Sunteți pe pagina 1din 12

Lucruri care nu trebuie spuse NICIODATA unui adolescent

Atunci cnd printele dorete s-i atrag atenia copilului s nu fac un anume lucru, el nu are voie s spun fraze de genul: "Nu f asta!", "Nu te duce acolo!" sau "Nu scrie aa!", deoarece creierul uman nu rspunde la comenzile create cu o atitudine negativ. n afar de aceasta, prinii ar trebui s se poarte corect, putnd astfel modela caracterul copilului i spori autoritatea. Iat cele mai rele zece lucruri, pe care nu are voie niciodat s le spun un printe copilului su: 1. De ce nu poi fi i tu ca ...? Cnd prinii compar verbal copiii, se va crea o rivalitate ntre copii, cel mai bine este s i se explice ce anume dorete printele de la el. 2. De ce te compori ca un copil mic? Chiar dac copilul l supr pe printe, acesta trebuie s neleag c expresia de mai sus l jignete, iar el va continua s se poarte la fel de urt, dac nu chiar mai ru. 3. De ce eti aa neglijent? Atunci cnd copilul merge s se joace cu prietenii, prinii trebuie s-l lase s se mbrace cum dorete el, iar n cazul n care merge mpreun cu prinii, atunci trebuie s i se explice c este vorba despre situaii diferite, care impun o anumit inut. 4. Ari minunat sau ce ai fcut tu este minunat! Flatrile nu-l vor ajuta pe copil, iar talentul trebuie educat i cultivat. 5. Cum poi s fii att de prost? Este important ca un printe s-i insufle copilului su ncrederea n sine, o astfel de expresie nu poate dect s-l jigneasc. 6. Cteodat mi pare ru c te-am nscut! Sunt afirmaii de neiertat n discuiile printe-copil. Nu exist cuvinte mai grele. Copilul va ine minte i la anii maturitii i se va simi nedorit. 7. Las-m n pace! Este mai bine ca printele s i explice copilului c este ocupat i ar fi indicat s-i gseasc o preocupare, care nu presupune atenia printelui pentru un anumit timp. 8. Taci! Copilul va nelege c pe printe nu l intereseaz ceea ce are el de spus. Dac

dorii ca el s fie politicos i s tie cum trebuie s se comporte, tratai-l cu mai mult respect. Copilul nva din exemple. 9. F ceea ce-i spun, altfel...! Ameninrile v compromit autoritatea. Prinii pot s le interzic copiilor mici plceri, dar nu trebuie s renune la consecven i fermitate n dialogul printe-copil. 10. Dac nu vii cu mine, te las aici i plec! Prinii nu au voie s se joace cu sentimentul de team al copilului de a fi abandonat. ntotdeauna copilul trebuie s vad n prini un refugiu sigur. Dac totui s-a ntmplat i l-ai jignit, trebuie s-l facei s neleag c v pare ru.

1. Asta este o prostie


Nimic nu este o prostie. Toata lumea mai face greseli, inclusiv tu. Poate ca tu vrei sa critici comportamentul sau actiunile unui copil dar sfarsesti prin a-i critica personalitatea, caci el nu va sti sa faca diferenta. Tine minte, copiii invata cine sunt din felul in care parintii lor ii vad. Si cu cat este mai mic copilul, cu atat mai incapabil sa faca diferenta intre comentariile tale, cand sa o ia personal si cand nu. Mai degraba spune: Asta nu e o comportare potrivita pentru situatia asta, urmat de motivatie (ii explici de ce).

2.Ce e cu tine?? Ce ai??


Aceasta este tipul de intrebare care bucleaza la nesfarsit in mintea cuiva. Creaza un set intreg de vinovatii si paranoia. Copilul poate creste intrebandu-se mereu ce e in neregula cu mine?. Daca un adult se sifoneaza daca este intrebat asa de altcineva, imagineaza-ti ce se intampla in mintea unui copil de 7 ani.

3.Orice care incepe cu Cand eu eram de varsta ta


Poate ca iti vine sa razi, dar stii si tu cat de usor e sa compari generatia ta cu generatia copilului tau. Desi aparent nu e nimic in neregula cu aceasta fraza, rareori ea este un instrument eficient de comunicare cu un copil. Practic demonetizezi singura lume in care copilul tau traieste, adica cea prezenta, fortandu-l sa adere la standardele si valorile tale invechite, cand ele oricum nu se mai potrivesc prezentului. In plus, indirect ii comunici copilului ca tu erai o persoana mai buna pe vremea cand erai copil ca el, astfel creand si mai multa distanta intre voi.

4. Nu pot sa te sufar!
Un parinte este bariera protectoare emotionala cea mai puternica pentru un copil. Nu ai nicio scuza sa iti faci copilul sa simta ca sprijinul sau emotional in aceasta viata a lui de fapt nu il sufera, din indiferent ce motiv punctual.

5. Ce a fost in capul tau? / Cum indraznesti sa simti asa?


Niciodata nu trebuie sa invinovatesti copilul pentru ceeace ii vine spontan, cum ar fi ce gandeste sau ce simte. Daca faci asa ceva inseamna ca strivesti personalitatea profunda a copilului tau, pentru ca foarte rar cineva in mod deliberat alege sa gandeasca sau sa simta intr-un anumit fel. Poti evalua un comportament al copilului dar el are dreptul la propriile ganduri si sentimente, oricat nu iti convine tie.

6.Asta este foarte simplu. Nu vad cum de nu iti dai seama!

Copiii ai aptitudini diferite de a invata carte. Unii invata repede, altii progreseaza intr-un ritm mai lent. Si cu siguranta niciunuia nu i se poate cere sa inteleaga lucrurile la fel de repede ca un adult. Ai rabdare. Daca ii faci sa se simta tampitei, cu siguranta le ucizi orice motivatie de a dori sa invete.

7. De ce nu poti sa fii si tu ca sora ta/fratele tau?


Acest tip de vorba nu obtine decat rivalitatea dintre frati. Ii submineaza copilului abilitatea de a se vedea pe sine drept o persoana cu aceeasi valoare umana ca sora sau fratele sau. Rezultatul: in loc sa ii lasi propria individualitate sa straluceasca in directia sa unica, copilul isi va proteja instinctiv respectul de sine, infranandu-si dezvoltarea personala. Trebuie sa itiapreciezi fiecare copil prin ceeace are el valoros individual.

8. Iesi afara din casa mea!


Cand esti furios ca parinte, este foarte tentant sa ii spui asta copilului ca sa il sperii sau pedepsesti, in special cand e vorba de adolescenti. Desi simti ca ai dreptul sa folosesti aceasta expresie atunci cand adolescentul te-a sfidat si scos efectiv din minti, totusi nimic bun nu vei obtine folosind-o. E adevarat ca simti ca ai dreptul sa iti eliberezi adolescentul de autoritatea ta cu aceasta vorba, dar ea e echivalenta cu a-l dezmosteni. Asta il forteza pe copil sa te dezmosteneasca si el in contrapartida de statutul de parinte. Reactiile lor sunt absolut imprevizibile.

9. Esti o rusine (pentru familie).


Orice persoana, fie ea tanara sau in varsta, va avea o dificultate mare in a se reface dupa ce aude asa ceva. Nu este doar un atac la respectul de sine al copilului, dar e ca si cum ii tai legaturile cu relatiile care ii sunt dragi. Vorba asta ii spune copilului ca nu este la inaltimea standardelor voastre sau dragostei voastre de familie.

10. Mai bine nu te-ai fi nascut / Ce bine era pana sa te nasti


Aceasta este cea mai mizerabila vorba pe care ai putea sa o spui vreodata copilului tau, indiferent de motivul pentru care ai fi in stare sa o rostesti. Nimic din ceeace face sau spune cineva nu este asa de grav incat sa iti fi dorit sa nu se fi nascut. Indiferent cat de tare ti s-au fortat limitele, este impardonabil. Nu ai nicio scuza posibila. Nu ai cum sa interpretezi aceasta vorba decat ca nu esti dorit. Iar cel mai rau lucru pe care il poate simti copilul este ca nu e dorit de parintii sai sau ca acestia regreta viata pe care o aveau pana sa se nasca el. O data ce ii intra in cap asta, el poate ajunge usor sa nu ii mai pese de nimic. Iar cand asta se intampla, tu esti in mare belea.

