SUCIU OLIVIA-FLORENTINA

COLEGIUL NAȚIONAL ”PREPARANDIA- DIMITRIE

ȚICHINDEAL”ARAD

Parteneriatul școlii cu familia

Rezumat:
Dezvoltarea psihică este rezultatul interacţiunii complexe ereditate-mediu-educaţie.
Educaţiei îi revine rolul conducator în formarea şi dezvoltarea personalităţii, deoarece
organizează într-o manieră optimă influenţele factorilor de mediu şi, în acelaşi timp,
depistează predispoziţiile ereditare, le diferenţiază şi le grăbeşte intrarea în funcţiune
suplimentându-le forţa. Educaţia creează premisele interne favorabile acţiunii prielnice
anumitor factori externi, formarea personalităţii fiind atât efect al acţiunii educative, cât şi
premisă pentru derularea acesteia.

Familia ca mediu închegat, legal, se pare că pierde astăzi, din autoritate. Se nasc mulți
copii, crescuți înafara familiei. Problemele sociale de sărăcie, șomaj și slabe condiții materiale
creează mari dificultăți în creșterea și educarea copiilor. Părinții se confruntă din ce în ce mai
mult cu conflicte în plan psihic, într-o societate și ea complexă și dinamică, în care locul
central îl ocupă insecuritatea locurilor de muncă cu consecințe majore asupra stării lor psihice.
Dinamica vârstelor adulților este și ea specifică, în sensul că vârsta socială activă cu șanse de
prestație profesională scade, persoanele peste 40 de ani nu prea își mai găsesc loc de muncă.
Copiii, pe de altă parte, suferă influențele societății în care se formează și în care ei se
vor integra treptat. Ei prezintă, în zilele noastre, un specific al evoluției caracterizat prin
maturizare fizică timpurie, dublată de dependență socială față de familie, până târziu, în
ontogeneză. Funcția curriculum-ului formal își face simțită prezența cu conotații noi, în sensul
prelungirii perioadelor de școlarizare, în scop de formare profesională, și de câștigare a
independenței sociale, fapt ce determină șanse reduse de desprindere de familie a tinerilor,
chiar și în momentul în care maturizarea biologică și psihologică sunt realizate. 1Alte
probleme vizează conflictele între generații care au reale șanse de a fi acutizate. Există
probleme de relație deficitară la nivelul relației părinți – copii, într-o lume în care sentimentul
de singurătate domină iar responsabilizarea părinților pentru domeniul educațional suferă și
el. Chiar dacă se susține că familia nu este singurul mediu social responsabil de educația
copiilor, școala și contextele concrete sociale, având o contribuție esențială, putem înțelege de
ce se impune necesitatea educării explicite a părinților, în scopul creșterii calitative a
demersului educațional. Ca dascăl, în peste 20 de ani de activitate am întâlnit multe feluri de
părinți :
- interesați, de tot ce are legătură cu propriul copil. Ei sunt motivați intrinsec;
- parțial interesați, de obicei material (alocație, bursă, ajutoare etc.). Ei sunt
motivați extrinsec;
Referindu-mă la modul de colaborare a părinților cu școala am întâlnit
părinți :
- cooperanți, lângă el oricând și oriunde și oricât dispuși să colaboreze cu școala.
Ei au inițiativă proprie și se impică în orice activitate;
- parțiali cooperanți, în funcție de diferite interese. Ei pot fi stimulați de inițiativa
altora;
- necooperanți.
Cât privește atitudinea părinților față de copii am întâlnit părinți care:

1
Mariana Niculescu, Schimbări în pedagogia familiei, Tribuna învățământului nr.740, 4 aprilie 2oo4, p.11
 - apreciază corect potențialul copilului și ajută la stimularea, valorificarea și
îmbogățirea acestuia;
- subapreciază potențialul copilului. Adoptă o atitudine indiferentă, inhibatoare,
negativistă, favorizând delăsarea, și slăbirea voinței copilului;
- subapreciază potențialul momentan al copilului (intelectual, educațional,
comportamental). Ei suprasolicită copilul, de multe ori obosindu-l.
În funcție de categoria în care se încadrează părinții vom încerca să găsim soluții
adecvate de înlăturare a deficiențelor. Educatorii trebuie să găsească modalitățile adecvate de
consiliere sau de formare a părinților spre a deveni ajutorul real al școlii. Un mod real de
educare a părinților se poate realiza prin exemplul propriu. Dacă dascălul poate să fie un
model intelectual, comportamental și moral el poate să devină un exemplu pentru părinți. Alte
capacități ale dascălului precum : empatia, iubirea, toleranța, adaptabilitatea, curajul,
răbdarea, echilibrul, inițiativa și creativitatea sunt tot atâtea însușiri ce pot fi transmise sub
formă de ,, portret model” pentru părinții elevilor noștri. Din punct de vedere legislativ s-a
introdus la învățământul primar o oră săptămânală de consiliere a părinților. Profitând de
această oră am putut realiza activități deosebite cu părinții, astfel că mi-am proiectat o gamă
largă de activități.
Pentru înflorirea armonioasă a personalităţii sale, copilul trebuie să crească într-un
mediu familial, care să-i asigure condiţii materiale, un climat de fericire, de iubire şi
înţelegere. Pe cât posibil, copilul trebuie menţinut şi crescut în familia sa de origine. Dacă
acest lucru nu este posibil, urmează a se asigura copilului o familie permanentă în care să fie
crescut şi format pentru a deveni folositor societăţii în care să se integreze fără dificultăţi.
Familia cu multiplele ei funcţii pe care le îndeplineşte, contribuie în mod covârşitor la
definirea personalităţii şi individualităţii fiecărui copil. Familia asigură dezvoltarea socială şi
emoţională a membrilor săi prin suport în perioade de stres, educaţie, compensaţii, sistem
normal de comunicare, acces la comunicaţie, protecţia membrilor de influenţe nedorite din
afara familiei. În cadrul familiei se învaţă valorile morale, culturale, religioase, păstrarea
identităţii etnice, conştiinţa civică, patriotismul. Familia asigură membrilor norme de
comportament acceptate social, socializarea, independenţa, spiritul de iniţiativă.
Și planurile proiective ale școlii și ale comisiilor metodice au inclus activități de
consiliere pentru părinți. Enumăr câteva din acțiunile pe școală organizate la Colegiul
Național ”Preparandia-Dimitrie Țichindeal” Arad: ,,Ziua școlii” ,, Discută cu copilul tău” ,, Să
gândim pozitiv” ,, Cum îmi ajut copilul ?” ,, Ce meserie vreau pentru copilul meu” ,,E ziua
copilului meu” Vreau să aibă aripi copilul meu” Învățăm să fim veseli” Cum îmi ajut copilul
la învățătură” , ,,Copilul este prietenul meu” .
Iată o mulțime de teme pe care le-am tratat sub formă de conferințe, mese rotunde,
focus grup, serbări școlare, concursuri, toate contribuind la creșterea suportului părinților în
instruirea și educația propriilor copii.