ESEU ARGUMENTATIV ‚EU SI PROFESIA DIDACTICA’ CUPRINS • 1.Motivaţia alegerii profesiei didactice; • 2.

Percepţia despre propriile aptitudini şi abilităţi didactice;

3.Temerile legate de viitoarea mea activitate la catedră;

• 4.Proiecte de dezvoltare personală şi profesională. 1.Principalele motive pentru care am optat la alegerea profesiei de cadru didactic, au fost următoarele: • Semnificaţia profund umană a muncii; • Siguranţă; • Satisfacţii intelectuale; • Programul de lucru; • Altruismul; • Atmosfera, relaţiile cu copiii; • Admiraţia faţă de o persoană care are această profesie; • Accesul facil la cursurile DPPD. Cu ajutorul profesorilor formatori,din cadrul cursurilor DPPD, ma pregătesc pentru a deveni profesor cu datoria să ma ridic la un nivel înalt de calitate, iar cercetarea mea m-a ajutat sa cunosc cerinţele şi să le inserez în profilul lor de competenţă. Doresc aprofundarea unei educaţii formale deoarece pune accent pe funcţia culturală şi cea instructivformativă, se caracterizează prin faptul că are loc într-un cadru instituţionalizat (grădiniţă, şcoală, universitate), special organizat în acest sens, cu un personal pregătit pentru a desfăşura procesul instructiveducativ. Mediul (scoala)devine sursa a dezvoltarii psihice prin faptul ca imi ofera circumstante si conditii concrete de viata, obiecte , informatii si modele de conduita, susceptibile a fi percepute si invatate; de asemenea el ofera prilejuri de comunicare si schimburi afective intre individ si cei care il inconjoara. Mediul poate actiona ca o bariera sau ca un factor care favorizeaza, faciliteaza, avantajeaza dezvoltarea psihica. Personalitatea este deopotrivă “produs creat”, şi creatoare a culturii, modelată şi modelatoare de cultură, transformată, şi transformatoare a culturii. 2. Percepţia despre propriile aptitudini pedagogice: este pozitivă pentru mine deoarece am avut contact cu profesia didactica inca de 2 ani,iar activităţile concrete cu caracter didactic au avut ca efect conştientizarea

Comenius raspunde: “ E indoielnic sa existe o oglinda atat de murdarita. formarea capacităţilor intelectuale. ştiinţifice.ansamblului competenţelor didactice necesare profesiei. Remarcăm la nivelul ţărilor europene preocuparea susţinută pentru reformarea sistemelor de învăţământ. Educatorul trebuie sa inteleaga. naveta la ţară. crearea momentelor de reflexie personală legate de propriile abilităţi şi stimularea aspectelor motivaţionale ale personalităţii. incat sa nu reflecte totusi imagini intr-un fel oarecare. bazată pe colaborare internaţională.Analizând programele de formare şi dezvoltare profesională din diverse sisteme de învăţământ. a valorilor culturii naţionale şi universale. menţionez indisciplina elevilor şi lipsa lor de preocupare pentru învăţătură. e indoielnic sa existe o tabla atat de zgrunturoasa incat sa nu putem scrie totusi ceva pe ea. ca premise pentru ridicarea nivelului de dezvoltare a societăţii şi a calităţii vieţii în Uniunea Europeană. 3. La replica posibila ca exista “ capete stupide “ care nu sunt in stare sa invete nimic. urmează un model al profesiei. asimilarea tehnicilor de muncă intelectuală. Educatorul ştie ce urmăreşte a obţine la nivelul sistemului psihocomportamental al educatului si are cel mai mare rol in educarea acestuia. declaraţii şi hotărâri comune. al schimbului liber de opinii. oferă provocări intelectuale. chiar dacă aparent este prea puţin valorizată. formează . tehnice şi estetice. Educatia este reprezentată de însuşirea cunoştinţelor ştiinţifice. sa stie ca fiecare copil e diferit.examenele periodice ale profesorilor pe care trebuie sa le promovez. pot formula opinia că demersurile formative eficiente sunt cele care se bazează pe cunoştinţe ample despre complexitatea activităţii de predare-învăţare-evaluare. armonizarea legislaţiei şi a practicilor în ceea ce priveşte măsurile de îmbunătăţire a calităţii educaţiei. necesare instruirii şi autoinstruirii pe durata întregii vieţi. al demnităţii şi al toleranţei. In prezent politica educaţională românească în domeniul formării cadrelor didactice este aceea că pregătirea de înalt nivel a profesorilor este o prioritate a sistemului de învăţământ. adaptarea si progresarea spre o educare care sa fie cat mai aproape de ideal. bază materială precară. fiecare are propia lui ratiune si ca orice copil daca este educat cum trebuie si inteles poate sa insuseasca cunostintele necesare.Temerea legata de viitoarea mea activitate la catedră. a disponibilităţilor afective şi a abilităţilor practice prin asimilarea de cunoştinţe umaniste. Toate acestea sunt importante in educarea unui individ. adoptarea de recomandări. Fiecare are un rol mai mic sau mai mare in definirea. mutarea de la o şcoală la alta. condiţii de lucru improprii în şcoli. educarea în spiritul respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Printre cele mai des invocate aspecte care generează îngrijorare şi nelinişti. relaţii dificile cu părinţii copiilor.

