Gândirea

 Definiția 1:
Gândirea este procesul cognitiv superior care se desfășoară în plan mintal, intern,
subiectiv,uzând de judecăți, raționamente, operații cognitive, cu ajutorul cărora se
realizează o procesare profundă a realității.
 Proces psihic, cognitiv, logic;
 Surprinde ceea ce este constant, comun, general, esențial, ceea ce este
invizibil și ceea ce nu este accesibil direct simțurilor;
 Gândirea investighează, pe axa timpului, trecutul, experiența,
cunoștințele stocate în memorie, le prelucrează și le combină în raport
cu cerințele prezentului și explorează viitorul pentru a emite predicții și
previziuni;
 Gândirea este o organizare și o manipulare a reprezentărilor interne
sau a informațiilor și cunoștințelor stocate în memorie, în vederea
înțelegerii unei situații și a creării de noi informații.

● Caracterul gândirii (4):

1. PROCESUAL- se realizează pe verticala cunoașterii și pe axa timpului;

- pe verticala cunoașterii se desfășoară ascendent și descendent.
a) PROCESARE ASCENDENTĂ:
➔ este dirijată de observație și experiență;
➔ este un demers inductiv (de la particular la general);
➔ este modul natural de evoluție a gândirii;
➔ se bazează pe informațiile obținute prin senzații, percepții,
reprezentări.
 b) PROCESAREA DESCENDENTĂ:
➔ este dirijată de legi, reguli;
➔ este un demers deductiv (legi->atribute ale fenomenelor sau categoriilor de
obiecte);
➔ se realizează prin învățare și instrucție școlară;
➔ are caracter imperativ.

2. MIJLOCIT
➔ procesarea în gândire este mijlocită și mediată;
➔ este mijlocită prin experiența perceptivă, prin imaginile din reprezentări;
aceste date fiind stocate în memorie și vehiculate cu ajutorul limbajului;
➔ în procesarea ascendentă mijlocul este limbajul natural;
➔ în procesarea descendentă cunoștințele științifice, riguroase, definițiile și
legile reprezintă mijlocul.

3. ABSTRACT-FORMAL:
➔ Gândirea se desfășoară în plan mintal, intern, subiectiv;
➔ Gândirea extrage și utilizează însușiri esențiale tot mai sărace în conținut,
dar cu un grad ridicat de generalizare;
➔ Selectivitatea gândirii funcționează în baza operației de abstractizare, ceea
ce permite surprinderea unor însușiri esențiale, ce pot fi generalizate la o
categorie de obiecte, fenomene, situații;
➔ J. Piaget: ultima etapă de dezvoltare a inteligenței este stadiul inteligenței
formale, etapă în care persoana se ghidează după reguli stricte, după norme
ale logicii și utilizează judecăți ipotetico-deductive; omul are o gândire
probabilistă și ia decizii în urma evaluării alternativelor;
➔ Toate operațiile se desfășoară în plan ascuns, invizibil și inaccesibil;
➔ Procesarea cognitivă este profundă, are grad înalt de autonomie și de
libertate.
4. CARACTER FINALIST:
➔ Demersurile personale au o finalitate și un scop: elaborarea unui model
mintal, a unor explicații și a unor răspunsuri la implicațiile și consecințele
situațiilor problematice;
➔ Gândirea ajută la descoperirea soluțiilor potrivite la problemele cotidiene.

● Operațiile gândirii (3p):

1. ANALIZA ȘI SINTEZA:

 Pot fi de tip logic sau se pot desfășura în plan perceptiv;

 Dacă se desfășoară în plan perceptiv - plan concret, intuitiv
(senzorial);
 Dacă se desfășoară în plan rațional (logic) – se ghidează după model,
se elaborează un model mintal al obiectului;
 Sunt mediate prin cuvânt;

a) Analiza:
 Însușirile esențiale ale unui obiect/clasă de obiecte sunt separate,
ordonate în minte după criterii, după un model și sunt sintetizate în
funcție de cerințele activității conform unei scheme de lucru;
 Constă în descompunerea, în plan mintal, a unui obiect în părțile sale
componente și evidențierea rolului acestora în structura obiectului
respectiv;
b) Sinteza:
 Este recompunerea mintală a obiectului, refacerea lui din însușirile
esențiale;
c) Comparația:
 Evidențierea asemănărilor și deosebirilor esențiale dintre două sau mai
multe obiecte, persoane, fenomene;
 Se poate desfășura în plan perceptiv sau rațional.

2. ABSTRACTIZAREA ȘI GENERALIZAREA:
 Caracter formal, se desfășoară doar în plan mintal;
 Sunt tipice procesării ascendente;
 Rezultatele sunt cuprinse în legi ce pun în evidență relațiile
cauzale.

a) Abstractizarea:
➔ Este operația de extragere a însușirilor esențiale, a invarianților
cognitivi, a însușirilor comune pentru o clasă de obiecte;
➔ Extrage esențialul și renunță la tot ceea ce e nerelevant.

b) Generalizarea:
➔ Este operația de extindere a însușirilor abstractizate la o clasă de
obiecte și fenomene.

3. INDUCȚIA ȘI DEDUCȚIA
 descriu evoluția gândirii pe verticala cunoașterii.
a) Inducția:
➔ Organizează datele observației sau experienței și le clasează sub formă
de concepte;
➔ Este suport logic pentru procesarea ascendentă;
 ➔ Are caracter intuitiv și facilitează extragerea de concluzii generale.

b) Deducția:
➔ Este un demers descendent, pornește de la general și ajunge la
particular, debutând prin ipoteze.

c) Silogismul:
➔ Este expresia logică a raționamentului deductiv în care, pornind de la
două premise, se extrage o concluzie.

● Gândirea ca sistem de noțiuni:

Categorii și prototipuri:
➔ Gândirea ordonează, clasifică și categorizează informația;
➔ Categoriile de bază sunt reprezentate printr-un singur cuvânt:
PROTOTIP.
➔ Prototipul exprimă trăsăturile evidente ale unei categorii.

Tipuri de concepte:
1. EMPIRICE:
➔ Integrează trăsăturile concrete, particulare, însușirile locale
restrictive, dependențele accidentale și neesențiale
➔ sunt intuitive
➔ sunt instabile
➔ se restructurează în timp
➔ sunt probabiliste
 ➔ sunt specifice limbajului cotidian.

2. ȘTIINȚIFICE:
➔ Se dobândesc prin învățare;
➔ Integrează însușirile esențiale, valabile universal pentru o categorie de
obiecte sau fenomene;
➔ Constituie o bază pentru cunoașterea științifică;
➔ Uzează de limbaje de specialitate specific diferitelor domenii ale
cunoașterii;
➔ Nu exercită un atașament afectiv.

● Gândirea ca proces și rezolvare de probleme:

Înțelegerea și rezolvarea de probleme:
- Procese inseparabile ale gândirii;
- Nu se desfășoară una în afara celeilalte.
 Înțelegem rezolvând situații problematice cu care ne confruntăm și rezolvăm
aceste situații pornind de la un anumit nivel de înțelegere;
 În procesarea ascendentă înțelegerea este rezultatul unui demers mai
îndelungat de acumulare de informații care sunt reunite în grupări succesive.
Înțelegerea este o consecință;
 În procesarea descendentă înțelegerea este rezultatul impunerii unor modele
explicative ale realității prin învățare, instruire, educație. Se manifestă prin
expansiune. Înțelegerea este o premisă;
 Înțelegerea ne conduce la o explicație, iar explicația ne permite elaborarea
unui model funcțional al realității reflectate;
 La baza mecanismului înțelegerii se află sistemele asociative.
 Mecanismele înțelegerii:
1. Analogia:
  putem înțelege ceva nefamiliar în termenii altui lucru deja înțeles.
2. Cuplajul informațional:
● Se realizează ca proces de tranzacție, de negociere între subiect și
obiect;
● Fiecare parte a acestui proces se comportă activ și în funcție de
cantitatea de informație pe care o aduc, putem vorbi de următoarele
tipuri:
o Complet
o Incomplet
o Absent
3. Sisteme asociative:
 Se află la baza mecanismului înțelegerii;
 Pun în relație cunoștințele, experiențele stocate în memorie cu
situațiile prezente și avansează explicații;
 Uzează de operații de: comparație, clasificare, categorizare.
 Formele de bază ale asocierii:
o După asemănare
o După contrast
o După coexistența spațială, succesiunea temporală.
 Problema este un obstacol cognitiv, o breșă în cunoaștere, o situație față de
care repertoriul de răspunsuri ale subiectului nu este suficient pentru a o
înțelege.
 Legea efectului: o acțiune urmată de succes se consolidează, iar dacă este
urmată de eșec, va fi eliminată din comportament.

● Strategii rezolutive:
1. STRATEGII ALGORITMICE:
 ➔ O convergență deplină între problemă, mijloace de rezolvare și
soluție;
➔ Problema e bine definită, bine structurată;
➔ Cerințele sunt clar formulate;
➔ Aplicate corect, duc la un rezultat unic;
➔ Un mod de gândire, stil de abordare reproductiv.

2. STRATEGII EURISTICE:
➔ Exprimă o divergență, un conflict între problemă, mijloace și soluție;
➔ Problema este slab definită, slab structurată;
➔ Are un caracter ipotetic, probabilist, după formula ,,ce-ar fi dacă...”
➔ Formulele de lucru nu ne duc la un rezultat unic;
➔ Mod de rezolvare a problemelor foarte complexe, prin explorare,
descoperire, productiv, creativ.

● Etapele procesului rezolutiv:

1. PUNEREA PROBLEMEI:
➔ Elaborarea unei reprezentări mintale, interne, a problemei, presupune:
● Baza definirii datelor problemei
● Cunoștințe proprii
● Mijloace adecvate de lucru
● Avansarea unor ipoteze
2. REZOLVAREA PROBLEMEI:
● Strategii de tip algoritmice, euristice sau combinate
● Rezultatul este supus verificării
● Proces încheiat- soluție corectă, reluat- rezolvare incorectă.
● Factori care influențează procesul de rezolvare a
problemelor:
o Presiunea timpului
o Noutatea problemei
o Dificultatea problemei
o Modul de formulare a problemei
○ Ambianța
○ Tensiunea emoțională prea puternică
○ Oboseala intelectuală.