ESEU ARGUMENTATIV ‚EU SI PROFESIA DIDACTICA’ CUPRINS • 1.Motivaţia alegerii profesiei didactice; • 2.

Percepţia despre propriile aptitudini şi abilităţi didactice;

3.Temerile legate de viitoarea mea activitate la catedră;

• 4.Proiecte de dezvoltare personală şi profesională. 1.Principalele motive pentru care am optat la alegerea profesiei de cadru didactic, au fost următoarele: • Semnificaţia profund umană a muncii; • Siguranţă; • Satisfacţii intelectuale; • Programul de lucru; • Altruismul; • Atmosfera, relaţiile cu copiii; • Admiraţia faţă de o persoană care are această profesie; • Accesul facil la cursurile DPPD. Cu ajutorul profesorilor formatori,din cadrul cursurilor DPPD, ma pregătesc pentru a deveni profesor cu datoria să ma ridic la un nivel înalt de calitate, iar cercetarea mea m-a ajutat sa cunosc cerinţele şi să le inserez în profilul lor de competenţă. Doresc aprofundarea unei educaţii formale deoarece pune accent pe funcţia culturală şi cea instructivformativă, se caracterizează prin faptul că are loc într-un cadru instituţionalizat (grădiniţă, şcoală, universitate), special organizat în acest sens, cu un personal pregătit pentru a desfăşura procesul instructiveducativ. Mediul (scoala)devine sursa a dezvoltarii psihice prin faptul ca imi ofera circumstante si conditii concrete de viata, obiecte , informatii si modele de conduita, susceptibile a fi percepute si invatate; de asemenea el ofera prilejuri de comunicare si schimburi afective intre individ si cei care il inconjoara. Mediul poate actiona ca o bariera sau ca un factor care favorizeaza, faciliteaza, avantajeaza dezvoltarea psihica. Personalitatea este deopotrivă “produs creat”, şi creatoare a culturii, modelată şi modelatoare de cultură, transformată, şi transformatoare a culturii. 2. Percepţia despre propriile aptitudini pedagogice: este pozitivă pentru mine deoarece am avut contact cu profesia didactica inca de 2 ani,iar activităţile concrete cu caracter didactic au avut ca efect conştientizarea

Remarcăm la nivelul ţărilor europene preocuparea susţinută pentru reformarea sistemelor de învăţământ. naveta la ţară. Educatorul trebuie sa inteleaga. a disponibilităţilor afective şi a abilităţilor practice prin asimilarea de cunoştinţe umaniste. crearea momentelor de reflexie personală legate de propriile abilităţi şi stimularea aspectelor motivaţionale ale personalităţii. educarea în spiritul respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. al schimbului liber de opinii. chiar dacă aparent este prea puţin valorizată. Educatorul ştie ce urmăreşte a obţine la nivelul sistemului psihocomportamental al educatului si are cel mai mare rol in educarea acestuia. a valorilor culturii naţionale şi universale. incat sa nu reflecte totusi imagini intr-un fel oarecare. formarea capacităţilor intelectuale. Educatia este reprezentată de însuşirea cunoştinţelor ştiinţifice. adaptarea si progresarea spre o educare care sa fie cat mai aproape de ideal. e indoielnic sa existe o tabla atat de zgrunturoasa incat sa nu putem scrie totusi ceva pe ea. sa stie ca fiecare copil e diferit. formează . necesare instruirii şi autoinstruirii pe durata întregii vieţi.ansamblului competenţelor didactice necesare profesiei. bază materială precară. urmează un model al profesiei. oferă provocări intelectuale. La replica posibila ca exista “ capete stupide “ care nu sunt in stare sa invete nimic. 3. relaţii dificile cu părinţii copiilor. bazată pe colaborare internaţională. armonizarea legislaţiei şi a practicilor în ceea ce priveşte măsurile de îmbunătăţire a calităţii educaţiei. ca premise pentru ridicarea nivelului de dezvoltare a societăţii şi a calităţii vieţii în Uniunea Europeană. condiţii de lucru improprii în şcoli. asimilarea tehnicilor de muncă intelectuală. Fiecare are un rol mai mic sau mai mare in definirea. In prezent politica educaţională românească în domeniul formării cadrelor didactice este aceea că pregătirea de înalt nivel a profesorilor este o prioritate a sistemului de învăţământ. ştiinţifice.examenele periodice ale profesorilor pe care trebuie sa le promovez. tehnice şi estetice.Temerea legata de viitoarea mea activitate la catedră.Analizând programele de formare şi dezvoltare profesională din diverse sisteme de învăţământ. pot formula opinia că demersurile formative eficiente sunt cele care se bazează pe cunoştinţe ample despre complexitatea activităţii de predare-învăţare-evaluare. Printre cele mai des invocate aspecte care generează îngrijorare şi nelinişti. mutarea de la o şcoală la alta. menţionez indisciplina elevilor şi lipsa lor de preocupare pentru învăţătură. Toate acestea sunt importante in educarea unui individ. declaraţii şi hotărâri comune. fiecare are propia lui ratiune si ca orice copil daca este educat cum trebuie si inteles poate sa insuseasca cunostintele necesare. adoptarea de recomandări. Comenius raspunde: “ E indoielnic sa existe o oglinda atat de murdarita. al demnităţii şi al toleranţei.

care să poată fi luat ca reper unitar. model) de competenţă. Varietatea abordărilor problematicii competenţei didactice conduce la o diversitate de criterii pe baza cărora este apreciată activitatea profesorilor din învăţământul de toate gradele. Pentru formarea şi dezvoltarea competenţelor. desfăşurată într-un context profesional real. oferind coerenţă şi consistenţă procesului de formare iniţială. este necesară atât activitatea teoretică.profesionişti şi manifestă respect faţă de cadrele didactice ca profesionişti. în spiritul paradigmei postmoderniste. cu scopul de a-i determina să-şi formeze noi competenţe şi să le integreze în propriile achiziţii profesionale. viitorul cadru didactic va dobândi o cultură profesională solidă. dar mai ales activitatea practică. dorinţa de a forma la elevi comportamente specifice materiei predate turism respectiv priceperi si deprinderi ale competentelor. În acelaşi timp. asigurarea calităţii programelor de pregătire a educatorilor nu poate fi realizată decât în urma utilizării la nivel naţional a unui profil (cadru. greu de surprins şi de cuantificat. fac referire la relaţia dintre cel care desfăşoară o activitate şi rezultatele bune ale activităţii sale. Este elementul cel mai puţin de reprezentat. care să fie considerat reper unitar.din plan facand parte intenţia mea de a-mi diversifica şi aprofunda cunoştinţele de Psihologie. Indiferent de poziţionarea paradigmatică adoptată. Proiectele mele de dezvoltare profesională şi personală. având şanse să devină un bun profesionist. dorinţa de a învăţa tehnici de predare moderne şi de a avea relaţii bune cu elevii.În acest fel. 4. oferite de literatura de specialitate. competenţa didactică este obiectivul central al tuturor programelor de formare profesională. Diverse definiţii ale competenţei. acordă timp suficient.deoarece proiectele personale de viitor. reprezinta un plan de dezvoltat necunoscut deocamdata. Experienţele altor ţări în privinţa profesionalizării se dovedesc pozitive. De aceea. asigurând coerenţa şi consistenţa procesului de formare iniţială. îmbunătăţirea programelor de pregătire profesională nu poate fi realizată decât în urma proiectării la nivel naţional a unui profil (model) de competenţă. ca premisă a profesionalizării carierei didactice. Competenţele didactice constituie elementele cheie ale procesului de pregătire profesională a viitorilor profesori. dar şi în reformarea strategiilor de pregătire a profesorilor. Varietatea abordărilor problematicii competenţei didactice conduce la o diversitate de criterii pe baza cărora este apreciată activitatea profesorilor din învăţământul de toate gradele. de informare. de aceea pot fi utilizate ca surse de inspiraţie în reorganizarea şi restructurarea profesiei didactice din România. Competenţa e o realitate dinamică şi flexibilă. ocazii şi suport cadrelor didactice. ca premisă a . în vederea modernizării şi creşterii calităţii învăţământului românesc.