De aceea. este necesară atât activitatea teoretică. model) de competenţă. dar mai ales activitatea practică. asigurând coerenţa şi consistenţa procesului de formare iniţială. ca premisă a profesionalizării carierei didactice. de informare. acordă timp suficient.deoarece proiectele personale de viitor. dar şi în reformarea strategiilor de pregătire a profesorilor. Competenţele didactice constituie elementele cheie ale procesului de pregătire profesională a viitorilor profesori. În acelaşi timp. oferite de literatura de specialitate. fac referire la relaţia dintre cel care desfăşoară o activitate şi rezultatele bune ale activităţii sale. ocazii şi suport cadrelor didactice. greu de surprins şi de cuantificat. 4. dorinţa de a forma la elevi comportamente specifice materiei predate turism respectiv priceperi si deprinderi ale competentelor. de aceea pot fi utilizate ca surse de inspiraţie în reorganizarea şi restructurarea profesiei didactice din România.profesionişti şi manifestă respect faţă de cadrele didactice ca profesionişti. viitorul cadru didactic va dobândi o cultură profesională solidă.În acest fel. Competenţa e o realitate dinamică şi flexibilă. Indiferent de poziţionarea paradigmatică adoptată. Varietatea abordărilor problematicii competenţei didactice conduce la o diversitate de criterii pe baza cărora este apreciată activitatea profesorilor din învăţământul de toate gradele. care să fie considerat reper unitar. îmbunătăţirea programelor de pregătire profesională nu poate fi realizată decât în urma proiectării la nivel naţional a unui profil (model) de competenţă. ca premisă a . Pentru formarea şi dezvoltarea competenţelor. Proiectele mele de dezvoltare profesională şi personală. Diverse definiţii ale competenţei. oferind coerenţă şi consistenţă procesului de formare iniţială. care să poată fi luat ca reper unitar. cu scopul de a-i determina să-şi formeze noi competenţe şi să le integreze în propriile achiziţii profesionale. reprezinta un plan de dezvoltat necunoscut deocamdata.din plan facand parte intenţia mea de a-mi diversifica şi aprofunda cunoştinţele de Psihologie. desfăşurată într-un context profesional real. Experienţele altor ţări în privinţa profesionalizării se dovedesc pozitive. dorinţa de a învăţa tehnici de predare moderne şi de a avea relaţii bune cu elevii. Varietatea abordărilor problematicii competenţei didactice conduce la o diversitate de criterii pe baza cărora este apreciată activitatea profesorilor din învăţământul de toate gradele. în vederea modernizării şi creşterii calităţii învăţământului românesc. în spiritul paradigmei postmoderniste. având şanse să devină un bun profesionist. Este elementul cel mai puţin de reprezentat. asigurarea calităţii programelor de pregătire a educatorilor nu poate fi realizată decât în urma utilizării la nivel naţional a unui profil (cadru. competenţa didactică este obiectivul central al tuturor programelor de formare profesională.

