Parteneriatul educațional în educația timpurie

Educația în grădiniță reprezintă o acțiune unitară,coerentă, care nu poate fi

separata de alte influențe educative exercitate asupra copiilor. Grădinița și familia sunt
pilonii de rezistență ai educației preșcolare, iar între aceștia și comunitatea, mediul
extrașcolar și extrafamilial se afla copilulu, ținta principală a educației. Aceste medii
educaționale se completează și se susțin. Ele asigură într-o mare măsură integrarea
copilului în activitatea școlară și, pe plan general,în viață socială.Astfel, există o strânsă
legătură între educația oferită de grădiniță,în familie și mediul social din care copilul
provine.
În România, de regulă, se vorbeşte despre educaţie timpurie odată cu intrarea
copilului în grădiniţă. În acelaşi context, se consideră că grădiniţa asigură mediul care
garantează siguranţa şi sănătatea copiilor şi care, ţinând cont de caracteristicile
psihologice ale dezvoltării copilului, implică atât familia cât şi comunitatea în procesul de
învăţare.
Pentru că vârsta timpurie este cea mai importantă perioadă pentru dezvoltarea
personalităţii copilului, şi perioada de la naştere până la intrarea în şcoală cere stimulare,
în dezvoltarea optimă a copilului este necesar parteneriatul educaţional încheiat între
grădiniţă, respectiv şcoală şi familie, comunitate ori instituţii care au rol în creşterea,
îngrijirea şi educarea copilului.
Mediul familial este primul mediu educativ și socializator pe care îl cunoaste copilul
și a cărui influență îi marchează esențial dezvoltarea ca individ.
Legătura copilului cu familia este, din această cauză, extrem de puternică și din multe
puncte de vedere de neînlocuit.
Mediul preșcolar îi oferă copilului un prim mediu socializator de tip organizațional,
care îsi relevă o parte dintre caracteristicile și particularitățile lui ca mediu
instituționalizat.
Mediul școlar face mult mai explicite caracteristicile mediului organizațional pe care
mediul preșcolar abia le poate pune în evidență/
Parteneriatul educațional este o formă de colaborare realizată la nivelul procesului
educativ, cu scopul de a sprijini dezvoltarea copilului.Parteneriatul presupune comunicare
și colaborare între membrii acestuia, stabilirea unor roluri și responsabilități în cadrul
acestuia, acceptarea diferențelor și tolerarea opțiunilor diferite, cooperare și relaționare
interinstituțională în vederea realizării unor obiective comune.
În practica școlară sunt vehiculate mai multe expresii destinate parteneriatului
educațional, cum ar fi: acord de parteneriat, protocol de colaborare, contract de
parteneriat,parteneriat de colaborare instituțională,proiect de parteneriat.
În cadrul acestor parteneriate se pot parcurge următoarele conţinuturi: transmiterea
unor informaţii despre ecologie, dobândirea unor cunoştinţe despre relaţia om-mediu,
educarea unor comportamente şi conduite civilizate, îmbogăţirea vocabularului activ cu
cuvinte din diferite domenii, cultivarea unor atitudini de investigare, cercetare etc.
Pentru că vârsta timpurie este cea mai importantă perioadă pentru dezvoltarea
personalităţii copilului, şi perioada de la naştere până la intrarea în şcoală cere stimulare,
în dezvoltarea optimă a copilului este necesar parteneriatul educaţional încheiat între
grădiniţă, respectiv şcoală şi familie, comunitate ori instituţii care au rol în creşterea,
îngrijirea şi educarea copilului.
Parteneriatele implementează un sistem de educaţie timpurie, un proces complex şi
îndelungat care cere o colaborare strânsă şi continuă şi o comunicare între Ministerul
Educaţiei, Cercetării şi Inovării şi alte instituţii (incluzând familia, care este o instituţie)
în vederea asigurării coordonării tuturor măsurilor privind drepturile, protecţia şi
dezvoltarea viitoare a copilului.
În cadrul acestor parteneriate se pot parcurge următoarele conţinuturi: transmiterea unor
informaţii despre ecologie, dobândirea unor cunoştinţe despre relaţia om-mediu, educarea
unor comportamente şi conduite civilizate,  îmbogăţirea vocabularului activ cu cuvinte
din diferite domenii, cultivarea unor atitudini de investigare, cercetare etc.
Parteneriat grădiniță- familie
Parteneriatul educațional este forma de comunicare , cooperare și colaborare în
sprijinul copilului la nivelul procesului educațional.
Educația intră în sfera relatiilor parteneriale ca proces; o fericită conjuctură, care
determină ,într-un fel sau altul, ca parteneriatul dintre familie- gradiniță să funcționeze în
beneficial copilului. Parteneriatul dinte grădiniță și familiereprezintă o primă experiență
relațională și de colaborare a părinților cu persoanele profesioniste in domeniul educației.