psihologia judiciară. relatii. în cazul acesta de profesia de cadru didactic. Toate urmăresc ca. sociologie. Competenţa este legată de o meserie.dezvoltarea psihismului de-a lungul diferitelor stadii de vârstă (si în special la vârsta scolară) si factorii dezvoltării psihice. În contextul lucrării de faţă am utilizat termenul de competenţă. pedagogie. activităti. Programele de formare iniţială nu-şi pot propune în mod realist decât stimularea apariţiei competenţelor didactice. pe baza unor cercetări psihologice să se amelioreze o activitate sau alta. ansamblul capacităţilor unei persoane de a realiza. de o profesie. . respectiv competenţă didactică. psihologia medicală. în accepţiunea lor de standarde profesionale minim admise la care trebuie să ma ridic . CONCLUZII Aptitudinile pedagogice ale mele – de viitor profesor. psihologia copilului. ca indicatori ai profesionalizării carierei didactice. Ca ramură a psihologiei. care permit unui individ exercitarea eficientă a unei activităţi complexe. de informare. precum: legile ce guvernează activitătile psihocomportamentale si psihologia socială a indivizilor supusi influentelor educatiei. psihologia dezvoltării. în următoarele accepţiuni: ansamblu de comportamente potenţiale (cognitive. dar mai ales activitatea practică. Psihologia educatiei studiază o multitudine de fenomene. psihologia sportului. stiintele comunicării etc. totalitatea sarcinilor tipice de muncă specifice profesiei didactice. Atitudinile pozitive ale mele faţă de viitoarea profesie fac posibilă evoluţia de la aptitudini la competenţe. la un anumit nivel de performanţă. însă este necesară acoperirea unei varietăţi cât mai mari de competenţe. de un statut. legităti. desfăşurată într-un context profesional real. fundamentele psihologice ale instruirii si educatiei (modul în care se dobândesc . precum si în sistemul stiintelor care se ocupă de educatie: psihologia generală. sunt premise necesare pentru formarea ulterioară a competenţelor didactice. Pentru formarea şi dezvoltarea competenţelor este necesară atât activitatea teoretică. psihologia educatiei este o ramură aplicativă a psihologiei. la care trebuie să se ridice o persoană în exercitarea principalelor sarcini de lucru ale profesiei didactice. Urmărind optimizarea instruirii si educatiei. psihologia educatiei ocupă un loc important în domeniul mai larg al cunostintelor psihologice fundamentale si aplicativ-practice.profesionalizării carierei didactice. de o situaţie profesională sau socială de referinţă. pe lângă multe altele cum ar fi: psihologia muncii. standard profesional minim. etc. afective. psihomotorii). psihologia patologică. uneori specificat prin lege.

cunostintele. psihologia educatiei contribuie hotărâtor la pregătirea psihologică a profesorilor.relatiile dintre diverse variabile educationale (formele de educatie socioprofesională. se construiesc abilitătile). conditiile exterioare ale procesului educational). .bazele psihologice ale selectării si utilizării metodelor de interventie asupra individului (metode de predare învătare-evaluare).dimensiunile psihologice ale agentilor implicati în activitătile instructiveducative (relatiile dintre educat si educator. elemente de psihologie a grupului. etc. cunostintele acumulate de psihologia educatiei sunt pretioase pentru toti cei implicati în actul educativ si oricine este supus influentelor educative si exercită asemenea influente. . Din punct de vedere practic. În consecintă. . se formează trăsăturile de personalitate. atitudinilor si aspiratiilor individului. .). climatul educativ.aspectele subiective ale unor fenomene cu conotatii pozitive sau negative în viata individului (succesul sau insuccesul scolar si social). . Necesitatea cunoasterii psihologice derivă din aceea că actul de instruire si de educatie trebuie să se adapteze la situatii infinit de variate. dată fiind diversitatea aptitudinilor. aducând solutii practice în rezolvarea unor probleme educative.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful