EDUCATIA TIMPURIE Educatia timpurie implica o noua abordare a copilului si a nevoilor acestuia, n care nvatarea are un rol central.

nvatarea timpurie, n special a copilului de pna la 3 ani, se realizeaza sustinuta si acompaniata de adult. Adultul l ghideaza n procesul cunoasterii si i denumeste semnificatia celor nvatate. Astfel copilul obtine "cheile" prin care isi structureaza si isi organizeaza coerenta propriei persoane, n raport cu lumea in care traieste. n termeni de teorie a nvatarii, putem spune ca de la nastere la 8 ani este o perioada de viata n care copilul nvata predominant facnd, desi nu vom negli a nici faptul ca el nvata si prin observare si ascultare. Educatia timpurie se realizeaza ca educatie informala !n familie, n relatii de vecinatate, n relatii comunitare, prin mass"media#, ca educatie formala !n crese, gradinite si alte institutii de ocrotire si educatie# si sub forma educatiei nonformale !in cluburi sportive, cluburi ale copiilor, dar si prin biblioteci, muzee, activitati ale unor organizatii nonguvernamentale, etc.#. Educatia este procesul prin care se realizeaza formarea si dezvoltarea personalitatii umane. Ea constituie o necesitate pentru individ si societate. Educatia timpurie este educatia care priveste copiii de la nastere pana la $"% ani si care le ofera acestora conditii specifice pentru dezvoltarea lor generala n concordanta cu caracteristicile individuale si de varsta. Educatia timpurie , ca prima treapta de pregatire pentru educatia formala , se ocupa de formare copilului de la nastere pana la intrarea n sistemul de nvatamnt obligatoriu, $"% ani, si tine cont de caracteristicile psihologice ale dezvoltarii fiecarui copil. &iecare copil este unic, cu nevoile lui specifice si particulare. ntre factorii si conditiile care intervin n educatia copilului am putea aminti trei considerati fundamentali n dezvoltarea psihica' ereditatea, mediul, educatia. Ereditatea este un factor necesar al dezvoltarii psihice a copilului pentru ca ea asigura baza organica a fiecarui fenomen sufletesc. Ea actioneaza mai puternic la vrstele timpurii, n cazul formarii unor procese si functii psihice asa cum sunt cele senzoriale, perceptive, motrice, contribuie mai mult la dezvoltarea unor componente ale personalitatii cum ar fi temperamentul si aptitudinile. Mediul social si cultural contribuie la realizarea premiselor ereditare. n copilarie pna la intrarea la scoala o importanta influenta o are asupra dezvoltarii personalitatii mediul familial.

(ediul este primul mare "transformator" care actioneaza asupra fondului ereditar al fiecaruia, l activeaza si l face sa contribuie la dezvoltarea psihica. Este factor de socializare pentru ca in mi locul celorlalti fiecare nvata sa comunice, sa coopereze si sa colaboreze cu cei din ur. Familia, radacina educatiei, este un factor primordial de informare si de creare a copiilor. Ea are rolul de a"l introduce pe copil n societate, de a implementa practici educative, constructii cognitive. &amilia implementeaza mai mult valori practice, dect teoretice. &amilia este mediul cel mai sanatos si are o influenta mare asupra copilului, care se dezvolta multilateral, cuprinznd mai multe ramuri de activitate. )n mediu tonifiant, va a uta la o ntelegere mai adecvata a societatii, omenirii, o educatie buna va a uta la crearea unui individ util societatii. * societate prospera va favoriza mbogatirea individului cu valori si conceptii noi. +arintii se straduiesc sa fie ct mai buni cu copii lor. (uncesc pentru a reusi sa le ofere celor mici, ceea ce poate lor, le"a lipsit, dar uneori, nsa, apare un usor dezechilibru ntre ceea ce parintii ofera copiilor si nevoile reale ale acestora, nevoi de comunicare, afectiune si siguranta. n concluzie, parintii realizeaza socializarea primara a copiilor lor prin trei mijloace importante de influentare' a# reglarea directa a comportamentului copilului !de e,emplu, ncura ari, controlul efectuarii temelor, supravegherea e,ecutarii sarcinilor primite etc#b) comunicarea cu copilul !schimbul de informatii, comunicarea de opinii, confidente etc#c# cooperarea, participarea la activitati comune !vizite, iesiri, ocuri etc.#. .ontributia familiei la realizarea acestor sarcini poate fi foarte diferita, de la o familie la alta, n functie de caracteristicile particulare ale familiei respective.

/onita /uliana