2018

CUPRINS
1 Educaţia.....................................................................................................................................3

1.1 Școala.................................................................................................................................3

1.2 Rolul educației în familie...................................................................................................5

1.3 Stillul educativ...................................................................................................................7

2 Dezvoltarea personală...............................................................................................................9

2.1 Conceptul de dezvoltare personală....................................................................................9

2.2 Dezvoltare personală la nivel individual.........................................................................11

2.2.1 Dezvoltarea personală este despre ceea ce faci........................................................11

2.2.2 Dezvoltare personală este despre ceea ce simți........................................................11

2.2.3 Dezvoltare personală este despre ceea ce ești..........................................................11

Bibliografie.....................................................................................................................................12

2
1 Educaţia

Aceasta stă la baza tuturor proceselor care ne conduc către statutul de om civilizat, de fiinţă ce
aparţine unei comunităţi, dezvoltându-ne totodată şi latura spirituală. Ea ne însoţeşte pe tot
parcursul vieţii. Pentru ca un individ să aibă şansa de a primi o educaţie bună trebuie să crească
într-o familie care să-i ofere modele demne de urmat, părinţi care să se implice în activitatea de la
şcoală, să-l susţină şi să-l încurajeze pe el. Fără educaţie nu putem să ne integrăm în societatea
contemporană, care este într-o continuă schimbare. Personalitatea fiecărui individ este dezvoltată
de către educaţie, iar odată cu aceasta şi latura spirituală, şi psihologică. Pe lîngă de familie,
şcoala joacă un rol foarte important în procesul educaţiei, dar şi a-l dezvoltării personalităţii. Nu
am fi ceea ce suntem în ziua de azi dacă mediul în care am trăit şi ne-am dezvoltat de-a lungul
vieţii, nu ar fi fost benefic, iar între componentele acestuia nu ar fi existat un echilibru care să ne
definească personalitatea. Există foarte mulţi furnizori de educaţie: societatea, şcoala, biserica,
mass-media, familia. Educația există în toate domeniile vieții de zi cu zi, chiar şi printre oamenii
cu care trăim. Un Rol important în educația fiecăruia, alături de școală îl are familia. Din familie
pornește tot: credința, percepția asupra vieții, stilul de viață, cât și moralitatea și conduita. Nu
toate informaţiile pe care le primim din mediul exterior ne dezvoltă pozitiv gândirea şi
comportamentul. Suntem expuşi în fiecare zi la sute de informaţii care au un anumit impact
asupra noastră, dar nu totul ne este util. Educaţia reprezintă fundamentul vieţii oricărei persoane
cu ajutorul căreia s-au putut dezvolta percepţia despre lume, gândirea, stilul de viaţă, conservarea
valorilor sociale şi spirituale. Procesul aceste este influențat atât de factorii genetici, cât și de
mediile educogene în care individul se află la un moment dat. Etapele ce duc la dezvoltarea
personalității umane însemnă, cele mai importante obiective din existența noastră, ca ființe
inteligente, ce au transformat societatea contemporană într-una educativă perfecționistă. Primii
educatori cu ajutorul cărora se realizează educaţia sunt însăși părinţii. Importanţa acestei educaţii,
ca şi cea a şcolii, se răsfrânge asupra tuturor laturilor personalităţii copilului acestuia, în funcţie
vârstă, dar de cele individuale ale acestuia. Nevoile şi dorinţele copilului acestuia cresc pe măsură
ce copilul se dezvoltă.

