Elev nr.

A.
1. Acum câteva luni când s-a mutat la noul sãu apartament, lângã garã, programul
de somn a lui Radu a fost mult afectat din cauza zgomotului; acum însã Radu
doarme liniştit, fãrã a mai auzi zgomotul trenurilor. Aceasta este efectul:
a) legii sinesteziei;
a) legii contrastului sensorial;
b) legii adaptãrii;
c) legii sensibilizãrii.
2. Senzaţia este procesul psihic care redã însuşirile obiectelor:
a) în totalitate;
b) separate;
c) panoramic;
d) în imagini unitare.
3. În timp ce pentru Ana mirosul de portocalã are un efect plãcut şi energizant,
pentru Victoria acesta provoacã dezgust, întrucât îl asociazã cu episoadele de
boalã din copilãria ei. Acest exemplu ilustreazã faptul cã tonalitatea afectivã a
unei senzaţii:
a) depinde de caracterul plãcut sau neplãcut al stimulului;
a) depinde exclusiv de natura stimulãrii;
b) depinde de personalitate;
c) depinde de experienţa anterioarã a subiectului.
8. Calea de conducere a influxului nervos este veriga internã a analizatorului
alcãtuitã din fibre nervoase sensitive şi mai mulţi centri subcorticali. Rolul ei
este acela de :
a) transformare a impulsului nervos în fapt psihic;
b) a asigura autoreglarea analizatorului;
c) a realiza o analizã primarã a influxului nervos şi un prim filtraj senzorial;
d) a trece stimularea exterioarã într-un cod neurofiziologic.
9. Calitatea unei senzaţii depinde de:
a) calitatea interacţiunii cu stimulul;
b) însuşirile concrete ale obiectelor şi fenomenelor;
c) intensitatea stimului şi starea subiectului;
d) natura stimulului şi caracteristicile structural-funcţionale ale analizatorului.
10. Este cunoscut faptul cã persoanele lipsite de vãz dezvoltã mai mult
sensibilitatea tactilã şi olfactivã. Acest fapt se explicã prin:
a) legea sinesteziei;
b) legea compensaţiei;
c) legea adaptãrii senzoriale;
d) legea semnificaţiei.
11. Senzaţiile sunt procese psihice cognitive, ceea ce înseamnã cã:
a) cunoaşterea prin senzaţii are un caracter limitat;
 b) senzaţiile se raporteazã la anumite însuşiri ale obiectului şi nu la toate
însuşirile;
c) sunt instrumente prin care se cunoaşte realitatea;
d) existenţa unei senzaţii este posibilã doar în condiţiile integritãţii
analizatorului.
12. Senzaţiile sunt procese senzoriale, ceea ce înseamnã cã:
a) fiecare senzaţie reflectă o singurã însuşire a unui obiect;
b) imaginea specificã a senzaţiei este una proximalã şi imediatã;
c) reflectã doar însuşirile concrete, direct accesibile organelor de simţ;
d) sunt procese psihice elementare.
13. Procesul psihic senzorial prin care se semnalizeazã, separate, însuşirile
concrete ale obiectelor şi fenomenelor poartã numele de:
a) senzaţie;
b) percepţie;
c) reprezentare;
d) gândire.
14. Orice proces psihic de producere a unei senzaţii implicã prezenţa:
a) discriminãrii;
b) analizatorului;
c) identificãrii;
d) interpretãrii.
15. Senzaţiile sunt imagini primare deoarece:
a) reflectã o singurã însuşire a unui obiect;
b) sunt primele imagini care apar în relaţie cu obiectul;
c) apar şi se menţin doar în relaţia faţã în faţã cu obiectul;
d) semnalizeazã însuşirile concrete ale obiectelor.
16. Informaţiile pe care le primim prin senzaţii sunt cele legate de:
a) însuşiri izolate legate de gust, miros, culoare, duritate, temperaturã;
b) totalitatea însuşirilor unui obiect sau fenomen;
c) însuşiri concrete şi caracteristice redate schematic;
d) utilitatea obiectelor din jur.
B.
1. Ana observã cu uşurinţã şi rapid atunci când colegii ei fac mici modificãri în
aspectul fizic. Acest lucru indicã:
a. atenţie externã; c) spirit de observaţie;
b) percepţia detaliilor; d) discriminare.

2. Percepţia este o imagine primarã deoarece:

a) semnalizeazã însuiri concrete, intuitive;
b) apare numai în relaţa directã cu obiectul, aici şi acum;
c) interacţioneazã direct cu obiectul;
d) asigurã o mai bunã adaptare a omului la realitate.
3. Caracteristica de a fi bogatã în conţinut se aplicã urmãtoarelor imagini:
a) imaginea senzorialã;
b) imaginea din reprezentare;
c) imaginea perceptivã;
d) imaginea reproductivã.
4. Proprietatea imaginii perceptive de a fi bogatã în conţinut se reflectã în faptul
cã:
a) la realizarea percepţiei pot contribui mai mulţi analizatori, percepţiile fiind
plurimodale;
b) are loc un proces de selecţie în urma cãruia anumiţi stimuli sunt prelucraţi
mai complex, alţii mai vag;
c) oferã simultan date despre toate însuşirile concrete ale unui obiect,
conţinând un volum mai mare de informaţii;
d) prin percepţie, sistemul cognitiv interpreteazã un obiect al cunoaşterii ca pe
un întreg.
5. Spiritul de observaţie reprezintã:
a) o metodã de investigare;
b) o atitudine;
c) o activitate psihicã;
d) o aptitudine.

6. Afirmaţia: intensitatea procesului senzorial este direct proporţionalã intensitãţii

stimulului, se aplicã în cazul: a) senzaţiei;
b) percepţiei;
c) senzaţiei şi percepţiei;
d) senzaţiei şi reprezentãrii.