Nu exista parinti care se trezesc dimineata si se gandesc: "Oare ce as putea sa ii spun astazi copilului meu pentru a-i crea o atitudine negativa, pentru a-i destrama increderea de sine si a-l face sa se simta dependent si lipsit de control?" Totusi parintii fac asta frecvent, fara intentie, pentru ca nu inteleg puterea cuvintelor lor. Modul nostru de a vorbi cu copiii si cuvintele pe care le folosim pentru a comunica cu ei sunt deosebit de importante pentru increderea de sine, sanatatea emotionala si puterea copiilor nostri. Este o legatura de netagaduit intre cuvintele pe care noi le folosim, atitudinea si rezultatele pe care le vor avea in viata. Sunt cuvinte care dau putere si cuvinte care ranesc. Cuvinte care pot educa sau rusina, incuraja sau dojeni, pot inalta sau pot cobori moralul unui copil. Iata care sunt cele mai rele sapte lucruri pe care le poti spune copilului tau:

1. Daca nu te opresti, plec si te las aici! Cea mai mare temere a unui copil mic este ca s-ar pierde sau ca ar fi lasat singur si lipsit de aparare. Amenintand un copil folosindu-te de teama sa de abandon in dorinta de a-l manipula catre un anumit comportament este un semn clar ca ai nevoie de o pauza. O solutie este aceea de a oferi copilului o altenativa. In loc sa il sperii, spune-i: "Daca alegi sa te comporti asa in continuare vom merge acasa. Daca alegi sa vorbesti cu voce normala vom sta si vom face cumparaturi. Tu alegi!" O alta solutie este sa te opresti si sa iei o pauza. Este foarte posibil sa ai nevoie ori de odihna ori de un somn ori de amandoua.

2. Ar trebui sa iti fie rusine! Acest mod de a te adresa copilului este o incercare de a da un sentiment de vinovatie. Se crede ca daca un copil poate fi determinat sa se simta vinovat, de rusine isi va schimba comportamentul si

va face ceea ce dorim noi. Sunt situatii in care rusinea functioneaza si determina comportamentul pe care il asteptam de la copilul nostru. Dar cu ce pret? Impreuna cu rusinea si vinovatia apare si samanta credintei "Ma insel", "Nu fac suficient", "Nu fac niciodata, nimic bine". Cand copiii actioneaza in afara acestei credinte se simt si mai rusinati, lucru care le intareste credinta si perpetueaza ciclul comportamental ce produce si mai multe raspunsuri de care le este rusine.

3. Nu ne-am dorit niciodata sa te avem! "Imi doresc sa nu te fi avut!", "Daca ar trebui sa o iau de la capat nu as mai face niciodata copii" si "Nu ne-am dorit niciodata sa te avem" sunt afirmatii de neiertat in discutiile parinte-copil. Indiferent de ce a facut copilul si indiferent care este tonul vocii sale aceste raspunsuri parintesti sunt total nepotrivite. Acest limbaj ar trebui sa fie un semnal ca ceva lipseste in relatia parintecopil. Folositi acest semnal ca un imbold pentru a solicita ajutor, de la un psiholog, preot sau consilier scolar. Fa-o acum! Tu si copilul tau meritati!

4. Tu esti cauza divortului nostru! Nici un copil nu este cauza divortului dintre parinti, si nu este de asteptat ca un copil sa duca o asemenea povara emotionala. Chiar si cand explicam cu atentie si cu dragoste unui copil ca nu este in nici un fel responsabil de decizia voastra de a va separa sau de a divorta acesta pastreaza impresia ca este intr-un fel responsabil si poate gandi: "Daca as fi fost diferit, parintii mei ar fi fost inca impreuna", iar "Daca as fi fost mai bun, nu s-ar fi certat atat de mult" este un lucru pe care, chiar daca nemarturisit, copiii il cred.