1.1 Școala
Din momentul în care copilul începe şcoala şi până la finalizarea acesteia, trebuie menţinută o
relaţie strânsă cu părinţii în ceea ce priveşte dezvoltarea acestuia către viaţa de adult. Nu numai
copilul, cât şi părinţii trec prin diferite etape care îi supun la diverse încercări de ordin psihic, de
3
aceea este benefic suportul părinţilor. Şcoala are un rol mare în formarea personalității oamenilor.
Profesorul trebuie să cunoască bine condiţiile vieţii de familie unde trăieşte copilul. Acest lucru
se realizează prin vizitarea familiei, pentru cunoaşterea condiţiilor de viaţă, activitatea şi odihna.
Relaţia dintre părinţi şi copii, precum şi climatul familial, în general, însemnă motive de
îngrijorare în ceea ce priveşte dezvoltarea fizică şi psihică normală a copilului. În general școala
nu îl poate învăța pe individ toate, iar educația nu se bazează numai pe școală, chiar dacă mulți o
atribuie strict școlii. Acest lucru este o greşeală, părinţii au obligaţia de a se asigura că există
condiţiile necesare pentru o educaţie pozitivă atât la şcoală, prin implicarea lor în activităţile
elevilor, cât şi acasă. Educaţia nu ţine numai de însuşirea unor norme sociale specifice
traiuacestuia uman sau de un anume tip de comportament, ci îşi are originea în mediile de
dezvoltare ale individuacestuia şi în percepţiile sale despre lume, deoarece acestea îl vor însoţi
de-a lungul existenţei sale1. Disponibilitatea unui copil faţă de şcoală depinde în special de
capacitatea de a şti cum să înveţe, iar acest lucru are legătură directă cu inteligenţa emoţională, cu
factorii reprezentativi ai acesteia: conştienţa de sine, încrederea, curiozitatea, intenţia,
autocontrolul, empatia, raportarea la ceilalţi, capacitatea de a comunica, cooperarea.

Educaţia a vizat, de-a lungul timpului, formarea personalităţii omlui, în funcţie de

particularităţile fiecăruia, dar şi în funcţie de dinamica vieții sociale, de mobilitatea profesiilor
prin integrarea dinamică a omlui în societate. Tocmai de aceea şcoala a jucat întotdeauna un rol
esenţial în orice epocă, iar în contextul actual al unei societăţi structurate printr-o cunoaştere
informaţională şi eficienţă tehnicizată, orientate spre pragmatism, relevanţa educaţiei este una
accentuată. În această perspectivă, există riscul ca educaţia să fie redusă la dimensiunea
informaţională. Actul educaţional nu poate fi epuizat însă în ceea ce înseamnă transmiterea unui
set de informaţii şi de abilităţi practice, oricât de performante ar fi acestea. Educaţia nu trebuie să
se rezume doar la aspectul informativ şi la cel pragmatic. Procesul educaţiei se desăvârşeşte doar
atunci când luăm în discuţie şi componenta sa formativă. Caracterul formativ al educaţiei implică,
în general, dobândirea de atitudini la nivel moral, civic, estetic2.

1
Iteach, articolul Educaţia din şcoală şi familie, disponibil la https://iteach.ro/experientedidactice/educatia-din-
scoala-si-familie 25.4.18
2
† Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, (Text preluat din nr. 1 al suplimentlui lunar al „Ziarlui Lumina”,
realizat în cooperare cu Sectorul Teologic-educaţional al Patriarhiei Române cu titlul „Lumina Educaţiei”) ,
disponibil la http://patriarhia.ro/educatia--lumina-edificatoare-pentru-viata-7888.html 25.4.18
4
1.2 Rolul educației în familie

Dezvoltarea personalității copillui este rezultatul unui ansamblu de factori: familiali,

scolari, comunitari. Factorii familiali sunt ca proximitate și importanta cei mai importanți în
dezvoltarea unei personalități armonioase. Rezultatele mai multor studii arata ca elevii care sunt
înconjurați de dragostea și ajutorul membrilor familiei au rezultate mult mai bune la școală față
de copiii ai caror parinti lucreaza de dimineata pana seara și care nu petrec prea mult timp
împreuna cu ei. Familia ca are o influenta deosebita asupra copiilor, care dobândesc mult mai
repede și mai usor cunoștințe despre obiceiuri comportamentale, stil de viata, societate și natura
de la persoanele apropiate, cu autoritate în viața lor, decat de la profesori sau necunoscuți. De
asemenea, familia are un rol foarte important în dezvoltarea copiilor atât din punct de vedere
intelectual, cat și fizic, moral și estetic. Parinții sunt cei care de cele mai multe ori asigură hrana
și celelalte elemente necesare copiilor: hainute, carti, rechizite, jucarii, ceea ce ii determină pe cei
mici sa înteleagă ca au datoria sa implineasca asteptarile pe care le au adultii de la ei. Mai mult
decat atât, părinții au datoria de a le forma copiilor constiinta, caracterul, vointa, personalitatea și
simtul responsabil, dinainte ca cei mici sa ajunga pe bancile școlilor 3. Cel mai important este
simţul coerenţei sinelui, fiind cel care asigură starea de sănătate. Acest simț al coerenței are trei
componente principale: comprehensiunea (înțelegerea), controlabilitatea şi semnificaţia. Când
avem o imagine a unei lumi comprehensibile, o percepem ca pe ceva care are sens, având o
anumită structură şi un anumit nivel de predictibilitate. Când credem că lumea poate fi
controlabilă, ne simţim capabili să răspundem în cea mai mare măsură cerinţelor vieţii, având
încredere că, într-un mod sau altul o să ne descurcăm în circumstanţele date. Semnificaţia pe care
o dăm unei situaţii nu afectează numai modul în care răspundem emoţional acelei situaţii ci
afectează şi răspunsul psihologic, de asemenea. Când avem un puternic simţ al coerenţei, avem
tendinţa de a vedea provocările ca oportunităţi, în loc de ameninţări, fapt care minimizează
efectele streslui. La simpla anticipare a unei experienţe pe care o considerăm pozitivă, sau când
ne gândim la ceva care ne facem să ne simţim bine, în organism apar modificări pozitive.

