CE ÎNSEAMNĂ SĂ ÎL RESPECȚI PE COPILUL TĂU?

Pentru a fi tratat cu respect, este nevoie sa ii tratezi pe cei din jurul tau cu respect. Este
o lectie pe care cu totii am invatat-o cand eram copii, chiar de la parintii nostri. In timp, pe
masura ce am crescut si am dobandit mai multa experienta de viata, poate ca am cam uitat
partea cu oferirea de respect si ne-am asumat partea cu primirea respectului.
Dar si un copil, chiar daca nu vorbeste inca, chiar daca nici nu a facut primii pasi,
chiar daca varsa jumatate din mancare pe el si pe jos, are nevoie de respect. Este dreptul
copilului de a creste fara abuzuri fizice si psihice si este dreptul sau de a primi o educatie
completa, care include si respectul.
Toate acestea nu inseamna ca trebuie sa te dai peste cap in fata micutului, sa ii derulezi
covorul rosu in fata sau sa ii vorbesti cu dumneavoastra. Respectul fata de copil sta in simplul
fapt de a te purta cu el asa cum vrei sa se comporte si el cu tine. Este o cale sigura, prin care ii
cladesti puiului tau increderea in sine.
De multe ori, atunci cand vine vorba de educatia copilului, problema respectului se
pune in termenii „respectul copilului pentru parinte sau pentru alti adulti”, „Cum il invat pe
copil sa ii respecte pe cei din jur?” sau „Copilul meu nu ma respecta. Ce pot sa fac?”. Iti
propunem sa rasturnam perspectiva si sa descoperim mai multe despre cum il respecta (sau
nu) parintele pe copil.
Cum isi respecta parintii copiii?
1. Il apreciaza pentru ceea ce este, nu pentru ceea ce poate sau nu poate sa faca:
pentru premiile obtinute, pentru notele bune de la scoala, pentru frumusetea fizica sau pentru
alte abilitati.
2. Nu il compara cu ceilalti si nu este evaluat ca „mai bun”, „mai slab”, „cel mai
bun” in relatie cu alti copii sau alte persoane. Comparatiile cu alti copii il pot descuraja pe cel
cu performante mai scazute si il poate face pe copil sa nu se simta apreciat.
3. Ii incurajeaza curiozitatea. Oricat de caraghioase sau de nepotrivite ar fi
intrebarile copilului, parintele ii raspunde intr-o maniera usor de inteles si nu ii descurajeaza
curiozitatea.
4. Ii accepta emotiile negative si modul lor de manifestare. Daca cel mic este
suparat, furios sau descurajat si simte nevoia sa planga sau sa tipe, parintele ii da voie sa isi
exprime aceste emotii. „Nu mai plange, doar nu esti un papa-lapte!” sau „Degeaba plangi, ca
nu o sa iti cumpar jucaria” sunt replici prin care ii transmiti copilului ca emotiile sale nu sunt
importante pentru tine. La varste mici, copiii isi exprima emotiile negative intr-o maniera mai
violenta, care poate parea o problema pentru parinte. Atat timp cat parintele ramane alaturi de
copil si ii spune ca ii intelege nemultumirea, tristetea sau furia, emotiile negative ale copilului
vor trece mai repede.
5. Nu il eticheteaza pe copil. „E timida”, „Asa e el, incapatanat.” sau „Mereu e
galagios” sunt replici care, oricat de inofensive ar fi considerate de catre parinte, pentru copil
inseamna includerea definitiva intr-o categorie in care nu si-ar dori sa se afle. In plus, ii
transmite copilului ideea ca parintele nu este multumit de el.
6. Iau decizii referitoare la copil cerandu-i parerea acestuia. Inscrierea la un curs
extrascolar, alegerea cartilor si rechizitelor sau a hainelor pe care urmeaza sa le foloseasca
copilul sunt decizii care se iau impreuna cu copilul, pe cat posibil.
7. Nu folosesc violenta fata de copil. Respectul fata de copil se manifesta si prin
evitarea violentei fizice sau verbale fata de acesta. Parintii care isi manifesta respectul fata de
copii fac diferenta dintre fermitate si violenta fata de copil. Poti fi un parinte ferm, care
mentine controlul in relatia cu cel mic, fara a recurge la violenta verbala sau de alt fel.