Asigurarea stării de bine în instituție

– garanția succesului a tuturor actorilor educaționali.

Noi, profesorii, ne simțim adesea copleșiți de multitudinea sarcinilor care trebuiesc indeplinite, de
obicei intr-o scurtă perioada de timp.
De la pregatirea lecțiilor zilnice și managerierea claselor de elevi pînă la găsirea diferitelor
metode creative și interactive pe care dorim să le introducem in orele noastre pentru ca procesul
instructive-educativ să fie cît mai atractiv pentru elevi. Se știe cană nu este suficient doar să mergem
la clasă și să predăm dacă suntem profesori ci trebuie și să fim atenți la impactul pe care îl avem
asupra elevilor, la starea lor de bine și la implicarea lor, fiind responsabili de toate acestea. Mai nou,
asocierea de cuvânt, „stare de bine” este tot mai întâlnita, probabil și datorita faptului că oamenii se
simt tot mai stresași și copleșiți de viața cotidiană.
Acum se caută metode și soluții reale de a dobândi această stare și de a o menține. Starea de
bine trebuie privita din următoarele perspective: starea de bine fizică (sănătatea), starea de bine
socială (respectul de sine și interacțiunea cu ceilalți), starea de bine emoțională (încrederea în sine)
și starea de bine spirituală (valorile personale) și, pentru fiecare dintre acestea trebuie să ne oferim
un pic de timp și de spațiu pentru a le echilibra.
În educație, starea de bine vizează în mare parte elevul și mai puțin profesorul, după cum
reiese din multitudinea de articole găsite în urma unei simple cercetări pe internet. Sunt puține
articolele despre stresul profesorului, al cadrului didactic si despre metodele prin care el ar putea ieși
din acest impas, un impas care daca se adâncește poate deveni o reala problema atât pentru dascăl
cat și pentru elevii săi. Munca dascălului este direct influențată de starea lui de bine , în special de
cea emoțională iar repercursiunile pe care le are asupra elevilor are sunt semnificative nu numai
asupra rezultatelor examenelor elevilor, dar și asupra bunăstării sociale şi emoţionale a copiilor. Ele
pot duce la crearea un mediu de studiu negativ, având ca rezultat deteriorarea calităţii relaţiilor
dintre profesori şi elevi.
Sursele nivelului ridicat de stres al profesorilor se referă la volumul excesiv de muncă (orele
de lucru), condițiile de muncă , precum și așteptările; comportamentul elevilor (lipsa de motivare și
efort, lipsă de respect, violență, autoritate provocatoare); climatul școlar; agresiune din partea
elevilor și a părinților. Alte motive prevăd presiunile obiectivelor de evaluare și ale inspecțiilor;
conflictele 138 cu conducerea și colegii; adaptarea și implementarea noului curriculum; predarea
eficientă şi achiziţionarea de noi competențe; stima de sine scăzută și percepțiile false ale
profesorilor; lipsa de oportunități profesionale; lipsa implicării la nivelul de luare a deciziilor,
reformele educaționale etc. Se tot vorbește de schimbare in educație, dar din păcate schimbările care
s-au facut până în acest moment nu par a fi îmbunătățit sistemul educațional. Încă nu am scăpat de
birocrație, numărul de elevi intr-o clasă este tot prea mare, apar tot mai multe sarcini de facut și de
cele mai multe ori sunt de pe o zi pe alta, iat peste toate acestea perioada de pandemie ne-a obligat
ca într-un timp foarte scurt să ne „specializăm” si in domeniul informatic, fară a avea parte de
cursuri de specializare.
Nu pot spune ca asest lucru este unul negative dar perioada de timp in care a trebuit să
asimilăm o mulțime de informații dintr-un domeniu cu care nu eram foarte familiarizați și faptul ca
de cele mai multe ori „mergeam pe incercate” a fost foarte stresant. La rândul nostru trebuia să
transmitem „descoperirea” noastra și elevilor. Culmea ironiei, aceasta perioadă, in care fiecare era
izolat la casa lui, ne-a facut să fim mai empatici, mai comunicativi și mai apropiati unii de ceilalti.
Colaborarea, munca în echipă a dat rezultate și a facut di colectivul de profesori al scolii un grup
omogen care prin forțe motrice a dus la rezultate bune și astfel am reușit să castigam acea stare de
bine despre care vorbeam. „Șeful” nostrum s-a dovedit a fi un bun „lider” care nu a „dictat” ci a
„participat” activ la activitățile grupului coordonându-le prin mediere, nu prin impunerea propriei
voințe.
Starea de bine din școală duce la obținerea unui act educațional eficient, integru, echilibrat cu
rezultate deosebite asupra elevilor atât sub aspect intelectual, cât și în ceea ce privește personalitatea
lor. Promovarea stării de bine în școală asigură prin aceasta, dezvoltarea unor cetățeni responsabili,
139 conștienți de calitățile și limitele proprii, care se vor integra cu bine în realitatea socială oferită
de societatea contemporană. În ceea ce privește starea de bine a cadrului didactic, aceasta va duce la
îmbunătățirea rezultatele școlii pe ansamblu, creșterea calității actului didactic, creșterea
atractivității față de această profesie, reduce stresul și creșterea eficienței profesională.