5. De ce nu poti fi si tu ca fratele/sora ta? Cand parintii compara verbal fratii intre ei, unul dintre ei va iesi in dezavantaj. Ei trimit mesajul catre copil ca nu este destul de destept, destul de bun, destul de rapid sau destul de meticulos. Mesajele gen "Nu esti suficient de bun" se infiltreaza adanc in constiinta sa si vor contribui la comportamentul indezirabil de mai tarziu. Comparatiile fac sa creasca rivalitatile fratesti intensificand rivalitatea naturala care deja exista si fac sa creasca tensiunile din casa. Comparatiile dauneaza relatiilor dintre frati, facand sa creasca sentimentul separarii. Accepta fiecare copil din familia ta pentru persoana unica care este. Fiecare are propriile sale forte, capacitati si nevoi. Ajuta-ti copiii sa descopere frumusetea unicitatii sale, focalizandu-te pe fiecare individ, fara a folosi comparatii. 6. Pentru ca am zis eu, de aia! Cuvintele sunt "Pentru ca am zis eu, de aia!", dar mesajul tacut este: "Eu sunt mare, tu esti mic, eu sunt destept, tu esti prost, eu am puterea si tu nu. Treaba mea este sa spun a ta este sa te supui".

Acest mod de a te adresa copilului da nastere resentimentelor si creaza lupte pentru putere. Incearca sa te adresezi copilului tau astfel incat sa ii comunici respect in acelasi timp cu sentimentele si dorintele tale: "Este frustrant pentru mine, in timp ce tu continui sa ma intrebi 'De ce?'. Ca parinte eu iau o parte din decizii. Asta este una dintre datile cand decizia este a mea. Nu imi schimb parerea de data asta..."

Limbajul este modul primar de manifestare al abuzului emotional asupra copiilor. Elimina modul de comunicare abuziv fiind foarte atent la maniera de adresare. Daca devii constient de una sau mai multe dintre cele sapte cele mai rele lucruri pe care le poti spune copilului tau sau alta formula de adresare abuziva, opreste-te! Inspira adanc. Mergi la o plimbare. Fa o baie fierbinte. Da-ti tie si copilului tau timp sa va calmati si sa recapatati imaginea de ansamblu. Apoi ia-o de la inceput amintindu-ti ca vorbele pot da putere sau ca vorbele pot rani.

1. NU esti in stare de nimic! Aceasta afirmatie il va face pe cel mic sa se simta nepuincios si inutil. Astfel de cuvinte reprezinta o lovitura grea pentru increderea in propriile forte. Incearca sa ii intaresti increderea in sine si nu sa i-o stirbesti. 2. Pentru ca asa am zis eu! Aceste cuvinte ii vor transmite copilului tau un mesaj gresit. El va percepe aceasta afirmatie ca pe un ordin la care trebuie sa se supuna fara alte comentarii. Aceasta nu este cea mai buna metoda de abordare a unui copil: curand el se va razvrati si vor incepe luptele de putere. 3. Imi doresc sa nu te fii nascut niciodata! Aceasta afirmatie este cea mai grea lovitura pentru copilul tau. Indiferent de ce ar fi facut nu ai nici o justificare pentru a-i spune astfel de cuvinte. Astfel de cuvinte sunt un semnal clar ca relatia cu copilul tau este deteriorata si aveti nevoie de ajutor. Incearca sa iei o pauza departe de copii daca e posibil in care sa te relaxezi. Daca asta nu functioneaza ar trebui sa apelati la sfatul unui psiholog sau al unui consilier pe probleme de familie. 4. Daca nu te potolesti te las aici! Frica de a ramane singur intr-un loc necunoscut este una dintre cele mai mari temeri ale unui copil. Nu incerca sa profiti de slabiciunea copilului tau pentru a-l manipula. Isi va pierde increderea in el si va fii un copil inhibat. Incearca sa il convingi sa se poarte frumos prin argumente solide si anuntat-l de consecintele purtarii sale. 5. Din cauza ta am divortat! Copii poarta in mod natural impresia responsabilitatii divortului parintilor lui. Daca acest sentiment de vinovatie este confirmat de cuvintele unuia dintre parinti, atunci trauma emotionala a copilului va fii atat de puternica incat il va afecta chiar si in viata de adult. Desigur exista multe alte cuvinte, care rostite de parinti la suparare afecteaza copiii mai

