Sunteți pe pagina 1din 86
ROMÂNIA MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI UNIVERSITATEA „VASILE ALECSANDRI” DIN BACĂU

ROMÂNIA MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI UNIVERSITATEA „VASILE ALECSANDRI” DIN BACĂU DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC Str. Mărăşeşti, nr. 157, Bacău, jud. Bacău, cod 600115 Tel.Fax: 0234/588935; Tel.Fax: 0234/580050 E-mail:dppd@ub.ro; sdppd@ub.ro

Tel.Fax: 0234/580050 E-mail: dppd@ub.ro; sdppd@ub.ro PORTOFOLIU DIDACTIC COORDONATOR ŞTIINŢIFIC

PORTOFOLIU DIDACTIC

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC

Prof.univ.dr.ing. Doru Ciucescu

BACĂU

2013

ABSOLVENT

Epuran Sabina

Curriculum vitae

Curriculum vitae

Curriculum vitae  
 

Europass

Informaţii personale

Nume / Prenume

Epuran Sabina

Adresă(e)

Aleea Parcului, 30, Bacău

Telefon(oane)

0234 515 979

Mobil:

0745 846 035

E-mail(uri)

epuransabina@hotmail.com

Naţionalitate(-tăţi)

Română

Data naşterii

06.10.1990

Locul de muncă vizat / Domeniul ocupaţional

Relații publice, Publicitate, Marketing, Retail

 

Experienţa profesională

 

Funcţia sau postul ocupat

Hostess, Promoter

Activităţi şi responsabilităţi principale

Prezentarea și promovarea produselor prin intermediul campaniilor de marketing direct susținute de companii în incinta magazinelor de retail.

Tipul activităţii sau sectorul de activitate

Vânzări, Marketing direct

Educaţie şi formare

Din decembrie 2011-iulie 2012 membru în ONG-ul Proactiv Consult. Participant în programul de schimb de tineri, platform Youth in Action, Green Safari, Shoot reality, din Atena, Grecia în aprilie 2012.

Din 8 august 2011-6 august 2011- Internship la postul de televiziune local 1TV Bacău.

Din 24 februarie 2011-15 iulie 2011- Student la Universitatea din Torino, Facultatea de Litere și Filosofie, specializarea Științe ale Comunicării, prin programul de schimburi internaționale LLP Erasmus.

Din 1 octombrie 2009- 25 iunie 2012- Student la Universitatea "Vasile Alecsandri" Bacău, Facultatea de Litere, specializarea Comunicare și relații publice. Licențiată în Comunicare și relații publice la Universitatea București, Facultatea de Jurnalism și Științele comunicării.

Din 15 septembrie 2005 - iulie 2009- Elev la Colegiul Național "Vasile Alecsandri" Bacău, filiera reală, specializarea Științele naturii (Chimie-Biologie).

Aptitudini şi competenţe personale

 

Limba(i) maternă(e)

Română

 

Limba(i) străină(e) cunoscută(e)

 

Autoevaluare

 

Înţelegere

 

Vorbire

 

Scriere

Nivel european (*)

Ascultare

Citire

Participare la

Discurs oral

Exprimare

conversaţie

scrisă

Limba

 

Engleză

 

Excelent

 

Excelent

 

Excelent

 

Excelent

Limba

 

Italiană

 

Bine

 

Bine

 

Bine

 

Mediu

 

Competenţe şi abilităţi sociale

Sunt o persoană foarte sociabilă și reușesc foarte ușor să relaționez și să stabilesc contacte. Fire carismatică și sociabilă, prefer contactul cu publicul și munca în echipă.

Competenţe şi aptitudini organizatorice

Experiență în organizare din lucrul în echipă pe proiecte de cercetare și proiecte de voluntariat.

Competenţe şi aptitudini de utilizare a calculatorului

Abilități generale în utilizarea calculatorului și a internetului.Cunoștințe avansate în folosirea Microsoft Word, Power-Point, Publisher și cunoștințe medii în folosirea programului Photoshop.

Competenţe şi aptitudini artistice

Înclinații artistice în desen grafic și fotografie.

 

Permis(e) de conducere

Nu

 

CUPRINS

I. PSIHOLOGIA EDUCAŢIEI

I.1.

I.2. Test psihologic și Studiu de personalitate

II. PEDAGOGIE II.A. Fundamentele Pedagogiei. Teoria şi metodologia curriculum-ului II.A.1. Pedagogia experimentală.Referat II.A.2.Set de obiective la disciplina Limba şi literatura română

II.B. Teoria şi metodologia instruirii. Teoria şi metodologia evaluării II.B.1.Metodele de învățământ II.B.2. Test de evaluare la limba și literatura română

III. DIDACTICA PREDĂRII EDUCAȚIEI ȘI CULTURII CIVICE III.1. Programa claselor a VII-a și a VIII-a la disciplina Educația și Cultura Civică III.2.Metodele specifice

IV. PRACTICA PREDAGOGICĂ IV.1. Portofoliu didactic de practică pedagogică

V. INSTRUIRE ASISTATĂ DE CALCULATOR V.1. Prezentare PowerPoint

VI. MANAGEMENTUL CLASEI DE ELEVI VI.1. Analiza Swot VI.2. Studiu de caz: Copilul rebel în colectivitatea clasei de elevi

PSIHOLOGIA EDUCAŢIEI

I.1. Personalitatea (referat)

“Cred că fiecare generaţie nouă vine încărcată cu un mesaj pe care trebuie să-l nască; rolul nostru este să ajutăm această naştere. André Gâde

Aşa cum spune Andre Gâde, fiecare nouă generaţie aduce cu sine tendinţe, personalităţi , aspiraţii şi dorinţe noi, care au rolul fie de a făuri o nouă lume, fie de a dezvolta

şi perfecţiona lumea deja existenta.

Auzim mereu o frază arhicunoscuta,”Tinerii sunt viitorul unei ţări “, dar tinerii singuri nu au puterea sau mai bine zis şansa de a lucra pentru binele unei ţări dacă nu sunt ajutaţi şi permanent susţinuţi în acest sens de către cei din jur. Cei care au puterea de a forma şi a da şansa noii generaţii sunt atât familiile acestor tineri cât şi sistemul educaţional , de la educator, învăţător şi până la lungul şir de profesori

din anii şcolii generale,ai liceului şi ai facultăţii.Toţi aceşti oameni îşi pun amprenta într-un fel sau altul pe caracterul elevilor ,şi astfel se creează preliminariile unei lumi mai bune. Dar un lucru trebuie bine înţeles de la început , ca aceasta muncă de formare şi cizelare

a tânărului de la prima zi de şcoală şi până la ieşirea de pe băncile facultăţii,trebuie să fie

constantă,permanentă şi susţinută în interesul de a forma un om care gândeşte ,este condus de un set bine definit de principii şi căruia nu îi este teamă să se afirme şi să îşi dorească să schimbe lucrurile în bine.Desigur,de o parte a acestui proces de formare sunt răspunzători părinţii, educaţia pe care aceştia o dau copiilor, mediul şi atmosfera familială în care îi cresc şi nu în ultimul rând modelul pe care ei înşişi îl reprezintă pentru copii lor. Aşadar să “faci” un om este o muncă destul de dificilă, complexă şi care nu permite pauze sau stagnări,pentru că ar putea însemna efecte devastatoare pe viitor atât pentru integritatea omului ca individ în societate cât şi , cel mai important,percepţia sa pe care o va avea despre sine în raport cu cei din jur. Dar care sunt metodele prin care reuşim să trecem prin acest proces, să îl ducem la bun

sfârşit şi să îl transformăm desigur într-un succes? Singurul mod în care putem să ajutăm pe cineva în fiece mod dorim , este mai întâi prin a îl cunoaşte.În continuare problema , pentru dascăli de pildă, ar fi felul în care reuşim să cunoaştem toţi aceşti copii ,mai ales când ei fac parte dintr-un grup mare,colectivul clasei de elevi.Cum va reuşi un dascăl să îşi cunoască atât de bine elevii încât să reuşească să îi modeleze pe fiecare în parte după personalitatea,inclinaţiile şi afinităţile lor? Aici intervine stabilirea unui set de priorităţi şi reguli de care un profesor ar trebui să ţină cont în permanenţă.În primul rând clasă nu trebuie privită doar ca o entitate în sine, după

modelul “O clasă slabă, aşadar toţi , copii slabi”;o astfel de concepţie nu are să ajute niciodată şi nici în vreun fel clasă şi cu atât mai mult elevii ce formează colectivul acestei clase.De aici putem observa o primă prioritate în acest proces de formare şi anume răbdarea.Răbdarea de a ajunge la un nivel de cunoaştere măcar elementar a fiecărui elev în parte, competentele sale native,nivelul său de inteligentă şi diferitele inclinaţii pe care acesta le prezintă pentru anumite obiecte.În acest caz cel mai important rol îi revine dirigintelui,care are datoria de a iniţia şi dezvolta o relaţie strânsă cu întreg colectivul,ca fiind o clasă de elevi dar mai important cu fiecare elev în parte.Dirigintele trebuie să cunoască destul de bine personalitatea fiecăruia pentru a putea găsi şi aborda soluţia cea mai bună pentru a-l ajuta.Dar responsabilitatea nu îi revine doar dirigintelui.Întregului corp al profesorilor de la clasa îi revine aceeaşi îndatorire, dar mai diminuată,întrucât prioritatea unui profesor care nu este dirigente este de a se face înţeles tuturor şi de a face cunoscută întreaga materie care figurează în programa de lucru.El are mai puţin timp să intre în contact direct cu fiecare.Desigur în cazul ideal în care profesorul va rămâne la clasă pe parcursul a mai multor ani ,acesta va reuşi să cunoască cât de cât pe fiecare în parte,competenţele pe care le are la obiectul sau cât randament reuşeşte să dea şi în consecinţă cât se poate cere de la elev în cadrul obiectului de studio.

După cum am spus munca cea mai laborioasa îi va reveni dirigintelui clasei de elevi.În continuare vom discuta în speţă despre rolul acestui dascăl şi felul în care el poate ajuta elevii ce formează colectivul clasei de care este răspunzător. Metodele de abordare a unei clase din poziţia de diriginte sunt elaborat redactate în cărţi de specialitate ,pedagogice şi psihopedagogice; acestea prezintă mai mult informaţii generale despre psihologia elevului, comportamentul clasei ca întreg şi felul în care ar trebui să reacţioneze proseforul-diriginte în conformitate cu diferitele tipuri de “personalităţi colective”.Dar aceste generalităţi se aplică doar în parte sau chiar foarte puţin elevilor din clasă.Singurul mod prin care se poate constitui un “diagnostic “ al clasei este prin a îi cunoaşte atât extremele , vârfurile-copii foarte buni,care au rezultate foarte bune şi care desigur reprezintă un model pentru toţi cei din jur,copii mediocrii care au rezultate bune sau acceptabile şi care conform cărţilor de specialitate reprezintă majoritatea în orice clasă de elevi şi nu în ultimul rând copii mai slabi,care fie nu au capacitatea intelectuală de a susţine mai mult,fie au o situaţie familial-socială care îi împiedică să se implice ori fie pentru că nu prezintă niciun interes pentru şcoală şi activităţile ce o constituie.Aceasta clasificare sumară este la îndemâna oricui,dascăl sau nu,dar aici profesorul-diriginte are rolul de a intra în profunzimea situaţiei fiecăruia.

Un mod prin care se poate cunoaşte un elev mai mult decât la baza unor informaţii elementare,este prin a descoperii tipul de personalitate pe care acesta îl posedă,aptitudinile ,competentele şi de ce nu aspiraţiile acestuia pe viitor.O bună comunicare între diriginte şi elevi va asigura iniţierea şi perpetua dezvoltare a acestui proces de cunoaştere. De asemenea observaţiile pe care le poate face un profesor în anumite situaţii cu privire la diferiţi elevi pot fi în permanenţă consemnate şi analizate; suma acestora după o anumită perioadă se poate dovedi mai mult decât benefica în creionarea personalităţii elevului.Pentru înlesnirea acestui proces cunoaşterea generală a tipurilor de personalităţi este necesară. “Personalitatea este totalitatea psihologică ce caracterizează şi individualizează un om particular.În sensul cel mai larg, termenul de personalitate se identifica ce cel de fiinţa umană.Fiind un sistem complex,personalitatea se structurează de-a lungul a trei dimensiuni:

corporala,psihică şi socio-culturală.Astfel,personalitatea este un sistem bio-psiho-socio- cultural.Prin dimensiune corporală înţelegem latura biologică a personalităţii,programul ereditar,potenţialul nativ al omului;dimensiunea socio-culturală a personalităţii se constituie în urma intervenţiilor complexe ale socialului asupra potenţialului nativ,iar dimensiunea psihică a personalităţii se constituie numai ca rezultat al interacţiunii dintre fondul nativ şi procesul de socializare,dar are şi propriul ei specific.Conştiinţă este nucleul psihic al personalităţii, care leagă între ele toate celelalte compartimente şi se constituie în premisa a dezvoltării fiinţei umane.”Ralph Linton Aceasta definiţie reprezintă doar o “trecere în revistă” a constituenţilor personalităţii.Un studiu amănunţit al acesteia s-ar dovedi mult prea lung pentru a fi consemnat în acest cadru,astfel ca voi avea în vedere informaţiile de maximă generalitate,după care ulterior ne vom ghida în prezentarea unei personalităţi în particular.

Laturile personalităţii

Temperamentul

 

Aptitudinile

Caracterul

Latura dinamico energetică a personalităţii

Latura instrumental- operaţională a personalităţii

Latura relaţional - valorică a personalităţii

Exprimă

cantitatea

de

Aptitudinile sunt operaţii superior dezvoltate care mijlocesc performanţe supra medii în activitate. Inaptitudine = posibilităţi

În sens larg, caracterul este un mod de a fi, un

energie

de

care

dispune

subiectul şi dinamismul său. Caracteristici:

ansamblu

particularităţi psiho - individuale, ce apar ca

de

-

este

o

modalitate

primordială a personalităţii, observabilă deja de la copilul mic - este o modalitate foarte generală, se manifestă în orice activitate

minime de a acţiona într-un fel. Rezultatele unei activităţi sunt evaluate şi distribuite pe o scală amplă. Performanţa ce atestă o capacitate trebuie să fie supra

trăsături ale

unui

„portret ” psihic global.

În sens restrâns, caracterul este un ansamblu de însuşiri privind relaţiile pe care le întreţine subiectul cu lumea şi valorile după care el se conduce.

-

este maximal constantă, nu

medie, abia atunci vorbim de aptitudini.

se schimbă pe parcursul vieţii

-

este latura cea mai uşor şi

 

repede constatabilă Un rol principal în determinarea particularităţilor temperamentale îi revine sistemului nervos central. Însuşirile sistemului nervos:

Caracteristici:

- aptitudinile arată ce poate individul, nu ce ştie el

Caracteristici:

-

se demonstrează prin reuşita în

- este un ansamblu de atitudini valori

activităţi

 

-

pe o bază ereditară aptitudinea

- se defineşte prin valorile după care se călăuzeşte individul

- nu este înnăscut, se formează pe parcursul vieţii ca urmare a integrării individului într-un sistem de relaţii sociale

 

- forţa (energia) = dependentă de substanţele funcţionale ce constituie neuronul. - mobilitatea = exprimată în viteză cu care se consumă şi se regenerează respectivele substanţe funcţionale. - echilibrul = repartiţia

se construieşte prin exersările prilejuite de activitate, deci, se dobândeşte - oricât de dezvoltată ar fi, o aptitudine nu poate asigura singură succesul într-o activitate

Clasificarea aptitudinilor 1. După gradul de complexitate:

   

-

simple (elementare), se

- se formează şi se afirmă prin participarea tuturor judecăţilor de valoare (ce este bun, ce este rău), subiectul fiind responsabil şi apreciat potrivit comportamentului

 

egală sau inegală între cele două procese

nervoase de bază Pe baza acestor caracteristici au fost delimitate următoarele tipuri:

sprijină pe un mod omogen de operare sau funcţionare Ex. simţul ritmului, memoria muzicală, fidelitatea memoriei, concentrarea atenţiei - complexe sunt formate din aptitudini simple, dar nu prin însumare, ci ca

1. tipul

puternic

neechilibrat excitabil

→ temperamentul coleric

2. tipul

puternic

 

sinteză. Ex. aptitudinea muzicală

 

său

echilibrat

mobil

-

este o instanţă de

temperamentul

2.

După

sfera

de

control

şi

sangvinic

aplicabilitate, aptitudinile

valorificare

a

3. tipul

puternic

complexe pot fi:

 

temperamentului

echilibrat

inert

-

speciale = mijlocesc

-

trăsăturile

de

temperamentul

eficienţa activităţii într-un anumit domeniu

caracter

le

flegmatic

apreciem

după

4. tipul slab (luat global)

ex.

aptitudinea

modul

în

care

temperamentul

pedagogică, sportivă, muzicală

subiectul

se

melancolic Carl Yung a descris tipurile:

raportează

la

-

generale = cele utile pentru majoritatea domeniilor ex. spiritul de observaţie, inteligenţa

activităţi

- introvertul = orientat,

-

la

formarea

predominant,

spre

caracterului contribuie trebuinţele umane, motivele, sentimentele, convingerile,

lumea internă

- extrovert

= orientat,

predominant, spre lumea externă

   

H.J.Eysenck

luând în

considerare

nivelul

de

idealul,

concepţia

stabilitate/instabilitate

despre lume

 

stabileşte următoarele tipuri:

-

este

expresia

Extrovertul instabil colericul

întregului

sistem

Extrovertul

stabil

al personalităţii

sangvinicul

 

Introvertul

stabil

flegmaticul

Introvertul

instabil

-

melancolicul

Temperamentul

 

Aptitudinile

 

Caracterul

 

Nu implică anumite valori. Nu există temperamente bune sau rele, inferioare sau superioare. Portrete temperamentale

Aptitudinea care a provocat cel mai mare interes din partea psihologilor este inteligenţa. Inteligenţa desemnează atât aptitudini şi cunoştinţe practice,

Componentele de bază ale

caracterului

 

sunt

atitudinea stabilă şi trăsătura voluntară.

Colericul este inegal în manifestări, neliniştit şi agitat. Conduita lui este greu de anticipat, acţionează sub impulsul unor scopuri de mare însemnătate. Este plin de iniţiativă, foarte comunicativ, bun organizator, orientat spre prezent şi viitor. Sangvinicul este temperamentul bunei dispoziţii, al adaptabilităţii prompte şi economicoase. Nu se avântă în acţiuni riscante. Ştie să renunţe fără să sufere prea mult, trece cu uşurinţă de la o activitate la alta. Nu este ambiţios, dar nici pasiv, indiferent. Este echilibrat emoţional, stabileşte uşor relaţii cu oamenii, dar este superficial şi inconsecvent.

cât şi aptitudini generale. Teoria genetică a lui Piaget menţionează că inteligenţa se dezvoltă în etape şi are la bază adaptarea individului la mediul înconjurător. Teoria psihometrică vede inteligenţa ca o aptitudine generală rezultată din combinarea, într-o anumită măsură, a mai multor aptitudini specifice. Testele de inteligenţă cuprind diverse sarcini care permit compararea performanţelor cu cele ale altor indivizi similari (aceeaşi vârşă şi sex). Persoanele retardate mintal sunt cele care au coeficientul de inteligenţă situat sub valoarea de 50, iar cele supradotate intelectual peste 130. Atât mediul cât şi ereditatea influenţează inteligenţa.

Atitudinea = modalitate de raportare la o clasă generală de obiecte sau fenomene prin care subiectul se orientează selectiv şi autoreglează preferenţial.

Clasificare:

 

-

atitudini

faţă

de

societate

şi

faţă

de

ceilalţi oameni

 
 

ex.

sinceritatea,

cinstea, altruismul,

spiritul

de

răspundere,

 

egoismul, laşitatea, linguşeala

- atitudini

faţă

de

 

activitatea desfăşurată ex.disciplină, sârguinţa, spiritul de

iniţiativă,

lenea,

   

neglijenţa,

rutina,

Flegmaticul este extrem de meticulos. Dispune de un fel de răbdare naturală, este lent şi neobişnuit de calm în tot ceea ce face. Se adaptează foarte greu la situaţii noi, este înclinat spre rutină. Leagă mai greu prietenii, nu

dezorganizarea

 

- atitudini

faţă

de

propria persoană

 

ex.

modestia,

încrederea

în

sine,

spiritul autocritic,

îngâmfarea, aroganţa,

sentimentul

 

tul

exagerează

nici

în

 

inferiorităţii

autoapreciere,

nici

în

1

aprecierea altora.

Melancolicul are un tonus

scăzut şi reduse disponibilităţi

energetice. Manifestă o

autoexigenţă exagerată, este

hipersensibil, deosebit de

sentimentul tal şi interiorizat.

Are dificultăţi în adaptarea

socială. Este pesimist, anxios,

sobru, liniştit.

1 Tabel preluat de pe siteul : www.scribd.com. Sectiunea-psihologie,personalitate.Adaugat in data de 26/09/2008.

I.2. Test psihologic – Fișa de caracterizare psihopedagogică

FIŞA DE CARACTERIZARE PSIHOPEDAGOGICĂ

I.

Date personale

2.

Numele şi prenumele : Apostol Andreea-Roxana

3.

Locul şi data naşterii : Bacău.23/09/1996

4.

Domiciliul :Sascut

5.

Şcoala şi clasa în care învaţă :Şcoala nr.19.Clasa a VII-a C

II.

Date familiale

2.

Ocupaţia şi locul de muncă al părinţilor tatăl : Electrician mama : Vânzătoare

3.

Structura şi componenţa familiei

a.

Tipul familiei

normală
normală

tatăl (mama) decedat

părinţi despărţiţi

părinţi vitregi (unul, amândoi)

b.

Fraţi – surori mai mici sau mai mari

Nu are fraţi sau surori.

4.

Atmosfera şi climatul educativ:

raporturi armonioase, de înţelegere între părinţi şi între părinţi şi copii;

raporturi punctate de conflicte mici şi trecătoare;

 

dezacorduri puternice în familie, conflicte frecvente.

5.

Condiţii de viaţă şi de muncă ale elevului:

foarte precare;

la limită;

acceptabile;

bune;
bune;

foarte bune.

6.

Influenţe din afara familiei (vecini, prieteni, colegi)

reduse;

ample;

frecvente;

întâmplătoare.

 

III.

Dezvoltarea fizică şi starea sănătăţii

2.

caracteristici ale dezvoltării fizice : Dezvoltare fizică relativ normală,conform vârstei şi a caracteristicilor perioadei de creştere.Constituţia destul de vulnerabilă,este slabă şi pare fragilă.

3.

Îmbolnăviri:

a.

Anterioare intrării în şcoală : A avut o parte din aşa numitele “boli ale copilăriei”,cum ar fi vărsatul de vânt.În perioada de vârsta 5-9 ani a avut probleme destul de însemnate de sănătate.În urma multor analize medicale s-a descoperit că avea un tip de stafilococ(stafilococ auriu)- acesta este un agent patogen care se instalează la nivelul aparatului respirator cel mai adesea în faringe,provoacă îmbolnăviri frecvente,vulnerabilitate,slăbeşte sistemul imunitar şi poate avea consecinţe grave asupra creşterii şi dezvoltării normale.În urma unui tratament îndelungat a reuşit să elimine acest pericol.

b.

Pe parcursul şcolarizării: A suferit de oreon, fără complicaţii şi alte îmbolnăviri sezoniere de tip viroze respiratorii sau gripă.

4.

Deficienţe, handicapuri (senzoriale, motorii) :Suferă de miopie,având dioptrii de -1.0 la ambii ochi,din această cauză poartă ochelari.

IV.

Particularităţi ale debutului şcolarităţii

2.

Pregătirea copilului pentru a deveni şcolar

a.

dezvoltarea motivelor şi intereselor de cunoaştere;

A

urmat grădiniţa din Sascut-sat parcurgând toate grupele pregătitoare avut rezultate bune şi

foarte bune;Cunoaşte la nivel elementar dar foarte temeinic limba engleză,deoarece a învăţat

în perioada de preşcolaritate şi învaţă în continuare cu ajutorul mătuşii(sora mamei ) care este

profesoara de engleză;

b. capacitatea de a efectua acţiuni practice şi mentale :

Pentru descoperirea acestor capacităţi i-am adresat o serie de întrebări ajutătoare a căror răspunsuri au fost consemnate;

“Ce hobyuri sau pasiuni ai?”-“Îmi place să pictez,mama are nişte cărţi mai vechi cu poze cu picturi cunoscute,şi mă uitam mereu pe el când eram mică,mâzgăleam pe hârtie tot felul de forme aiurea şi apoi am făcut cu mama cu acuarela,am început să pictez.Încerc să mă duc la cursurile de pictură…ştia la “Palatul copiilor” este un curs gratuit, şi am mai fost şi eu dar nu prea.Poate mă mai duc”.Acest hoby , de a picta releva o capacitate de a efectua acţiuni practice. “Care materii îţi plac ţie cel mai mult? De ce?”-“Matematica,şi îmi place un pic şi fizica dar nu tot”-în continuare mi-a dat o explicaţie mai amplă,în care mi-a povestit că din clasa a Ia şi până acuma tatăl ei (fiind de meserie electrician)a ajutat-o mereu la matematică, şi a încurajat-o mereu să înveţe bine la acest obiect pentru că a zis ea , imitându-l :”E mai simplă decât pare”.Aceasta este o competentă care a fost cultivată şi dezvoltată împreună cu tatăl ei.Lucrând împreună mereu a ajuns să înţeleagă foarte bine algoritmii de rezolvare a problemelor şi exerciţiilor matematice şi să găsească plăcere în a rezolva în plus.

c. capacitatea verbalizării reprezentărilor:

Pe tot parcursul conversaţiei mele cu Roxana,am fost foarte atentă la felul în care vorbea.Din observaţiile mele aş putea deduce faptul că se exprima cu uşurinţă , foarte practic,concis şi clar, folosind cuvinte simple , nu prezintă dificultăţi în formarea şi elaborarea frazelor,dă dovadă de o oarecare spontaneitate şi nu prezintă un vocabular foarte bogat sau elevat. I-am adresat o întrebare care să clarifice şi mai bine această capacitate:

“Îţi place să citeşti?”-“Nu

nu

,nu .Să citesc nu prea.”

d. gradul de independenţă al proceselor intelectuale

În descoperirea gradului de independenta i-am adresat o serie de întrebări care să evidenţieze acest lucru:

Am continuat să o persuadez în legătură cu importanţa cititului,i-am explicat că este pe de o parte foarte important pentru dezvoltarea vocabularului ei dar pe de altă parte este o sursă

infinită de cunoştinţe noi şi interesante.A rămas destul de surprinsă când i-am zis că pentru mine cititul este o pasiune,m-a privit mai degrabă cu îndoială şi m-a întrebat: ”Şti să joci SUDOKU?”-în urma expunerii cunoştiinţelor mele elementare în ce priveşte jocul a continuat:”Mie îmi place foarte mult să joc Sudoku, mi se pare distractiv , acum am ajuns la

nivel mediu şi nu e foarte greu cum zicea mama.”Putem deduce clar o înclinaţie accentuată către ştiinţele exacte şi în special matematica.Aceste activităţi extraşcolare,pe care le asociază cu afinităţile ei pentru matematică, dovedesc un grad ridicat de independenţă al proceselor

intelectuale.

În continuare am întrebat-o:”Te uiţi la televizor? Cam la ce te uiţi de obicei ?”-“Nu prea mă uit la televizor, pentru că stau la mai mult la calculator şi mă joc când am timp.Dar când mă uit…păi la muzică şi mai văd o emisiune făină pe Discovery, la care se uita tată şi mă uit şi eu cu el , “Cum se face?”, ai văzut şi tu ?e chiar interesant.”Este de dedus , faptul că tatăl ei reprezintă o influenţă majoră în opţiunile pe care le face şi afinităţile pe care le

prezintă.Dar faptul că are capacitatea de a face alegeri în ceea ce priveşte activităţile ei de acasă , în timpul liber, iar mai ales faptul că aceste activităţi sunt utile pentru cunoştinţele ei generale , demonstrează un grad ridicat de independentă în procesele intelectuale.

3.

Simptomatologii ale conduitei:

pozitivă, adecvată începerii şcolii;

 

negativă, neadecvată începerii şcolii.

4.

Inserţia în fluxul solicitărilor şcolare

a.

Caracteristici favorabile de integrare a copilului în activitatea şcolară

1)

Nivelul de inteligenţă

INTELIGENŢĂ

 

INTELIGENŢĂ

INTELIGENŢĂ

INTELIGENŢĂ

FOARTE

INTELIGENŢĂ

MEDIE

SCĂZUTĂ

SUB LIMITĂ

BUNĂ

BUNĂ
BUNĂ
 

Din punct

de

     

vedere

genetic

curs alert de dezvoltare

.Dar este în

2)

Memoria

 

BUN

MED

SLA

FOAR

FOARTE BUNĂ

 

Ă

IE

TE

 

SLAB

Ă

Având în vedere afinitatea pt.matematica,este de înţeles faptul că poseda o memorie bună pentru a putea reţine şi aplică cu uşurinţă algoritmii,regulile,mecanismele de rezolvare,teoremele şi axiomele în problemele matematice.

       

3)

Imaginaţia

săracă

bogată

reproductivă

reproductiv creativă

 bogată  reproductivă  reproductiv creativă  pentru activităţi tehnice  pentru activităţi

pentru activităţi tehnice

pentru activităţi literare

4)

Limbajul

 

-

 

VOCABU

VOCABU

VOCABU

LAR

LAR

LAR

 

EXPRIMARE UŞOARĂ ŞI CORECTĂ

 

REDUS

SĂRAC

BOGAT

 

EXPRIM

EXPRIM

-

ARE

ARE

EXPRIM

GREOAI

INCORE

ARE

E

CTĂ

FRUMOA

ŞI

CORECT

Ă

   

- ar putea fi mai dezvoltată,cu ajutorul lecturilor;

   

5)

Stilul de muncă; Stilul de munca caracterizat din nou prin inclinaţiile fetei spre domeniul matematic.De asemenea am observat prin studierea caietelor ei de clasă şi teme , că lucrează în acest fel şi că este bine organizată(foloseşte culori diferite,lucrează ordonat,pagina este aerisita şi scrisul plăcut,de mărime medie,nu are mâzgălituri sau tăieturi )

a.

cum lucrează

 

b. sârguinţă

 

sistematic, ritmic, organizat

c. autonomie, creativitate

 

inegal, cu fluctuaţii, în salturi

 

neglijent, copiază temele de la alţii, aşteaptă să i le facă părinţii

 

mari lacune în cunoştinţe, rămâneri în urmă

 

DE

OBICEI

PUŢIN

NESÂRGU

FOARTE

 

SÂRGUINCIO

SÂRGUINCIO

INCIOS

SÂRGUINCIO

 

S

S

S

 

Este

lesne de

     

observat

 

sârguinţa fetei

din

procesul

evolutiv pe care l-a parcurs.

b. Caracteristici nefavorabile de integrare a copilului în activitatea şcolară Faptul că elevul provine din mediul rural ar putea însemna o cauză care ar putea

încetini integrarea copilului în activitatea şcolară, dar în cazul fetei nu s-a dovedit a fi un obstacol major.Împreună cu ajutorul părinţilor şi a eforturilor lor susţinute a reuşit să treacă cu uşurinţă peste acest detaliu.

V. Rezultate obţinute de elev

1.rezultate la învăţătură Grafic global (pe clase)

Disciplină

Clasa I

Clasa a II-a

Clasa a III-a

Clasa a IV-a

Matematica

FB

FB

FB

FB

FB

FB

FB

FB

Lb.Romană

B

FB

B

B

FB

FB

B

 

FB

Istorie

-

-

 

-

FB

 

B

Geografie

-

-

 

-

FB

 

B

Ed.Civică

-

-

FB

FB

B

B

Ştiinţe

-

-

 

-

B

 

FB

Lucru

FB

B

FB

FB

FB

FB

B

FB

Muzica

FB

FB

FB

FB

FB

FB

FB

FB

Desen

FB

FB

FB

FB

FB

FB

FB

FB

Religie

FB

FB

FB

FB

FB

FB

FB

FB

Engleza

-

FB

B

FB

FB

FB

FB

Ed.FIzică

FB

FB

FB

FB

FB

FB

FB

FB

Purtare

FB

FB

FB

FB

FB

FB

FB

FB

2.

cercuri frecventate de elev: Cercul de pictură de la “Palatul copiilor”şi în timpul şcolii primare clubul de engleză“English-A,B,C”

 

3.

participare la concursuri şcolare şi extraşcolare: A participat în mai mulţi ani la concursul “Cangurul matematic” fiind încurajată şi susţinută de profesoara de matematică de la clasă.

4.

activitate independentă a elevului:

 

citeşte suplimentar din manual;

 

rezolvă probleme în plus;

 

citeşte şi alte cărţi;

alte ocupaţii (plastice, muzicale, sportive, coregrafice).

VI.

Procesele cognitive şi stilurile de muncă intelectuală

 

2.

Caracteristici ale funcţiei senzorio-perceptive:

 

predomină modalitatea vizuală de recepţie a informaţiei

 

percepţie difuză, superficială a materialului de învăţare

predomină modalitatea auditivă de recepţie

percepţie complexă (spirit de observaţie)

 

a informaţiei

 

în urmă la învăţătură şi la alte activităţi alte menţiuni

 

inventiv cu manifestări de creativitate

 

manifestă uneori iniţiativă independentă

 

se conformează de obicei modelului, procedează rutinier

nesigur, dependent, fără iniţiativă

 
 

alte caracteristici

VII.

Conduita elevului la lecţiile de clasă

 

atent, participă activ cu interes

 

exemplară ireproşabilă

atenţia şi interesul inegale, fluctuante

corectă cuviincioasă, bună

 

de obicei pasiv, aşteaptă să fie solicitat

cu abateri comportamentale relativ frecvente dar nu grave abateri comportamentale grav, deviantă

prezent numai fizic, cu frecvenţe distrageri

VIII. Conduita în grup, integrarea socială a elevului

2.

Participarea la viaţa de grup:

activ, sociabil, comunicativ, cu iniţiativă, bun organizator şi animator de grup

mai mult rezervat, izolat, puţin comunicativ

participă la activitatea de grup numai dacă

3.

Cum este văzut de colegi

este solicitat

bun coleg, sensibil, te înţelegi şi împrieteneşti uşor cu el

te

este în contact cu grupul, se integrează dar

preferă sarcinile executive

 

bun coleg, săritor la nevoie, te poţi bizui pe

caută activ contactul cu grupul, sociabil, comunicativ, stabileşte uşor relaţii, vine cu idei şi propuneri

el
el

preocupat mai mult de sine, individualist, egoist

4.

Colegii îl apreciază pentru:

 

rezultatele la învăţătură

 

performanţe extraşcolare

 

pentru că este prietenos, apropiat

 

IX.

Trăsături de personalitate

Puternic exteriorizat, impulsiv, nestăpânit, inegal, iritabil, uneori agresiv, activ rezistent la solicitări, cu tendinţe de dominare a altora;

 

Exteriorizat, energic, vioi, mobil, echilibrat, uşor adaptabil, vorbăreţ, guraliv, nestatornic;

Calm, controlat, reţinut, lent, uneori nepăsător, mai greu adaptabil, rezistent la solicitări repetitive;

hipersensibil, interiorizat, retras, nesigur, anxios;

 

tip combinat.

 

2.

Emotivitate:

foarte emotiv, excesiv de timid, emoţiile ăi perturba activitatea;

 

emotiv, dar fără reacţii dezadaptative;

 

neemotiv, îndrăzneţ.

3.

Dispoziţie afectivă predominantă:

vesel, optimist;

 

mai mult trist, deprimat.

 

4.

Însuşiri aptitudinale:

lucrează repede, rezolvă uşor şi corect sarcinile de învăţare;

 

rezolvă corect, dar consumă mai mult timp şi investeşte mai multă energie;

lucrează greoi, cu erori, nu se încadrează în timp.

 

5.

Trăsături de caracter în devenire:

 

a.

atitudini faţă de muncă

pozitive
pozitive

negative

b.

atitudini faţă de alţii:

 

pozitive
pozitive

negative

c.

atitudini faţă de sine:

 

pozitive
pozitive

negative

Atât din observaţiile făcute cât şi din consemnările reprezentate în fişa de caracterizare psihopedagogică putem găsi cele mai bune metode prin care să valorificăm calităţile şi talentele elevului, cum putem să îl direcţionăm sau îl sfătuim în raport cu anumite deficiente pe care le prezintă . O astfel de metodă este mai anevoioasa deoarece necesită o perioadă mai îndelungată de timp pentru a fi dusă la bun sfârşit.Datorită complexităţii aceste fise , a ansamblului de informaţii pe care le înglobează în întrebări ,durata de finalizare va fi mai mare dar totodată rezultatele vor fi pe măsură.O astfel de cunoaştere intra până la un anumit nivel în profunzimea personalităţii elevului, iar prin calcularea unei medii se poate da un pronostic asupra clasei de elevi că întreg.

În urma finalizării acestei cunoaşteri prin intermediul fiselor de caracterizare psihopedagogică împreună cu însemnările făcute de către diriginte asupra elevilor în anumite situaţii sau circumstanţe,cu portofoliile elevilor şi a rezultatelor din testări dirigintele poate atât furniza informaţii preţioase despre clasă şi despre elevi corpului de profesori de la clasă şi de altfel cel mai important,de a aduce la cunoştinţă atât părintelui cât şi fiecărui elev în parte, locurile în care trebuie să lucreze mai mult şi domeniile în care excelează şi ar putea şi perfecţionate. Este o triplă relaţie pe care profesorul diriginte trebuie să o iniţieze , menţine şi dezvolta:cu elevii,profesorii de la clasă, şi părinţii elevilor.Prin aceste relaţii preţioase, profesorul diriginte îi va avea că aliaţi în munca sa pe părinţi , pe profesori şi de ce nu pe elevi.Aceştia din urmă trebuie să ştie foarte clar că toate eforturile depuse sunt doar spre binele şi interesul lor, aşadar implicarea din partea lor ar fi vital necesară.

Studiu asupra personalității

Copilul AMBIVALENT Alban Alexandru –Elev în clasa a X-a G,

Vârsta, 16 ani

Profilul Matematică-informatică, Colegiul Naţional “Vasile Alecsandri” Bacău . Clasificare: I.Temperament ÎI.Caracter III.Aptitudini IV.Creativitate I.TEMPERAMENTUL:

Ansamblul de elemente biologice care , împreună cu factorii psihologici , constituie personalitatea .Este latura energetică şi dinamică a personalităţii.Este preponderent înnăscută.