Din ce în ce mai des în ultimii ani este folosit conceptul de stare de bine, cu toate că la o cercetare
mai atentă putem observa că termenul nu este destul de consistent definit și clar delimitat. Într-o
accepțiune largă înțelegem prin starea de bine felul în care o persoană simte că este satisfăcută de
mediul în care trăiește, de condițiile în care își desfășoară activitatea, de relațiile pe care le dezvoltă
cu indivizii din jurul său, de accesul facil la mijloace care să-i ofere posibilitatea să evolueze. Cred
cu tărie că asigurarea stării de bine în mediul școlar este deosebit de importantă, dacă societatea își
dorește generații de oameni capabili de o viață independentă, creativi, empatici, comunicativi, utili
lor înșiși și lumii în care trăiesc. În ultimele decenii în școlile din lume au apărut schimbări radicale
în modul în care este privit și abordat procesul de educație. Dacă în secolul trecut școala era de cele
mai multe ori un mediu auster, restrictiv, neprietenos, în secolul XXI școala, locul în care copiii
noștri își petrec o bună parte din timp, s-a schimbat radical și continuă să se schimbe. Ne este din ce
în ce mai clar că asigurarea unei stări de bine a copilului este vitală în dezvoltarea lui ulterioară și în
succesul lui în viața de adult. Este știut că starea de bine nu are o natură unidimensională ea
incluzând aspecte sociale, emoționale, cognitive, sociale, spirituale și de natură fizică. Astfel în
obținerea stării de bine trebuie avute în vedere toate aceste dimensiuni, care formează un întreg.
Școala va avea în vedere că tinerii au nevoie să dezvolte relații pozitive, să se simtă în siguranță, să
fie sănătoși, să fie îndrumați pentru achiziționarea de cunoștințe necesare adaptării la viața socială,
ajutați să-și dezvolte sentimentul propriei valori, să fie conectați la cultură, într-un cuvânt să fie
crescuți ca viitori membri activi ai societății. Conform definiției lui Erik Allardt, starea de bine este
acea stare în care o persoană își poate satisface toate necesitățile de bază. Allardt împarte necesitățile
în trei categorii: a avea, a iubi și a fi. A avea se referă la condițiile materiale și necesitățile
impersonale, a iubi se referă la necesitatea de a relaționa cu alte persoane, a fi la necesitățile de
dezvoltare personală, precum integrarea în societate și viața în armonie cu natura. În ultimul an,
școala, ca toate celelalte componente ale societății, a avut mult de suferit din cauza pandemiei care a
avut efecte grave la nivel global. Copiii noștri au resimțit din plin efectele 141 școlii la distanță sau a
lipsei școlii din viața lor. S-a simțit puternic, mai ales în primele luni, efectul slabei digitalizări a
sistemului de educație, dascălii, pentru care timp îndelungat creta și tabla neagră, hârtiile și metodele
tradiționale de predare, au fost brusc puși în fața monitorului și obligați să se reinventeze. Atât
asupra dascălilor cât și asupra copiilor această stare de fapt a avut atât efecte negative cât și efecte
pozitive. Putem aminti aici în special efectele pe care noi înșine le-am observat în ultimul an.
Izolarea din punct de vedere social are atât efecte pe termen scurt, dar cu siguranță va avea efecte și
pe termen lung, copiii și-au pierdut din deprinderile necesare vieții în colectivitate, își controlează
mai greu gesturile și limbajul. Învățarea în mediul online i-a privat de experiențele nemijlocite de
viață în care ei puteau practica respectul, gesturile de prietenie, de situațiile în care comunicarea
