ESEU ARGUMENTATIV ‚EU SI PROFESIA DIDACTICA’ CUPRINS • 1.Motivaţia alegerii profesiei didactice; • 2.

Percepţia despre propriile aptitudini şi abilităţi didactice;

3.Temerile legate de viitoarea mea activitate la catedră;

• 4.Proiecte de dezvoltare personală şi profesională. 1.Principalele motive pentru care am optat la alegerea profesiei de cadru didactic, au fost următoarele: • Semnificaţia profund umană a muncii; • Siguranţă; • Satisfacţii intelectuale; • Programul de lucru; • Altruismul; • Atmosfera, relaţiile cu copiii; • Admiraţia faţă de o persoană care are această profesie; • Accesul facil la cursurile DPPD. Cu ajutorul profesorilor formatori,din cadrul cursurilor DPPD, ma pregătesc pentru a deveni profesor cu datoria să ma ridic la un nivel înalt de calitate, iar cercetarea mea m-a ajutat sa cunosc cerinţele şi să le inserez în profilul lor de competenţă. Doresc aprofundarea unei educaţii formale deoarece pune accent pe funcţia culturală şi cea instructivformativă, se caracterizează prin faptul că are loc într-un cadru instituţionalizat (grădiniţă, şcoală, universitate), special organizat în acest sens, cu un personal pregătit pentru a desfăşura procesul instructiveducativ. Mediul (scoala)devine sursa a dezvoltarii psihice prin faptul ca imi ofera circumstante si conditii concrete de viata, obiecte , informatii si modele de conduita, susceptibile a fi percepute si invatate; de asemenea el ofera prilejuri de comunicare si schimburi afective intre individ si cei care il inconjoara. Mediul poate actiona ca o bariera sau ca un factor care favorizeaza, faciliteaza, avantajeaza dezvoltarea psihica. Personalitatea este deopotrivă “produs creat”, şi creatoare a culturii, modelată şi modelatoare de cultură, transformată, şi transformatoare a culturii. 2. Percepţia despre propriile aptitudini pedagogice: este pozitivă pentru mine deoarece am avut contact cu profesia didactica inca de 2 ani,iar activităţile concrete cu caracter didactic au avut ca efect conştientizarea

a disponibilităţilor afective şi a abilităţilor practice prin asimilarea de cunoştinţe umaniste. al demnităţii şi al toleranţei. pot formula opinia că demersurile formative eficiente sunt cele care se bazează pe cunoştinţe ample despre complexitatea activităţii de predare-învăţare-evaluare. declaraţii şi hotărâri comune.Analizând programele de formare şi dezvoltare profesională din diverse sisteme de învăţământ. bază materială precară. armonizarea legislaţiei şi a practicilor în ceea ce priveşte măsurile de îmbunătăţire a calităţii educaţiei. Comenius raspunde: “ E indoielnic sa existe o oglinda atat de murdarita. sa stie ca fiecare copil e diferit. Printre cele mai des invocate aspecte care generează îngrijorare şi nelinişti. formează . al schimbului liber de opinii. educarea în spiritul respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.Temerea legata de viitoarea mea activitate la catedră. a valorilor culturii naţionale şi universale. tehnice şi estetice. necesare instruirii şi autoinstruirii pe durata întregii vieţi. ştiinţifice. naveta la ţară. Fiecare are un rol mai mic sau mai mare in definirea. formarea capacităţilor intelectuale. mutarea de la o şcoală la alta. asimilarea tehnicilor de muncă intelectuală. 3.examenele periodice ale profesorilor pe care trebuie sa le promovez. urmează un model al profesiei. relaţii dificile cu părinţii copiilor. incat sa nu reflecte totusi imagini intr-un fel oarecare. fiecare are propia lui ratiune si ca orice copil daca este educat cum trebuie si inteles poate sa insuseasca cunostintele necesare. oferă provocări intelectuale. menţionez indisciplina elevilor şi lipsa lor de preocupare pentru învăţătură. Toate acestea sunt importante in educarea unui individ. Educatorul trebuie sa inteleaga. adaptarea si progresarea spre o educare care sa fie cat mai aproape de ideal. Remarcăm la nivelul ţărilor europene preocuparea susţinută pentru reformarea sistemelor de învăţământ. chiar dacă aparent este prea puţin valorizată. Educatia este reprezentată de însuşirea cunoştinţelor ştiinţifice. In prezent politica educaţională românească în domeniul formării cadrelor didactice este aceea că pregătirea de înalt nivel a profesorilor este o prioritate a sistemului de învăţământ. adoptarea de recomandări. Educatorul ştie ce urmăreşte a obţine la nivelul sistemului psihocomportamental al educatului si are cel mai mare rol in educarea acestuia. condiţii de lucru improprii în şcoli. ca premise pentru ridicarea nivelului de dezvoltare a societăţii şi a calităţii vieţii în Uniunea Europeană. La replica posibila ca exista “ capete stupide “ care nu sunt in stare sa invete nimic. crearea momentelor de reflexie personală legate de propriile abilităţi şi stimularea aspectelor motivaţionale ale personalităţii.ansamblului competenţelor didactice necesare profesiei. e indoielnic sa existe o tabla atat de zgrunturoasa incat sa nu putem scrie totusi ceva pe ea. bazată pe colaborare internaţională.

în vederea modernizării şi creşterii calităţii învăţământului românesc. dar şi în reformarea strategiilor de pregătire a profesorilor. competenţa didactică este obiectivul central al tuturor programelor de formare profesională. Experienţele altor ţări în privinţa profesionalizării se dovedesc pozitive. îmbunătăţirea programelor de pregătire profesională nu poate fi realizată decât în urma proiectării la nivel naţional a unui profil (model) de competenţă. Este elementul cel mai puţin de reprezentat. Pentru formarea şi dezvoltarea competenţelor. Varietatea abordărilor problematicii competenţei didactice conduce la o diversitate de criterii pe baza cărora este apreciată activitatea profesorilor din învăţământul de toate gradele. greu de surprins şi de cuantificat. fac referire la relaţia dintre cel care desfăşoară o activitate şi rezultatele bune ale activităţii sale. de aceea pot fi utilizate ca surse de inspiraţie în reorganizarea şi restructurarea profesiei didactice din România. dorinţa de a învăţa tehnici de predare moderne şi de a avea relaţii bune cu elevii. este necesară atât activitatea teoretică. în spiritul paradigmei postmoderniste.din plan facand parte intenţia mea de a-mi diversifica şi aprofunda cunoştinţele de Psihologie. 4. Varietatea abordărilor problematicii competenţei didactice conduce la o diversitate de criterii pe baza cărora este apreciată activitatea profesorilor din învăţământul de toate gradele. cu scopul de a-i determina să-şi formeze noi competenţe şi să le integreze în propriile achiziţii profesionale. de informare. care să poată fi luat ca reper unitar.profesionişti şi manifestă respect faţă de cadrele didactice ca profesionişti. De aceea. Indiferent de poziţionarea paradigmatică adoptată.deoarece proiectele personale de viitor. dorinţa de a forma la elevi comportamente specifice materiei predate turism respectiv priceperi si deprinderi ale competentelor. Competenţa e o realitate dinamică şi flexibilă. desfăşurată într-un context profesional real. În acelaşi timp. asigurarea calităţii programelor de pregătire a educatorilor nu poate fi realizată decât în urma utilizării la nivel naţional a unui profil (cadru. asigurând coerenţa şi consistenţa procesului de formare iniţială. care să fie considerat reper unitar. dar mai ales activitatea practică. reprezinta un plan de dezvoltat necunoscut deocamdata. model) de competenţă. oferite de literatura de specialitate.În acest fel. viitorul cadru didactic va dobândi o cultură profesională solidă. ocazii şi suport cadrelor didactice. acordă timp suficient. Proiectele mele de dezvoltare profesională şi personală. Diverse definiţii ale competenţei. ca premisă a profesionalizării carierei didactice. Competenţele didactice constituie elementele cheie ale procesului de pregătire profesională a viitorilor profesori. oferind coerenţă şi consistenţă procesului de formare iniţială. având şanse să devină un bun profesionist. ca premisă a .

precum: legile ce guvernează activitătile psihocomportamentale si psihologia socială a indivizilor supusi influentelor educatiei. totalitatea sarcinilor tipice de muncă specifice profesiei didactice. în cazul acesta de profesia de cadru didactic. psihologia educatiei ocupă un loc important în domeniul mai larg al cunostintelor psihologice fundamentale si aplicativ-practice. Urmărind optimizarea instruirii si educatiei. psihologia dezvoltării. stiintele comunicării etc. etc. psihologia judiciară. Pentru formarea şi dezvoltarea competenţelor este necesară atât activitatea teoretică. la un anumit nivel de performanţă.profesionalizării carierei didactice. sunt premise necesare pentru formarea ulterioară a competenţelor didactice. ansamblul capacităţilor unei persoane de a realiza. legităti. relatii. psihologia educatiei este o ramură aplicativă a psihologiei. uneori specificat prin lege. psihologia medicală. standard profesional minim. însă este necesară acoperirea unei varietăţi cât mai mari de competenţe. respectiv competenţă didactică. Competenţa este legată de o meserie. care permit unui individ exercitarea eficientă a unei activităţi complexe. precum si în sistemul stiintelor care se ocupă de educatie: psihologia generală. psihologia copilului. psihomotorii). în accepţiunea lor de standarde profesionale minim admise la care trebuie să ma ridic . dar mai ales activitatea practică. CONCLUZII Aptitudinile pedagogice ale mele – de viitor profesor. psihologia sportului. Psihologia educatiei studiază o multitudine de fenomene. de o situaţie profesională sau socială de referinţă. ca indicatori ai profesionalizării carierei didactice. Atitudinile pozitive ale mele faţă de viitoarea profesie fac posibilă evoluţia de la aptitudini la competenţe. desfăşurată într-un context profesional real. de un statut. de informare. în următoarele accepţiuni: ansamblu de comportamente potenţiale (cognitive. pe baza unor cercetări psihologice să se amelioreze o activitate sau alta. fundamentele psihologice ale instruirii si educatiei (modul în care se dobândesc . Toate urmăresc ca. Programele de formare iniţială nu-şi pot propune în mod realist decât stimularea apariţiei competenţelor didactice. pe lângă multe altele cum ar fi: psihologia muncii. psihologia patologică. În contextul lucrării de faţă am utilizat termenul de competenţă. afective. Ca ramură a psihologiei.dezvoltarea psihismului de-a lungul diferitelor stadii de vârstă (si în special la vârsta scolară) si factorii dezvoltării psihice. activităti. sociologie. . la care trebuie să se ridice o persoană în exercitarea principalelor sarcini de lucru ale profesiei didactice. de o profesie. pedagogie.

În consecintă.bazele psihologice ale selectării si utilizării metodelor de interventie asupra individului (metode de predare învătare-evaluare). aducând solutii practice în rezolvarea unor probleme educative. . cunostintele acumulate de psihologia educatiei sunt pretioase pentru toti cei implicati în actul educativ si oricine este supus influentelor educative si exercită asemenea influente. elemente de psihologie a grupului. se construiesc abilitătile). conditiile exterioare ale procesului educational). psihologia educatiei contribuie hotărâtor la pregătirea psihologică a profesorilor. . dată fiind diversitatea aptitudinilor. climatul educativ.relatiile dintre diverse variabile educationale (formele de educatie socioprofesională. atitudinilor si aspiratiilor individului. Necesitatea cunoasterii psihologice derivă din aceea că actul de instruire si de educatie trebuie să se adapteze la situatii infinit de variate.dimensiunile psihologice ale agentilor implicati în activitătile instructiveducative (relatiile dintre educat si educator.aspectele subiective ale unor fenomene cu conotatii pozitive sau negative în viata individului (succesul sau insuccesul scolar si social). Din punct de vedere practic. . . etc.).cunostintele. se formează trăsăturile de personalitate. .