Temperamentul FLEGMATIC:

TRĂSĂTURI

Poziti

ve

-Toleranța; Perseverenţa; Răbdare; Echilibru; Calm; Stabil; Conciliant; Demn de încredere; Meticulos; Consecvent; Bun ascultător/manager; Prudent; Chibzuit; Tăcut

Negat

ive

-Reactivitate redusă; Adaptabilitate dificilă; Monotonie afectivă; Înclinaţie spre stereotipie; Neimplicat; Încăpăţânat; Apatic; Indiferent;

- Apreciază partenerii de discuţie care iau decizii în locul lui, care îl respecta şi îi recunosc calităţile;

- Îi displac cei care forţează şi care aşteaptă prea multe de la el;

Acest tip de temperament este numit de către P. Grieger “impenetrabil” datorită foarte reţinutei exteriorizări a vreunei emoţii.Permanenta stăpânire de sine este definitorie acestui tip de temperament,dar poate ascunde o mare varietate de trăiri şi imbolduri.Datorită obiectivităţii în logică şi a unui puternic autocontrol , acest tip , refuza să determine indivizii să se angajeze în vreo acţiune înainte de a fi avut suficient timp să observe şi să aprecieze prudent şi distant; În copilărie tipul flegmatic se caracterizează astfel :

- Liniştit şi serios;

- Nu foarte entuziast dar nici negativist;

- Atent, ascultător , adaptabil la un colectiv;

- Puţin comunicativ;

După clasificarea Jung & Eyseuck :Introvertit cu tendinţe superficiale de extrovertism; După clasificarea Şcolii franco-olandeze: Amorf-Non-emotiv, non-activ , primar;

Modalităţi prin care se valorifica trăsăturile pozitive ale flegmaticului:

Atribuirea unor sarcini care implica răbdare, meticulozitate , calm , prudentă şi consecvenţă; Exemplu:1.Proiecte pe subiecte vaste , care se afla în aria de interes a elevului - În acest fel se da curs cultivării creativităţii elevului (calitate care este mai puţin dezvoltată sau este structurata pe tipare cunoscute),se încurajează originalitatea în perspectivele de abordare (chiar dacă se întâmpla deplasarea de la subiectul strict delimitat de tema); Trăsăturile temperamentale care încadrează o persoană în tipul flegmatic , aduc în observaţie faptul că un astfel de elev se va putea descurca foarte bine pe cont propriu dar numai în urma unor direcţii şi sfaturi aprovizionate de către profesor/coordonator etc.- Astfel , în dezvoltarea independenţei de gândire şi acţiune se va pleca pentru început de la trasarea unor direcţii bine definite în anumite teme de proiect, după care elevul se va ghida; pe parcurs se vor atribui teme mai “vagi” care să dea posibilitate de mobilitate , creativitate şi acţiune pe cont propriu. 2.O altă metodă ar putea fi dezvoltarea unui sistem de învăţare pe baza unor întrebări universal valabile pentru orice material;- În urma parcurgerii materialului ca întreg , setarea unor întrebări standard de tipul : “Despre ce/cine este vorba?” , “Ce anume face/s-a făcut?” ,

“Cum face?” “De ce face ? ( în ce scop ), aceste întrebări au rolul de a înlesni înţelegerea şi însuşirea informaţiilor. 3.Atribuirea unor “misiuni” ( îndatoriri ) în interiorul colectivului care valorifica stabilitatea, echilibrul , calitatea de bun ascultător , calitatea de conciliator al elevului.Spre exemplu sfătuirea sau ajutorarea colegilor în anumite situaţii , chestiuni în care are abilitaţi /excelează; Astfel se încearcă şi exteriorizarea elevului , se cultivă abilităţile de comunicare , care conform temperamentului definitoriu , sunt deficitare. 4.Atribuirea unor teme de creaţie care să încurajeze “spargerea tiparelor “ , în care flegmaticul tinde să se încadreze.- Spre exemplu : desene, colaje , prezentări în Power-Point pe diferite teme culturale ( muzica , desen , pictura , dans ) Un exemplu de joc ar fi acel de comunicare prin gesturi şi mimică-elevul flegmatic poate fi mai expresiv în gesturi decât prin cuvinte; de asemenea acest tip de joc include aportul celorlalţi elevi ai clasei ( joc colectiv ),lucru care poate da curs exteriorizării elevului.În acelaşi sens se dezvolta abilităţile de adaptare la diferite situaţii care nu se încadrează în stereotipie. În urma activităţilor sale , elevul flegmatic trebuie lăudat atât în particular cât şi de fata cu părinţii/colectivul, deoarece poate fi o motivaţie care să îi modifice anumite defecte definitorii temperamentului: neimplicarea , starea de apatie/monotonie, indiferentă, dificultatea de mobilizare.De asemenea pe tot parcursul muncii sale , acesta trebuie încurajat şi susţinut , pentru a ajunge la rezultate bune. 5.Încurajarea muncii în echipă, pe grupuri;- Atribuirea unui proiect în echipă pe o temă mai greu accesibilă d.p.d.v al disponibilităţii informaţiilor sau o temă foarte vastă care să permită atingerea unor subiecte conexe cu cel dat.Structurarea grupului va fi făcută astfel încât fiecare membru să fie direct răspunzător de un anumit capitol al temei ( un fel de “şef de departament “),delegarea unui lider care să traseze direcţiile principale de cercetare şi dezvoltare a subiectului.Prezentarea temei se va face în faţa clasei , fiecare dintre membrii având libertate în modul de prezentare ( prezentare liberă , cu ajutorul slideurilor Power-Point , cu ajutorul unor imagini sau colaje etc.),dar materialele trebuie să se completeze şi să prezinte continuitate în idei. Notarea:- nota finală va fi compusă din 2 note:- Prima nota :cea individuală , acordată pentru muncă făcută de fiecare elev în parte pe secţiunea de studiu proprie; se va nota originalitatea , calitatea şi corectitudinea informaţiilor, felul expunerii ;

A doua notă:cea pe echipa, va fi acordată grupului ca întreg în raport cu aportul

individual la tema în ansamblul ei : se va nota în funcţie de :dacă informaţiile sunt pe direcţia sugerată , dacă acestea se completează şi “sincronizează “ între ele.

În acest fel elevul flegmatic are două roluri de îndeplinit: acela de a se “manageria”

prin munca pe care o are de făcut individual şi de a se implica activ şi mobiliza sincron cu ceilalţi membrii ai echipei; iar având în vedere faptul că în cadrul grupului se vor lua decizii de comun acord , în beneficiul echipei, va fi atribuit un al doilea rol, acela de a participa activ şi de a se implica constant în derularea proiectului, până la finalizarea să.

ÎI.CARACTERUL:

Latura relaţional-valorică a personalităţii,este un ansamblu de particularităţi psiho- individuale , ce apar ca trăsături ale unui “portret” psihic global.Ansamblul de însuşişi privind relaţiile pe care le întreţine subiectul cu lumea şi valorile după care se conduce. Atitudinea: Atitudinea faţă de societate şi fata de ceilalţi oameni Atitudinea faţă de activitatea desfăşurată Atitudinea faţă de propria persoană FIŞA DE OBSERVAŢII

Dată

Obiect

Observaţii

 

Chimie

-în prima parte a orei este atent , consemnează în caiet cele dictate de profesor; copiază rezolvarea reacţiilor propuse de către profesor, de la tablă (nu este independent în rezolvare; prezintă ori dezinteres fata de

04.11.2009

lecţie ori lipsuri în cunoştinţe);

(08:00-08:50)

nu doreşte să răspundă la oră, nici măcar în răspunsul “colectiv” dat de întreaga clasă la întrebările profesorului; rămâne pasiv până la sfârşitul orei, ocupându-se doar de consemnarea informaţiilor în caiet;

-

   

-

la fel ca şi în ora precedenta , consemnează informaţiile dar nu

participa activ la oră;

Chimie

devine agitat pe parcursul orei , se joacă cu telefonul, pare distrat, lucrurile din jur îi atrag cu uşurinţă atenţia; rămâne în urmă, se uita constant în caietul colegei de bancă,pentru

-

11.11.2009

(08:00-08:50)

a-şi consemna informaţiile dictate de către profesor;

-

pare plictisit , se ocupa cu orice altceva decât cu lecţia în sine;

   

-în pauză de prezenţa vorbeşte cu o colegă , pare antrenat în discuţie , până ce profesoara face linişte în sală; rămâne inactiv pe tot restul orei;

   

-

ora începe cu discuţii pe tema săptămânii de pauză acordată

elevilor , datorită cazurilor de gripă noua depistate în liceu elevul pare mai antrenat în această discuţie “informală”, mult mai activ decât de obicei , zâmbeşte , glumeşte cu colega de bancă ; -în începerea lecţiei propriu-zise , elevul continua să vorbească în

şoaptă cu colega de banca – îi este atrasă atenţia şi se conformează cu uşurinţa cerinţei de a face linişte;

Chimie

starea lui pare mai “pozitivă” , este atent , consemnează , dar pare neliniştit în banca , se foieşte , se uita mereu la telefon;

-

25.11.2009

(08:00-08:50)

-

este scos la tabla-pare nesigur , nu vorbeşte foarte mult (

cuvintele sunt “scoase cu cleştele” de către profesor ) , pare să cunoască într-o oarecare măsură materia, lucrează “în salturi “, scrisul este dezordonat pe tabla , se pierde în rezolvarea reacţiei , o ia de la capăt , în sfârşit finalizează în urma unor “direcţii “ trasate de profesor; -îi sunt făcute observaţii în legătură cu “rezolvarea defectuoasă”, devine din nou pasiv , taciturn; consemnează în linişte , deşi pare puţin nervos

   

- ora se lucrează pe grupe ( număr mai restrâns de elevi )

- ora decurge mai “informal” ( în comparaţie cu ora de chimie );-

Engleza

se încurajează discuţiile libere , mai deschise pe tema lecţiei;fiecare elev are rândul său la cuvânt , se citesc textele cu voce tare şi se traduce fragmentul citit, apoi rândul se reia pentru

04.11.2009

(09:00-09:50)

rezolvarea exerciţiilor propuse în manual;

-

se lucrează p mici echipe de 3 ( elevi în total , circa 15-16) sunt

încurajate răspunsurile ajutătoare , intervenţia şi preluarea cuvântului de către cei care cunosc răspunsul la întrebare;

-

elevul este mai activ , deşi mai mult glumeşte cu colegii din jur ,

vorbeşte , se amuză , dar reuşeşte să răspundă corect la întrebări;citeşte destul de cursiv şi bine , are mici dificultăţi în pronunţia corectă a cuvintelor;

   

elevul este la fel de antrenat şi activ la oră ca şi în săptămâna precedenta; are o atenţie distributivă , rămâne uneori în urmă cu

-

discuţia de la clasa dar se descurca în reluarea firului subiectului;

-

se verifica temele – tema elevului este dezordonata , incompletă,

Engleza

deşi rezolvările efectuate sunt corecte , pare puţin nesigur în

11.11.2009

(09:00-09:50)

răspunsuri ; primeşte nota 9, şi pentru activitatea sa în general de la celelalte ore; -în continuare ora se desfăşoară asemănător cu cea din data de

04/11/

   

-

prezentarea unor proiecte individuale ce au avut ca termen limită

această dată; -Proiectul-sub formă de eseu pe diverse teme legate de cultură şi civilizaţia engleză, literatura , arta etc.; tema la alegerea elevului;

-

tema aleasă de elev se include în “tiparele clasice” –“Charles

Engleza

Dickens) prezentarea eseului printr-un rezumat făcut în fata colegilor limba engleză desigur. - elevul îşi găseşte cuvintele destul de greu; profesorul îl încurajează în permanenţă prin gesturi ( dă din cap afirmativ în

25.11.2009

(09:00-09:50)

timpul discursului elevului ); de asemenea profesorul îl ajuta în exprimare ( îl ajuta cu anumite cuvinte pe care fie le-a uitat , fie nu le ştie ) informaţiile sunt generale , cu privire la viaţa , opera şi perspective

diverse ale unor critici la adresa literaturii scriitorului ( eseu de tip “copy-paste”) ;nu da dovadă de entuziasm sau originalitate , nici măcar în prezentare ;

-

este rigid în mişcări şi exprimare ;

pare un proces lungi şi “chinuitor “ atât pentru el cât şi pentru clasă;( nu este în largul său , pare constrâns şi timid )

