Cunoasterea omului

Alfred Adler

Alfred Adler s-a nascut pe 7 Februarie 1870 si a decedat pe 28 Mai 1937, a fost doctor si
psiholog austriac, fondator al scolii de psihologie individuala. S-a nascut din parinti evrei, a
absolvit Facultatea de Medicina de la universitatea din Viena.
In colaborare cu Sigmund Freud si a unui mic grup de colegi ai lui Freud, Adler s-a aflat
printer cofondatorii miscarii psihanalitice ca membru de baza al Societatii Psihanalitice Viena. A
fost prima figura importanta care s-a desprins de psihanaliza pentru a forma o scoala
independenta de psihoterapie si teorie a personalitatii, a fundamentat astfel o noua metoda de
interventie psihoterapeutica, denumita ulterior psihoterapia adleriana. Adler a subliniat
importanta egalitatii in prevenirea diferitelor forme de psihopatologie si a sustinut dezvoltarea
interesului social, existent de la nastere si a unor structuri familiale democratice ca etos ideal
pentru cresterea copiilor. Cea mai frumoasa descoperire a lui este complexul de inferioritate
care tine de felul cum se percepe pe sine omul si are efecte negative asupra sanatatii psihice
sau poate duce uneori, in chip paradoxal, la reversal sau, la nazuinta de a fi superior, cu
consecinte la fel de nocive. Adler este considerat, alaturi de Freud si Yeung, unul dintre cei trei
fondatori ai psihologiei abisale, care pune accentual pe inconstient sip e dinamica psihica.
Am ales sa citesc aceasta carte pentru ca, in primul rand, mi-a atras atentia
titlul ,,Cunoasterea omului”, un titlu simplu si sugestiv. Ce poate sa fie mai util omului decat
cunoasterea aproapelui?... Zi de zin noi interactionam cu semenii nostrii si, placandu-I sau nu,
trebuie sa ii acceptam in vietile noastre sis a traim alaturi de ei. Cunoscandu-i mai bine cred ca
ar fii mult mai usor sa ii intelegem si sa nu ne creem prejudecati gresite.
Cartea ,,Cunoasterea omului” a aparut in anul 1966, in Romania ea fiind tradusa de dr.
Leonard Gavriliu si a fost publicata abia in anul 1990.
Cartea este impartita in doua mari capitole: Partea generala si Caracterologie, fiecare
avand subcapitole. Aceasta carte incearca sa prezinte cititorilor bazele psihologiei individuale si
valoarea acestora pentru cunoasterea omului, ca si insemnatate pe care o au pe planul relatiilor
interumane si al organizarii propriei noastre vieti.
Principala sarcina a acestei carti consta in a ne face sa intelegem neajunsurile activitatii
si creatiei noastre pe plan social, aratand cum decurg acestea in conduia eronata a individului;
problema care se pune este ca acesta sa-si recunoasca erorile sis a obtina o mai buna integrare
a sa in mediul social.
Cartea ce o voi prezenta in minutele urmatoare incepe cu un citat al lui Herodot: ,,
Caracterul omului este destinul sau”, de aici reiese, din opinia mea, ca datrita felului nostrum
de a fi, datorita activitatilor noastre care ne pot favoriza sau nu, se traseaza intreaga noastra
viata si calitatea ei, iar daca viata nu este prea darnica pentru noi ar trebui sa invatam sa
corectam si, pe cat posibil, sa inlaturam cee ace este gresit, sa ne autoeducam.
Inca din introducerea cartii aflam ca nimeni nu se poate lauda cu o cunoastere profunda
a omului. Asta pentru ca noi, oamenii, ducem o viata destul de izolata, inca din copilarie avem
putine raporturi intre noi, conexiuni destul de slabe. Totul pare sa ne izoleze, de la familie si
pana la locul de munca, astfel incat prin lipsa unui contact direct cu semenii nostrii este foarte
greu sa se realizeze o cunoastere a omului. Omul ar duce o viata in comun mult mai buna daca
ar cunoaste omul de langa el mai in profunzime, daca ar exista o intelegere reciproca.
O prima constatare este ca totul pleaca din rageda copilarie, atunci cand trairile
influenteaza pana in plina maturitate, si asta pentru ca oamenii se detaseaza extrem de greu de
tiparul in care am crescut, putini se abat de la aceasta si asta pentru ca viata lor psihica se
manifesta in alte situatii de viata si astfel inregistreaza impresii diferite.
Iata deci ca putem situa copilaria in centrul atentiei, pentru ca examinarea vietii psihice
infantile devine subiectul cheie a stiintei noastre.

Captolul I – Viata psihica a omului

Psihicul si miscarea libera au o buna relatie, organismele ce sunt immobile, inradacinate

nu au viata psihca, facandu-le inutile de altfel.
In dezvoltarea psihica include tot ce tine de miscare, de greutatile unei deplasari, viata
psihica trebuie sa anticipeze, sa acumuleze experienta, sa dezvolte memoria pentru ca ele sa
serveasca la practica dinamica a existentei.
Stabilim astfel ca dezvoltarea vietii psihice este corelata cu miscarea, procesul functiilor
psihice fiind conditionat de aceasta libera miscare a organismului; daca mobilitatea exista, se
stimuleaza dezvoltarea vietii psihice.
Nu ne putem imagina o viata psihica izolata, ea este legata de tot ceea ce ne inconjoara,
receptam excitatiile venite din afara si raspundem intr-un fel sau altul, dispunem de posibilitati
si de forte necesare pentru a-i asigura existenta organismului, in lupta sau in alianta cu mediul
ambient.
Stabilim inainte de toate ca miscarea o producem datorita unui scop, psihicul omului nu
este static. Viata psihica este de neconceput fara un scop care are la miscare scopul fiind parte
component a vietii psihice.
Niciun om nu poate gandi, simti, voi sau chiar visa fara ca toate acestea sa fie limitate
sau conditionate de un scop, caracterul scopului poate sa fie fix sau mobil. Daca cunoastem
aspiratiile unui om si ii cunoastem cat de cat lumea in care traieste, atunci cunoastem si
semnificatia actelorsale expresive si le putem interpreta in contextul pregatirii pentru atingerea
acelui tel, stim ce drum o sa urmeze.

Capitolul ll – Esenta sociala a vietii psihice

Pentru a intelege ce se petrece intr-un om, este necesar sa supunem unui examen
atitudinea acestuia fata de semeni. Viata psihica a omului nu este in stare sa se coordoneze in
mod liber, ci se gaseste in permanenta in fata unor sarcini stabilite de undeva din afara. Toate
aceste sarcini sunt legate de logica vietii in comun a oamenilor.
 O cerinta fundamental a cunoasterii omului este ca se impune sa luam in calculul nostru,
ca pe un adevar absolut, regulile importante de existenta ale unui grup, de care ne putem
apropia doardupa ce am deposit o serie de greseli si ratari.
Obligatia noastra de a trai in comun este atat de naturala ca si obligatiile pe care le
avem asupra constructiei unei case.
Autorul ne precizeaza ca in istoria culturii umane nu a existat forma de viata fara
caracter social, oamenii nu au aparut altfel decat in societate. Numai viata colectiva ii ofera
omului conditii favorabile vietii. Spre exemplu, atunci cand un copil vine pe lume, acesta fiind
foarte fragil, poate sa se infecteze cu o multime de boli, pe care individual izolat nu le-ar putea
combate indifferent cate sacrificii ar face, atunci intelegem cat de importanta este coeziunea
sociala.
Pentru a asigura evolutia specie umane, trebuie sa privim cu prioritate ideea de
comunitate respectand legi, reguli, educatia, legislatia etc. Un om bun sau rau nu poate fii
judecat decat din punct de vedere al comunitatii, caracterele nu se vor dovedi mari si valoroase
decat daca au o valoare pentru semeni.
Un portret ideal ar fii ca omul se achita de sarcinile ce ii sunt incredintate intr-un mod
general valabil, ca omul are dezvoltat sentimental de comuniune sociala.

Capitolul lll – Copilul si societatea

In acest capitol, autorul ne prezinta situatia copilului si cum il ajuta dificultatile

