ESEU ARGUMENTATIV ‚EU SI PROFESIA DIDACTICA’ CUPRINS • 1.Motivaţia alegerii profesiei didactice; • 2.

Percepţia despre propriile aptitudini şi abilităţi didactice;

3.Temerile legate de viitoarea mea activitate la catedră;

• 4.Proiecte de dezvoltare personală şi profesională. 1.Principalele motive pentru care am optat la alegerea profesiei de cadru didactic, au fost următoarele: • Semnificaţia profund umană a muncii; • Siguranţă; • Satisfacţii intelectuale; • Programul de lucru; • Altruismul; • Atmosfera, relaţiile cu copiii; • Admiraţia faţă de o persoană care are această profesie; • Accesul facil la cursurile DPPD. Cu ajutorul profesorilor formatori,din cadrul cursurilor DPPD, ma pregătesc pentru a deveni profesor cu datoria să ma ridic la un nivel înalt de calitate, iar cercetarea mea m-a ajutat sa cunosc cerinţele şi să le inserez în profilul lor de competenţă. Doresc aprofundarea unei educaţii formale deoarece pune accent pe funcţia culturală şi cea instructivformativă, se caracterizează prin faptul că are loc într-un cadru instituţionalizat (grădiniţă, şcoală, universitate), special organizat în acest sens, cu un personal pregătit pentru a desfăşura procesul instructiveducativ. Mediul (scoala)devine sursa a dezvoltarii psihice prin faptul ca imi ofera circumstante si conditii concrete de viata, obiecte , informatii si modele de conduita, susceptibile a fi percepute si invatate; de asemenea el ofera prilejuri de comunicare si schimburi afective intre individ si cei care il inconjoara. Mediul poate actiona ca o bariera sau ca un factor care favorizeaza, faciliteaza, avantajeaza dezvoltarea psihica. Personalitatea este deopotrivă “produs creat”, şi creatoare a culturii, modelată şi modelatoare de cultură, transformată, şi transformatoare a culturii. 2. Percepţia despre propriile aptitudini pedagogice: este pozitivă pentru mine deoarece am avut contact cu profesia didactica inca de 2 ani,iar activităţile concrete cu caracter didactic au avut ca efect conştientizarea

formează .Temerea legata de viitoarea mea activitate la catedră. a disponibilităţilor afective şi a abilităţilor practice prin asimilarea de cunoştinţe umaniste. armonizarea legislaţiei şi a practicilor în ceea ce priveşte măsurile de îmbunătăţire a calităţii educaţiei. adoptarea de recomandări. menţionez indisciplina elevilor şi lipsa lor de preocupare pentru învăţătură. Educatia este reprezentată de însuşirea cunoştinţelor ştiinţifice. bază materială precară. 3.Analizând programele de formare şi dezvoltare profesională din diverse sisteme de învăţământ. Fiecare are un rol mai mic sau mai mare in definirea. Comenius raspunde: “ E indoielnic sa existe o oglinda atat de murdarita. chiar dacă aparent este prea puţin valorizată. Printre cele mai des invocate aspecte care generează îngrijorare şi nelinişti. al demnităţii şi al toleranţei. adaptarea si progresarea spre o educare care sa fie cat mai aproape de ideal. incat sa nu reflecte totusi imagini intr-un fel oarecare. necesare instruirii şi autoinstruirii pe durata întregii vieţi. La replica posibila ca exista “ capete stupide “ care nu sunt in stare sa invete nimic. fiecare are propia lui ratiune si ca orice copil daca este educat cum trebuie si inteles poate sa insuseasca cunostintele necesare. educarea în spiritul respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. crearea momentelor de reflexie personală legate de propriile abilităţi şi stimularea aspectelor motivaţionale ale personalităţii. Toate acestea sunt importante in educarea unui individ. asimilarea tehnicilor de muncă intelectuală. oferă provocări intelectuale. condiţii de lucru improprii în şcoli. Educatorul trebuie sa inteleaga. urmează un model al profesiei. ştiinţifice. relaţii dificile cu părinţii copiilor. naveta la ţară. e indoielnic sa existe o tabla atat de zgrunturoasa incat sa nu putem scrie totusi ceva pe ea. formarea capacităţilor intelectuale. al schimbului liber de opinii. mutarea de la o şcoală la alta. bazată pe colaborare internaţională. sa stie ca fiecare copil e diferit.examenele periodice ale profesorilor pe care trebuie sa le promovez. a valorilor culturii naţionale şi universale. pot formula opinia că demersurile formative eficiente sunt cele care se bazează pe cunoştinţe ample despre complexitatea activităţii de predare-învăţare-evaluare. ca premise pentru ridicarea nivelului de dezvoltare a societăţii şi a calităţii vieţii în Uniunea Europeană. declaraţii şi hotărâri comune. tehnice şi estetice. Remarcăm la nivelul ţărilor europene preocuparea susţinută pentru reformarea sistemelor de învăţământ. In prezent politica educaţională românească în domeniul formării cadrelor didactice este aceea că pregătirea de înalt nivel a profesorilor este o prioritate a sistemului de învăţământ. Educatorul ştie ce urmăreşte a obţine la nivelul sistemului psihocomportamental al educatului si are cel mai mare rol in educarea acestuia.ansamblului competenţelor didactice necesare profesiei.

care să fie considerat reper unitar.deoarece proiectele personale de viitor.În acest fel. cu scopul de a-i determina să-şi formeze noi competenţe şi să le integreze în propriile achiziţii profesionale. greu de surprins şi de cuantificat. dar şi în reformarea strategiilor de pregătire a profesorilor. competenţa didactică este obiectivul central al tuturor programelor de formare profesională. Competenţele didactice constituie elementele cheie ale procesului de pregătire profesională a viitorilor profesori. este necesară atât activitatea teoretică.profesionişti şi manifestă respect faţă de cadrele didactice ca profesionişti. fac referire la relaţia dintre cel care desfăşoară o activitate şi rezultatele bune ale activităţii sale. Competenţa e o realitate dinamică şi flexibilă. De aceea. dorinţa de a învăţa tehnici de predare moderne şi de a avea relaţii bune cu elevii. ca premisă a profesionalizării carierei didactice. asigurând coerenţa şi consistenţa procesului de formare iniţială. acordă timp suficient. În acelaşi timp. de aceea pot fi utilizate ca surse de inspiraţie în reorganizarea şi restructurarea profesiei didactice din România. model) de competenţă. în vederea modernizării şi creşterii calităţii învăţământului românesc. Este elementul cel mai puţin de reprezentat. oferite de literatura de specialitate. asigurarea calităţii programelor de pregătire a educatorilor nu poate fi realizată decât în urma utilizării la nivel naţional a unui profil (cadru. Pentru formarea şi dezvoltarea competenţelor. desfăşurată într-un context profesional real. având şanse să devină un bun profesionist. Indiferent de poziţionarea paradigmatică adoptată. oferind coerenţă şi consistenţă procesului de formare iniţială.din plan facand parte intenţia mea de a-mi diversifica şi aprofunda cunoştinţele de Psihologie. Proiectele mele de dezvoltare profesională şi personală. Experienţele altor ţări în privinţa profesionalizării se dovedesc pozitive. dar mai ales activitatea practică. care să poată fi luat ca reper unitar. Varietatea abordărilor problematicii competenţei didactice conduce la o diversitate de criterii pe baza cărora este apreciată activitatea profesorilor din învăţământul de toate gradele. Varietatea abordărilor problematicii competenţei didactice conduce la o diversitate de criterii pe baza cărora este apreciată activitatea profesorilor din învăţământul de toate gradele. ocazii şi suport cadrelor didactice. dorinţa de a forma la elevi comportamente specifice materiei predate turism respectiv priceperi si deprinderi ale competentelor. Diverse definiţii ale competenţei. în spiritul paradigmei postmoderniste. de informare. ca premisă a . reprezinta un plan de dezvoltat necunoscut deocamdata. îmbunătăţirea programelor de pregătire profesională nu poate fi realizată decât în urma proiectării la nivel naţional a unui profil (model) de competenţă. viitorul cadru didactic va dobândi o cultură profesională solidă. 4.

