ESEU ARGUMENTATIV ‚EU SI PROFESIA DIDACTICA’ CUPRINS • 1.Motivaţia alegerii profesiei didactice; • 2.

Percepţia despre propriile aptitudini şi abilităţi didactice;

3.Temerile legate de viitoarea mea activitate la catedră;

• 4.Proiecte de dezvoltare personală şi profesională. 1.Principalele motive pentru care am optat la alegerea profesiei de cadru didactic, au fost următoarele: • Semnificaţia profund umană a muncii; • Siguranţă; • Satisfacţii intelectuale; • Programul de lucru; • Altruismul; • Atmosfera, relaţiile cu copiii; • Admiraţia faţă de o persoană care are această profesie; • Accesul facil la cursurile DPPD. Cu ajutorul profesorilor formatori,din cadrul cursurilor DPPD, ma pregătesc pentru a deveni profesor cu datoria să ma ridic la un nivel înalt de calitate, iar cercetarea mea m-a ajutat sa cunosc cerinţele şi să le inserez în profilul lor de competenţă. Doresc aprofundarea unei educaţii formale deoarece pune accent pe funcţia culturală şi cea instructivformativă, se caracterizează prin faptul că are loc într-un cadru instituţionalizat (grădiniţă, şcoală, universitate), special organizat în acest sens, cu un personal pregătit pentru a desfăşura procesul instructiveducativ. Mediul (scoala)devine sursa a dezvoltarii psihice prin faptul ca imi ofera circumstante si conditii concrete de viata, obiecte , informatii si modele de conduita, susceptibile a fi percepute si invatate; de asemenea el ofera prilejuri de comunicare si schimburi afective intre individ si cei care il inconjoara. Mediul poate actiona ca o bariera sau ca un factor care favorizeaza, faciliteaza, avantajeaza dezvoltarea psihica. Personalitatea este deopotrivă “produs creat”, şi creatoare a culturii, modelată şi modelatoare de cultură, transformată, şi transformatoare a culturii. 2. Percepţia despre propriile aptitudini pedagogice: este pozitivă pentru mine deoarece am avut contact cu profesia didactica inca de 2 ani,iar activităţile concrete cu caracter didactic au avut ca efect conştientizarea

condiţii de lucru improprii în şcoli. chiar dacă aparent este prea puţin valorizată. Educatia este reprezentată de însuşirea cunoştinţelor ştiinţifice. asimilarea tehnicilor de muncă intelectuală. al demnităţii şi al toleranţei. urmează un model al profesiei. bazată pe colaborare internaţională. crearea momentelor de reflexie personală legate de propriile abilităţi şi stimularea aspectelor motivaţionale ale personalităţii. Fiecare are un rol mai mic sau mai mare in definirea. armonizarea legislaţiei şi a practicilor în ceea ce priveşte măsurile de îmbunătăţire a calităţii educaţiei. 3. Comenius raspunde: “ E indoielnic sa existe o oglinda atat de murdarita. Educatorul ştie ce urmăreşte a obţine la nivelul sistemului psihocomportamental al educatului si are cel mai mare rol in educarea acestuia. e indoielnic sa existe o tabla atat de zgrunturoasa incat sa nu putem scrie totusi ceva pe ea. adoptarea de recomandări. a valorilor culturii naţionale şi universale. Printre cele mai des invocate aspecte care generează îngrijorare şi nelinişti. tehnice şi estetice. a disponibilităţilor afective şi a abilităţilor practice prin asimilarea de cunoştinţe umaniste. declaraţii şi hotărâri comune. La replica posibila ca exista “ capete stupide “ care nu sunt in stare sa invete nimic. mutarea de la o şcoală la alta. In prezent politica educaţională românească în domeniul formării cadrelor didactice este aceea că pregătirea de înalt nivel a profesorilor este o prioritate a sistemului de învăţământ. Toate acestea sunt importante in educarea unui individ. fiecare are propia lui ratiune si ca orice copil daca este educat cum trebuie si inteles poate sa insuseasca cunostintele necesare.ansamblului competenţelor didactice necesare profesiei.Temerea legata de viitoarea mea activitate la catedră. formarea capacităţilor intelectuale. ştiinţifice. necesare instruirii şi autoinstruirii pe durata întregii vieţi. Remarcăm la nivelul ţărilor europene preocuparea susţinută pentru reformarea sistemelor de învăţământ. ca premise pentru ridicarea nivelului de dezvoltare a societăţii şi a calităţii vieţii în Uniunea Europeană. bază materială precară. sa stie ca fiecare copil e diferit. al schimbului liber de opinii. incat sa nu reflecte totusi imagini intr-un fel oarecare. educarea în spiritul respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. naveta la ţară. menţionez indisciplina elevilor şi lipsa lor de preocupare pentru învăţătură. adaptarea si progresarea spre o educare care sa fie cat mai aproape de ideal. pot formula opinia că demersurile formative eficiente sunt cele care se bazează pe cunoştinţe ample despre complexitatea activităţii de predare-învăţare-evaluare.Analizând programele de formare şi dezvoltare profesională din diverse sisteme de învăţământ.examenele periodice ale profesorilor pe care trebuie sa le promovez. formează . Educatorul trebuie sa inteleaga. oferă provocări intelectuale. relaţii dificile cu părinţii copiilor.