verbală și paraverbală joacă un rol important în dezvoltarea de relații cu ceilalți. Procesul de învățare
s-a desfășurat exclusiv acasă, asta însemnând că întreaga presiune a căzut pe umerii elevului, care se
afla singur în camera lui în spatele unui ecran. O mare provocare va fi în următoarea perioadă
observarea și analizarea relației pe care copiii noștri o au cu dispozitivele moderne (tablete, PC,
laptopuri, telefoane inteligente, console de jocuri, etc.). Vom observa probabil o importantă creștere
a numărului celor care au devenit dependenți de aceste dispozitive, care le impun un anumit ritm
artificial, care în viața reală nu poate fi reprodus. Deja observăm copii care nu mai au răbdare să
citească în întregime enunțuri, nu mai știu să se bucure de razele soarelui, nu aud zgomotele naturii
și nu sunt sensibili la ceea ce se întâmplă în jurul lor. Pentru a nu accentua doar aspectele negative
ale pandemiei putem enumera și câteva efecte pozitive pe care aceasta le-a avut la nivelul sistemului
de învățământ. Chiar dacă până la despărțirea de dosarul cu șină și maldărele de hârtii mai avem de
parcurs niște etape, nu putem să nu recunoaștem că s-au făcut pași importanți în digitalizarea
învățământului, că informațiile circulă acum cu ușurință și că accesul la aceste informații este mai
facil datorită tehnologiei și a implementării de platforme educaționale instituționalizate, care oferă
utilizatorilor o oarecare siguranță. În același timp această perioadă a fost propice dezvoltării
personale fiecare individ având timpul necesar de a-și face o autoanaliză și de a face eforturi pentru
a se perfecționa. Cred că sistemul de învățământ din România mai are multe de schimbat până când
starea de bine a elevilor și profesorilor să fie o prioritate, dar susțin că o schimbare se poate face pas
cu pas de către fiecare dintre noi. Obișnuiesc să fac un exercițiu cu elevii din clasele de gimnaziu,
pentru a le demonstra care este puterea gesturilor mici. Ridicați în picioare la distanța la care sunt
așezați în bănci îi rog să întindă 142 mâinile și să traseze un cerc învârtindu-se pe loc. Observă
imediat că au atins patru colegi din jurul lor cu vârful degetelor, care la rândul lor au atins alți colegi
din proximitatea lor, în clasă creându-se o rețea în care toți sunt interconectați. Cum ar fi dacă
atingerile voastre ar fi o faptă bună, o vorbă frumoasă, o mângâiere? Dacă toți oamenii ar face asta,
am trăi într-o lume frumoasă, mi-a răspuns o fetiță cu părul bălai. Un lucru la fel de important pe
care îl putem face pe lângă reînnodarea legăturilor cu sufletele și mințile elevilor noștri este
conectarea lor cu natura înconjurătoare, trezirea în ei a conștiinței că fac parte din natură, că ea este
casa lor și că viața nu poate exista altfel pe Pământ decât în armonie cu natura. Empatia,
comunicarea, blândețea, înțelegerea, răbdarea trebuie să fie armele noastre, ale dascălilor într-o
vreme în care viitorul nostru e pus în pericol. Școala trebuie să trezească în fiecare copil dorința de a
învăța, să descopere potențialul și să dezvolte creativitatea fiecăruia, să privească individul ca pe o
valoare, ca pe o piesă importantă din uriașul puzzle care e societatea.

Ministerul Educației și Cercetării

 Direcția Educației Criuleni
IP.Gimnaziul Drăsliceni

Comunicare:Asigurarea stării de bine în

instituție – garanția succesului a tuturor
actorilor educaționali.

Realizat:Jurjiu Lilia,
dir.adj.edu

2023