Cunoaşterea temperamentului este deosebit de importantă pentru a putea atenua

influenţa negativă a unor trăsături asupra conduitei umane.

Identificarea trăsăturilor temperamentale este foarte importantă în activitatea
educaţională pentru:
 a ameliora relaţia profesor-elev,
 a facilita integrarea elevului în clasă,
 a acţiona pentru a pune în valoare trăsăturile pozitive, favorizante din punct de vedere
educaţional şi pentru a compensa, modela sau combate aspectele negative.
Prin educaţie şi autoeducaţie se acţionează în direcţia mascării şi compensării unor trăsături
temperamentale, în direcţia luării în stăpânire a propriului temperament prin autocontrol
conştient.
 Astfel, copiii colerici (agitaţi, impulsivi şi nestăpâniţi), datorită exerciţiilor sociale,
presiunii opiniei colegilor, a aprecierilor de grup şi a atitudinii profesorilor, vor face
eforturi pentru a se autocontrola şi vor deveni treptat mai stăpâni pe conduita lor.
 Cei care au un temperament flegmatic (inerţi, lenţi şi meticuloşi) vor depune eforturi
pentru a-şi mări ritmul activităţilor, a-şi spori flexibilitatea gândirii, mobilitatea acţiunii
şi atenţiei.
 Copiii melancolici (interiorizaţi, sensibili, timizi şi visători), în procesele de adaptare şi
integrare în sociogrup, vor dobândi încredere în propriile capacităţi, vor fi activaţi şi
solicitaţi în comunicarea educaţională şi vor fi încurajaţi mai ales de propriile lor
succese.
 Sangvinicii, treptat, se vor alinia şi ei la criteriile şi aprecierile dominante ale
mentalităţii sociogrupului de elevi, vor începe să reflecteze şi să delibereze mai mult
şi mai bine înainte de acţiune şi vor ceda loc şi altor elevi să discute şi să iniţieze acţiuni.