7. Percepţia este un proces cognitiv senzorial care reflectã:

a) însuşirile obiectului date separat;
b) obiectul în mod unitar şi integral;
c) însuşirile intuitive şi caracteristice pentru obiect;
d) însuşirile obiectului legate de formã, mãrime şi culoare.
9. Întrucât este pasionatã de literaturã şi studiazã intens acest domeniu, Maria
gãseşte cu uşurinţã expresiile poetice într-un text şi poate decodifica mesaje
nebãnuite de cãtre ceilalţi. Acest fapt este rezultatul: a) gradului de culturã
generalã;
b) intereselor stabile pentru o categorie de stimuli;
c) mecanismelor verbale implicate în percepţie;
d) pregãtirii anticipate pentru explorarea textului.
10. Deşi literele din interiorul cuvintelor sunt amestecate în textul dat, Ioana
reuşeşte sã citeascã cu succes paragraful propus. Acest fapt se explicã prin: a)
legea selectivitãţii;
b) legea semnificaţiei;
 c) legea integralitãţii;
d) legea structuralitãţii.
11. Observaţia este:
a) o activitate specificã gândirii;
b) o activitate specificã percepţiei;
c) o aptitudine specificã;
d) o însuşire psihicã.
12. Pentru Ioana muzica şi sunetele sunt foarte importante. În ora de matematicã,
când toţi elevi sunt concentraţi în rezolvarea unei probleme, ea poate sesiza cu
uşurinţã ciripitul slab al pãsãrilor din copac. Aceasta se explicã prin:
a) legea selectivitãţii;
b) legea semnificaţiei;
c) legea proiectivitãţii;
d) legea structuralitãţii.
13. Detecţia constã în sesizarea şi conştientizarea prezenţei stimulului atingând
pragul de:
a) minimum vizibile;
b) minimum cognoscibile;
c) minimum separabile;
d) identificare categorialã.
14. Perceperea unuia şi aceluiaşi obiect de cãtre subiecţi diferiţi va conduce la:
a) formarea aceleiaşi imagini perceptive la toţi subiecţii;
b) formarea unei imagini diferite pentru fiecare subiect;
c) formarea la toţi a unei imagini adecvate a realitãţii, dar conţinând aspect
specific pentru fiecare;
d) formarea unei percepţii bogate şi corecte.
C.
1. Procesul cognitiv senzorial care operează cu imagini secundare
este:
a) senzaţia; c) reprezentarea;
b) percepţia; d) gândirea.

2. Imaginea din reprezentare este sãracã în conţinut deoarece:

a) se formeazã în absenţa obiectului;
b) redã însuşiri concrete şi caracteristice ale obiectelor;
c) se realizeazã fãcând abstracţie de celelalte elemente aflate într-un context
spaţiotemporal;
d) semnalizeazã însuşirile în forma unor imagini unitare, dar schematice.
4. O asemãnare între reprezentare şi percepţie constã în faptul cã:
a) ambele sunt imagini primare;
b) ambele sunt imagini concrete, intuitive;
c) ambele se desfãşoarã în prezenţa acţiunii directe a analizatorilor;
d) ambele sunt imagini schematice.
5. O ilustraţie din cartea de istorie evocã pentru elevi rãscoala ţãrãneascã de la
1907. Aceasta este:
a) o reprezentare generalã;
b) o imagine anticipativã;
c) o reprezentare vizualã;
d) o imagine schematicã.
8. Evocarea imaginii tatãlui în mintea fiului sãu, atunci când acesta se aflã la sute
de kilometrii distanţã este:
a) o reprezentare vizualã;
b) o reprezentare individualã;
c) o reprezentare generalã;
d) o reprezentare anticipativã.
11. Faptul cã reprezentãrile sunt imagini secundare înseamnã cã:
a) reflectã doar o parte a însuşirilor concrete ale unui obiect;
b) ele apar şi se menţin în absenţa acţiunii directe asupra analizatorului;
c) apar şi se menţin atâta timp cât existã acţiunea directã a stimulului;
d) reconstituie în plan mental şi apoi redã simultan toate informaţiile despre
obiect.
12. Reprezentãrile se apropie de gândire:
a) din punctul de vedere al conţinutului;
b) din punctul de vedere al procesului de elaborare;
c) deoarece oferã o cunoaştere limitatã a informaţiilor cu caracter concret;
d) reflectã însuşirile concrete ale obiectelor în mod selectiv.
13. Reprezentarea constituie:
a) o imagine schematicã; c. o imagine primarã;
b. o imagine intermediarã; d. o imagine contextualã.
17. Elementul esenţial care deosebeşte reprezentarea de celelalte procese
senzoriale constă ȋn faptul cã:
a) imaginea este desprinsã de contextual spaţio-temporal;
b) simbolizeazã însuşiri concret- intuitive;
c) semnalizeazã însuşirile în forma unor imagini unitare;
d) este sãracã în conţinut.
18. Reprezentarea este :
a) un proces cognitiv de semnalizare în forma unor imagini simple;
b) un proces senzorial complex în forma imaginilor primare;
c) un proces senzorial de semnalizare în forma imaginilor unitare, dar
schematice;
d) un proces cognitiv de întipãrire, stocare şi reactualizare.
19. Rolul reprezentãrilor în gândire constã în faptul că acestea:
a) pregãtesc şi uşureazã generalizãrile;
b) sunt un sprijin necesar în controlul emoţiilor;
c) contribuie la reglarea mişcãrilor şi acţiunilor omului;
d) pot fi componente importante ale imaginilor reproductive.