dar mai ales activitatea practică. asigurarea calităţii programelor de pregătire a educatorilor nu poate fi realizată decât în urma utilizării la nivel naţional a unui profil (cadru. acordă timp suficient. în vederea modernizării şi creşterii calităţii învăţământului românesc.din plan facand parte intenţia mea de a-mi diversifica şi aprofunda cunoştinţele de Psihologie. De aceea. ca premisă a . îmbunătăţirea programelor de pregătire profesională nu poate fi realizată decât în urma proiectării la nivel naţional a unui profil (model) de competenţă. 4. asigurând coerenţa şi consistenţa procesului de formare iniţială. dorinţa de a învăţa tehnici de predare moderne şi de a avea relaţii bune cu elevii. având şanse să devină un bun profesionist. care să poată fi luat ca reper unitar. Diverse definiţii ale competenţei. Indiferent de poziţionarea paradigmatică adoptată. de aceea pot fi utilizate ca surse de inspiraţie în reorganizarea şi restructurarea profesiei didactice din România. cu scopul de a-i determina să-şi formeze noi competenţe şi să le integreze în propriile achiziţii profesionale. oferite de literatura de specialitate.profesionişti şi manifestă respect faţă de cadrele didactice ca profesionişti. Competenţa e o realitate dinamică şi flexibilă. care să fie considerat reper unitar. Varietatea abordărilor problematicii competenţei didactice conduce la o diversitate de criterii pe baza cărora este apreciată activitatea profesorilor din învăţământul de toate gradele.În acest fel. desfăşurată într-un context profesional real. În acelaşi timp. reprezinta un plan de dezvoltat necunoscut deocamdata. oferind coerenţă şi consistenţă procesului de formare iniţială. model) de competenţă. fac referire la relaţia dintre cel care desfăşoară o activitate şi rezultatele bune ale activităţii sale. Proiectele mele de dezvoltare profesională şi personală. greu de surprins şi de cuantificat. de informare. dar şi în reformarea strategiilor de pregătire a profesorilor. ca premisă a profesionalizării carierei didactice. este necesară atât activitatea teoretică. ocazii şi suport cadrelor didactice. Competenţele didactice constituie elementele cheie ale procesului de pregătire profesională a viitorilor profesori. Pentru formarea şi dezvoltarea competenţelor. competenţa didactică este obiectivul central al tuturor programelor de formare profesională.deoarece proiectele personale de viitor. dorinţa de a forma la elevi comportamente specifice materiei predate turism respectiv priceperi si deprinderi ale competentelor. Varietatea abordărilor problematicii competenţei didactice conduce la o diversitate de criterii pe baza cărora este apreciată activitatea profesorilor din învăţământul de toate gradele. Experienţele altor ţări în privinţa profesionalizării se dovedesc pozitive. viitorul cadru didactic va dobândi o cultură profesională solidă. în spiritul paradigmei postmoderniste. Este elementul cel mai puţin de reprezentat.

relatii. de o profesie. în accepţiunea lor de standarde profesionale minim admise la care trebuie să ma ridic . psihomotorii). pe baza unor cercetări psihologice să se amelioreze o activitate sau alta. pe lângă multe altele cum ar fi: psihologia muncii. sunt premise necesare pentru formarea ulterioară a competenţelor didactice. de un statut. uneori specificat prin lege.dezvoltarea psihismului de-a lungul diferitelor stadii de vârstă (si în special la vârsta scolară) si factorii dezvoltării psihice. afective. de o situaţie profesională sau socială de referinţă. psihologia educatiei este o ramură aplicativă a psihologiei. psihologia judiciară. de informare. respectiv competenţă didactică. ca indicatori ai profesionalizării carierei didactice. totalitatea sarcinilor tipice de muncă specifice profesiei didactice. Atitudinile pozitive ale mele faţă de viitoarea profesie fac posibilă evoluţia de la aptitudini la competenţe. etc. psihologia medicală. stiintele comunicării etc. Programele de formare iniţială nu-şi pot propune în mod realist decât stimularea apariţiei competenţelor didactice. În contextul lucrării de faţă am utilizat termenul de competenţă. la un anumit nivel de performanţă. Competenţa este legată de o meserie. activităti. însă este necesară acoperirea unei varietăţi cât mai mari de competenţe.profesionalizării carierei didactice. la care trebuie să se ridice o persoană în exercitarea principalelor sarcini de lucru ale profesiei didactice. care permit unui individ exercitarea eficientă a unei activităţi complexe. . legităti. pedagogie. ansamblul capacităţilor unei persoane de a realiza. Toate urmăresc ca. în următoarele accepţiuni: ansamblu de comportamente potenţiale (cognitive. Ca ramură a psihologiei. psihologia educatiei ocupă un loc important în domeniul mai larg al cunostintelor psihologice fundamentale si aplicativ-practice. Psihologia educatiei studiază o multitudine de fenomene. Urmărind optimizarea instruirii si educatiei. precum si în sistemul stiintelor care se ocupă de educatie: psihologia generală. desfăşurată într-un context profesional real. psihologia patologică. standard profesional minim. fundamentele psihologice ale instruirii si educatiei (modul în care se dobândesc . în cazul acesta de profesia de cadru didactic. Pentru formarea şi dezvoltarea competenţelor este necesară atât activitatea teoretică. precum: legile ce guvernează activitătile psihocomportamentale si psihologia socială a indivizilor supusi influentelor educatiei. sociologie. psihologia sportului. psihologia copilului. psihologia dezvoltării. CONCLUZII Aptitudinile pedagogice ale mele – de viitor profesor. dar mai ales activitatea practică.

psihologia educatiei contribuie hotărâtor la pregătirea psihologică a profesorilor. se construiesc abilitătile). elemente de psihologie a grupului. În consecintă. Necesitatea cunoasterii psihologice derivă din aceea că actul de instruire si de educatie trebuie să se adapteze la situatii infinit de variate. se formează trăsăturile de personalitate. . .relatiile dintre diverse variabile educationale (formele de educatie socioprofesională.aspectele subiective ale unor fenomene cu conotatii pozitive sau negative în viata individului (succesul sau insuccesul scolar si social). dată fiind diversitatea aptitudinilor. conditiile exterioare ale procesului educational). atitudinilor si aspiratiilor individului.dimensiunile psihologice ale agentilor implicati în activitătile instructiveducative (relatiile dintre educat si educator.cunostintele. cunostintele acumulate de psihologia educatiei sunt pretioase pentru toti cei implicati în actul educativ si oricine este supus influentelor educative si exercită asemenea influente. . .bazele psihologice ale selectării si utilizării metodelor de interventie asupra individului (metode de predare învătare-evaluare). . Din punct de vedere practic. aducând solutii practice în rezolvarea unor probleme educative. climatul educativ. etc.).

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful