Efectele curentului electric

1. Efectul termic (efect Joule)

Efectul termic consta in incalzirea conductoarelor strabatute de

curentul electric. Pe baza acestui efect functioneaza numeroase aparate
electrocasnice.
Unele aparate functioneaza atat pe baza efectului termic cat si pe baza
efectului magnetic.

Care este cauza unui astfel de efect?

James Joule

Toate efectele curentului electric constau in

transformarea energiei electrice intr-o alta
forma de energie, in cazul efectului Joule
energia electrica transformandu-se in energia
termica. De aceea este simplu de inteles de ce
vom cauta cauza acestui efect studiind modul
in care se consuma energia campului electric
atunci cand este realizata o miscare ordonata
de sarcina electrica intr-un mediu conductor.

Asa cum cunoasteti, miscarea ordonata a purtatorii de sarcina intr-un

conductor este caracterizata printr-o viteza medie (viteza de drift), ce se
mentine constanta in cazul unui curent electric continuu. Stabilirea, practic
instantanee, a curentului electric la inchiderea unui circuit este datorata
campului electric, a carui viteza de propagare este de ordinul vitezei luminii,
mult mai mare decat viteza miscarii de drift a purtatorilor liberi din conductor.
Pentru intretinerea miscarii ordonate a acestora, se consuma energie. Lucrul
lucrul mecanic efectuat de fortele campului la deplasarea unei sarcini Q intre
doua puncte A si B, cu potentiale VA, respectiv VB, are expresia:

Utilizand definitia intensitatii curentului electric, energia consumata pentru

transportul sarcinii electrice (care va fi notata in acest context cu W, pentru a nu
fi confunata cu t.e.m. a unei surse) poate fi scrisa sub forma:
W =UIt
Aceasta energie este transferata ionilor retelei, prin ciocnirile care au loc in
interiorul conductorului. Astfel se intensifica miscarea termica, ceea ce va
determina cresterea temperaturii acelui conductor, energia electrica consumata
fiind transformata ireversibil in caldura.

Aplicatiile legii Joule

Dintre cele mai cunoscute aplicatii:

radiatoarele electrice, realizate in general din fire sau benzi din aliaje
speciale, cu rezistivitate foarte mare si cu un coeficient termic al rezistivitatii mic
(astfel de aliaje sunt cele de crom-nichel);

cuptoarele cu rezistenta, precum cele din metalurgie sau din industria

sticariei, prevazute cu rezistoare din materiale ce suporta temperaturi
0
foarte ridicate (peste 2000 C);
sigurantele fizibile, utilizate in retelele electrice deoarece prin topirea
lor este intrerupt circuitul in care sunt stabilite valori mari ale intensitatii
curentului electric;
lampile de iluminat, avand filamente din wolfram ce pot atinge
0
0
temperaturi intre 2300 C si 2600 C (aceste filamente radiaza lumina si
caldura, fiind evidentiat prin acest exemplu faptul ca, la temperaturi
foarte mari, energia electrica consumata este transfomata in doua
forme de enerige: o parte se disipa sub forma de caldura, restul
regasindu-se sub forma de energie luminoasa);
ampermetrul termic, al carui principiul de functionare este bazat pe
modificarea lungimii unui fir conductor prin care se stabileste curent
electric (variatia relativa a lungimii firului conductor este proportionala
cu caldura disipata, deci cu patratul intensitatii curentului electric, ceea
ce permite etalonarea instrumentului de masura ca ampermetru).

2. Efectul chimic
Tensiunea de contact metal-electrolit a fost
evidentiata de Volta utilizand doua lamele din metale
diferite (una din cupru, iar cea de a doua din zinc),
separate printr-o bucata de panza imbibata cu apa
sarata. Ulterior, el a refacut experimentul utilizand bare
de zinc si argint, cufundate in cupe ce contineau o
solutie sarata. Puteti realiza un experiment echivalent
folosind doua lamele din metale diferite (cupru, zinc) pe
care le veti cufunda intr-o solutie de acida. Legand una

dintre lamele la sfera unui electroscop, veti constata prezenta unei diferente de
potential.

Reactiile chimice care se produc in solutia acidului folosit (desfacerea atomilor

de Zn si Cu, ce apar in solutie, in ioni si electroni) determina aparitia unui strat
de sarcina pozitiva in jurul fiecarei lamele, acestea incarcindu-se negativ.
++
Diferenta de potential dintre stratul de ioni Cu
si lamela de Cu este mai mica
++
decat cea dintre stratul de ioni Zn
si lamela de Zn, astfel incat lamela de Cu va
avea un potential mai pozitiv decat cea de Zn.
Efectul chimic al curentului electric are doua aplicatii importante:
acumulatoarele, posibilitatea incarcarii acestora, cea de a doua aplicatie
constand in obtinerea de substanta, prin depunere sau degajare, la electrozii unui
electrolizor.

Efectul chimic - electroliza

Electroliza reprezinta o alta aplicatie importanta a efectului chimic al
curentului electric. Aceste procese, cunoscute sub numele de electroliza, se
produc in urma aplicarii unei diferente de potential electric intre doi electrozi
cufundati intr-un electrolit. Un astfel de dispozitiv, construit pentru producerea
electrolizei, se numeste electrolizor sau voltametru.
Produsii disocierii electrolitice, prin miscarea lor dirijata de camp, vor
determina un curent ionic. La nivelul electrozilor se realizeaza o transformare a
ionilor, printr-un schimb de electroni: anionii cedeaza anodului electroni (acest
proces fiind numit oxidare), iar cationii primesc electroni (proces numit
reducere). In general, in urma proceselor de oxidare, anionii se degaja sub
forma de gaze sau, pentru solutiile acizilor, vor forma impreuna cu apa acidul
respectiv. Cu exceptia hidrogenului, cationii se depun pe catod sub forma unui
strat de substanta (in general la catod are loc o depunere de metal), justificand
utilizarea proceselor de electroliza in domenii diferite.
Legile electrolizei, formulate de Faraday, au condus la cocluzia ca aceste
procese pot fi explicate daca se adminte existenta unei sarcini electrice
elementare pe care o poarta un ion monovalent (modulul valentei electrochimice
a acestuia este 1).
Folosind legile electrolizei a fost determinata valoarea sarcinii electrice
-19
elementare (e=1,6*10 C).
Electroliza are astazi multiple aplicatii, dintre acestea amintim: obtinerea sau
purificarea metalelor pe cale electrochimica (acest domeniu fiind numit
electrometalurgie), depunerea unor straturi metalice pe suprafata unor corpuri,
pentru a le proteja de coroziune, sau modelarea unor metale (galvanotehnica),
obtinerea unor substante necesare in industria chimica, farmaceutica, etc.
Procesele ce se produc in solutiile electrolitice in prezenta unui curent
electric continuu poarta numele de electroliza.
Aceste procese constau in:

- transportul dirijat de camp a produsilor disocierii electrolitice;

- neutralizarea (prin oxidare si reducere) a acestora;
- depunerea sau eliberarea produsilor rezultati din disocierea electrolitica.
Masa de substanta (m) separata dintr-un electrolit este proportionala cu
sarcina electrica transportata(Q):
m= kQ (m= kIDt) ,
(prima lege a electrolizei)
k fiind numit echivalent electrochimic al substantei neutralizate.
Echivalentul electrochimic al unei substante este direct proportional cu masa
molara a substantei si invers proportionala cu modulul valentei acelui element
chimic (a duoa lege a electrolizei).

3. Efectul magnetic
Actiunea conductoarelor parcurse de curent electric asupra unui ac
magnetic, respectiv a unor mici obiecte de fier, asemanator actiunii unui magnet
permanent, evidentiaza intr-un mod simplu acest efect al curentului electric.

In antichitate a fost descoperit proprietatea unui minereu numit

magnetit de a atrage corpuri din fier care, ulterior, capt si ele aceeasi
proprietate devin magneti permanenti. Un ac din fier, dup ce a fost
magnetizat, se orienteaz ntotdeauna dup directia meridianului,
demonstrnd c si Pmntul este un magnet permanent. Pe de alt parte,
un conductor parcurs de curent electric este capabil s produc devierea
unui ac magnetic aflat n vecintatea sa. Interactiuni asemntoare celor
dintre corpurile magnetizate se produc ntre linii conductoare strbtute
de curenti si situate una fat de alta la o anumit distant.
Astfel se manifest cmpul magnetic. Aceast manifestare se poate
descrie si prin linii de cmp. Totalitatea acestora se numeste spectru
magnetic. O modalitate de evidentiere a acestuia este cu ajutorul piliturii
de fier:
1. Se presar pilitur de fier pe o foaie de carton.
2. Se introduce dedesubul foii un magnet permanent.
Se observ c pilitura de fier se aseaz ordonat, urmnd liniile de
cmp magnetic. n plus, se observ c liniile de cmp magnetic sunt
curbe nchise (se nchid prin interiorul magnetului).
Conventional s-a stabilit c sensul liniei de cmp este indicat de polul
nord al acului magnetic.