intampinate pe parcursul dezvoltarii sale pentru a-si creea o imagine despre lume. Copilul este
inclus intr-un mediu care ia si da, cere si duce la indeplinire. Cea mai mare parte a actiunilor
sale sunt imprumutate de la mediul care ii este propriu, pe cand unii se dezvolta armonios cu
dorinta de a se face recunoscuti, ceilalti duc o lupta cu propriile lor slabiciuni, prezentand
aceste slabiciuni in cele mai diverse ipostaze. Insa toate starile negative ale unui copil se pot
depasi prin educatie.
Sunt anumite cazuri in care anturajul ii lasa copilului impresia de ostilitate, ceea ce face
ca lumea sa I se para ca fiind dusmanoasa, daca educatia nu intervine, sufletul copilului se va
dezvolta in asa fel incat el va vedea lumea exterioara un domeniu ostil. Asadar copilul care vrea
sa se adapteze la mediul sau, intalneste obstacole care ii fac dificila adaptarea, de aici si
pesimismul pentru viata.
Trebuie sa urmarim atent evolutia manifestarilor la copii, este forma luata de raspunsul
dat intr-o situatie determinant de individual in plina devenire, care se apropie de maturitate.
Greutatile cu care un copil are de luptat de-a lungul dezvoltarii vietii sale psihice si care, fara
exceptie, il impiedica sa-si cultive sentimental de comuniune sociala in deplinatatea sa.
Am retinut din acest capitol ca dezvoltarea psihica a copilului va fi intotdeauna
impregnate de raporturile societatii cu el, incepand cu primele semne ale sentimentului nativ
de comunicare sociala si pana la inflorirea pornirilor avective in care copilul cauta sa fie cat mai
apropiat de adultisi ca sentimental de comuniune sociala este propriu sufletului copilului,
acesta nu-l va parasi pe om decat in cazul unor grave degenerari maldive ale psihicului.
 Capitolul lV – Amprentele lumii exterioare

Limitata de necesitatea de adaptare la societate, capacitatea de a percepe lumea

exterioara si carecteristicile mecanismului psihic de a urmari un scop ne duce la ideea ca atat
conceptia despre lume cat si linia ideala de orientare ale unui om apare timpuriu in sufletul
copilului.
Aptitudinile speciale ale organului psihic care participa la realizarea conceptiei despre
lumeau in comun faptul ca alegerea si influenta lor sunt determinate de scopul pe care omul il
intrevede.
Autorul ne prezinta ca principalele elemente ale dezvoltarii conceptiei despre lume ale
unui on sunt: perceptiile, amintirile, reprezentarile, fantezia, visele si transpunerea afectiva,
despre care am vorbit si nu le voi mai exemplifica. Depinde foarte mult de cum o persoana
percepeaceste elemente si cum le foloseste ulterior in dezvoltarea sa.
Intreaga noastra viata se desfasoara sub semnul posibilitatii primordiale a influentarii
reciproce. Aceasta este accentuata in anumite cazuri cum sunt raporturile dintre profesor –
elev, sot – sotie, parinti si copii.
Gradul acestei influentari depinde de masura in care apare intemeiat dreptul celui care
influenteaza. Este exclusa o influenta de durata asupra cuiva, acum depinde cata rezistenta
opune si cel influentat. S-a stabilit ca cei mai usor de influentat sunt cei a caror sentiment de
comuniune sociala este cel mai putin dezvoltat.

Capitolul V – Sentimentul de inferioritate si tendinta de a se imune

Omul, prin structura sa naturala, este o fiinta inferioara. Dar acesta inferioritate
actioneaza la om ca un stimulent pentru ca el o constientizeaza ca pe un sentiment de
neindeplinire si de insecuritate; el cauta astfel cai de adaptare, cauta sa creeze avantaje pozitiei
omului in natura.
Sentimentul de inferioritate, de insecuritate, este acela care duce la fixarea unui tel si la
realizarea acestuia. Inca din primele zile, dorintele unui copil sunt de a se situa pe primul loc,
incercand sa atraga atentia prin diferite manifestari, sunt primele incercari ale omului de a se
pune in valoare, de a dobandi o superioritate asupra mediului sau.
Fixarea scopului cu privire la dobandirea superioritatii va fi facuta prin intermediul
semtimentului de comuniune sociala.
Cand investigam viata unui om, totul se coreleaza ca si cum am trasa o linie, incepand cu
impresiile din copilarie si pana la batranete, in felul acesta reusim sa trasam o linie spirituala pe
care a evoluat omul pana la un moment dat.
 Capitolul Vl – Pregatirea pentru viata

In acest capitol, autorul ne pune pe primul loc jocul, acest nu trebuie vazut ca ceva
inutil, ci mai degraba, un auxiliar al educatiei. Jocurile exerseaza sentimentul de comuniune
sociala si ii pregateste pe copii pentru viata.
Apoi avem atentia si distragerea ei, copiilor este foarte usor sa le trezesti atentia, de
indata ce le captiveaza ceva interesul si ei cred ca au ceva de castigat din asta, ai parte de toata
atentia lor. Atentia dispare atunci cand copilul face ceva impus, neatractiv pentru el.
Inconstientul. Avem de a face cu doua tipuri de oameni: unul ce traieste in chip
constient, confruntandu-se in mod obiectiv cu problemele vietii, si unul care priveste totul prin
ochelari de cal, cu idei preconcepute, orientarea si argumentele lor avand un caracter
inconstient. Respectivul nu percepe nimic, el crede ca actioneza in favoarea intelegerii, ca
pretuieste buna intalegere, in realitate insa faptele il dezmint, abia daca cineva poate spune
ceva fara a fii atacat cu replici taioase.
Asadar, multi oameni dezvolta forte in ei forte care intra in actiune fara stirea lor, aceste
forte ale inconstientului influenteaza viata oamenilor si, neidentificate, pot avea urmari grave.
In pregatirea pentru viata, autorul a mai exemplificat in carte si visele, aptitudini si
talent, delasarea si uitarea. Termeni despre care am invatat la psihologie si stim cum se
manifesta.