Deci, pentru a fi sănătoşi, avem nevoie de simţul coerenţei sinelui şi de fericire. De-a lungul
vieţii, fiecare persoană se construieşte pe sine şi este, la rândul ei, modelată de mediul social în
care se dezvoltă. Această construcţie şi dezvoltare a personalităţii unui om nu este un scop în sine
ci este o condiţie a realizării acelei misiuni unice cu care se naşte fiecare din noi.
3
Portal învățămînt, articolul Rolul educației în familie, disponibil la https://www.portalinvatamant.ro/articole/sfatul-
specialistlui-85/rolul-educației-în-familie-703.html 25.4.18
5
 În primii ani, care constituie perioada cea mai importanță de dezvoltare fizică şi de
construcţie a personalităţii şi inteligenţelor, elementele reprezentând mediul social care contribuie
la modelarea unei persoane sunt familia, şcoala, prietenii şi colegii, comunitatea apropiată,
modelele şi valorile sociale și imaginea despre lume, ca ansamblu, care ajunge la conştiinţa
persoanei prin intermediul culturii şi diferitelor medii de informaţie la care are acces. Este
totodată, perioada în care se construieşte, sau nu, simţul coerenţei şi primele modele ale relaţiilor
cu ceilalţi. Şi totodată, perioada în care personalitatea, aflată în perioada de construcţie, este
supusă la primele teste. Familia este unul din cele mai importante elemente sau, mai bine spus,
sisteme care contribuie la dezvoltarea unei persoane şi la starea ei de sănătate. Aceasta exercită o
influenţă deosebit de adâncă asupra copiilor. Familia creează condiţiile dezvoltării fizice,
emoţionale, intelectuale şi modelează caracterul copillui, simţul moral, estetic etc. O mare parte
dintre cunoştinţele despre societate, natură, deprinderile alimentare şi igienice, atitudinile faţă de
viaţă, modelele sau obişnuinţele de comportament, copiii le datorează educaţiei primite în mediul
familial. Rolul familiei este foarte important în ceea ce priveşte dezvoltarea copillui, din punct de
vedere fizic, emoţional, intelectual, moral sau caracterial şi spiritual-estetic. Cît despre
dezvoltarea fizică a copillui, familia este cea care asigură mediul de viaţă, hrana, îmbrăcămintea,
trebuie să îi ferească de pericole, să le asigure condiţii şi spaţiu propice pentru joc, învăţare,
odihnă, mişcare şi să le supravegheze şi întreţină starea de sănătate optimă. Familia stabileşte
regimul de viaţă al copillui care să îi asigure o dezvoltare optimă, îi formeaza primele deprinderi
de igienă personală şi socială şi îl obişnuieşte să utilizeze factorii naturali pentru bunăstarea
organismlui. Deasemenea, Familia ar trebui să se preocupe şi de dezvoltarea proceselor
intelectuale ale copiilor. Ea trebuie să le dezvolte spiritul de observaţie, memoria şi gândirea.
Părinţii trebuie să încerce să explice copiilor sensul unor fenomene şi obiecte, pentru a le putea
înţelege. Copiii, dotaţi de mama natură cu o curiozitate insaţiabilă, pun cele mai multe întrebări în
perioada dintre 2 şi 6 ani, iar părinţii ar trebui să îi ajute să-şi însuşească un număr cât mai mare
de cunostinţe, răspunzând cât se poate de corect şi exact, într-un limbaj adecvat fiecărei vârste,
pentru a-şi ajuta copiii să facă lumea din jurul lor comprehensibilă. La vârsta şcolară, familia ar
trebui să dezvolte gustul copiilor pentru citit, pentru căutarea activă de informaţie, să îi îndrume
spre cărţile şi sursele de informaţie potrivite şi să îi ajute să sistematizeze cunoştinţele, să le
dezvolte gustul pentru experimentare, inovaţie, comunicare proactivă, să îi înveţe să rezolve
probleme şi să caute soluţii, să le încurajeze creativitatea şi multe altele. Pentru dezvoltarea
inteligenţei emoţionale a copillui, viaţa de familie constituie, de asemenea prima acestuia şcoală.
6
În acest mediu, oarecum protejat, copilul ar trebui să înveţe să se cunoască, învaţă cum să simtă
faţă de ceea ce i se întâmplă şi cum reacţionează ceilalţi la sentimentele acestuia; experimentează
şi recunoaşte o gamă de sentimente şi învaţă ce posibilităţi de reacţie există, învaţă să îşi exprime
speranţele şi temerile. Tot în familie, copilul îşi formează primele atitudini faţă de lumea din jur,
de care vor depinde atât reuşita acestuia şcolară cât şi, mai târziu, cea de viaţă. Există numeroase
studii care arată că felul în care părinții îşi tratează copiii, fie că este vorba de o disciplinare aspră
sau de înţelegere, de reacţii empatice, de indiferenţă sau de căldură, are consecinţe profunde şi de
durată pentru viaţa emoţională a copilului. Din nefericire, în condiţiile societăţii moderne, atât
datorită presiunilor economice, evoluţiei tehnologiei cât şi modelelor sociale pe care le-am creat,
din ce în ce mai mulţi părinţi „rămân corigenţi” la capitolul dezvoltării copiilor, transferând apoi,
uneori în întregime, această responsabilitate sistemlui educativ – grădiniţei, şcolii 4.

1.3 Stillul educativ

Stilul educaţiei familiale este un construct care captează variaţiile experienţelor parentale de a
socializa şi de a controla copiii în viaţa de familie. Stilul educativ se referă mai cu seamă la
procesul de influenţare pe care îl exercită părinţii asupra copiilor şi este studiat pentru a diferenţia
categoriile de practici educative din viaţa de familie care determină reacţii şi comportamente
specifice ale copiilor. Pe baza recunoaşterii stillui educativ adoptat de părinţi sau în general de
adulţii care se ocupa în familie de îngrijirea şi educaţia copiilor, se pot face previziuni asupra
evoluţiei benefice a copillui, se pot face intervenţii care să prevină influenţele negative care vor
afecta dezvoltarea normală a copilului. În cazul în care într-o comunitate proliferează stiluri
educative care afectează negativ tânara generaţie, exista pericolul degradării vieţii individuale şi a
celei comunitare în ansamblu şi pe termen lung, chiar dacă familiile respective supravieţuiesc. De
aceea, stilurile educaţiei familiale sunt în atenţia cercetătorilor din diferite domenii ale ştiinţelor
sociale care abordează familia şi educaţia5.

4
Fragment din disertația „Sănătatea și educația, domenii de convergență”, prezentată de membrii Consorțilui
ACORD la al II-lea Congres al Medicinei Integrative, București, 2011, disponibil la creeracord.com//educatia-în-
familie-baza-unei-dezvoltari-sanatoase-a-copiilor-și-a-succeslui-în-viața/ 25.4.18
5
Mihaela Ionescu, Elisabeta Negreanu, Educaţia în familie, disponibil la jurnalspiritual.eu/ în-familie-i/ 25.4.18
7
2 Dezvoltarea personală