-

Relaţiile cu cei din jur ( Colegi şi Profesori ) – Comportamentul din timpul pauzelor Comportamentul din timpul pauzelor :- a fost uimitoare schimbarea de comportament din timpul pauzei raportat la cel din timpul orei ( de chimie ); elevul pare destul de detaşat şi relaxat , vorbeşte cu colega de bancă cu care se pare că se înţelege mai bine, are un grup de

amici cu care râde şi glumeşte, este mult mai antrenat în discuţiile cu colegii săi decât este la oră; atunci când este întrebat în privinţa părerii despre profesori , răspunde cu uşurinţă , pe ton de glumă;nu este acel copil în aparenţă timid şi “pierdut în gânduri “ aşa cum a arătat în timpul orelor; se exprima uşor , are un vocabular normal , colocvial , de nivelul unui elev de clasa a IX-a , nu vorbeşte vulgar ; În pauză se desluşeşte o altă “personalitate “ a elevului ceea ce poate fi interpretat prin faptul că în timpul orelor de curs este , sau se simte într-o “zonă de restricţie “ , care nu îi dă posibilitatea unui comportament normal.Nu pare să aibă teama de profesori sau de posibilele sancţiuni ( deşi devine taciturn dacă îi sunt făcute observaţii asupra ineficientei în răspunsuri).Este de fapt mai degrabă neinteresat , prezintă un interes pasager în cadrul orelor unui obiect preferat; încalcă cu uşurinţă “regulile nescrise “ ale orei ( vorbeşte cu colegii , se joacă cu telefonul ) , dacă îi este acordată această libertate. Relaţiile cu colegii:- pare să aibă o relaţie cordială cu toţi elevii colectivului din care face parte; vorbeşte cu uşurinţa cu toţi cei din jur pe timpul pauzei , tonul este jovial , discuţiile sunt superficiale , caracter divers; se înţelege mai bine cu cele două fete cu care stă în banca , cel mai bine cu o colegă care îi este partener de permanente discuţii în timpul orelor;- cei doi par să aibă comportamente asemănătoare în timpul orelor, dar fata deşi nu pare să înţeleagă prea multe din explicaţiile date de profesor şi de colegi, manifestă mai mult interes faţă de ora - este o prezenta activa.Putem concluziona de aici faptul că elevul este uşor adaptabil dar şi destul de comunicativ cu cei fata de care are anumite afinităţi. Relaţiile cu profesorii: - pare mult mai încrezător , răspunde cu mai multă uşurinţă la orele profesorilor care predau într-un mod mai “deschis “ şi oferă o oarecare libertate elevilor pe parcursul orei de curs; de asemenea profesorii mai indulgenţi , care oferă mai mult sprijin şi sancţiuni mai blânde par să încurajeze un comportament mai natural şi mai destins din partea elevului; la orele de curs ce prezintă un caracter mai strict ( chimie ) are un comportament stereotip , este pasiv , închistat , timid cu tendinţe de ostilitate uneori ( priviri ostile , mişcări nervoase ). Dacă este sancţionat verbal ( mai ales de fata cu întreg colectivul ) elevul se închide şi mai mult în sine , iar răspunsul este retragerea şi rejecţia altor sfaturi precedente; teama de pedeapsa care acţionează negativ asupra psihicului elevului - induce teama de autodezvăluire ceea ce cultivă caracterul introvertit al copilului şi deci şi această tendinţă spre o “Personalitate Ambivalentă “ Tendinţa să de a se ascunde , practic de a-şi ascunde adevărata personalitate în spatele unor aparente superficiale şi în fapt destul de înşelătoare la o primă vedere, sunt rezultatul

temerilor de autodezvăluire:- Teama de pedeapsă (din partea profesorilor dar în special de “pedeapsa” din partea colegilor) - Teama de “antihalou”(atribuirea unor defecte ce se manifesta în raport cu un domeniu de activitate , în cazul tuturor celorlalte aici, etichetarea ca fiind elev “slab”/”mediocru”/”nepregătit”/”problema”)

III.APTITUDINI:

Latura instrumental-operaţională a personalităţii, sunt reprezentate prin operaţii superior dezvoltate , care mijlocesc performante supra medii în activitate. Tip de aptitudini-inteligenţa Deşi la o primă vedere pare un copil cu puţine inclinaţii , interese , aptitudini , personalitatea lui ar putea ascunde anumite deprinderi care ar pute fi chiar surprinzătoare.Problema acestui tip de copil este un orizont de gândire restrâns; de asemenea gândirea sa în tipare încadrează interesul pentru activităţile extraşcolare în aria curriculară a unui “tocilar”- aceasta prejudecata este din păcate insuflata tinerilor din zilele noastre ; în fapt este o tendinţă foarte dăunătoare gândirii şi orizonturilor de raţionament , creativitate , aptitudinilor şi abilităţilor. Un astfel de copil are nevoie de un impuls constant din exterior , este destul de uşor influenţabil, şi se lăsa condus cu uşurinţă de persoane care îl lauda , încurajează sau care îi dau dreptate, dar care nu se aşteaptă la foarte mult din partea lui.Pentru acest tip de elev “stacheta” trebuie să fie fixată în aşa măsură încât acesta să simtă ca în limita abilitaţilor sale o poate atinge “cu mână întreaga “ şi nu doar “cu vârful degetelor”.Deşi se mobilizează cu greu , ar putea să fie destul de dedicat unui anumit subiect dacă are afinităţi în această direcţie şi dacă în acelaşi timp este încurajat în această direcţie iar alegerea să este “unanim acceptată”. Lipsa sa de interes este la fel ca şi interesul sau entuziasta pentru unele lucruri , ambele sun pasagere, dar dacă este susţinut , balanta poate fi înclinată în favoarea unui comportament activ şi sincer interesat.După cum am zis acest elev în aparenţă are aptitudini simple ( elementare) dar în condiţiile propice pot fi complexe , mai mult , complexe generale într-un stadiu incipient dar care cu timpul , prin susţinere şi cultivare într-un anumit sens , pot deveni complexe speciale. Spre exemplu:Un astfel de elev ar tinde să arate un interes deosebit pentru tehnologie , calculatoare ( hardware/software, IT)- este un domeniu de actualitate , necesitate vitală oricărui adolescent modern; acest interes ( sau poate chiar pasiune ) , poate fi uşor cultivat

prin cursuri de programare - această înclinaţie este clar întărită de opţiune profilului de liceu – Matematica-Informatica. Datorită orizontului restrâns de gândire , rezulta şi raţionamentul în tipare , “unanim acceptate”- care închistează comportamentul elevului în stereotipie.Felul în care se poate remedia acest fapt este prin lărgirea orizontului de cunoştinţe; făcându-se mereu trimitere la domenii diverse care au o oarecare legătură cu domeniul de interes al elevului;încurajarea de a face mereu asocieri cu diferite ramuri ale domeniului. Datorită temperamentului elevului , acesta tinde să aibă deschidere spre o arie mai restrânsă de interese, de aceea el are tendinţa de a se “specializa” în domenii pentru care prezintă interes; aşadar deschiderea spre lărgirea orizontului de cunoştinţe este prin a arăta elevului înrâurirea domeniului de interes cu alte domenii conexe care pot veni im completare sau care aduc aport în evoluţia acestuia dintâi. Interese posibile: - Tehnologie, Ştiinţa , Muzica modernă , Maşini , Mişcări culturale moderne, Film , Calculatoare/Programe/Jocuri video, Sporturi etc.

IV.CREATIVITATEA:

Lipsa de creativitate în cazul acestui tip de elev este rezultatul aceleiaşi cauze care îi diminuează şi interesul real pentru diferite arii curriculare şi extracuriculare.Creativitatea poate “izvora” din dezvoltarea unui interes constant pentru ceva în particular.Fiind un elev cu un bun simţ al detaliului , pare a avea înclinaţii mai mult vizuale.S-ar putea pricepe în alcătuirea de colaje ( cu imagini avute în prealabil ), orice fel de “artă vizuală” , activităţi făcute pe calculator în diferite programe cum ar fi : Photoshop , Windows Movie-Maker, de asemenea poate avea înclinaţii spre mixare de melodii , muzică electronică , house , techno , electro , minimal, etc.

BIBLIOGRAFIE

1. Cocoradă, E., 2009, Psihologia educaţiei, Ed. Universităţii Transilvania din

Braşov;

2. Cosmovici, A., et al., 1998, Psihologie-compendiu pentru bacalaureat şi admitere

la

Facultate, Ed. Polirom;

3.

Dinu, M., 1997, Comunicarea, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti;

 

4.

Dumitriu, Gh., Dumitriu, C., 2004, Psihopedagogie, E.D.R., R.A., Bucureşti;

 

5.

Dumitriu,

Gh.,

2004,

Introducere

în

cercetarea

psihopedagogică,

E.D.R.,

Bucureşti; 6. Neculau, A., 1998, Noi şi ceilalţi-teste psihologice pentru cunoaşterea ta şi a

celuilalt, Ed. Polirom, Iaşi.

7. Rădulescu-Motru, C., 1996, Curs de psihologie, ediţia a III-a, Ed. Esotera, Ed. Vox,

Bucureşti;

8. Vintilescu, D., 1977, Motivaţia învăţării şcolare, Ed. Facla.

PEDAGOGIE

II.A. Fundamentele Pedagogiei. Teoria şi metodologia curriculum-ului

II.A. Fundamentele pedagogiei – Teoria şi metodologia curriculumului

ÎI:A:1. Pedagogia experimentală

Experimentul este o metodă generală de cunoaștere, care conduce la o serie de rezultate ce pot fi acreditate în știință cu un nivel înalt de obiectivitate. Conceptul a fost definit ca fiind un demers de „provocare intenționată a unor fenomene în condițiile cele mai potrivite pentru studierea lor”, de aceea spunem că experimentul constă de fapt în punerea în scenă în condiții clar prestabilite și controlare a unei acțiuni și a înregistrării rezultatelor sale, rezultate care în final vor stabili valoarea de adevăr a ipotezei de la care s-a pornit. Există anumite trăsături specifice ale acestei metode și anume, artificialitatea, deoarece în momentul experimentării, obiectul cunoașterii suferă anumite modificări. O astfel de caracteristică generală a metodei se transferă și la nivelul domeniului pedagogic. Reiese așadar necesitatea de a defini pedagogia experimentală. Alexandra Silvaș definește acest concept ca fiind „momentul în care pedagogia trece de la preștiințific la științific în investigarea educației. Se trece de la un demers bazat pe experimente, descrieri și verificare a faptelor înainte de a concluziona în legătură cu organizarea educației” (Alexandra Silvaș, 2008, p.25) Am vorbit anterior despre faptul că experimentul prin natura să are o serie de caracteristici, care așa cum am observat se transferă automat asupra obiectului cunoașterii, specific domeniului în care se aplică experimentul, de aceea este important a fi amintit faptul că, în ceea ce privește experimentul pedagogic, având în vedere specificitățile obiectului cunoașterii (în esență psihicul uman), există anumite restricții de ordin etic care se impun, din punctul de vedere al condițiilor în care se desfășoară experimentul cât și din perspectiva aspectului obiectului de investigat. Un experiment pedagogic trebuie elaborat până la cele mai mici detalii, acordându-se atenție în egală măsură, obiectului investigației, timpului, condițiilor, spațiilor de lucru și așa mai departe. Elementele definitorii ale metodei experimentale de cunoaștere sunt:

a) Ipoteza de lucru – judecată formulată verbal ce exprimă legătura supozițională dintre doi factori (valori, însușiri, performanțe, stări, condiții externe etc.)

b) Variabilă independentă – stimulul care, izolat și controlat de către experimentator, provoacă manifestările comportamentale, de stare sau de performanță, a unuia din factorii puși în relație prin ipoteză (Maria I.Cârcea, 2001, p.35)

c)

Variabilă dependentă – răspunsul – cel de-al doilea factor al ipotezei, cel care este urmărit în desfășurarea experimentului.

d) Variabile auxiliare condiții care nu influenţează în mod deliberat obiectul investigației sau experimentul în sine dar ar putea influența în anumite circumstanțe rezultatele. Un mod de a evita astfel de situații este de dorit păstrarea unor valori constante ale variabilelor auxiliare pe tot parcursul experimentului.

e) Eșantionul experimental – selecție reprezentativă de entități care se supun studiului (Idem).

Fiind un proces complex și care se desfășoară pe o perioadă mai lungă de timp pentru a produce rezultate corecte și obiective, experimentul presupune o serie de etape distincte. Proiectarea experimentului. Aceasta este faza de pregătire, care presupune considerarea tuturor factorilor de influență posibili care ar putea surveni asupra rezultatelor, fapt care asigură caracterul științific al demersului. În mod propriu-zis această primă etapă, constă în enunțarea temei de cercetare și în definirea problemei de investigat. De altfel, se impune în cazul experimentului, se rezolvă probleme deschise, care au mai multe răspunsuri posibile, fiecare cu diferite grade de probabilitate. Așadar în această primă etapă, faza principală este formularea ipotezei, care este și momentul inițial al experimentului și presupune setarea condițiilor de lucru impuse de obiectivele investigației. Desigur, așa cum observat, când este vorba despre o problemă deschisă putem avea la fel de multe ipoteze pe câte rezultate se pot întrevede. Cea de-a doua etapă, precizarea variabilelor pe categorii, se realizează prin deducție logică, astfel că în această fază, „se atribuie condițiile interne (însușiri fizice, psihice, satir, motive) sau externe (sarcini, condiții fizice, pedagogice, sociale etc.) – factori determinați ai performanței – rol de variabilă independentă sau auxiliară, iar performanței înregistrate (după anumite criterii) – rol de variabile dependentă” (Ibidem, 36). A treia etapă este stabilirea mijloacelor necesare experimentării, etapă care presupune detalierea datoriilor experimentale ale actorilor, sau dacă este cazul, utilizarea unor instrumente specifice experimentului sau obiectului investigației. Tot în acest moment pot fi alese mijloacele de înregistrare a rezultatelor experimentale. Cea de-a patra etapă, sumativă a tuturor etapelor elaborate anterior, se numește, elaborarea procedurii de experimentare și se referă la forma practică de aplicare a proiectului teoretic elaborat în primele trei etape, programarea succesiuni acțiunilor și detalierea lor.