mult decat si-ar putea cineva inchipui. Atunci va simtiti furiosi si neputinciosi in fata copiilor vostri, nu reactitonati prin vorbe dureroase, ale caror consecinte cu greu vor putea fii indepartate. Atunci cand nu vedeti iesirea dintr-un conflict incercati sa faceti o pauza, departe copil in care sa va odihniti si sa capatati o alta perspectiva asupra lucrurilor. Conflictele vor putea astfel sa fie aplanate mai usor.

Vorbe ce ranesc copilul


CATEGORIA : Parinti & Copii

Exista unele vorbe ce ranesc copilul, vorbe spuse de parintii sai in gluma, la nervi, din suparare sau enervare si chiar vorbe care nu sunt indreptate asupra micutului, dar la care este martor! Cauti sa il feresti pe copil de orice pericol si expunere; insa te-ai gandit la expunerea la vorbele toxice? O glumita care tie ti se pare inofensiva, o mica critica sau un apelativ ironic va face copilul sa sufere, chiar daca nu o arata. Si el sufera pentru ca aceste vorbe sunt spuse chiar de catre parintele sau Vorbe ce ranesc copilul:

Glumite inofensive. Parintii poate ca nu isi dau seama, insa anumite glumite care lor li se pot parea amuzante chiar ii ranesc pe copii. Si chiar daca nu se vede, copilul isi aminteste de acestea mereu. O simpla gluma il poate face sa sufere, dar si sa isi schimbe parerea despre voi! Ce fel de glume cele despre el! Glume de tipul: nu poti sa vezi din cauza nasului mare, mai poti tine numaratoarea cosurilor de pe fata?, tunsoarea asta te face sa arati a broscoi, si eu credeam ca eu nu sunt bun la fotbal, te pricepi sa stai degeaba etc. Doar niste glumite, nu-i asa? Ei bine, pentru un copil sensibil si influentabil, asemenea glumite venite tocmai de la parinti dor. In comunicarea cu copii, ironiile si sarcasmul nu au ce cauta. Apelative. Unii parinti tind sa gaseasca porecle sau sa foloseasca apelative amuzante pentru copii. Insa unele dintre aceste apelative il ranesc si jignesc. Porecle sau apelative precum balonel, pitic, dolofan, ,prostanac, plangacios, lenesila, uratel Critici. Vorbele ce ranesc copilul sunt si criticile, chiar spuse in gluma, de catre parinti. nu poti sa faci nici asta ca lumea?, sper ca nu gresesti iar, esti in stare sa, ma dezamagesti A iti critica copilul nu il ajuta pe acesta sa incerce sa fie mai bun, nu il ambitioneaza, cum ar crede unii. Din contra, il fac sa creada in aceste critici, sa creada ca nu este in stare de mai bine deci ii afecteaza grav imaginea de sine. Copilul se stimuleaza pozitiv, prin sustinere, sprijin si apreciere. Daca ceva nu ii reuseste, o critica nu va face decat ca el sa aiba o parere si mai proasta despre sine si sa sufere, crezand ca nu poate face nimic. Dar il poti ajuta si stimula cu adevarat,

zicand ceva de genul mai incearca si o sa reusesti, ai sa vezi, nu-i nimic daca nu reusesti din prima, mai incerci. Ordine. Da, tu esti parintele si copilul trebuie sa te asculte! Insa te-ai gandit la importanta politetii nu il poti invata sa fie politicos decat fiind tu la randul tau politicos cu el! Nu ii poti cere sa te respecte decat daca il respecti tu pe el in primul rand! Anumite ordine, in special spuse pe un ton autoritar si strict, sunt vorbe ce ranesc copilul, il fac sa se simta un sclav, bun sa iti aduca paharul ce apa si atat Fara ia si du gunoiul, adu-mi acum apa din frigider, du-te la chiosc sa iei ziarul! Incercati un te rog, un fii amabil Doar asa copilul se va simti valoros si va invata sa se comporte cu altii.

