SUBIECTUL II- 4

4. LIMBAJUL INTERN este mai concis și rapid decât cel extern. Oamenii se folosesc de acest
tip de limbaj pentru a-si sprijini activitatea mintală și a comunica. El precedă limbajul scris sau
oral, fiind indispensabil în procesul de formare a unor mesaje coerente. Începem prin a formula
intern un mesaj pe care apoi îl transmitem și celorlalți. Dar limbajul intern este valoros și doar
pentru noi înșine, pentru a ne organiza gândurile și a ne planifica acțiunile.

4. MONOLOGUL este mai dificil de susținut decât dialogul încât presupune mai multă atenție
în elaborarea și emiterea mesajului, astfel încât el să fie corect receptat de audiență. În cazul
monologului, emițătorul nu poate să își adapteze, pe parcus, discursul în funcție de ceea ce
interlocutorul a înțeles sau în funcție de ceea ce el intentioneaza să audă, pentru simplul motiv că
nu are aceste date. Astfel, el are nevoie de calități superioare de oratorie, de capacitatea de a
exprima clar și eficient idei și imagini. (profesor, avocat)

4. UTILITATEA IMAGINAȚIEI CREATOARE, cea mai complexă și activă formă a

imaginației, constă în facilitarea apariției noului. Prin intermediul ei, omul reușește să evolueze și
să determine evoluția societății în ansamblu. Imaginația creatoare aduce rezultate noi prin
intermediul căilor noi de acțiune pe care le prefigurează. Gândirea este direcționată în prealabil
de imaginație, în etapele care necesită inovație, inedit, originalitate.

4. FUNCȚIA DE COMUNICARE A LIMBAJULUI este baza pe care se creează relațiile

sociale și modalitatea prin care oamenii interacționează unii cu ceilalți, creează grupuri și
conviețuiesc în cadrul unei societăți. Comunicarea (realizată prin limbaj verbal, nonverbal și
paraverbal) asigură trasmiterea de mesaje cu conținut informațional de la un individ la altul, fără
de care nu ar fi posibila formarea relațiilor sociale.

4. ÎNȚELEGEREA este funcția esențială a gândirii, putându-se spune chiar că a gândi este
sinonim cu a înțelege, întrucât nu putem procesa concepte și noțiuni fără să ne aflăm în posesia
semnificației acestora. Toate celelalte funcții ale gândirii sunt dependente de aceasta, iar
rezultatele lor se concretizează tot în înțelegere. De exemplu, rezolvarea de probleme este
declanșată de lipsa înțelegerii unei situații problematice, este un proces ce se desfășoară prin
cuplajul informațional al ceea ce deja înțelegem, dar și consecința acestuia este tot înțelegerea.
4. LIMBAJUL INTERN este foarte important întrucât sprijină activitatea mintală a unei
persoane, fiind mult mai rapid și concis decât limbajul extern. Acest tip de limbaj este
instrumentul cel mai utilizat în comunicarea cu sinele. Comunicarea cu noi înșine ne ajută să ne
structurăm și organizăm gândurile, să ne planificăm acțiunile și precedă limbajul oral sau scris.

4. ÎNȚELEGEREA unei probleme este o condiție necesară pentru rezolvarea acesteia,

înțelegerea fiind chiar funcția gândirii care contribuie la procesul de rezolvare a problemelor.
Gândirea nu are capacitatea de a merge mai departe în rezolvarea unei probleme fără ca prima
oară să fie îndeplinită această fază a înțelegerii problemei. Înțelegerea presupune crearea de
legături între informațiile deja acumulate în scopul descoperirii modului de funcționare a noii
situații.

4. MEMORAREA LOGICĂ este cea mai utilă formă de memorare. Aceasta se bazează pe
înțelegerea materialului de memorat și din acest motiv este de obicei de lungă durată. Efortul
investit în memorare, în această situație, este unul productiv datorită unei mai lungi stocări a
informațiilor, dar și pentru că acele informații pot fi folosite într-un mod mai complex decât în
cazul memorării mecanice. Pe lângă a fi reproduse, ele vor putea fi și utilizate în desfășurarea
proceselor de gândire și imaginație.

4. Se poate spune că MEMORIA ARE UN CARACTER SELECTIV întrucât o persoană nu

reține toate informațiile cu care intră în contact. Apoi, unele informații care se păstrează pentru o
anumită perioadă de timp în memorie nu mai sunt reactualizate. Doar o parte din informații ajung
să se păstreze în memorie, acelea care corespund intereselor și motivațiilor unei anumite
persoane.

4. ÎNȚELEGEREA ȘI REZOLVAREA DE PROBLEME sunt două procese interconectate

ale gândirii, ele apărând împreună. Avem nevoie de înțelegere pentru a rezolva problemele, dar
și ajungem la un grad mai mare de înțelegere rezolvându-le. Rolul înțelegerii în rezolvarea de
probleme constă în procesarea și prelucrarea informațiilor deja existente pentru a se ajunge la
formularea unei explicații privind situația problematică, care la rândul ei duce la depășirea
situației problematice.

4. UITAREA este utilă întrucât ne permite păstrarea selectivă a informațiilor în memorie. Uităm
detaliile și informațiile neesențiale pentru a putea să ne amintim lucrurile care sunt importante
pentru noi. Dacă nu am uita ceea ce este nesemnificativ, atunci am fi supraîncărcați cu idei și
imagini, lucru care ar perturba atât procesul de amintire cât și pe acela de memorare.