Ultima etapă și cea mai importantă este realizarea experimentului, aceasta se desfășoară în două faze, realizarea montajului experimental și colectarea datelor experimentale. Aceste două faze presupun și ele anumite condiții, astfel încât, prima fază presupune procurarea mijloacelor și aranjarea spațiului de lucru, iar cea de-a doua fază constă în respectarea algoritmului proiectat, și anume: „modificarea variabilei independente conform programului, respectarea succesiunii acțiunilor și/sau determinărilor, asigurarea protecției sistemului experimental de posibile influențe ale unor variabile externe, neprevăzute și nu în ultimul rând, înregistrarea corectă a valorilor variabilei dependente” (Idem). În concluzie, observăm că pedagogia experimentală se înfăţişează sub forma unei forme interdisciplinare de cercetare și formare, Leroy Gilbert, în „Dialog în educație” (EDP București, 1971), spunea „pedagogia ni se înfățișează ca o știință interdisciplinară de sinteză și de aplicație, care pentru rezolvarea propriilor sale probleme, recurge la elemente de explicație împrumutate de la alte discipline teoretice” (apud, Alexandra Silvaș, 2008, p.26).

EDUCAȚIA ESTETICĂ

„Conceptul de estetică își are originea în limba greacă, aisthetis, aisthetikos ceea ce se referă la sensibil, plăcut, frumos. Estetica este știința despre frumos, ea studiind legile și categoriile frumosului” (I.Jinga, E.Istrate, 2001, p.44). ”Educația estetică urmărește pregătirea elevului pentru actul de valorificare și cel de creare a valorilor estetice„ ( I.Nicola, 2000, p.24). Educația estetică asimilează sau este corelată adesea cu educația artistică, însă aceasta din urmă este doar o componentă a cele dintâi. Dintre științele componente ale educației estetice, vorbim despre, psihologia artei, sociologia artei și la alte discipline mai specializate precum, semantica artei, analiza formei artei, teoria structuralismului pozitiv al informației, etc. Categoriile educației estetice sunt : Idealul estetic – „modelul, prototipul spre care năzuiește, aspiră să-l cultive și să-l finalizeze un artist, individ sau comunitate umană”; Stilul estetic calitățile și capacitățile ființei umane de a percepe și trăi frumosul; Gustul estetic calitatea și capacitatea omului de a aprecia frumosul sub raport afectiv, cognitiv și comportamental; Spiritul de creație – capacitatea și abilitatea de a imagina și crea frumosul. (I.Bontaș, 1994, 17) Educația estetică în mod particular își propune să cultive potențialul creator al personalității, spre deosebire de alte tipuri de educație care se axează adesea pe ipostaza reproductivă a învățământului.

Obiectivele educației estetice se împart în două grupe și sunt: „a. Obiective care au în vedere formarea capacității de apercepe, însuși și folosi adecvat valorile estetice; b. Obiective care urmăresc dezvoltarea capacităților de a crea noi valori estetice, cultivarea aptitudinilor estetice creatoare” (Alexandra Silvaș, 2008, p.88) În funcție de limbajul estetic sau artistic se conturează ceea ce în educație numim, scopuri , conținuturi și moduri de organizare a acțiunii educative. Astfel, în identificarea acestor scopuri se apelează la limbajul estetic și artistic pentru a deprinde elevii în a utiliza terminologia în procesul comunicării. Selectarea conținuturilor se face prin „apelarea la percepția senzorială și la ceea ce este arta ca funcție a societății, ca influență asupra psihologiei umane” (Ibidem, p.91). Nu în ultimul rând, scopul, dezvoltarea comportamentului estetic vizează nivelul senzorial, afectiv și intelectual: senzorial – capacitatea de reacție naturală la valori; afectiv – trăirea valorilor estetice și artistice; intelectual – cunoaștere și recunoaștere a valorilor. Complementar acestor trei nivele, dezvoltarea comportamentului estetic și artistic constă în: educarea capacității subiective de receptare artistică și estetică, transmiterea și asimilarea cunoștiințelor despre valorile estetice și artistice, încurajarea, orientarea și dezvoltarea aptitudinilor creative artistice, practicarea frumosului în viață și în relațiile interumane.

II.A.2. Formularea unui set de obiective operaționale pentru o lecție de specialitate Disciplina: Limba și literatura română Dată: 3 decembrie 2010 Liceul: C.N. Ferdinand I, Bacău Clasa: a XI-a Tema lecției: romanul balzacian Enigma Otiliei, de George Călinescu Scopul: Însușirea de noi cunoștințe cu referire la romanul Enigma Otiliei de G.Călinescu Obiective operaționale: cognitive, afective, psihomotorii

COMPETENŢE SPECIFICE:

1. Recunoaşterea şi analiza principalelor componente de ordin structural şi de limbaj specifice

textului narativ;

2. Recunoaşterea şi compararea diferitelor tipuri de proză şi a particularităţilor acestora;

3. Aplicarea conceptelor operaţionale în analiza şi discutarea textelor narative;

4. Elaborarea unei argumentări scrise pe o temă dată.

OBIECTIVE OPERAŢIONALE:

Cognitive:

OC1: să-şi reamintească principalele personaje şi evenimente din romanul Enigma Otiliei de George Călinescu şi să le relateze, succint, într-o exprimare corectă şi coerentă;

OC2:

OC3: să precizeze tipul de narator, viziunea şi modurile narative; OC4: să caracterizeze peronajele romanului, încadrându-le într-o tipologie; OC5: să argumenteze apartenenţa creaţiei literare la un anumit tip de roman; OC6: să stabilească locul lui George Călinescu în cadrul prozei româneşti.

să identifice tema, planurile narative, conflictele;

Afective:

OA1: elevii vor fi receptivi la lecție OA2: își vor exprima opiniile în legătură cu tema propusă și cu modul de desfășurare al lecției

Psihomotorii:

OP1: vor notă pe caiete probleme teoretice OP2: vor răspunde activ la fiecare cerință prof

BIBLIOGRAFIE

1.

Cozma, T., 1988, Şcoala şi educaţiile paralele, Ed. Universităţii “Al. I. Cuza”, Iaşi;

2.

Cristea, S., 1998, Dicţionar de termini pedagogici, EDP, Bucureşti;

3.

Cucoş, C., 1996, Pedagogie, Ed. Polirom, Iaşi;

4.

Lengrad, P., 1982, Formal, Nonformal and Informal Education; A holistic Perspective

on Lifelong Learning, în “Revue Internaţionale de Pedagogie”, vol. 28, nr.2;

5. Păun, E., 1974, Educaţia şi rolul ei în dezvoltarea social-economică, EDP, Bucureşti.

PEDAGOGIE

Teoria şi metodologia instruirii. Teoria şi metodologia evaluării

II.B.1. METODELE DE ÎNVĂŢĂMÂNT

Clasificarea metodelor de învăţământ Educaţia şi şcoala de azi au renunţat la ideea existenţei unei metode absolute,universal valabile susţinând o metodologie flexibilă uşor de adaptat dar şi eficientă. În opinia Elenei Danciu cele mai cunoscute clasificări de metode adoptă următoarele

criterii:

a)istoric: face distincţia între metodele tradiţionale(conversaţia,exerciţiul) şi metode noi (algoritmizarea,problematizarea,brainstormingul,învăţarea programată) b)criteriul gradului de generalitate:metode generale (expunerea,conversaţia) şi metode speciale(exerciţiul moral) c)criteriul bilateralităţii procesului de învăţământ

- metode de predare

- metode de învăţare

d)criteriul funcţiei fundamentale

- metode de transmitere şi asimilare a noilor cunoştinţe

- metode de formarea priceperilor şi deprinderilor

- metode de consolidare

- metode de evaluare şi autoevaluare

- metode de aplicare e)criteriul modului de organizare a muncii

- metode de muncă individuală

- metode de predare şi învăţare în grupuri

- metode frontale cu întreaga clasă

- metode de lucru în echipă

- combinate

f)criteriul modului de determinare a activităţii mintale

- metode algoritmice

- metode euristice

g)criteriul gradului de participare a elevilor

- metode active

- metode pasive

h)criteriul opoziţiei dintre învăţarea mecanică şi învăţarea conştientă

- metode bazate pe receptare

- metode care aparţin preponderent descoperirii dirijate

- metode de descoperire propriu-zisă

i) criteriul domeniilor sau laturilor educaţiei :

- vizează educaţia intelectuală, fizică, moral-civică, juridică, ecologică, estetică etc. j) metode de comunicare orală :

- metode expozitive

- metode interogative

- metoda problematizării

k) metode bazate pe limbajul intern : - reflecţia personală

l) criteriul scopului didactic urmărit :

- metode de predare a materialului nou, de fixare a cunoştinţelor, de formare a priceperilor şi

deprinderilor.

- metode de verificare şi apreciere a cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor.

- metode şi strategii de dezvoltare a gândirii critice :

- de evocare : brainstormingul, harta gândirii, lectura în perechi etc.

- de realizare a înţelesului : procedeul recăutării, jurnalul dublu, tehnica lotus, ghidurile de

studiu etc.

- de reflecţie : tehnici de conversaţie, tehnica celor şase pălării gânditoare, diagramele Venn, metoda horoscopului etc.

- de încheiere : eseul de cinci minute, fişele de evaluare

- de extindere : interviurile, investigaţiile independente, colectarea datelor etc.

- metode şi strategii de învăţare prin colaborare :

- tehnici de spargere a gheţii : Bingo, Ecusonul, Tehnica Graffiti, Colecţionarul deosebit, Tehnica căutării de comori etc.

- metode şi strategii pentru rezolvarea de probleme şi dezbatere : Mozaic, Reuniunea Phillips

66, Metoda grafică etc.

- exerciţii pentru rezolvarea de probleme şi discuţii : Mai multe capete la un loc, Discuţia în

grup, Consensul în grup. Caracterizarea principalelor metode de învăţământ Conversaţia didactică Este o metodă tradiţională de învăţământ, ale cărei rădăcini se află în maieutica lui Socrates. Se foloseşte în cele două forme prevăzute de pedagogie : euristică(socratică) şi catihetică. Indiferent de formă, conversaţia trebuie să îndeplinească câteva condiţii generale indicate de cercetarea pedagogică:

- întrebările să fie formulate clar şi precise

- să nu se pună întrebări care dau de-a gata răspunsul

- să solicite puterea de argumentare a răspunsului,deci gândirea

Învăţarea prin descoperire Învăţarea este un proces,o acţiune de cunoaştere care se desfăşoară într-un anumit context spaţio-temporal definit în termeni de comportament şi conduită, "învăţarea constă într-o modificare sistematică a conduitei ". Această metodă este o cale de a intra în posesia adevărurilor prin demersuri proprii.Elevul în procesul didactic observă,acţionează şi meditează asupra existenţei,dobândeşte noi informaţii şi deprinde noi semnificaţii.Se bazează pe forţa personală de cunoaştere.O astfel de descoperire e însoţită de o dirijare exterioară.

Problematizarea Că tehnică de instruire, problematizarea îşi găseşte locul oriunde apar situaţii contradictorii care urmează a fi rezolvate prin gândire. Brainstormingul l Va avea eficienţă dacă grupurile de elevi în care se realizează nu vor depăşi 15 membri, vor fi eterogene, se vor evita tendinţele de închidere, atmosfera inhibitorie.

II.B.2. Test de evaluare la Limba și literatura română

Capacitatea: receptarea mesajului oral Aspecte urmărite: identificarea componentelor unui mesaj, formularea mesajului (cuvânt, silabă, sunet, propoziţie, text) Obiective operaţionale:

O.1. să diferenţieze tipurile de texte O.2. să formuleze propoziţii enunţiative şi interogative O.3. să despartă în silabe cuvintele date O.4. să utilizeze corect sensul cuvintelor în contextul comunicării O.5. să scrie corect cuvintele ce conţin: î, â, diftongi, sunete redate printr-un grup de litere, x, mp, mb O.6. să sesizeze componentele esenţiale ale unui mesaj Descriptori de performanţă:

Nota 5-6

- identifică tipul de text

- alcătuieşte propoziţii interogative şi enunţiative

- desparte corect în silabe minim două cuvinte

- alcătuieşte propoziţii cu cuvinte date

- scrie corect minim şase cuvinte ce conţin dificultăţi ortografice Nota 7-8

- identifică tipul de text

- alcătuieşte propoziţii interogative şi enunţiative

- desparte corect în silabe minim două cuvinte

- utilizează corect cuvintele în propoziţii

- scrie corect minim opt cuvinte ce au dificultăţi ortografice

- identifică grupul principal de cuvinte al propoziţiei Nota 9-10

- identifică tipul de text

- alcătuieşte propoziţii interogative şi enunţiative

- desparte corect în silabe cuvintele date

- utilizează corect cuvintele în propoziţii

- scrie corect cuvintele cu dificultăţi ortografice

- identifică grupul principal de cuvinte al propoziţiei

Test:

1.„Iarna pe uliță” de George Coșbuc este un text:

a.În versuri

b.În proză

2.Alcătuiți o propoziție enunțiativă, la sfârșitul căruia puteți pune punct. Alcătuiți o propoziție exclamativă, la sfârșitul căreia puteți pune semnul exclamării. Alcătuiți o propoziție interogativă, la sfârșitul căreia puteți pune semnul întrebării.

3.Alegeți forma corectă:

a.te-le-fon/ tele-f-on b.copil-aș/ co-pi-laș c.me-reu/ mereu d.mă-nun-chi/ mă-nunchi

4.Alcătuiți două propoziții care să cuprindă:

a.omăt și uliță b.iarna și colindători

5.Alegeți forma corectă, încercuind-o:

a. vedea/videa b.aici.aicia c.rece/riece d.xerox/cserox/ cserocs e.geană/ giană f.fierbe/ferbe g.chemare/ chiemare

6.Subliniați cuvintele din câmpul semantic al cuvântului iarnă.

