IMPORTANȚA PARTENERIATULUI GRĂDINIȚĂ-FAMILIE

Într-o lume tot mai izolată, mai puţin dispusă pentru socializare, cooperarea între factorii
educaţionali – grădiniţă, şcoală, familie – devine necesară şi se impune şi ca obligaţie morală din partea
acestora pentru a favoriza socializarea copiilor, pentru a-i familiariza, prin exemple şi modele, cu
adevărate valori ale spiritualităţii umane.
Educaţia şi-a multiplicat necontenit formele de organizare, odată cu evoluţia societăţii, în care
rolul său a devenit din ce în ce mai important. Factorilor educativi tradiţionali, familia şi şcoala, li s-au
adăugat alţii noi, precum biserica, instituţiile de cultură, mass-media, diferite centre de agrement, adică
toţi aceia care asigură educaţia non-formală . Nu este posibilă în zilele noastre o existenţă izolată, în
afara comunităţii, cu binele şi relele acesteia, deci o educaţie concepută şi derulată exclusiv în cadrul
familiei, fără aportul calificat calificat al şcolii. Acţiunea concentrată a factorilor educativi este un
deziderat important, pe care şcoala şi grădiniţa trebuie să-l conştientizeze şi să-l concretizeze.
Misiunea învăţământului preşcolar, ca învăţământ public nu poate fi realizată decât în interiorul
spaţiului comunitar, ca rezultat al interacţiunii grădiniţiei cu mediul social, cultural şi economic. Se
impune, deci, realizarea unei comunicări eficiente cu exteriorul, realizarea de partneriate autentice.
Proiectul de parteneriat le foloseşte părinţilor pentru a cunoaşte şi respecta obligaţiile legale privind
creşterea şi educarea copiilor, cadrelor didactice pentru perfecţionarea muncii în echipă, cunoaşterea
copiilor ce vor fi preluaţi în clasa I, cunoaşterea cerinţelor şcolii.
I. Oportunitatea parteneriatului educaţional Grădiniţă-Familie
Educaţia vârstelor mici este considerată temelia personalităţii individului, de aceea educaţia
trebuie să răspundă, în primul rând, nevoilor individuale şi să realizeze echilibrul între acestea şi
dezvoltarea socială.
Când copilul este mic influenţele sunt organizate şi structurate de adulţii ce îl înconjoară: mai
întâi părinţii şi ceilalţi adulţi din familie, apoi educatoarea şi ceilalţi copii cu care relaţionează.
Responsabilitatea dezvoltării copilului, în primele etape ale vieţii sale, revine familiei şi nu întotdeaune
influenţele sunt pozitive. Chiar şi atunci când grădiniţa oferă programe bune şi eficiente, experienţele
negative acumulate de copil, uneori, în familie, nu pot fi contracarate. Mai mult, ceea ce asimilează
copilul de la grădiniţă se poate pierde dacă familia nu întăreşte şi nu valorifică suficient aceste achiziţii.
Prin urmare, pentru ca activitatea desfăşurată în cadrul unui program de educaţie preşcolară să fie,
realmente, pe termen lung, eficientă, este necesar ca specificul şi obiectivele acesteia să fie prezentate
familiei, pentru ca, ulterior, să se iniţieze o colaborare strânsă între aceasta şi grădiniţă.
Relaţia dintre familie şi grădiniţă ar trebui să fie o prioritate pe lista parteneriatelor
educaţionale. Dacă familia va fi implicată de la început în programul educativ, ea va percepe corect
importanţa colaborării cu grădiniţa, beneficiile acestei colaborări, iar implicarea sa în activitatea
grădiniţei va fi conştientă, interesată şi reciproc avantajoasă.
Parteneriatul educativ grădiniţă-familie trebuie iniţiat de instituţia preşcolară, ce are autoritatea
socială şi legală de a se ocupa de educarea copiilor, având, în acelaşi timp, şi calitatea -dată de
pregătirea psiho-pedagogică a personalului didactic- de a aprecia care sunt nevoile, posibilităţile
copilului, raportate la cerinţele societăţii.
