UNIVERSITATEA CREȘTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR"

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI

DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI
DIDACTIC

Conflictul în clasa de elevi

Coordonator ştiințific: Cursantă:

Lect.univ.dr. Ciobănică Marina Ștefania

Brîncoveanu Camelia

București
2021

1
 Conflictul este un femomen important și prezent în viața noastră,fără de care nu putem exista,
întreaga noastră existență se bazează atât pe lucruri pozitive cât și cele negative. Fără conflict
societatea noastră ar funcționa perfect, însă cuvântul „perfect” nu ne definește pe noi ca societate
deoarece conflictele sunt o componentă naturală și inseparabilă a vieții, bineînțeles de
magnitudini și tipuri diferite.

În definiția clasică, încă din timpurile vechi, conflictul reprezintă o ostilistate, o luptă între
indivizi, între clasele sociale, între grupuri, comunități, state cu interese politice, religioase,
rasiste,etnice etc. divergente cu efecte distructive ale interacțiunii sociale.

În cazul unui conflict, acesta poate fi pozitiv sau negativ. În cazul conflictului pozitiv acesta,
poate determina dezvoltarea socială, sănătatea mintală, schimbarea socială având efecte pozitive
asupra societății. În cazul conflictului negativ, acesta poate determina o tensiune nervoasă mare,
mai multe nemulțumiri și reproșuri ducând la o situație necontrolată și greu de rezolvat.

Rezultate conflictelor între două sau mai multe persoane pot fi constructive sau
distructive.Conflictele contructive se referă la rezultate pozitive, o armonie a sinelui cu viață în
sensul în care persoana și-a însușit și format noi atitudini, noi trăiri, își dezvoltă conștiința de sine
și devine mai stabilă în comportamente. Însă cele distructive apar sentimente de depreciere în
ceea ce priveşte propria persoană, de neîncredere în forțele proprii iar relaţiile interpersonale se
depreciază.

În mediul şcolar putem evidenţia conflicte între elevi, conflicte între profesori şi elevi, conflicte
între profesori, conflicte între părinţi şi cadrele didactice.

2
În cazul elevilor, conflictele au la bază, de regulă, competiţia , dorinţa de afirmare cu orice preţ,
invidia, antipația reciprocă, intoleranţă, nepotrivirile de caracter, lupta pentru dominarea
grupului, comunicarea slabă, exprimarea nepotrivită a emoţiilor, lipsa priceperilor de rezolvare a
conflictelor, utilizarea greşită a puterii de către cadrul didactic, agresiunile nemotivate din partea
colegilor, criticile aduse familiilor lor, agresarea prietenilor, aroganţa, minciunile şi ridiculizarea
aspectului fizic.

În ce privește atmosfera competitivă este bine cunoscut faptul, că unii elevi sunt obişnuiţi să
lucreze individual pe bază de competiţie, lipsindu-le deprinderea de a munci în grup, încrederea
în colegi şi profesori. Ei nu doresc decât victoria asupra celorlalţi şi dacă nu o obţin îşi pierd
stima de sine. Competiţia apare în toate momentele, chiar în cele în care ea este neproductivă.

Referitor la atmosfera de intoleranţă se constată uneori că în clasă se formează clici iar lipsa
sprijinului între colegi duce de multe ori la singurătate şi izolare. Apar resentimente faţă de
capacităţile şi realizările celorlalţi, neîncrederea şi lipsa prieteniei.

Comunicarea ineficientă este o sursă inevitabilă de conflict. Cele mai multe conflicte pot fi
atribuite neînţelegerii sau percepţiei greşite a intenţiilor, sentimentelor, nevoilor şi acţiunilor
celorlalţi.

Elevii nu ştiu să-şi exprime în mod pozitiv nevoile şi dorinţele sau le este frică să facă
asta.Conflictele se pot accentua atunci când elevii au sentimente deplasate, nu ştiu să-şi exprime
supărarea sau nemulţumirea într-un mod neagresiv, îşi suprimă emoţiile şi sunt lipsiţi de auto-
control. În soluţionarea acestor conflicte un rol mare îl are profesorul, el trebuie să afle, în primul
rând, cauzele concrete ale conflictului apărut.

Violenţa psihologică repetată îndreptată împotriva elevilor, poate duce la apariţia sentimentului
de frustrare, care se poate generaliza determinând o schimbare a atitudinii faţă de profesor şi faţă
de activitatea şcolară în general. Sunt elevi care suferă ca urmare a unor judecăţi negative ale
unor profesori, judecăţi care vin să întărească propriul lor sentiment de îndoială, de descurajare,
de lipsă de încredere în forţele proprii.