A-nceput de ieri să cadă

De pe coastă vin ţipând

Şi se-mping şi sar râzând;

Prin zăpadă fac mătănii;

Vrând-nevrând.

Sunt copii. Cu multe sănii,

Câte-un fulg, acum a stat,

Norii s-au mai răzbunat

Spre apus, dar stau grămadă

Peste sat.

BIBLIOGRAFIE

1. Cucoş, C., Psihopedagogie, Editură. Polirom, 1998, Iaşi

2. Dumitriu, Gh., Dumitriu, C., Psihopedagogie, EDP, 2004, Bucureşti

3. Păun, E., Şcoala –abordare sociopedagogică, Editura Polirom, 1998, Iaşi

DIDACTICA PREDĂRII

EDUCAȚIA ȘI CULTURA

CIVICĂ

III.1.Programa claselor a VII-a și a VIII-a la disciplină Educația și Cultura Civică

Considerăm că noile programe își propun dezvoltarea unei conștiințe cetățenești a elevului prin discutarea unor concepte care sunt unite și nu pot fi disociate:drepturile pe care cetățeanul le are și în consecință, responsabilitățile acestuia în societate. În ceea ce privește drepturile cetățeanului și drepturile omului, programele doresc să introducă o gamă largă a unor astfel de concepte. Sunt introduce pe tema dezbaterii drepturile civile, economice, politice, sunt descrise și explicate în ce circumstanțe se exercită puterea statală, diferențele dintre administrația locală și centrală, modul în care cetățenii pot să-și exprime doleanțele în ceea ce privește deciziile luate la nivelul conducerii, alegerile electorale și până la nesupunerea civilă etc. Practica pedagogică arată faptul că de multe ori elevii sunt mai interesați de probleme care îi privesc în mod direct și mult mai puțin de noțiuni abstracte precum drepturile internaționale ale omului. Ei se implică mai mult în procesul didactic atunci când sunt contextualizate aceste noțiuni într-un cadru cu care ei pot relaționa, un cadru corespunzător mediei de vârstă, 13-15 ani, aducându-se în discuție, modalități prin care pot cere respectarea drepturile, măsurile concrete care sunt luate pentru a-i proteja, diferențele sociale și economice dintr-un mediu familiar lor (ex. cel școlar). Cel de-al doilea obiectiv, la fel de important, este asimilarea responsabilităților corespunzătoare tipului de conducere politică, democratică. În prezent, programele școlare nu oferă un punct de plecare clar în sensul acestei probleme. Dacă în ceea ce privește obligațiile pe care le au angajatorii sau statul în problema drepturilor angajaților, ele pot fi găsite detaliat descris, însă, responsabilitățile angajaților sunt doar vag amintite. Este deci, neclar în ce măsură eficacitatea economică reprezintă un model al societății românești, sau a rămas încă la principiul conform căruia fiecare se ignoră pentru a putea conviețui. Pe de altă parte, sunt aprofundate probleme cum sunt aspectele morale legate de proprietatea privată, formele de nedreptate și acela de dreptate și așa mai departe. Accentul, însă, nu este pus pe legătura dintre regimul democratic și existența unei economii de piață, și responsabilitățile ce vin cu aceasta. Practica pedagogică a arătat faptul că elevii asimilează mai bine cunoştinţele despre viața în societatea democratică atunci când noțiunile sunt descrise în comparații.

Obiectivele cadru, nu pot fi uneori, atinse din cauza faptului că anumite obiective de referință sunt foarte puțin importante. Se poate afirma, spre pildă că un obiectivizări este Dezvoltarea capacităților de a dialoga și de a coopera cu ceilalți în condițiile acceptării pluralismlui și valorizării pozitive a diferențelor; pe de altă parte, un obiectiv de referință ar suna astfel: să organizeze într-un discurs scris sau oral informațiile extrase din mass-media. Acceptarea pluralismului, a diferențelor cere însă mai mult decât un discurs, fie el scris sau oral despre informații oferite de mass-media. Acest obiective cere discuții cu cei din jur, identificarea problemei la nivelul comunității, observarea atitudinii celor din jur, inclusiv părinți, rude, prieteni, cât și critică tratamentului discriminatoriu acolo unde el este observat. Studierea mijloacelor de informare nu poate fi realizată fără ajutorul profesorului scăzând gradul de anticipare. Elevul trebuie să se simtă parte a comunități lui, trebuie să înțeleagă că poate să facă ceva și să i se dea posibilitatea de a face într-adevăr. Obiectivul cadru mai sus menţionat, poate și trebuie să fie însă îmbinat cu un altul, care vizează manifestarea respectului și a bunei cuviințe în relațiile cu ceilalți, iar obiectivele de referință ale acestuia, să recunoască asemănările și diferențele dintre oameni, să identifice conflicte valorice din societate și modalităţilor de soluționare ale acestora. Se impun însă, o serie de observații. În primul rând, lipsa de realism în evaluarea primului obiectiv de referință. Este irealizabilă măsurarea sau observarea existenței sau absenței respectului și a bunei cuviințe ale elevilor în afara orelor de curs. Profesorul poate cel mult să recomande, să explice importanța, să ofere o listă de consecințe, însă nu poate forma un comportament imediat. În al doilea rând, cel de-al doilea obiectiv de referință nu este decât opțional, și chiar și așa, nu poate fi atins dacă nu există în prealabil o discuție deschisă, fără prejudecăți despre diferențele dintre oameni despre atitudinile bazate pe discriminări de rasă, religie, orientare sexuală și așa mai departe, proprii societății românești. O discuție care să aibă ca punct de vedere, propriile defecte, obiceiurile care ar putea deveni supărătoare pentru cei din jur etc. Recunoscând propriile neajunsuri, elevul poate fi orientat și spre acceptarea defectelor pe care le au cei din jurul său, sau a particularităților acestora, de orice natură. Obiectivele cadru, dezvoltarea capacităților de a dialoga și de a coopera cu ceilalți în condiţiile acceptării pluralismului și valorizării pozitive a diferențelor, și manifestarea unor atitudini pozitive față de sine și față de ceilalți, urmăresc acceptarea celorlalți și respectarea opiniilor, ideilor și persoanelor diferite. Singurul punct care le diferențiază provine din atitudinea față de sine din al doilea obiectiv. Asemănarea celor două obiective conduce și la asemănarea obiectivelor de referință, soluția găsită de programă fiind completarea obiectivelor de referință ale primului cu acelea ale celui de-al doilea.

Obiectivele de referință prevăzute de programele de la clasele a VII-a și a VIII-a sunt foarte importante pentru formarea cetățenească. Unele dintre ele se completează, altele au o valoare de sine stătătoare și nu ar fi putut fi omise. Din contră, s-ar fi putut adăuga noi obiective de referință. Obiectivele de referință ale clasei a VII-a sunt completate, aprofundate în clasa a VIII- a. Deși sunt multiplicate obiectivele de referință de la clasa a VII-a, nu se poate vorbi în clasa a VIII-a de o supraabundență a obiectivelor de referință, ca de altfel și pentru anul precedent. Obiectivele de referință sunt accesibile și reprezintă un minim necesar, care trebuie să fie atins de orice elev. Nu se poate considera că ar trebui să se efectueze redistribuiri în succesiunea obiectivelor pe ani de studiu. Obiectivele de referință vizează atât acumularea de cunoștințe teoretice, cât și practice, au în vedere dezvoltarea abilităților creative și a abilităților cetățenești. În afara obiectivelor de referință obligatorii există și unele facultative care nu fac decât să le completeze pe primele. Atât prin obiectivele de referință, cât și rin activitățile de învățare recomandate, se urmărește dezvoltarea gândirii critice. Raportul obiective formative informative este echilibrat, fiind urmărite ambele categorii de obiective. Obiectivele de referință se articulează coerent, pe orizontală la nivelul fiecărui an de studiu. Astfel, în clasa a VII-a, se începe de la însușirea termenilor și conceptelor din domeniul culturii civice pentru a se ajunge la obiective care vizează dezvoltarea abilităților practice, cum ar fi negocierea drepturilor și a responsabilităților în clasă și în școală. În clasa a VIII-a se începe cu utilizarea corectă a limbajului de specialitate ajungându-se la manifestarea interesului față de problemele concrete ale comunității. În fiecare din cei doi ani de studiu sunt reluate aceleași obiective-cadru, însă în clasa a VIII-a, pe baza informațiilor din anii precedenți, se trece la realizarea altor obiective de referință, observându-se coerența pe verticală a obiectivelor de referință. Activitățile de învățare prevăzute în programele claselor a VII-a și a VIII-a lasă un mare grad de independență muncii elevilor, fiind prevăzute alcătuirea de portofolii, realizarea anchetelor, a sondajelor, a investigațiilor individuale, a articolelor de presă originale. Elevii sunt încurajați să se implice în treburile comunității lor, la un nivel imaginativ, prin propunerea și rezolvarea unor probleme concrete ale acesteia. Sunt prevăzute de asemenea rezolvarea unor aplicații, rebusuri, liste de termeni care cer intervenția profesorului și orientarea elevilor de către acesta pentru aflarea răspunsurilor corecte. Simulările, studiile de caz care cer cunoștințe teoretice și imaginație, reprezintă un alt mod de stimulare a interesului elevilor, fiind prevăzute în programă.

Gradul de achiziții minime este prevăzut satisfăcător în programele claselor a VII-a și

a VIII-a și este în concordanță cu obiectivele cadru și obiectivele de referință prevăzute.

III.2.Metodele specifice

Într-o lecţie poate predomina metoda explicaţiei (expunerii), în alta, metoda experimentului. Cele mai utilizate sunt:

· Metoda lecturii (citirii) explicative - este o metodă pentru familiarizarea elevilor cu tehnicile muncii cu cartea. Conversaţia - este o metodă activă care dă posibilitatea elevilor de a se afirma, de a-şi forma priceperea de a mânui dialogul pentru realizarea unei comunicări clare şi complete

· Problematizarea - este o variantă a conversaţiei euristice care solicită din partea elevilor un

susţinut şi complex efort intelectual pentru a găsi soluţiile unor probleme, pentru a le verifica

şi aplică, pentru a descoperi singuri adevărul

· Învăţarea prin descoperire - stimulează interesul, independenţa în gândire, imaginaţia,

originalitatea

· Demonstraţia - dintre variantele acestei metode, pentru ora de limba şi literatura română, pot

fi utilizate: demonstraţia cu ajutorul reprezentărilor grafice; demonstraţia cu ajutorul mijloacelor tehnice audio-vizuale, demonstraţia întemeiate pe documente auditive,

demonstraţia exemplelor

· Jocul didactic - reprezintă forma ideală de rezolvare a problemelor de învăţare şi de

instruire; presupune îmbinarea armonioasă a elementului instructiv şi educativ cu elementul distractiv Paradoxul - este asemănător brainstormingului şi este folosit ca ,,alarmă a inteligenţei” (Al. Paleologu)

· Exerciţiul - este ,,executarea repetată şi conştientă a unei acţiuni în vederea însuşirii practice a unui model dat de acţiune sau a îmbunătăţirii unei performanţe” (Ţârcovnicu, V., 1975, p.

232, Todoran, D., 1964, Cerghit, I., 1980) Dintre metodele moderne existente, cele mai practicate la o oră de limba şi literatură română sunt:

1. ŞTIU-VREAU SĂ ŞTIU- AM ÎNVĂŢAT Aceasta este structurată în etape:

- Ce ştiu despre subiect?

- Ce vreau să ştiu?

- Începutul învăţării noilor conţinuturi - activitate frontală, în perechi

- Ce am învăţat - întrebări, răspunsuri, frontal, individual etc.

- Ce altceva aş dori să aflu despre subiect? 2. BRAINSTORMINGUL- mai este numit şi ,,asaltul de idei” şi este un mod simplu şi eficient de a genera idei noi, este cea mai răspândită tehnică de stimulare a creativităţii în condiţiile activităţii în grup; principiile pe care se fundamentează şedinţele de brainstorming sunt:

- „cantitatea determină calitatea”

- „amânarea evaluării/judecării ideilor celorlalţi” 3.MOZAICUL - este o metodă de învăţare a unui conţinut mai dificil prin colaborare. 4.CUBUL - este o tehnică de eficientizare a învăţării prin care se evidenţiază activităţile şi operaţiile de gândire care sunt implicate în învăţarea unui conţinut. Etapele metodei/procedura:

Profesorul confecţionează, în prealabil, un cub pe ale cărui feţe notează instrucţiuni de tipul celor de mai jos:

a) DESCRIE! (Cum arată?)

b) COMPARĂ! (Cu cine/ce se aseamănă şi de cine/ce diferă?)

c) ASOCIAZĂ! (La ce te face să te gândeşti?)

d) ANALIZEAZĂ! (Ce conţine, din ce e făcut?)

e) APLICĂ!

f) ARGUMENTEAZĂ PRO SAU CONTRA! (E bun sau rău? De ce?)

PRACTICĂ PEDAGOGICĂ EDUCAȚIA ȘI CULTURA CIVICĂ

IV. Portofoliu didactic de practică pedagogică

Student:Epuran Sabina An de studiu:al III-lea

Fișă de asistență

Obiectul:Educația și Cultura Civică Clasa:A VII-a

Data:29.01.2012

Total elevi:27 Subiectul lecției: Mass-media

Nr.

CRITERII

Observații

De reținut

Calități personale și profesionale:

1.Conduita profesorului și raportul cu elevii

I

2. Atitudinea în clasă

3. Vocea

4.Cunoștințele

Profesorul este o prezență dominatoare în clasă, se adresează tuturor elevilor, se asigură că toți sunt atenți la discursul său. Vorbește clar, tare și pe înțelesul copiilor. Îi implică în discuție prin întrebări de revizie a cunoștințelor.

Captarea atenției se face prin introducerea de cunoștințe noi împreună cu acelea pe care elevii deja le au. Introducere treptată a informațiilor noi. Accentul constant pe interacțiune. Discursul trebuie să fie rostit tare, clar și folosind cuvinte simple

Se pune accent în special pe vorbirea liberă. Se folosește manualul ca un suport și ajutor constant pentru elevi. Copiii cunosc structura manualului și anticipează modul în care se va desfășura lecția, se pornește de la o definire a termenilor necunoscuți și se continuă cu prezentarea informațiilor noi.

Foarte importantă planificarea lecției pe timpi. De reținut ordinea:

verificarea prezenței, verificarea temelor, revizia cunoștințelor din lecția precedentă, introducerea noțiunilor noi și definirea lor cu ajutorul manualului, notarea pe tablă, discuții, întrebări și răspunsuri, jocuri, folosirea video- proiectorului pentru materiale vizuale.

Planificarea lecției

1.Claritatea obiectivelor și motivația

2. Echilibrarea activitățilr, alocarea

timpului

3. Alegerea materialului auxiliar și adecvarea mijloacelor didactice

4. Anticiparea dificultăților

II

Desfășurarea lecției:

1.Explicarea obiectivelor

2.Exploatarea conținuturilor și legătura cu cunoștințele anterioare

III

3.Capacitatea de a integra eficient

materialul auxiliar

4.Tehnici de prezentare

5.Tehnici pentru întrebări și răspunsuri

6.Tehnici de exersare și fixare

7.Oferirea unui feed-back care generează învățarea

Elevii sunt învățați cu stilul de predare al profesorului, cunosc etapele de predare folosite de acesta. Se implică activ în discuția în desfășurare. Sunt foarte curioși și pun multe întrebări. Profesorul menține o atmosferă destinsă de lucru. Contextualizează informațiile și le aduce într-un cadru simplu și familiar pentru a fi pe înțelesul copiilor. Îi instigă să se gândească la exemple, explică și

Este foarte importantă CONTEXTUALIZAREA, folosirea unor materiale vizuale corespunzătoare. Copiii înțeleg mult mai ușor ceva palpabil, decât noțiuni abstracte. Este foarte importantă folosirea unei tehnici de predare interactive, cu întrebări, răspunsuri și exemple. Copiii sunt foarte încântați când le este dată oportunitatea de a da un exemplu din viața lor sau din comunitatea lor. Este importantă folosirea jocurilor pentru exersarea

descrie instanțe cunoscute. Folosește în mod deosebite video proiectorul, iar copiii sunt foarte receptivi la acesată metodă de învățare și fixare prin exemplu vizual.

și fixarea informațiilor, atât cele vechi, cât și cele noi.

8.Ritmul și încadrarea în timp

9.Realizara obiectivelor și implicarea elevilor în evaluarea gradului de îndeplinirea a obiectivelor lecției

Managementul orei

1.Organizarea clasei (etapizare, varietate, ritm)

2.Mobilitatea profesorului

3.Motivația și implicarea elevilor

4.Corectarea greșelilor

IV

5.Comunicarea

6.Capacitatea de a menține disciplina

7.Capacitatea de adaptare și improvizare

8.Consolidarea învățării prin tema de casă sau prin alte activități suplimentare

Profesorul este mereu atent la elevi, îi atenționează atunci când sunt neatenți, gălăgioși, sau când vorbesc fără a fi întrebați. Elevii sunt destul de disciplinați însă printre ei sunt și copiii mai activi care simt mereu nevoia să vorbească, și alții mai timizi, care evită să-și comunice opiniile. Profesorul încearcă să îi includă pe toți în discuție folosind jocuri care necesită opinia fiecăruia și așa mai departe.

Pentru a putea fixa informațiile este necesară tema pentru acasă, care va urma a fi corectată și dezbătută într-o oră viitoare. Ora trece destul de repede, deoarece copiii sunt foarte receptivi, activi și implicați.

PLAN DE LECȚIE

Nume: Epuran Sabina Data: 26 aprilie 2012 Unitate de învățământ: Școala nr.10 Bacău Clasa a VII-a Disciplină: Educația și Cultura civică Lecție: Participarea la luarea deciziei publice Tip de lecție: Mixtă

Scopul lecției: să înțeleagă noțiunea de decizie publică, să conștientizeze importanța implicării active în procesul de luare a deciziei într-o comunitate

Obiective operaționle:

O1 – să definească noținea de decizie O2 – să înțeleagă diferența între decizia personală și decizia publică O3 – să înțeleagă implicațiile luării deciziei publice O4 – să exemplifice ce tipuri de decizii publice s-au luat în comunitatea lor O5 – să enumere instanțe ale deciziei publice din viața unei comunități O6 – să prezinte asemănări și deosebiri între decizia personală și decizia publică

Strategia didactică :

1. Mod de abordare al învăţării: mixt

2. Metode şi procedee: copacul ideilor, explozia stelară, diagrama VENN, scaunul

intervievatului, lucrul in echipa, explicaţia, observaţia, exemplificarea, descoperirea, problematizarea, munca individuală.

3. Forma de organizare: frontală şi individuală

4. Evaluare: formativă

5. Material didactic: - Manualul de «Cultură civică», clasa a VII-a, Autori :

E.Nedelcu, E. Morar, Editura ALL; - Manualul de «Cultură civică», clasa a VII-a, Autori : Maria Liana Lăcătuş, Editura

UNIVERS

- Text analiza, fise de lucru, fisa cu lectia propriu-zisa - Video-proiector.

6. Durata orei: 45 minute

7. Locul de desfăşurare: Sala de clasă

Desfăşurarea metodică a lecţiei

Obi

ecti

ve

Activitatea propunătorului

Activitatea

elevilor

Momentele

lecţiei

Unităţi de

conţinut

Evaluar

e

1. Momentul

organizatoric

Exerciţii de

icebreaking

(spargere a

gheţii)

- elevii sunt rugaţi să scrie pe o bucată de hârtie, numele lor şi un cuvânt care să le caracterizeze starea de dimineaţă. Materialele se adună şi se vor deschide la sfârşitul orei de curs.

- stabilesc climatul socio-afectiv necesar desfăşurătrii lecţiei, pregătesc materialele necesare desfăşurării lecţiei, notez absenţii.

- scriu pe o bucată de hârtie, numele şi un cuvânt, care se vor deschide la sfârşitul orei.

- îşi pregătesc materialele necesare desfăşurării lecţiei în bune condiţii, ascultă şi sunt atenţi. - răspund la întrebări:

2.Reactualizar

ea

cunoştiinţelor

dobânditae

anterior

Adresez întrebări pentru a aprecia modul în care şi-au însuşit cunoştiinţele dobândite anterior, din lectia:

Forme de guvernământ şi regimuri politice

- ce sunt formele de

chestiona

re orală

şi

individua

lă. Se

guvernâmânt? - care sunt formele de guvernământ - ce forme de guvernământ cunoaştem? - care sunt acestea?

- ce este monarhia? Exemple.

- ce este republica? Exemple.

- diferenţa dintre monarhie şi republică

- ce tipuri deregim politic cunoastem?

- care sunt caracteristicile

regimului politic democratic?

- care sunt caracteristicile

regimului politic totalitar?

- care sunt caracteristicile

regimului politic autoritar? - prezentati exemple de state dictatoriale.

- prezentati exemple de dictatori.

- ce legatura exista intre forma de guvernamant si regimurile politice?

apreciază

corectitu

dinea

răspunsu

rilor prin

adresarea

de

calificati

ve

verbale

- 2,3 elevi prezinta tema pentru acasa “O zi din viaţa mea în regimul comunist”

- verific tema pentru acasa

3.Captarea

atenţiei

- propun elevilor, cu ajutorul

video-proiectorului, un joc gen “recunoaşte personajul” şi le cer să recunoască președinți ținând discursuri în fața mulțimilor,

-observa

personajele, le

recunosc si

exprima pareri

activiști ținând discursuri în fața voluntarilor, și alți oameni vorbind de asemenea în fața unor mulțimi.

4. Anunţarea

titlului noii

lecţii şi

scrierea pe

tablă

- anunt titlul lectiei Participarea la luarea deciziei publice

- notează în caiet titlul lecţiei

5. Motivaţia

învăţării

Crearea

sentimentul

ui utilităţii

celor

studiate

- arăt elevilor, pe video-proiector, următorul exemplu: ,,Sunteţi naufragiaţi pe o insulă nelocuită, împreună cu câteva sute de oameni. Nu aveţi nici o certitudine în legătură cu şansele de salvare, deoarece insula nu se află în calea rutelor maritime.Cum vă veţi organiza existenţa? Ce faceţi mai întâi? Ce reguli aţi adopta?,,

- ascultă,

raspund, sunt

atenţi

6.

Comunicarea obiectivelor operaţionale ale lecţiei noi

- prezint, tot pe video-proiector, obiectivele operationale ale lectiei

- ascultă, sunt atenţi

O 1

7. Predarea

noilor

cunoştinţe

Copacul

ideilor

Pentru a afla ce este DECIZIA și DECIZIA PUBLICĂ, împart clasa în două şi le înmânez elevilor câte o fişă de lucru, copacul ideilor, care are la bază cuvântul DECIZIE şi cuvântul DECIZIE PUBLICĂ iar pe ramuri elevii sunt rugaţi să scrie tot ce ştiu despre aceste două

Primesc fişele şi lucrează.

Evaluare

continuă

cuvinte.

Pornind de la cele scrise de elevi, se ajunge la definiţia DECIZIEI Hotărâre luată în urma examinării unei probleme, unei situații etc., soluție adoptată (dintre mai multe posibile) Al doilea grup de elevi, ajung la definiţia DECIZIE PUBLICĂ - un act social, deliberat, al unei persoane sau al unui grup de persoane, prin care se stabilesc scopul şi obiectivele unei acţiuni, direcţiile şi modalităţile de realizare a acesteia, toate determinate în funcţie de o anumită necesitate, pe baza unui proces de informare, reflecţie şi evaluare a mijloacelor şi a consecinţelor desfăşurării acţiunii respective.

Pentru a afla cât mai multe despre DECIZIA PUBLICĂ tema centrală a lecţiei, se propune elevilor un joc:

- Se împart în grupe de câte şase elevi, pe bănci, şi îşi desemnează un reprezentant care va extrage de pe panou o stea cu una dintre întrebările cine, ce, unde, când, de ce. - pornind de la întrebarea extrasă, referitor la tema

- notează pe caiete, analizează, disting ideile

Explozia

stelară

Observar

ea

comporta

mentului

elevilor

Elevii sunt atenţi, fac ceea ce li se cere,

 

centrală, elevii se întorc în grup şi formulează mai multe întrebări.

completează steaua cu întrebări, si

 

se întorc apoi şi afişează steaua, cu întrebările pe panou. - pe tablă, profesorul scrie întrebarea de bază, la care se va răspunde.

-

notează pe caiete noţiunile care reies.

O

2

 

Întrebările de bază vor fi:

- Cine elaborează şi cine adoptă deciziile publice?

Observar

ea

Ce tipuri de implicații au deciziile publice? - Unde se adoptă, de regulă,

-

comporta

mentului

elevilor

O

3

astfel de decizii publice?

 

Când se adoptă o decizie nouă? - De ce este participarea la decizia publică importantă?

-

-

sunt atenţi,

notează pe

caiete,

analizează,

 

disting ideile

Reprezentanții organismelor administrative împreună cu cetățeni sau reprezentanți ai unor comunități sociale.

O

4

 

Asumarea responsabilității propunerii și luării unei decizii chiar și când aceasta nu se dovedește a fi cea mai potrivită.

-

notează pe

caiete,

 

analizează,

La nivelul oricăror comunități

disting ideile

O

5

umane (locale, regionale, naționale sau internaționale).

 

Se adoptă în momentul în care un număr consistent de cetățeni sesivează o problemă în propria comnitate, problemă ce necesită stabilirea și luarea unei noi decizii.

Observar

ea

comporta

mentului

O

6

elevilor

O

7

Este importantă deoarece dovedește interestul și implicarea cetățenească a individului, responsabilitatea sa față de calitatea propriei vieți și a vieților celor din jurul său.

O

8

Le povestesc elevilor anumite instanțe imaginare în care decizia personală a fost mai importantă decât decizia publică.

 

Le înmânez o altă fişă de lucru, diagrama VENN, cu ajutorul căreia vom extrage asemănările şi diferenţele dintre cele două tipuri de decizii.

Asemănări:

-sunt procese evaluative care necesită un minimum de cunoștințe e baza subiectului dezbătut. -au consecințe directe asupra sinelui și asupra altor persoane -pot fi încununate cu succes sau pot eșua -sunt procese mentale pe care le facem în cele mai multe instanțe ale vieții

Diagrama