• Reprezentări

Definiție
s Proces psihic cognitiv senzorial de semnalizare sub
forma unor imagini unitare, dar schematice a
însușirilor concrete și caracteristice ale obiectelor și
fenomenelor în absența acțiunii directe a acestora
asupra analizatorilor.
 Reprezentări-definiţie
s Capacitatea de a “re—construi” imaginea în lipsa
contactului direct cu obiectul, care permite
cunoașterea obiectului în absenţa lui, dar numai dacă
el a acţionat anterior asupra organelor de simţ, poartă
denumirea de reprezentare.
 Caracteristici:
s Se aseamană cu percepția, dar este superioară
percepției
s Este secundară în raport cu percepția
s Este o construcție și o reconstrucție mentală
s Sunt influențate de acțiuni practice

s Un rol important îl are funcția reglatoare a cuvântului:

s -cuvântul evoca reprezentarea deja formată
s -dirijează construirea unor imagini mai bogate sau mai schematice
s -asigură înlănțuirea și organizarea unor serii de imagini
s -instrument de organizare și trensformare a imaginilor
s -sunt integrate procesului de gândire și imaginației
 Concluzie
s Prin conținut reprezentările se aseamănă cu
percepțiile, prin mod de producere cu gândirea
s Dublă natură: una intuitiv-figurativă și una
operațional-intelectivă
s Reprezentarea este o percepție regândită
 Asemănări între percepţii și
reprezentări
s ambele cuprind însușiri intuitiv-figurative, adică
sunt imagini concrete ale unui obiect
s ambele sunt unitare, obiectul din reprezentare redă
obiectul anterior perceput, în ansamblul său
s atât percepţia cât și reprezentarea produc efecte
fiziologice (ex. cu lămâia)
s atât în percepţie cât și în reprezentare acţiunile
practice ale subiectului cu obiectele au un rol
important, favorizează formarea schemelor
perceptive (în reprezentare imaginea este unitară,
dar schematică)
 Asemănări între percepţii și
reprezentări
s ambele sunt însuţite de mișcare (ex.: mișcarea
globilor oculari atunci când sunt explorate
contururile obiectelor)
s imaginile din percepţie și cele din reprezentare au un
înţeles, o semnificaţie
 Asemănări între percepţii și
reprezentări
s limbajul are un rol important pentru ambele procese
psihice. În cazul percepţiei au rol integrator
(imagini lacunare + indicaţii verbale), iar pentru
reprezentare un rol reglator:
s Cu ajutorul cuvântului evocam reprezentări deja
formate
s Cu ajutorul cuvântului putem construi imagini mai
bogate sau putem schematiza respectivele imagini
s Cuvântul ajută la înlănţuirea unor serii de imagini
s Cu ajutorul cuvântului putem organiza și
transforma imagini
 Deosebiri între percepţii și
reprezentări
s Percepţia este o imagine primară (se formează
numai prin acţiunea directă a obiectului asupra
organelor senzoriale), în timp ce reprezentarea este o
imagine secundară (formată pe baza informaţiilor
perceptive, dar în absenţa obiectelor din câmpul
perceptiv)
s Percepţie este o imagine integrală, bogată în
conţinut, cât timp reprezentarea este o imagine
schematică
s Percepţia este contextuală, reprezentarea ruptă
de contextul spaţio-temporal
 Deosebiri între percepţii și
reprezentări
s Există conștiinţa prezenţei obiectului în percepţie,
iar în reprezentare conștiinţa absenţei obiectului
s Percepţia se limitează la aspecte aparente, de
suprafaţă, în timp ce reprezentarea trece dincolo de
aparenţe, devine o imagine panoramică (poate
pătrunde în interioritatea obiectului)
s Efectele generalizării intuitive sunt mai pronunţate
în reprezentare faţă de percepţie, deoarece în
producerea reprezentării sunt implicate operaţii
intelectuale; reprezentările generalizare sunt cunite
preconcepte (ex. desenaţi un scaun)
 Deosebiri între percepţii și
reprezentări
s În activităţile practice, imaginile din reprezentare au
o mai mare libertate faţă de schema perceptivă
formată anterior (ex. imaginea mentală a bradului de
Crăciun cu luminiţe)
s Percepţia se impune de la sine, este involuntară, și
devine voluntară atunci când ne propunel să
observăm ceva sistematic, cât timp imaginile din
reprezentare sunt voluntare
s Reprezentarea este, în concluzie, un intermediar
între percepţie și gândire, este o percepţie
regândită!

s Prin natura sa intuitiv-figurativă se apropie de

percepţie, iar prin conţinut (simbol generalizat, o
imagine tip, prototip), de gândire

s Reprezentarea pregătește generalizarea conceptuală!

Funcţiile reprezentării
a) funcţia de prezentare ( de readucere în minte)
b) Sprijin pentru construirea sensului cuvintelor
c) Sunt un suport intuitiv pentru desfășurarea
unui șir de raţionamente (de ex când rezolvăm
o problemă de geometrie)
d) Funcţia de concretizare a reprezentărilor
e) Pregătesc și controlează generalizările din
gândire (gândirea nu mai operează cu imgini ci
concepte, dar când avem dificultăţi apelăm la
imagini concrete)
f) Funcţia cathartică (diminuarea tensiunii
interne prin evocatea imaginii mării)