Conflictele dintre cadrele didactice sunt determinate, mai ales, de lupta pentru obţinerea unor
avantaje (obţinerea gradaţiei de merit, de exemplu), lupta pentru obţinerea unor funcţii de
conducere (şef de catedră sau de comisie metodică, membru în consiliul de administraţie,
director adjunct, director) sau pentru afirmare (obţinerea de premii de către elevii lor care
participă la diverse concursuri şcolare, obţinerea gradelor didactice etc.).

Printre cauze se numără și existenţa unor convingeri şi opinii diferite, a unor valori diferite,
deosebirile în plan temperamental şi cultural.

Foarte delicate sunt conflictele unor profesori cu conducerea şcolii în general sau cu directorul
şcolii în special. Pentru evitarea şi/sau rezolvarea rapidă a unor astfel de conflicte, este bine ca

3
fiecare parte să adopte un comportament proactiv, prin care se caută îmbunătăţirea relaţiilor
interpersonale dar şi a celor organizaţionale.

Acest caz se produce între mai multe cadre didactice care concurează pentru promovare(salarii
de merit, gradații) sau pentru o poziție influentă în școală.

Mai jos am evidentiat un conflict in legatura cu un copil ostil si sfidator.

Elevul Mihai Ion este elev in clasa a VIII-a la Şcoala cu clasele I-VIII nr. 198 - Strada
Apusului nr. 73-75 din Bucuresti sector 6.

1.Contextul problemei

Elevul face parte dintr-o clasă cu copii foarte silitori și cu rezultate deosebite. Problema majoră a
acestuia este legată de accesele de violență verbală faţă de profesori și de colegii de clasă. Încă
de la începutul clasei a VIII-a s-a dovedit a fi foarte activ în crearea de situaţii conflictuale,
perturbând acivitățile didactice prin comportament ostil și sfidător faţă de profesori. În
permanență atrage atenţia prin gesturi şi limbaj neadecvat, dorind să fie remarcat. Sarcinile
şcolare le consideră ca pe o pedeapsă, profesorul fiind pentru el un adversar.În ceea ce priveşte
situaţia la învăţătură, trebuie să amintesc faptul că este unul dintre cei mai inteligenţi elevi din
clasă, dar nu este constant în pregătire.

2.Problema

Starea conflictuală s-a produs la începutul anului şcolar şi s-a accentuat din ce în ce mai mult,
fiind recunoscută de profesori, elevi şi de părinți.Elevul întrerupe frecvent ora, nu respectă
regulile clasei şi vorbeşte urât cu cei din jur. Explicația rezidă în lipsa de timp şi afecţiune a
părinţilor precum și anturajul acestuia.

3.Identificarea problemei

De la vârsta de 10 ani copilul locuieşte împreună cu mama şi bunicii din partea acesteia.Tatăl lui
a plecat în Belgia şi mama lui s-a mutat cu serviciul la Brasov, fiind în cea mai mare parte a
timpului cu bunica. Rezultă faptul că Mihai Ion se simte neglijat și lipsit de afecţiune. Părinții
încearcă să suplinească acest aspect oferindu-i sume importante de bani și necontrolându-i
programul.

Problema legată de comportamentul agresiv al acestuia a fost adusă la cunoștința dirigintelui de

către colegii de clasă, de unii părinți și profesori.

4.Ce simt personajele implicate în conflict?

Mihai Ion manifestă un comportament teribilist, ostil față de colegii săi, iar aceștia la rândul lor
sunt furioşi şi frustraţi de situaţia respectivă.

4
 5.Scop

 diminuarea comportamentului impulsiv şi opoziţionist manifestat în cadrul şcolii;

 stimularea înclinațiilor elevului spre activitățile practice, sportive;

 formarea deprinderii de a vorbi numai în contextul temei abordate și să răspundă doar

atunci când este întrebat.

6. Obiectivele urmărite se referă la:

-identificarea cauzelor ce au generat conflictul;
-alegerea unor metode şi strategii care să rezolve, dar mai ales să prevină astfel de situaţii;
-îmbunătăţirea climatului şcolar pentru a împiedica escladarea conflictului;
-schimbarea comportamentală a elevului implicat în conflictul şcolar.
7.Propuneri pentru rezolvarea conflictului:
 stabilirea clară a regulilor şi aplicarea lor;
 antrenarea copilului în activităţi care să permită afirmarea sa;
 stimularea şi încurajarea comportamentelor adecvate prin includerea elevului în activităţile
extraşcolare (activităţi sportive, cerc de dezbateri);
 motivaţia pozitivă (formulări de tipul: „dacă vei realiza … vei obţine …”);
 recompensarea celui mai mic progres în evoluţia pozitivă a comportamentului;
 antrenarea părţilor în conflict în proiecte comune;
 discuţii pentru aflarea surselor de manifestare agresivă cu elevul, separat de clasă, cu
profesorii din gimnaziu;
 sesizarea familiei şi stabilirea unor şedinţe de consiliere în comun cu aceasta pentru
îmbunătăţirea stimei de sine;
 obţinerea susţinerii din partea mamei

. 8.Elaborarea unui plan de acţiune

Se va face pe două paliere:

a.Includerea elevului şi a familiei într-un program de consiliere şcolară pentru îmbunăţăţirea
stimei de sine şi a abilităţilor de comunicare în cadrul unui grup;
b.În cadrul orelor de consiliere/dirigenţie se stabileşte de exemplu câte o săptămână tematică:
săptamâna prieteniei, a voluntariatului, săptămâna,,Spune NU… astfel încât ceilalţi să nu se simtă
jigniţi”; săptămâna ,,Cel mai bun ascultător”, săptămâna ,,Vreau să-ţi exprimi părerea…” etc. În
cadrul acestor săptămâni tematice elevii vor învăţa să diferenţieze comportamentele pasive şi
agresive în comunicare, să conştientizeze dezavantajele asociate acestor comportamente.

9.Modalităţi de rezolvare

Ca metode s-au aplicat:

5
  metoda modificărilor de comportament – întărirea unui comportament se datorează
consecinţelor pozitive sau negative pe care le are; întărirea, prin confirmare, a unui
comportament pozitiv duce la repetare, iar lipsa de întărire a celor negative va determina
suprimarea lor, ambele situaţii determinând modificări comportamentale;

 metoda time-out (tehnica izolării) – când elevul răspundea neîntrebat, îl ignoram şi

repetam întrebarea. În cazul în care răspundea când era întrebat, întăream acest
comportament;

 metoda Canter – profesorul se manifestă pozitiv în toate situaţiile, ajută elevii să

conştientizeze scopurile şi cerinţele de rezolvare şi, mai ales, normele disciplinare,

 de participare, utilizând stimulările.

10.Rezultate obtinute

 se reduce frecvenţa apariţiei comportamentului neadecvat;

 se conformează regulilor de grup;

 respectă persoanele din grup şi la şcoală şi acasă;

 recompensele duc la creşterea stimei de sine;

 conştientizează că întrebarea nu este numai pentru el;

11.Evaluarea planului de intervenţie

În urma intervenției pe care am avut-o în cadrul derulării acestui conflict am constatat că cel mai
mare impact l-a avut asupra elevilor abordarea de tip VICTORIE-VICTORIE, a reușit să inducă
fiecărui elev senzația că el este cel care a avut dreptate și fiecare a ieșit victorios.Părțile au ajuns
la concluzia că dialogul sincer şi deschis este cea mai bună cale de rezolvare a problemelor,
eliminându-se în acest fel neajunsurile provocate de cuvintele jignitoare adresate în
trecut. Părinţii au început să acorde mai mult interes educaţiei copiilor lor. Acum, copiii sunt
mult mai apropiați unii faţă de alții, relaţiile lor s-au consolidat, comunică mai mult şi sunt mai
toleranţi.

6
 Bibliografie:

1. Johns G., Comportament organizaţional, Editura Economică, Bucureşti, 2006;

2. Iatagan M., Managementul organizațiilor publice, Editura Fundației România de Mâine,
București, 2018;
3. Iosifescu S. (coord), Manual de management educaţional pentru directorii de unităţi
şcolare, Editura ProGnosis, Bucureşti, 2000;
4. Iosifescu Ș., Management educațional pentru instituțiile de învățământ, București, 2001;
5. Maximiuc A.C. (coord.), Abordări moderne ale managementului educațional, Editura
EDINFO, 2017;
6. Popescu A.M., Managementul conflictului în organizația școlară, Editura SITECH,
Craiova, 2014;
7. Peyroux O.; Rotaru A.M.; Gruia M., Ghidul mediatorului şcolar, Reprograph, Craiova,
2014;
8. Strasser F.; Randolph P., Medierea - o perspectivă psihologică asupra soluţionării
conflictelor, FMMM.RO, București, 2012.