Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Temă de reflecţie
Argumentaţi caracterul sistemic al principiilor consilierii.
Obiective-cadru pentru clasele I-V, V-VIII Competenţe generale pentru clasele IX-XII
- dezvoltarea capacităţii de autocunoaştere şi a - explorarea resurselor personale care
atitudinii pozitive faţă de sine, influenţează planificarea carierei,
- dezvoltarea abilităţilor de interrelaţionare în - integrarea abilităţilor de interrelaţionare în
contexte variate, vederea dezvoltării personale şi profesionale,
- dezvoltarea abilităţilor de utilizare a - utilizarea adecvată a informaţiilor în propria
informaţiilor în procesul de învăţare, activitate pentru obţinerea succesului,
- dobândirea abilităţilor de explorare şi - elaborarea proiectului de dezvoltare personală
planificare a carierei, şi profesională,
- exersarea abilităţilor de management al unui - exersarea abilităţilor de management al unui
stil de viaţă de calitate stil de viaţă de calitate.
2008 ş.a.) în forma secvenţiată a unor etape distincte, având fiecare finalităţi necesar a fi
atinse pentru înregistrarea progresului în sensul dezvoltării stării de sănătate mentală şi
emoţională a clienţilor. După Dumitru (2008, p. 80-86), spre exemplu, fazele procesului
de consiliere psihopedagogică sunt:
1. Stabilirea unei legături cu clientul şi cu lumea sa – consilierul trebuie să încerce să
analizeze problemele împreună cu clientul şi nu în locul clientului.
2. Invitaţia adresată clientului de a vorbi şi încurajarea acestuia să-şi spună povestea
– pentru a stimula autodezvăluirea este necesară adresarea de întrebări deschise;
3. Ascultarea activă a clientului şi observarea manifestărilor acestuia – este un
indiciu al atenţiei acordate clientului, îl încurajează pe client să vorbească; se
exprimă prin contact vizual, urmărirea limbajului nonverbal şi paraverbal al
clientului şi utilizarea încurajărilor minime;
4. Clarificarea (identificarea, definirea) problemelor clientului – se realizează prin
reformulare, resemnificare, interpretare şi constă într-o schimbare a viziunii
clientului asupra problemei, contextului acesteia şi implicit asupra posibilităţilor
sale de a ieşi din impas;
5. Creşterea gradul de conştientizare de către client a problemelor sale şi
identificarea modalităţilor de rezolvare a acestora – prin interviu, clientul devine
conştient de propriile resurse şi limite, începe să se accepte aşa cum este, începe
să gândească pozitiv şi să se angajeze într-un proces de schimbare evolutivă;
6. Confruntarea clientului cu propriile credinţe şi convingeri care reprezintă surse de
rezistenţă la schimbare – credinţele clientului sunt uneori obstacole în calea
rezolvării problemei sale; rezistenţa la schimbare se manifestă prin refuzul de a
vorbi despre anumite lucruri care îi provoacă anxietate şi disconfort, sau vorbeşte
exprimând nelinişte.
7. Analiza soluţiilor alternative posibile şi adoptarea unei decizii – clientul aflat în
impas fie nu identifică soluţii la problemă, fie nu identifică soluţii satisfăcătoare.
În acest caz sarcina consilierului este de a multiplica perspectivele de abordare a
problemelor, de a genera mai multe soluţii, de a realiza o analiză comparativă şi
apoi de a alege o soluţie;
8. Facilitarea activă a schimbării evolutive – alegerea unei soluţii trebuie urmată de
aplicarea ei, adică de schimbarea modului de a gândi şi acţiona al clientului, fapt
care necesită sprijin, îndrumare, din partea consilierului;
9. Experimentarea şi exersarea noilor comportamente – pe măsură ce aplică
schimbările modului de a gândi şi acţiona, clientul are nevoie de feedback şi
sprijin până va ajunge să stăpânească bine noile proceduri.
10. Funcţionarea adaptativă optimă – clientul trebuie să transfere cele învăţate în viaţa
cotidiană, fără a fi asistat şi îndrumat permanent de cineva. Astfel va avea
sentimentul că poate face faţă eficient solicitărilor diverse ale vieţii.
Ehly şi Dustin (1989, p. 39-45) se raportează la modelul psihoeducaţional şi
descriu cinci paşi ai procesului de consiliere, accentuând importanţa monitorizării
implementării soluţiei adoptate şi evaluarea rezultatelor: 1. identificarea problemei –
prezentarea problemei şi evaluarea nevoilor clientului; 2. analiza problemei – luarea în
considerare a indiciilor comportamentale relevante pentru problemă, dezvoltarea unui
plan de acţiune (strategie sau tactică); 3. intervenţia educaţională sau formativă –
implementarea activităţilor pentru schimbarea clientului; 4. evaluarea programului de