2.1 Conceptul de dezvoltare personală

De obicei conceptul de dezvoltare personală este asociat cu o serie de concepte specifice cum ar
fi: tehnici dezvoltare personală, cursuri dezvoltare personală, articole dezvoltare personală sau
manuale de dezvoltare personală. Acesta este și motivul pentru care trebuie sa privim în
profunzime aceste aspecte și sa vedem ce capcane trebuie sa evitam. Este un lucru bun, de
exemplu, să citești sau să participi la cursuri și vă îndemn să o faceți în continuare. Totuși
dezvoltare personală înseamnă mai mult de atât. Totuși, atunci când citești, când participi la
cursuri sau când citești bloguri de dezvoltare personală și vezi că nu se întâmplă nimic, cel mai
probabil ar trebui să acționezi și din alt punct de vedere, care nu este opus acestor lucruri ci doar
le completează armonios6. Dezvoltarea personală este procesul de aprofundare a autocunoaşterii
şi optimizare a modlui în care ne definim şi atingem obiectivele.

Fiecare om are un potenţial, reprezentat de:

 aspiraţiile sale - care îi determină opţiunile şi poziţia în societate,

 nevoile sale - care îi determină tipul de relaţii pe care le stabileşte cu ceilalţi oameni,
 valorile sale - care îi permit să facă deosebirea între ce este important şi ce nu în fiecare
situaţie,
 cunoştinţele şi experienţele sale - care îi permit să înţeleagă şi să prevadă mersul
evenimentelor,
 talentele sale - care îi susţin împlinirea într-un mod unic a aspiraţiilor şi talentelor,
 abilităţile şi competenţele proprii - cei îi permit să acţioneze eficient, pentru a reuşi ce şi-a
propus.

Cunoaşterea şi valorificarea potenţiallui personal ne permite:

 asumarea obiectivelor ce sunt în acord cu aspiraţiile, nevoile şi valorile noastre,

 eficientizarea acţiunilor, prin utilizarea adecvată a cât mai multor talente, abilităţi şi
cunoştinţe,
 influenţarea senslui de evoluţie a propriei vieţi (auto-determinare).

6
Marian Rujoiu blog, articolul Dezvoltare personală, disponibil la marian-rujoiu.ro/dezvoltare-personală/ 25.4.18
8
Efectele sale se materializează în trei dimensiuni:

 încrederea în sine, ce reflectă probabilitatea ca dorinţele şi deciziile noastre să fie

transpuse în realitate,
 stima de sine, ce reflectă valoarea pe care ne-o acordăm în raport cu ceilalţi oameni,
 fericirea, ce reflectă concordanţa dintre potenţialul propriu şi realitatea vieţii din acel
moment.

În copilărie şi adolescenţă, cunoaşterea şi dezvoltarea acestor elemente se realizează prin educaţia

din familie şi şcoală. Dar educaţia este prea mult centrată pe transferul de informaţii şi prea puţin
pe formarea unor relaţii optime între diferitele laturi ale potenţiallui fiecărui om.

De aceea, cei care vor să obţină cât mai mult de la viaţă: experienţe, trăiri, realizări materiale,
artistice sau sociale, beneficiază din plin de procesul de dezvoltare personală. Prin acesta:

 îşi cunosc şi recunosc mai bine potenţialul,

 optimizează relaţia dintre diferitele sale aspecte,
 înţeleg şi ajung să controleze evoluţia propriei vieţi, în acord cu direcţiile generale ale
vieţii umane.

Iar pentru cei care deja au multe realizări în plan material sau social, dezvoltarea personală
permite atât continuarea lor de o manieră sustenabilă, cât şi găsirea senslui mai profund al
acestora, pentru a se bucura şi de experienţele şi emoţiile care dau sens vieţii bine trăite 7.

Dezvoltarea personală include activități și expereințe care au scopul final de a îmbunătăți starea
de conștientizare, dezoltare a talentelor și abilităților personale, îmbunătățirea calității vieții și
contribuirea la realizarea aspirațiilor și viselor personale. Conceptul de dezvoltare personală
include și acitivăți formale sau informale pentru a dezvolta în alții roluri precum cel de profesor,
ghid, consilier, manager, coach sau mentor8.