Capitolul Vll – Relatiile dintre sexe

Diviziunea muncii este un factor absolut necesar pentru mentinerea societatii. Valoarea
unui om este data de felul in care isi onoreaza locul in societate in diviziunea muncii. Femeia
datorita conformatiei sale corporale, este exclusa de la anumite activitati, pe de alta parte,
exista munci care nu sunt destinate barbatilor.
In relatia dintre cele doua sexe se afla prejudecata referitoare la inferioritatea femeii si
superioritatea barbatului, ceea ce creaza tensiuni si distrug orice casnicie armonioasa. Dar daca
analizam situatia femeii, ne dam seama ca sunt simple nascociri. Putem analiza valoarea omului
dupa propriile performante, iar femeile au performat destul de mult pe diferite domenii cum ar
fi: literatura, medicina, educatia, arta, ingineria. Sunt o multime de barbati care nu fac dovada
vreunor realizari si sunt incapabili in cel mai inalt grad, incat am putea vorbi de o inferioritate a
barbatului, in mod nedrept, desigur.
In directia unei imbunatatiri a relatiilor, cea mai importanta este coeducatia, prin care
barbatii si femeile ar trebui sa se cunoasca in timp si sa colaboreze, prevenind astfel acele
prejudecati nedrepte.
 Capitolul Vlll – Frati si surori

Dupa cum stim, pentru a putea aprecia un om, trebuie sa ii cunoastem imprejurarile
vietii sale. O imprejurare foarte impotranta este pozitia pe care copilul a ocupat-o in randul
fratilor si surorilor sale. Putem clasifica oamenii si prin prisma acestui punct de vedere, si, daca
avem experienta, vom fi in stare sa recunoastem ca o persoana este primul nascut, sau al doilea
sau mezinul sau daca este unic la parinti. Ordinea venirii pe lume influenteaza foarte tare
caracterul unui om.

CARACTEROLOGIE

Trecerea mai departe la partea a doua a cartii si anume despre caracterul omului.

Capitolul l – Generalitati

Prin caracter intelegem o anumita forma de manifestare psihica a omului, in incercarea

sa de adaptare la sarcinile vietii, caracterul este, asadar, o notiune sociala. Autorul tine sa ne
sublinieze faptul ca trasaturile de caracter nu sunt innascute, nu sunt date de la natura. Lenea
unui copil, spre exemplu, nu este innascuta, ci el este lenes pentru ca aceasta insusire i se pare
ca ii usureaza viata.
Faptul ca avem unele trasaturi de caracter comune, se datoreaza faptului ca traim unii
langa ceilalti si imprumutam sau imitam gesturi. In dezvoltarea caracterului, un rol important,
alaturi de aspiratia catre putere, il are sentimentul de comuniune sociala.
Adaptarea la cerintele colectivitatii, presupune o viata in comun armonioasa. Copilului ii
va fii foarte usor sa se adapteze daca, intre timp, nu si-a format o atitudine ostiladespre mediu.
Foarte importante in dezvoltarea caracterului sunt influentele mediului larg, dincolo de familie.
Astfel, in functie de experientele traite, se va reliza formarea trasaturilor si caracterul.
Putem clasifica oamenii in functie si de modul in care isi infrunta dificultatile vietii:
optimisti si pesimisti. Optimistii infrunta cu curaj greutatile pe cand pesimistii, ca urmare a
evenimentelor negative din copilarie, infrunta cu greu o dificultate.
In ceea ce priveste temperamentul avem 4 tipuri: coleric, menlancolic, flegmatic si
sangvin.
Temperamentul sangvin este atribuit omului care manifesta placere de a trai, cel
melancolic este vazut ca un om retras, flegmaticul pare strain de viata, nu se lasa impresionat
de nimic si colericii sunt cei care aspira tot timpul spre putere.

Capitolul ll – trasaturile de caracter de natura agresiva

Autorul a inclus ca si caracterer agresive, urmatoarele trasaturi: vanitatea (avaritia),

gelozia, invidia, avaritia, ura. De indata ce tendinta de a se pune in valoare devine
predominanta, aceasta determina o tensiune crescuta in viata psihica, ceea ce face ca omul sa-
si contureze scopul de a obtine putere si superioritate.
Viata devine un fel de speranta a marelui triumf pentru orice om, iar daca aproapele
obtinesuccesul, este imposibil sa nu trezeasca in ceilalti aceste sentimente.

Capitolul lll – Trasaturi de caracter de natura neagresiva

Ca si caractere neagresive avem: izilarea, angoasa, lasitatea si impulsii neinfrante, ca

expresie a unei adaptari diferite (exemplu: cei ce se scobesc in nas, cei ce isi rod unghiile,
oameni lacomi la mancare, o igiena precara etc.
Cele de mai sus sunt forme de manifestare prin care agresivitatea impotriva semenului
nu evolueaza pe o linie directa si clara, ci observatorului din afara I se lasa impresia unei izolari.
Daca investigam cauzele acestor manifestari, descoperim ca ei au tendinta de evitare a
semenilor, de sustragere de la indatoriri. Acesti oameni vor sa se tine departe de viata, ei refuza
colaborarea cu oamenii.

Capitolul lV – Alte forme de expresie a caracterului

Voiosia, moduri de gandire si expimare, atitudinea scolareasca, oameni cu principii si

pendanti, subordonarea, infatuarea, susceptibilitatea, ghinionistii si pieze-rele, religiozitatea.

Capitolul V – Afectele

Afectele sunt forme de activitate care sub presiunea unei necesitati constiente sau
inconstiente, se manifesta printr-o descarcare brusca, si ele, la randul lor, sunt orientate catre
un scop.
Afectele sunt strans legate de personalitate si nu sunt caracteristice pentru individul
izolat. Sunt fenomene inradacinate in firea omului si fiecare dintre noi dispunem de ele. Sunt
insotite de fenomene fizice secundare, adica de efecte asupra circulatiei sangvine si organelor
respiratiei.
Afectele disociate sunt: mania, tristetea, frica, dezgustul, bucuria, compasiunea, rusinea.
S-a dovedit ca afectele ne indica si ne ofera posibilitatea de depasire rapida a
sentimentului de inferioritate si de punere in valoare a propriei personalitati.
Am incercat sa presint in cartea de fata ca organul psihic rezulta dintr-o substanta
functionala innascuta, spirituala si corporala, si ca dezvoltarea sa are loc in intregime in conditii
sociale.
Am vazut ca scopul omului de a obtine superioritatea, in conexiune cu sentimentul sau
de comuniune sociala, intr-o nuantare gradata a dezvoltarii pentru fiecare caz concret, duce la
configurarea anumitor trasaturi de caracter, care nu sunt innascute, ci se dezvolta ca si cum, la
inceputul vietii psihice si pana cand omul si-a conturat mai mult sau mai putin scopul.
 Am discutat despre o serie de trasaturi de caracter si de efectele care ne sunt un grad
valoros in cunoasterea omului.
Incheiem cu aceste cercetari, cunoasterea omului, stiinta care abia daca este cultivata,
dar care este extrem de importanta pentru toata lumea.
Parerea mea despre carte este ca orice om, indiferent de profeie, ar trebui sa citeasca
aceasta carte. Nu numai ca te ajuta sa reflectezi asupra ta dar iti ofera si o cunoastere a
oamenilor cu care interactionezi zi de zi si poate nu sti numic de ei.
Nu pot spune ca datorite acestei carti vei ajunge sa cunosti un om, pentru ca nici
specialistii nu fac asta dupa ani de studii, dar iti ofera o pornire pe aceasta ramura a cunoasterii
omului.
Mie, personal, mi s-a parut o carte destul de complexa, greoaie daca nu ai unele
fundamente ale psihologiei, dar daca iti dai interesul asupra lecturii o poti intelege destul de
usor.
Pentru viitoarea mea cariera didactica am invatat ca trebuie sa cunosc fiecare copil in
parte si sa le acord atentia mea deoarece, el este unic si are nevoi si interese diferite. Voi invata
copilul sa nu faca afirmatii gresite inainte de a cunoaste cu adevarat semenul sau.
As recomanda cartea tuturor persoanelor ce sunt interesate de cunoasterea omului dar
si parintilor pentru a sti cum sa se comporte cu copilul pentru a nu exista probleme in viitor.
Daca o sa existe o editie viitoare a cartii as recomanda mai multe exemple pentru fiecare
situatie in parte.