Statutul moral si psihologic - Alexandru Lapusneanul

Din punctul de vedere al statutului psihologic, Alexandru Lapusneanul este un personaj disimulat,
regizand invitatia la ospatul de împăcare, de fapt o cursă, de la alegerea locului si a momentului, la
integrarea frazelor biblice in discurs si pana la detaliile propriei vestimentatii.

Are o inteligență diabolică, reusind sa manipuleze boierii, cu scopul de a-si pune in aplicare
planurile.

Este caracterizat de o cruzime ce se inscrie in sfera patologicului, trasatura dezvaluita de uciderea

celor patruzeci si sapte de boieri.

Dialogul dintre Motoc si Lapusneanul este deosebit de importanta in conturarea caracterului

personajului principal , acesta dă dovadă de o bună cunoaştere a naturii umane, deoarece nu se lasă
înşelat de vorbele amăgitoare ale bătrânului boier pe care şi-l apropie doar pentru a-l folosi ulterior
pe post de iscoadă, intentie ce dovedeste viclenia personajului.

Este accentuata latura pur umană a personajului, care în tendința de a-şi depăşi condiția, de a intra
cu orice preț în istorie, încearcă să-şi mențină puterea prin orice mijloace, chiar dacă unele sunt de o
cruzime ieşită din comun.

Alexandru Lapusneanul dovedeste un comportament imprevizibil, impulsivitatea si calmul

succesându-se fără nici un gest care să anunțe schimbarea dispoziției sufleteşti.

Din punctul de vedere al statutului moral, personajul dă dovadă de voință şi tenacitate în vederea
ocupării tronului, încă de la sosirea sa în Moldova, hotărât fiind sa-si îndeplineasca dorința, in ciuda
tuturor boierilor " mai degraba-si intoarce Dunarea cursul indarapt si voi merge ori cu voia, ori fara
voia voastra"

Eugen Lovinescu il numeste "tiran si furios, crunt si lesne vărsător de sânge", iar George Călinescu
il consideră "dammat, osândit de providentă să verse sânge, un monstru moral dotat cu o melancolie
sangvinară", ceea ce ar putea însemna că voievodul nu face decât să-şi confirme destinul, vinovata
fiind soarta care l-a condamnat să trăiască o existență marcată de sânge, de tristețe şi de ură față de
semenii săi.