor intr-un demers
de profesionalizare a comunicarii, proces cerut de catre societatea contemporana.”
(Ion-Ovidiu Panisoara) Comunicarea eficienta. Editia a III-a, revazuta si adaugita, Ed
Polirom 2005

3
Sursa: http//science.uniserve.edu.au
Prof. ROŞU Alina