dar mai ales activitatea practică. în accepţiunea lor de standarde profesionale minim admise la care trebuie să ma ridic . CONCLUZII Aptitudinile pedagogice ale mele – de viitor profesor. ca indicatori ai profesionalizării carierei didactice. la un anumit nivel de performanţă. etc. pe baza unor cercetări psihologice să se amelioreze o activitate sau alta. psihologia medicală. În contextul lucrării de faţă am utilizat termenul de competenţă. uneori specificat prin lege. precum si în sistemul stiintelor care se ocupă de educatie: psihologia generală. . precum: legile ce guvernează activitătile psihocomportamentale si psihologia socială a indivizilor supusi influentelor educatiei. psihologia patologică. fundamentele psihologice ale instruirii si educatiei (modul în care se dobândesc . activităti. psihologia educatiei este o ramură aplicativă a psihologiei. Ca ramură a psihologiei. legităti. pe lângă multe altele cum ar fi: psihologia muncii. afective. psihomotorii).dezvoltarea psihismului de-a lungul diferitelor stadii de vârstă (si în special la vârsta scolară) si factorii dezvoltării psihice. în următoarele accepţiuni: ansamblu de comportamente potenţiale (cognitive. Toate urmăresc ca. Urmărind optimizarea instruirii si educatiei. de o situaţie profesională sau socială de referinţă. desfăşurată într-un context profesional real. însă este necesară acoperirea unei varietăţi cât mai mari de competenţe. sunt premise necesare pentru formarea ulterioară a competenţelor didactice. Atitudinile pozitive ale mele faţă de viitoarea profesie fac posibilă evoluţia de la aptitudini la competenţe.profesionalizării carierei didactice. psihologia judiciară. psihologia dezvoltării. Psihologia educatiei studiază o multitudine de fenomene. la care trebuie să se ridice o persoană în exercitarea principalelor sarcini de lucru ale profesiei didactice. pedagogie. psihologia sportului. psihologia copilului. respectiv competenţă didactică. relatii. în cazul acesta de profesia de cadru didactic. Pentru formarea şi dezvoltarea competenţelor este necesară atât activitatea teoretică. totalitatea sarcinilor tipice de muncă specifice profesiei didactice. Competenţa este legată de o meserie. psihologia educatiei ocupă un loc important în domeniul mai larg al cunostintelor psihologice fundamentale si aplicativ-practice. care permit unui individ exercitarea eficientă a unei activităţi complexe. sociologie. Programele de formare iniţială nu-şi pot propune în mod realist decât stimularea apariţiei competenţelor didactice. de un statut. de o profesie. ansamblul capacităţilor unei persoane de a realiza. stiintele comunicării etc. standard profesional minim. de informare.

dată fiind diversitatea aptitudinilor.cunostintele.relatiile dintre diverse variabile educationale (formele de educatie socioprofesională.). Din punct de vedere practic. psihologia educatiei contribuie hotărâtor la pregătirea psihologică a profesorilor. Necesitatea cunoasterii psihologice derivă din aceea că actul de instruire si de educatie trebuie să se adapteze la situatii infinit de variate. climatul educativ. elemente de psihologie a grupului.bazele psihologice ale selectării si utilizării metodelor de interventie asupra individului (metode de predare învătare-evaluare). .aspectele subiective ale unor fenomene cu conotatii pozitive sau negative în viata individului (succesul sau insuccesul scolar si social).dimensiunile psihologice ale agentilor implicati în activitătile instructiveducative (relatiile dintre educat si educator. conditiile exterioare ale procesului educational). aducând solutii practice în rezolvarea unor probleme educative. În consecintă. . se formează trăsăturile de personalitate. cunostintele acumulate de psihologia educatiei sunt pretioase pentru toti cei implicati în actul educativ si oricine este supus influentelor educative si exercită asemenea influente. . atitudinilor si aspiratiilor individului. . se construiesc abilitătile). . etc.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful