rezultatul miscarii sarcinilor electrice si se produce independent de mediul in care se misca acestea. In particular, sarcinile electrice aflate in miscare in vid produc, de asemenea, camp magnetic. Electromagnetismul, unul dintre cele mai importante fenomene din stiinta naturii, a fost descoperit de omul de stiinta danez, Hans Christian Oersted (1777-1851) care a legat extremitatile unei baterii cu un conductor, vrand sa demonstreze ca acesta se va incalzi cand este parcursa de curent electric. In momentul in care a conectat cele doua borne ale sursei s-a petrecut un fenomen ciudat: acul busolei din apropiere a deviat si nu a mai revenit la pozitia initiala. Oersted si-a dat seama ca curentul din conductor a generat un camp magnetic care a actionat asupra acului busolei. Dezvoltarea electricitatii a fost posibila datorita descoperirii de catre Michael Faraday a aparitiei curentului electric intr-un circuit inchis cu ajutorul campului magnetic, fenomen denumit inductie electromagnetica. Acest fenomen apare datorita variatiei unei marimi fizice care descrie campul magnetic ce strabate suprafata delimitate de conturul unui circuit electric, numita flux magnetic prin aceasta suprafata. Un magnet atrage pilitura de fier, de nichel si de cobalt sau a altor substante care au in componenta aceste metale. Aceste trei metale, numite "feromagnetice", sunt singurele care au aceasta proprietate. Mai mult, daca punem o bucata de metal ferromagnetic in contact cu un magnet, ea va capata proprietatis magnetice. Magnetizarea se transmite deci la distanta si prin contact direct. Zona care inconjoara un magnet in care se manifesta fortele magnetice se numeste "camp magnetic". Daca curentul electric creeaza un camp magnetic, la randul lui campul magnetic poate produce un curent electric, numit "curent indus". Acesta constituie principiul inductiei electromagnetice, pe care Michael Faraday l-a ilustrat printr-un experiment simplu. Anumite generatoare de current functioneaza pe acest principiu. Ele sunt alcatuite dintr-un magnet care are o miscare oscilatorie in raport cu o bobina: astfel se produce un current care isi schimba sensul. Aceste generatoare de current alternative se numesc alternatoare. Exista alternatoare de toate marimile, de la cele mici, dinam, folosite la alimentarea farurilor unei biciclete si pana la uriasele grupuri turbo- alternatoare folosite in centralele electrice. Motorul electric
Cand un fir electric drept, strabatut de un current, este
plasat intr-un camp magnetic, asupra lui actioneaza o forta numita ”forta electromagnetica”. Aceasta forta impinge firul intr-o anumita directie, care depinde de orientarea campului magnetic si de sensul curentului. Are loc atunci transformarea energiei electrice in energie mecanica. Motorul electromagnetic foloseste aceasta forta electromagnetica. Intr-un astfel de motor, firul electric drept este inlocuit cu o bobina strabatuta de un curent electric si asezat intr-un magnet. Forta electromagnetica produsa, invarte o roata care formeaza la randul ei, un lucru mecanic. Este ceea ce permite rotirea acelor de ceas, varful unei masini de gaurit sau palete unui ventilator. Macaraua pentru deseuri Forta si capacitatea electromagnetilor de a fi activati si dezactivati sunt caracteristici ideale pentru separarea fragmentelor grele de metal din deseuri. Adeseori se utilizeaza un electromagnet puternic, agatat de bratul unei macarale. El este alcatuit dintr-o bobina mare de sarma, cu carcasa din otel. O placa din material magnetic situate sub bobina, dirijeaza liniile de camp spre partea inferioara a electromagnetului. Acesta este atat de puternic incat ridica un autoturism. Cand bratul macaralei cu deseuri ajunge deasupra locului desemnat, macaragiul intrerupe curentul electric din circuitul bobinei si deseurile cad. Propulsia electromagnetica. Electromagnetii sunt asemanatori cu magnetii obisnuiti, pentru ca atrag sau resping obiectele metalice, dar aceasta miscare este temporara. Diferenta intre un tren maglev (levitatie magnetica) si un tren obisnuit este aceea ca trenurile maglev nu au locomotiva (cel putin nu genul de locomotiva care sa traga vagoanele dupa ea pe calea ferata). In loc sa foloseasca combustibili fosili (petrol, carbune, etc), campul magnetic creat de bobinele de pe peretii+ verticali ai pistei este folosit pentru a propulsa trenul. Bobinele magnetizate din partea de jos a pistei, resping magnetii care se afla sub tren, permitandu-i acestuia sa leviteze intre 1 si 10 cm deasupra pistei. Odata ce trenul este in levitatie, se alimenteaza spirele din interiorul peretilor verticali, pentru a crea un sistem unic de campuri magnetice care trag si imping trenul. Curentul electric furnizat bobinelor alterneaza constant pentru a schimba polaritatea spirelor magnetizate. Aceasta schimbare de polaritate determina campul magnetic aflat in fata trenului sa traga vehiculul inainte, in timp ce campul magnetic din spate adauga o forta suplimentara in aceeasi directie.
Trenurile maglev plutesc pe o perna de aer,
eliminand forta de frecare. Aceasta lipsa de frictiune si designul aerodinamic al trenului, permit acestuia sa atinga viteze de transportare la sol fara precedent, de 500 km/h.