Termenul de „parteneriat” se bazează pe premisa că partenerii au un fundament comun de
acţiune şi un principiu al reciprocităţii, ceea ce le permite să-şi unească eforturile spre atingerea unui ţel
comun. Colaborarea părinţi-educatoare presupune construirea unei relaţii clădite pe unificarea unui
sistem de valori şi cerinţe adresate copilului. O astfel de relaţie impune respectarea unor condiţii:
 comunicare între cei doi parteneri (educatoare-părinte);
 respect reciproc;
 implicarea partenerilor în identificarea şi promovarea intereselor copilului.
 Părinţii vor fi implicaţi permanent în activitatea grădiniţei, nu doar atunci când se ivesc
probleme. Ei vor fi informaţi asupra politicilor educaţionale ale grădiniţei, vor cunoaşte scopul şi
obiectivele programului educativ la care participă copilul lor. Pentru ca parteneriatul să fie eficient, nu
doar formal, este esenţial să fie implicaţi în adoptarea deciziilor, să devină participanţi activi în
derularea acţiunilor, să identifice, în tematica acţiunilor, valorificarea informaţiilor pe care ei le-au
oferit despre copiii lor. Părinţi şi educatori, cu toţii au, în egală măsură, răspunderea contribuţiei şi
eforturilor comune pentru a construi o relaţie de bună colaborare în beneficiul copilului.
II. Modalităţi de aplicare în practică a parteneriatului grădiniţă-familie
Cele mai eficiente şi mai la îndemână modalităţi de concretizare a colaborării cu familia s-au
dovedit a fi următoarele:
- şedinţele cu părinţii-oferă ocazia de interacţiona, de a discuta şi a se pune de acord asupra
programului, asupra progreselor copiilor, de a iniţia schimbări în derularea unor programe;
- lectoratele-pe teme propuse de educatoare sau sugerate de părinţi, cu scopul unei mai bune
informări asupra problemelor ce vizează evoluţia cognitivă şi psiho-emoţională a copiilor;
- consultaţiile individuale-oferă posibilitatea informării individuale asupra unor probleme
comportamentale ale copilului, a analizei cauzelor ce au generat aceste manifestări, a iniţierii
unor măsuri educative a căror eficienţă este dată de consecvenţa aplicării acestora;
- participarea părinţilor la activităţile din grădiniţă-oferă părinţilor posibilitatea de a cunoaşte
nivelul de pregătire al copilului, deprinderile însuşite, capacitatea sa de relaţionare cu copiii
grupei, metodele şi procedeele specifice activităţii preşcolare;
- vizite, plimbări, excursii, drumeţii-părinţii se implică în organizarea acestor activităţi, participă
la sponsorizarea acestora, după caz, se implică în asigurarea siguranţei copiilor şi trăiesc, alături
de ei, emoţii pozitive;
- expoziţia cu lucrările copiilor-asigură accesul părinţilor la traiectoria evoluţiei deprinderilor
artistico-plastice, practice, cognitive;
- sărbătorirea zilelor de naştere ale copiilor-bun prilej de exersare a unor deprinderi de
comportare civilizată, dar şi de a genera puternice trăiri emoţionale legate de prezenţa invitaţilor
sărbătoritului (membrii familiei) la manifestările specifice evenimentului;
- ziua tăticilor, ziua bunicilor-manifestări interactive în cadrul cărora cuplul „tată-copil”,
respectiv „bunic(bunică)-copil” vor desfăşura, la concurenţă cu celelalte cupluri, acţiuni
practice şi/sau amuzante( de exemplu, salate de fructe, tarte decorate, aranjamente florale,
concurs de cântece, minidramatizări etc.);
- serbările-dedicate unor evenimente cu semnificaţie afectivă pentru copii, reprezintă o
modalitate eficientă prin intermediul căreia părinţii pot să împărtăşească cu copiii lor, emoţiile
unei manifestări cu puternică încărcătură afectivă;
- afişierul grupei-oferă părinţilor informaţii despre orar, tema săptămânii, cântece, poezii
învăţate, anunţuri despre spectacole, concursuri etc.
- jurnalul/revista grupei-la realizarea cărora părinţii înşişi pot avea contribuţii (aranjarea
fotografiilor, elaborarea unor descrieri, impresii legate de manifestări ale grupei etc.).

Bibliografie:
Băran- Pescaru, A.,2004, ,,Parteneriat în educaţie”, Editura Aramis, București;
Vrăşmaş, E., A., 2002, ,,Consilierea şi educaţia părinţilor”, Editura Aramis, București .