Relația dintre părinți și educatori trebuie să se bazeze pe un bogat schimb de
informatii, de experiență și pe colaborare cu scopul asigurării celor mai bune condiții de
creștere și dezvoltare a copilului.
Cele mai frecvente ocazii pe care le are educatoarea de a le comunica cu părinții sunt:
- când părinții aduc copiii la grădiniță;
- şedinţele cu părinţii;
- discuţii individuale între cadrele didactice şi părinţi;
- organizarea unor întâlniri cu părinţii;
- voluntariatul – acordat de către părinţi pentru rezolvarea diverselor probleme ale şcolii
cum ar fi: igienizarea spaţiilor şcolare, transportul copiilor la şcoală, implicarea în
activităţi culturale, supravegherea copiilor după orele de curs, ajutarea cadrelor didactice
- pentru organizarea unor acţiuni, confecţionarea materialelor didactice etc.;
asociaţiile de părinţi – ONG - accesarea diverselor finanţări pe baza depunerii de
propuneri de proiecte, prin campanii de strângere de fonduri pentru şcoli (ex. organizarea
de evenimente speciale în vederea strângerii de fonduri, atragerea de sponsorizări de la
companii;
- la sfârșitul programului,când părinții își iau copii de la grădiniță.
Procedând in acest fel, educatoarea va reuși să stimuleze disponibilitatea părinților
pentru soluționarea în parteneriat a eventualelor probleme ce s-ar ivi în legătură cu
copilul. Parintii sunt, de obicei, deschiși la sugestiile educatoarei.
Parteneriat grădiniță- școală
Grădinița și școala reprezintă două trasee educative successive, sunt părți ale unui
process care trebuie să fie unitar, coerent.Legătura dintre acestea se cere întărită pentru ca
trecerea de la un nivel la altul să asigure progresie curriculară,continuitate. Personalul
didactic din cele două instituții, grădiniță și școală,identifică permanent prilejuri de
colaborare menite să faciliteze integrarea copilului în mediul înalt formalizat al scolii.
Grădiniţa, respectiv şcoala ocupă un loc central în comunitate. Rolul este de a  crea viitori
cetăţeni iar acest lucru nu este suficient a se învăţa doar în cadrul activităţilor de educaţie
pentru societate. De aceea, este nevoie de participarea la activităţi extracurriculare, la
viaţa comunităţii. Astfel, procesul educaţional început în grădiniţă se extinde şi asupra
comunităţii. Copilul are posibilitatea să recunoască problemele acesteia, să fie mult mai
atent la ce se petrece în jurul lui, să caute să rezolve probleme, să-şi dezvolte spiritul de
iniţiativă.
Proiectele de parteneriat educaţional cu Comunitatea Locală - Primărie, Poliţie – au ca
argument educaţia preşcolarilor pentru cetăţenie democratică în vederea formării unor
cetăţeni activi si responsabili. Prin acţiunile desfăşurate în acest sens copiii îşi însuşesc
concepte cheie – libertate, justiţie, egalitate, solidaritate, cunosc modul de funcţionare a
instituţiilor democratice, sunt puşi în diferite situaţii de a respecta pe cei de lângă ei, îşi
formează deprinderi de a-şi proteja propria persoană şi pe ceilalţi.
Încheierea unui parteneriat între grădiniţă / şcoală  şi comunitate înseamnă participarea
activă a copilului în mediul şcolii şi al comunităţii. Beneficiile participării elevilor la
viaţa comunităţii se reflectă în dezvoltarea capacităţii de cooperare cu autorităţile locale
(ex. Poliţia) în rezolvarea unor probleme.
Un rol important în dezvoltarea copilului de vârstă timpurie îl au ONG-urile, prin
încheierea de parteneriate cu acestea, având ca scopuri promovarea şi valorizarea
diversităţii şi egalităţii în drepturi; promovarea şi respectarea personalităţii şi a drepturilor
copilului; conştientizarea importanţei educaţiei pentru sănătate; promovarea
comportamentelor sănătoase şi prevenirea comportamentelor cu risc (campanii antidrog,
împotriva fumatului etc).
O altă dimensiune a educaţiei pentru societate o reprezintă educaţia religioasă a cărei
calitate poate fi îmbunătăţită prin parteneriate cu reprezentanţi ai Bisericii. Astfel, se pot
realiza vizite, convorbiri tematice, cântece, colinde, excursii care au ca obiectiv turistic
mănăstiri.
În concluzie , parteneriatul educațional este un demers complex, pedagogic,
psihologic, de comunicare și de intercunoaștere prin care se armonizează individualitatea
fiecărei personae, nevoile de formare si informare , aspirațiile și idealurile acesteia cu
cerințele sociale, profesionale,de creștere și formare.
Biblografie

 Laborator preșcolar , Mihaela Păiși , Liliana Ezechil, Ghid metodologic, Ed V& I

INTEGRAL,Bucuresti 2011
 Sinteze de pedagogia învățământului preșcolar, Ion Albulescu, Horațiu
Catalano,Ed DPH, București ,2019
 www.didactic.ro – Educaţia timpurie
 www.scoala argesană
 Parteneriat în educație, Băran- Pescaru, A, Ed Aramis, București 2004