REZOLVAREA CONFLICTELOR

Conflictul este o parte firească a vieții de zi cu zi și poate fi tratat pe căi pozitive sau
negative. Abordat printr-o gândire pozitivă, conflictul poate avea rezultate creative, poate fi o
forță pozitivă pentru dezvoltarea personal. Abordat printr-o gândire negativă, conflictul poate
avea rezultate distructive atât din punct de vedere emoțional cât și fizic.
Într-o școala conflictele se pot accentua atunci când elevii nu ştiu să-şi exprime
supărarea sau nemulţumirea într-un mod neagresiv și apelează la violența verbală .Ca urmare
se ajunge de multe ori și la violență fizică. Este important să se intervină rapid și să se
sancționeze ferm aceste comportamente violente pentru ca ele să nu devină o obișnuință.

Exemplu de situație conflictuală:

“La ora de sport, clasa a VII-a, în timpul unui meci de fotbal se ivește un conflict. Totul a pornit
de la un gol pe care l-a primit unul dintre elevii care se afla în poartă în timpul partidei de fotbal.
Nemulţumirea coechipierilor săi a condus la o încăierare .”

Cauze:
-        vârsta și trăsăturile de personalitate ale elevilor;
-        lipsa abilităților de rezolvare pașnică a conflictelor de către elevi ;
-        educația din familie;

Soluții posibile:
- Negocierea conflictului de către profesor (explicarea și argumentarea comportamentului
de către elevi, găsirea unei soluții );
- Arbitrajul conflictului cu implicarea digintelui ;
- Impunerea autorității profesorului prin sancționarea elevilor conform regulamentului
școlar (scăderea notei la purtare, etc.);

- Medierea conflictului de catre director.

- Ignorarea gestului elevului ;

Cred că cele mai bune soluții sunt primele două, pentru că ambele ar avea consecințe
pozitive în stingerea conflictului.
Pentru a gestiona corect un conflict este esențial sa-l ascultam pe celalalt. A-i confirma –
“Da, tu crezi asta, tu vrei asta” nu inseamnă să fii de acord cu el (cu ce gândește sau crede).
Făcând aceste lucruri – ascultarea si confirmarea – deja mult din puterea conflictului scade,
pentru că celălalt nu mai simte nevoia să-și apere punctul de vedere, pentru că a fost
recunoscut deja.
Profesorul trebuie să asculte ambele păreri și să îndemne elevii să se asculte unul pe
celălalt . Fiecare punct de vedere are multe lucruri în spate, care ne determină să avem o
anumita opinie, de aceea profesorul trebuie să propună confruntarea părerilor, pentru a afla
motivele care îi determină pe elevi să aibă opinii contradictorii.
 La final, după ce fiecare a explicat motivele pentru care are o anumita părere, se stabilește
ce diferă în opiniile lor, dar și ce se aseamană. În acest context se poate lua o decizie mult mai
bună pentru toți cei implicati și se poate transforma conflictul într-o comunicare reală,
constructivă.
Comportamentul impulsiv este caracteristic unor elevi care par incapabili să anticipeze
consecinţele actelor lor. Aceşti elevi pot constitui o problemă dificilă pentru profesor. Ei sunt
incapabili să asculte discursul profesorului şi refuză să îndeplinească indicaţiile verbale ale
acestuia. Pentru rezolvarea acestei situaţii, se stabileşte de la început o regulă generală cu
privire la modul în care trebuie ascultat profesorul de către elevi,regulă care trebuie să includă
şi consecinţele pozitive şi negative.
Reacţia elevilor la asemenea atitudini poate lua forme extreme: furie, agresivitate
verbală, vandalism, bătăi etc. Pentru contracararea acestor cauze, sunt necesare anumite
calităţi din partea cadrului didactic, dar şi asigurarea anumitor oportunităţi din partea celorlalţi
factori implicaţi:
- profesorul trebuie să posede o personalitate pozitivă;
- să utilizeze metode de predare eficiente;
- să utilizeze şi să menţină standarde comportamentale coerente;
- să dispună de sprijinul directorului pentru măsurile disciplinare luate;
- să aplice în mod consecvent standardele de comportament tuturor elevilor;
- să dispună de sprijinul părinţilor;
- să se ocupe în mod consecvent şi coerent de cauzele comportamentelor inadecvate;
- să dispună de influenţa pozitivă a directorului;
- să ia măsuri stricte de respectare a disciplinei.

Un conflict școlar soluționat prin dialog, prin mediere, ar putea fi și un exemplu în

respectiva instituție pentru abordarea conflictelor ulterioare. Deși nu pare, elevii sunt foarte
receptivi în ceea ce privește ascultarea punctelor de vedere ale celuilalt elev cu care au intrat în
conflict, ascultarea motivelor lor reciproce, ascultarea și sondarea cauzelor care au dus la
conflict, și găsirea de către ei înșiși a unei soluții pentru ca pe mai departe să fie camarazi și buni
colegi, toate acestea sub asistența și facilitarea unui mediator.
Implicarea elevilor pe post de mediator ar putea fi o alternativă la metodele
tradiţionale, care pot fi depăşite. Medierea conflictelor de către elevi creează o alternativă la
rezolvarea conflictelor, neimplicând decizia adulţilor, ci bazându-se pe sprijinul unor mediatori
egali. Astfel, rezolvarea conflictului vine chiar de la cei implicaţi direct în conflict după ce sunt
ajutaţi să-şi cunoască şi înţeleagă reciproc poziţiile şi sentimentele
În concluzie, conflictul poate deveni sursă de maturizare și învățare; poate fi pozitiv sau
negativ, constructiv sau distructiv, în funcție de ceea ce facem noi din el.