Tipete. Nu numai vorbele ranesc copilul, ci si tonul pe care sunt spuse! Asadar, incearca sa mentii un ton calm si linistit, chiar daca il certi si dezaprobi. Nu tipa isteric, pentru ca nu ai efectul dorit! Se stie ca daca doresti sa impui si sa dezaprobi un comportament, mult mai util este un ton calm, jos, coborat, strict, nu tipete isterice. Nu iti pierde controlul in fata unui copil. Da, uneori esti coplesit(a) de toate treburile zilei si copilul poate fi acea ultima picatura care te face sa o iei razna. Insa controleaza-te de fata cu el, ia o pauza si respira, vorbeste-i calm si descarca-te apoi in singuratate cum poti Nu te gandi ca a tipa la copii este normal si ca toata lumea o face! Multi adulti isi amintesc cu neplacere si isi spun eu nu voi tipa cum facea mama Rezolvi ceva cu adevarat tipand? Amenintari. Cateodata, parintii nu au idei mai bune si nu stiu cum sa impuna copilului decat prin amenintari! In special atunci cand copilul nu asculta, poti fi tentat sa te impui in fata sa amenintand. Fara televizor o saptamana, mergi in camera ta, nu capeti desert, daca nu esti cuminte, vine bau-bau sau un clasic si oribil daca nu faci ce iti spun, te dau la tigani! Acestea sunt vorbe ce ranesc copilul si nu il fac sa te respecte. Un mic secret: nu il convingi sa faca ce vrei tu prin amenintari! Poate ca te asculta momentan, dar planuieste in secret sa se razbune si isi spune in

gand (sau cu voce tare) cat de mult te uraste. Pentru a incerca sa il convingi sa faca ceva ce refuza, mai utila, mult mai utila este ascultarea activa si incercarea de a afla ce simte copilul, de ce refuza o anumita sarcina. Injuraturi. Chiar adresate jucatorilor la TV, colegilor de serviciu la telefon, soferului din fata, injuraturile si cuvintele vulgare nu isi au locul de fata cu un copil. Nu numai ca le va invata si bineinteles le va imita, insa injuraturile creeaza o atmosfera tensionata, incarcata negativ care ii afecteaza dispozitia. In nici un caz nu folositi intre membrii familiei injuraturi copilul va crede ca nu va iubiti si nu va respectati! Laude si comparatii. Exista si anumite vorbe ce ranesc copilul, insa nu ii sunt adresate lui direct. Acestea sunt anumite laude adresate altor copii frati sau colegi. De exemplu, cand o mama spune ce bine se descurca fratele tau. Sau cand un tata spune ce bine joaca fotbal colegul ala al tau. Copilul intelege din aceste laude ca celalalt copil este mai bun, mai valoros, mai pretuit de catre parintii sai decat el! Incercati sa nu laudati alti copii de fata cu micutul. Si in special incercati sa nu il comparati cu alti copii. Comparatia intre frati starneste rivalitate si resentimente. Iar comparatia cu alti copii din jur nu il face decat sa se invete sa se compare constant singur cu altii, sa vada cu ce e mai bun si mai rau decat altii. Dar a invata sa iti construiesti imaginea de sine prin comparatie sociala nu este sanatos. Imaginea de sine trebuie sa fie construita din interior si nu prin comparatii cu altii. Vorbe urate intre parinti. Atunci cand va certati si va adresati vorbe urate intre voi, iar copilul va poate auzi, acestea il afecteaza in mare masura. Pentru copil, un camin stabil si sigur inseamna comunicare armonioasa. Tipete si cuvinte urate adresate de un parinte altui parinte il fac temator si chiar suparat pe parintii sai. De ce nu se pot intelege? De ce nu vorbesc frumos? De ce nu se respecta? Copilul care isi aude parintii certandu-se sau injurandu-se sufera! De ce unele cuvinte dor si nu se pot uita usor Copiii din ziua de astazi sunt mai provocatori, au personalitati puternice inca de foarte mici, nu accepta asa de usor sa faca ceea ce li se cere, isi impun si sustin propria vointa cu tarie. Aceste modele de copii se izbesc cu parintii care doresc sa ii modeleze, controlandu-i, stapanindu-i, invatandu-i ce este bine si ce este rau, dar care la randul lor sunt ocupati, obositi, stresati sau chiar nepriceputi in a vorbi corect cu sufletul deschis si mintea agera a copilului lor. Din aceste diferente, ies cuvinte nepotrivite rostite de parinti, cu efecte devastatoare asupra personalitatii copiilor lor. Am discutat, impreuna cu echipa Sfatulparintilor.ro, cu specialisti si psihologi, cu zeci de alti parinti, dar am si participat la cursuri dedicate