precum: legile ce guvernează activitătile psihocomportamentale si psihologia socială a indivizilor supusi influentelor educatiei. Competenţa este legată de o meserie. Toate urmăresc ca. Pentru formarea şi dezvoltarea competenţelor este necesară atât activitatea teoretică. legităti. totalitatea sarcinilor tipice de muncă specifice profesiei didactice. Psihologia educatiei studiază o multitudine de fenomene. precum si în sistemul stiintelor care se ocupă de educatie: psihologia generală. desfăşurată într-un context profesional real. Programele de formare iniţială nu-şi pot propune în mod realist decât stimularea apariţiei competenţelor didactice. în următoarele accepţiuni: ansamblu de comportamente potenţiale (cognitive.profesionalizării carierei didactice. Urmărind optimizarea instruirii si educatiei. psihologia educatiei ocupă un loc important în domeniul mai larg al cunostintelor psihologice fundamentale si aplicativ-practice. în cazul acesta de profesia de cadru didactic. pedagogie. uneori specificat prin lege. la care trebuie să se ridice o persoană în exercitarea principalelor sarcini de lucru ale profesiei didactice. . sociologie. CONCLUZII Aptitudinile pedagogice ale mele – de viitor profesor. respectiv competenţă didactică. Ca ramură a psihologiei. la un anumit nivel de performanţă. în accepţiunea lor de standarde profesionale minim admise la care trebuie să ma ridic . În contextul lucrării de faţă am utilizat termenul de competenţă. care permit unui individ exercitarea eficientă a unei activităţi complexe. sunt premise necesare pentru formarea ulterioară a competenţelor didactice. dar mai ales activitatea practică. de un statut.dezvoltarea psihismului de-a lungul diferitelor stadii de vârstă (si în special la vârsta scolară) si factorii dezvoltării psihice. psihologia dezvoltării. ansamblul capacităţilor unei persoane de a realiza. pe lângă multe altele cum ar fi: psihologia muncii. psihologia judiciară. de o profesie. stiintele comunicării etc. ca indicatori ai profesionalizării carierei didactice. afective. relatii. standard profesional minim. etc. de o situaţie profesională sau socială de referinţă. Atitudinile pozitive ale mele faţă de viitoarea profesie fac posibilă evoluţia de la aptitudini la competenţe. însă este necesară acoperirea unei varietăţi cât mai mari de competenţe. psihologia educatiei este o ramură aplicativă a psihologiei. psihologia medicală. activităti. psihologia sportului. fundamentele psihologice ale instruirii si educatiei (modul în care se dobândesc . psihomotorii). de informare. psihologia copilului. psihologia patologică. pe baza unor cercetări psihologice să se amelioreze o activitate sau alta.

climatul educativ. Necesitatea cunoasterii psihologice derivă din aceea că actul de instruire si de educatie trebuie să se adapteze la situatii infinit de variate.bazele psihologice ale selectării si utilizării metodelor de interventie asupra individului (metode de predare învătare-evaluare). cunostintele acumulate de psihologia educatiei sunt pretioase pentru toti cei implicati în actul educativ si oricine este supus influentelor educative si exercită asemenea influente. psihologia educatiei contribuie hotărâtor la pregătirea psihologică a profesorilor.dimensiunile psihologice ale agentilor implicati în activitătile instructiveducative (relatiile dintre educat si educator. .).cunostintele. se formează trăsăturile de personalitate. dată fiind diversitatea aptitudinilor.aspectele subiective ale unor fenomene cu conotatii pozitive sau negative în viata individului (succesul sau insuccesul scolar si social). atitudinilor si aspiratiilor individului. . Din punct de vedere practic.relatiile dintre diverse variabile educationale (formele de educatie socioprofesională. . etc. se construiesc abilitătile). . elemente de psihologie a grupului. conditiile exterioare ale procesului educational). În consecintă. . aducând solutii practice în rezolvarea unor probleme educative.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful