Rolul psihoterapiei in domeniul asistentei sociale

În asistență socială consilierea reprezintă cea mai importantă metodă de intervenție

pe care o utilizează în procesul de ajutorare a beneficiarului (individ, familie, grup). Misiunea
asistentului social este de a ajută clientul să devină independent de serviciile sociale, iar
metodă principala prin care se atinge acest scop este consilierea.
Prin consiliere asistentul social are posibilitatea să exploreze, să descopere și să
clarifice care sunt resursele clientului și împreună cu acesta să stabilească care sunt soluțiile
pentru rezolvarea problemei cu care se confruntă.
Asistentul social îl ajută pe beneficiar în sensul motivării de a acționa pentru
schimbarea acelui comportament care a determinat situația de criză și pentru restabilirea
echilibrului psihosocial al viețîi.
Procesul de ajutorare a individului se desfășoară pe parcursul a mai multor ședințe
(numărul îl stabilește asistentul social în funcție de dificultatea cazului), în cadrul cărora,
împreună cu clientul parcurge sistematic mai multe etape.
În cadrul acestui demers, asistentul social împreună cu clientul va analiză mai întâi
care este natură problemei, apoi se vor explora care sunt resursele
individului/familiei/comunitățîi (calități, credințe sau valori ale individului, persoane din
familia lărgită care ii pot oferi suport, serviciile unei instituții). Ulterior, beneficiarul va alege
o soluție pentru rezolvarea situației sale și va realiza schimbarea dorită cu sprijinul
profesionistului.
Consilierea este o relație umană, care implică empatie, respect și adevăr. Consilierea
că relație de ajutor este un proces care înseamnă parcurgerea mai multor etape de timp.
Consilierea se poate desfășura într-un interval de timp bine delimitat. Consilierul are în vedere
sprijinirea clientului în a lua o decizie în cunoștință de cauza, puterea de decizie aparțînând
clientului în totalitate. Consilierul oferă sprijin, suport emoțional pentru situațiile de criză, are
un rol de facilitor al introspecției și analizei pe care o face clientul, acesta primind suport
pentru adaptarea și schimbarea din mediul sau de viață. Consilierul trebuie să respecte în
timpul consilierii dreptul clientului la autodeterminare, autonomia clientului fiind definitorie.
Consilierul trebuie să ajute clientul să-și identifice/ conștientizeze problemele pe care
le are, trebuie să-l convingă că problemele există și să-l motiveze pentru a face eforturi de a se
schimbă, pentru depășirea situației problematice cu care acesta se confruntă. Pentru că o
consiliere să fie eficientă, clientul trebuie să recunoasc faptul că problema să este una
neobișnuită. Consilierea va avea succes numai dacă clientul urmărește îndeplinirea sarcinilor
primite conform planului de strategii stabilit împreună cu consilierul.planului de strategii
stabilit împreună cu consilierul. “În practica de consiliere psihologică, deşi este nevoie de o
bună evaluare psihologică a clientului, consilierul asistent social clinician nu trebuie să cadă
în capcana psihodiagnosticului; el nu trebuie să se fixeze în mod rigid asupra acestuia, ci să
abordeze clientul ca pe o persoană unică, de sine stătătoare, autoafirmativă, fără a uita că
nu există boli, ci doar indivizi prin care acestea se manifestă (Hanibal 2012, 192)”.
Un element deosebit de important pentru realizarea acestei metode de intervenție,
este realizarea relației de sprijin dintre asistentul social și client, care se construiește pas cu
pas. Inițial profesionistul trebuie să comunice clientului despre confidențialitatea
informațiilor, apoi trebuie să sublinieze dorința acestuia de a se schimbă spre direcția dorită în
viață, să dezvolte încrederea clientului în puterea lui de a se integra în
grup/comunitate/societate și apoi trebuie înlăturate unele tendințe de a da sfaturi sau de a
moraliză și judecă situația prezența.
Standardele asistenței sociale recomandă în cazul aplicării metodei că profesionistul
să exploreze împreună cu clientul care sunt soluțiile de rezolvare a dificultăților, să ofere
alternative pe care să le analizeze împreună cu individul, fiind subliniate riscurile și
responsabilitățile pentru fiecare soluție dacă ar fi aplicată.
 BIBLIOGRAFIE

* Dumitrascu, Hanibal, Consiliere in asistenta sociala (suport de curs), Universitatea Bucuresti,

2008-2009

*https://www.qreferat.com/asistenta-sociala/CONSILIEREA-IN-ASISTENTA-
SOCIA819.php