ASCULTAREA POATE FI CHEIA SOLUTIONARII CONFLICTELOR

Sa ne comportam cu respect si pretuire fata de aproapele nostru, in orice

situatie, astfel incat cei mici sa creasca in spiritul acestor valori. Adaugand la
aceste valori si iubirea neconditionata, nu vom avea de ce sa ne facem griji in
ceea ce priveste evolutia copilului si putem fi siguri ca ne-am indeplinit cu succes
misiunea de parinte sau de educator.

Critica brutala nu a fot constructiva niciodata

Se intampla, uneori, ca un invatator, un profesor, un medic sau o alta persoana

cu autoritate, care vine in contact cu copilul, sa-l eticheteze pe acesta, fara
menajamente, drept “obraznic, neascultator, prost-crescut, needucat etc.”, ce
mai – o nenorocire cum nu s-a mai vazut, ca si cum copiii ar trebui sa respecte
toate regulile, cu strictete, ca la armata. Evident, când ti se aduc critici brutale,
mai ales in fata altor parinti, nu poti raspunde prin cooperare si prin dorinta de a
rezolva problema, iar prima reactie este de a te apara sau de a nega orice
tulburare de comportament: “Nu e adevarat, copilul meu nu face asa ceva!”.Pe
de alta parte, cel care critica se afla in postura de om atoatestiutor, de om
perfect, in timp ce parintii sau bunicii recepteaza mesajul ca fiind defavorabil la
adresa lor: “Voi nu stiti sa aveti grija de copilul vostru, va invatam noi ce sa
faceti, ca noi suntem capabili.”

Reguli de aur pentru o buna comunicare

Daca apare o problema in ceea ce priveste conduita copilului la

gradinita/scoala, aceasta trebuie prezentata intre patru ochi, nicidecum în plenul
unei sedinte cu parintii.Trebuie respectate sensibilitatea si demnitatea parintelui
si, in acest sens, este bine sa fie descris doar comportamentul copilului, fara a
eticheta copilul sau a acuza parintele. De evitat sunt si sintagmele: “nu va
ocupati suficient de el”, “Andrei e obraznic”, “nu vrea sa faca nimic”, “e o
catastrofa”.E bine ca expunerea problemei copilului sa inceapa amintind reusitele
acestuia, oricat de neinsemnate ar fi. Astfel, parintele se va simti respectat si
acceptat si va fi dornic sa coopereze. In timpul discutiei cu parintii, recunoasteti
efortul pe care acestia il depun pentru cresterea si educarea copilului. Abia pe
urma, intr-o atmosfera de respect si de colaborare, se poate “pune pe tapet”
problema copilului.Abordati cazul cu delicatete; de exemplu: “Cu Andrei se
intampla ceva si vreau sa incercam împreuna sa rezolvam problema, sa vedem
cum il putem ajuta”. Aratand disponibilitate in a intelege situatia, în a descoperi
ceea ce se afla in spatele comportamentului nedorit al copilului, precum si
dorinta de a face echipa cu parintii/bunicii pentru a rezolva problema, veti netezi
calea spre solutionarea problemelor, ceea ce va fi în beneficiul tuturor. Si copilul
trebuie tratat cu respect, intocmai cum am trata un adult.Umilirea copilului in
fata celorlalti nu a fost si nici nu va fi vreodata benefica pentru acesta. Copilul
umilit se va simti nedreptatit si isi va pierde increderea în sine. Cu timpul,
frustrarea de a nu se putea ridica la nivelul standardelor cerute de
educator/invatator (sau profesor) poate deveni atat de presanta, incat este
posibil ca acesta sa nu mai doreasca sa depuna efort intelectual. Ascunzandu-si
sau negandu-si neputinta, copilul poate deveni agresiv cu cei din jur.Ascultarea
lui cu intelegere poate fi salvatoare, deoarece copilul nu cauta decat sa fie
inteles si acceptat asa cum e, vrea sa vada ca persoanele cu autoritate il
pretuiesc pentru ceea ce este si ca ii inteleg suferinta – un lucru absolut normal.

Atitudini de evitat

In primul rand, este vorba de atitudine. Greseala frecventa pe care o fac

adultii este aceea ca pun mare pret pe “eu am dreptate”, in detrimentul
disponibilitatii de a aplana un conflict.Ascultarea calma, fara a întrerupe
interlocutorul, va poate duce direct la radacina conflictului.Si copilul trebuie
ascultat cu rabdare si cu respect si trebuie ajutat sa-si exprime ideile. Daca
acesta fabuleaza, exista, cu siguranta, un motiv intemeiat. De aceea, incercati
sa aflati ce anume il determina pe copil sa minta sau sa aiba un comportament
nedorit si nu va grabiti cu masurile punitive.Nu aplicati pedepse fizice. Acestea
sunt devastatoare pentru copil. Ganditi-va un pic la raportul de forte:
dumneavoastra sunteti adult, sunteti mare si puternic, iar copilul este mic si fara
aparare. Ati inteles acum ce mesaj ii transmiteti? Chiar daca pedeapsa fizica
pare sa dea rezultate pe termen scurt, pe termen lung, produce o tensiune
retinuta de copil in suflet, ce poate izbucni oricand sau poate deforma evolutia
acestuia.