2.2 Dezvoltare personală la nivel individual

La nivel individual aceasta poate fi întreținută folosind cărți, cursuri și tehnici care ajută la
dezvoltarea unor aspecte cum ar fi: aspectul fizic, înfrumusețare, yoga. slăbire, arte marțiale,
7
Competent, articolul Dezvoltarea personală - calea spre împlinire, disponibil la
http://competent.ro/index.php/dezvoltare-personală 25.4.18
8
Wikipedia, articolul Dezvoltare personală, disponibil la ro.wikipedia.org/ Dezvoltare_personal%C4%83 25.4.18
9
meditație. O listă parțială de unelte de dezvoltare personală la nivel individual include: cărți,
discursuri motivaționale, programe de învățare online, workshopuri, consiliere individual,
psihoterapie, coaching, mentoring.

2.2.1 Dezvoltarea personală este despre ceea ce faci

Ce faci în fiecare zi se numește dezvoltare personală dacă are un rezultate de creștere interioară.
Dacă la finele anlui nu simți cum acțiunile tale ți-au clădit personalitatea, că te-ai centrat în sine
înseamnă ca nu este dezvoltare personală. Dezvoltare personală înseamnă a închide o carte și a
trece la acțiune. Abia atunci când ne înlocuim obiceiurile proaste cu unele mai bune, atunci când
întreprindem acțiuni care ne cresc interior putem spune că ne dezvoltăm personal. Dezvoltare
personală înseamnă a părăsi tribuna, a coborî în terenul vieții și a începe să trăiești cu adevărat.

2.2.2 Dezvoltare personală este despre ceea ce simți

Atunci când vom practica empatia, iubirea, recunoștința, devotamentul vom simți ce însemnă cu
adevărat a simți. Atunci când vei ști ce vrei să faci cu viața ta, când vei ști care este sensul vieți
tale, vei elibera acele sentimente unice. A te bucura de lucrurile simple, a fi capabil să simți
compasiune înseamnă dezvoltare personală. A te bucura de fiecare clipă sau a fii capabil să te
stresezi mai puțin tot dezvoltare personală înseamnă.

2.2.3 Dezvoltare personală este despre ceea ce ești

A vorbi despre cine suntem înseamnă a vorbi despre convingerile noastre, despre lucrurile în care
credem, despre ceea ce ne mână să facem această lume un loc mai bun. Dezvoltare spirituală și
dezvoltare personală este să poți deveni mai luminos, mai bun, mai fericit decât ieri. Să poți
observa un progres în direcția care tu ți-o dorești9.

Bibliografie

1 † Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, (Text preluat din nr. 1 al suplimentlui
lunar al „Ziarlui Lumina”, realizat în cooperare cu Sectorul Teologic-educaţional al
Patriarhiei Române cu titlul „Lumina Educaţiei”) , disponibil la
http://patriarhia.ro/educatia--lumina-edificatoare-pentru-viața-7888.html 25.4.18
9
Marian Rujoiu blog, articolul Dezvoltare personală, disponibil la https://www.marian-rujoiu.ro/dezvoltare-
personală/ 25.4.18
10
2 Competent, articolul Dezvoltarea personală - calea spre împlinire, disponibil la
http://competent.ro/index.php/dezvoltare-personală 25.4.18
3 Fragment din disertația „Sănătatea și educația, domenii de convergență”, prezentată de
membrii Consorțilui ACORD la al II-lea Congres al Medicinei Integrative, București,
2011, disponibil la https://creeracord.com/2016/07/12/educatia-în-familie-baza-unei-
dezvoltari-sanatoase-a-copiilor-și-a-succeslui-în-viața/ 25.4.18
4 Iteach, articolul Educaţia din şcoală şi familie, disponibil la
https://iteach.ro/experientedidactice/educatia-din-școală-și-familie 25.4.18
5 Marian Rujoiu blog, articolul Dezvoltare personală, disponibil la https://www.marian-
rujoiu.ro/dezvoltare-personală/ 25.4.18
6 Mihaela Ionescu, Elisabeta Negreanu, Educaţia în familie, disponibil la
http://jurnalspiritual.eu/educatia-în-familie-i/ 25.4.18
7 Portal învățămînt, articolul Rolul educației în familie, disponibil la
portalinvatamant.ro/articole/sfatul-specialistlui-85/rolul- în-familie-703.html 25.4.18
8 Wikipedia, articolul Dezvoltare personală, disponibil la
https://ro.wikipedia.org/wiki/Dezvoltare_personal%C4%83 25.4.18

11