• Def. 1. : Percepția este un proces psihic senzorial cu ajutorul căruia recunoaștem
un obiect sau fenomen . Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre propriul nostru "eu". Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice, unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în individualitatea lor specifică. • Def. 2. : Perceptiile sunt procese senzoriale complexe si totodata imagini primare ce contin totalitatea informatiilor despre insusirile obiectelor si fenomenelor in conditiile actiuni directe a acestora asupra analizatorilor. CARACTERISTICI
1. Este primara si obiectuala.
2. Bogata in continut → contine atat insusiri esentiale cat si insusiri de detaliu ale obiectelor. 3. Intensitatea perceptiei → proportionala cu intensitatea stimulului. 4. Durata → corespunzatoare duratei actiunii stimulului. 5. Valoarea informationala specifica → informatii despre campul perceptiv si detalii despre obiect. LEGILE PERCEPTIEI 1. Legea integralitatii → exprima faptul ca insusirile obiectului sunt semnalate, nu separat, ci in interrelatii complexe alcatuind o imagine unitara, cuprinzand atat insusirile principale cat si pe cele secundare. 2. Legea stucturalitatii → explica faptul ca in structura imaginii unitare insusirile care comunica cea mai mare cantitate de informatii, ocupa primul plan si sunt primele explorate. 3. Legea selectivitatii → exprima caracteristica omului de a fii o fiinta activa si de a realiza raporturi diferentiate si variate cu lumea. Este influentata de: • Interesul pentru un lucru sau o persoana atunci cand trebuie descoperit in multime; • Conturarea speciala; • Asigurarea contrastului chromatic; • Producerea miscarii (acelui obiect); • Actualizarea prealabila a schemei perceptive corespunzatoare; • Indicarea verbala a unor insusiri. 4. Legea constantei perceptive → daca se produc modificari ale conditiilor de percepere, imaginile raman relative aceleasi. Exista 3 tipuri: • De marime → permite ca, daca obiectele se despart 25-30 m, ele isi pastreaza dimensiunile. • De forma → intra in functiune cand obiectul isi modifica pozitia fata de cel ce percepe si atunci imaginea se modifica. • De culoare → in conditiile scaderii luminii, face sa treaca de la functionarea receptorilor pentru vedere diurna la vedere nocturna. 5. Legea semnificatiei → lucrul foarte important este bine perceput, chiar daca este slab ca intensitate. 6. Legea proiectivitatii → actioneaza in desfasurarea perceptiilor in contrast total cu ceea ce se intampla in optica. CLASIFICARE 1. După analizator: • percepții gustative; • percepții auditive; • percepții vizuale; • percepții tactile.
2. După forma existenței materiei:
• percepția timpului: a. obiectivă (secunde, minute,ore etc.); b. subiectivă (depinde de vîrsta, dispoziție etc.); • percepția spațiului: a. corectă; b. egocentrică.