adultilor care cauta sa se vindece de anumite cuvinte rostite de parintii lor cand erau mici, tocmai ca sa inteleg si sa pun cap la cap informatii. De ce unele cuvinte dor si nu se pot uita usor, in timp ce altele trec complet neobservate? Unde se inmagazineaza ele si de ce actioneaza peste timp ca un bumerang? In timp ce lucram la acest ghid impreuna cu echipa coordonatoare, am auzit, cu totul intamplator, o mama spunand o vorba copilului sau, care mi-a facut fiecare os din corp sa trosneasca de indignare, desi stiu ca nimeni nu-i perfect. Ea se indrepta cu copilul spre intrarea intr-o cladire; era cu telefonul mobil in mana, dadea sms-uri, in timp ce baietelul sau de vreo 5-6 ani mergea in fata ei. Au stat in dreptul usii vreo 20 de secunde in timp ce copilul nu a deschis usa cladirii. Se uita in jur, observand ziua frumoasa, uitandu-se in cladire si ei bine, nedeschizand usa. Se pare ca mama se astepta ca el sa deschida usa. Asa incat a izbucnit la el, suficient de tare incat a auzit-o multa lume din jur: Ce ai? Ce nu e in regula cu tine??? Copilul a ramas incremenit. Nu a plans, nu a tipat, nu a ripostat pentru ca avea un chip furios si nedreptatit. Pur si simplu statea acolo si se uita la mama lui, ca trasnit, in timp ce ea a deschis usa cladirii, bruscandu-l usor de umeri si continuandu-si smsurile. Evident copilul a inteles din replica faptul ca nu este un copil normal (in regula). Sau, relatarea unei mame din comunitatea Sfatulparintilor.ro:

Incercam sa fac in acelasi timp doua lucruri, sa si gatesc dar sa si corectez niste lucrari ale elevilor de la scoala (mama era profesoara, n.r.). Cei doi copii ai mei m-au intrerupt de zeci de ori cu cereri de gustari, servetele pentru ca au varsat apa pe plansa de colorat, intrebari de tot felul sau certuri intre ei de tipul de ce totusi norii nu pot fi verzi si frunzele albastre? Cine a stabilit sa fie asa cum sunt acum?. Si nu cred ca am mentionat ca ma durea foarte tare spatele Cu toate astea, nimic nu imi justifica si scuza comportamentul din acea dupaamiaza. Am intrerupt copiii cu forta eruptiei unui vulcan, tipand la ei: Gata! Ajunge!!! Incetati sa ma mai deranjati si plictisiti!!. Privirea de pe chipul fiicei mele a spus totul. Ochii ei mari de copil de 5 ani erau larg deschisi, abia daca mai clipeau. Fiul meu de 3 ani si-a bagat degetul mare in gura sugandu-l ca atunci cand era mic. Imediat mi-as fi dorit o minune care sa duca inapoi cuvintele in gura mea. Minunea nu s-a produs iar efectul a ramas acolo, in aer, creand o situatie stanjenitoare si dureroasa intre noi. Acele cuvinte nu au venit din mintea sau inima mea. Atunci de unde? Cu totii mai spunem cuvinte gresite, lasandu-ne copiii raniti, suparati sau confuzi... Daca as fi stiut din timp... Toate aceste exemple s-au aliniat cu propriile mele concluzii si mi-au dat claritatea de a sti ce am de facut. Asa am realizat mai acut ca oricand ca a

sti ce sa nu spui copilului tau nu vine automat la pachet cu copilul la maternitate.