Partea rosie a acului magnetic reprezint polul nord, iar cealalt

reprezint polul sud. Sensul liniei de cmp magnetic este considerat a fi
de la nord spre sud prin exteriorul magnetului.
Pentru ilustrarea cmpului magnetic generat de un conductor strbtut
de curent electric, este propus urmtorul experiment:
1. Se strpunge o foaie de carton cu un conductor electric, asezat
vertical.
2. Se depune pe foaia de carton un strat subsire de pilitur de fier.
3. Se alimenteaz conductorul pentru un timp scurt, n care se bate usor
cu mna n foaia de carton.
4. Se repet operatia pn cnd se formeaz linii clare.
5. Efectul piezoelectric
Efect piezoelectric la o comprimare a cristalului sau efectul piroelectric la o
modificare de temperatur T se manifest la unele cristalele piezoelectice
aparitia unei polarizri electrice formndu-se o diferent de potential cu generare
de curent electric. Efectul piezoelectric este pus in evidenta prin aparitia unei
diferente de potential electric la capetele unui dielectric sau feroelectric atunci
cand asupra lui actioneaza o forta de compresie mecanica. Diferenta de potential
se datoreaza polarizarii electrice a materialului piezoelectric sub actiunea
deformatoare a solicitarii mecanice externe. Polarizarea electrica consta in
aparitia unor sarcini electrice pe suprafata materialelor piezoelectrice supuse
actiunii fortelor de intindere.

6. Efectul Seeback
Efectul Seebeck, sau efectul termoelectric direct, const n aparitia
unei tensiuni termoelectromotoare ntr-un circuit compus din doi sau mai
multi conductori sau semiconductori diferiti ale cror contacte sunt
mentinute la temperaturi diferite. A fost descoperit n 1823 de fizicianul
german baltic Thomas Johann Seebeck. n acest efect nu apare curent
electric.
Tratare cantitativ

Aceasta face apel la ecuatia de bilant a energiei stablind relatia dintre

cmpul electric imprimat si gradientul de temperatur.
7.Efectul fotoelectric
Efectul fotoelectric extern este emiterea de electroni din materie n
urma absorbsiei de radiatie electromagnetic, de exemplu radiatie
ultraviolet sau raze X. Un termen nvechit pentru efectul fotoelectric este
efectul Hertz.
Importanta acestui fenomen n dezvoltarea domeniului fizicii const n
a sprijini dualitatea und-corpuscul a radiatiei electromagnetice.
Explicatia matematic a fenomenului a fost dat de Albert Einstein, pe
baza unor ipoteze cuantice formulate de Max Planck.
5

Descriere
O suprafat metalic expus unui flux de radiatie electromagnetic
poate s genereze, n anumite conditii, electroni liberi, care produc un
curent electric dac sunt accelerati sub actiunea unui cmp electric.
Electronii emisi prin efectul fotoelectric se numesc fotoelectroni.
Experimental s-a constatat c pentru a observa emisia de electroni este
nevoie ca radiatia electromagnetic s aib o frecvent deasupra unei
limite inferioare care depinde de natura materialului sau, echivalent,
lungimea de und trebuie s fie sub o anumit valoare. Intensitatea
fluxului de radiatie incident influenteaz mrimea curentului electric
produs, dar nu determin aparitia fenomenului.
Efectul se produce nu numai pe metale ci si pe alte materiale, att
conductoare ct si izolatoare, dar conductibilitatea electric a materialului
este necesar n aplicatiile n care efectul fotoelectric se detecteaz prin
aparitia unui curent electric.

Explicatie
Efectul fotoelectric extern poate fi explicat simplu dac se accept
ipoteza c radiatia electromagnetic este format din particule (pe care le
numim fotoni). Fiecare foton poart o cantitate de energie proportional
cu frecventa de oscilatie a cmpului electromagnetic. La incidenta
fotonului pe suprafata unui metal este posibil ca aceast energie s fie
transferat unui electron din reteaua cristalin a metalului. Dac energia
transferat este suficient pentru ca electronul s depseasc bariera de
potential pus de interfata dintre metal si vid, atunci electronul poate
prsi cristalul si deveni liber. Fiecare metal, prin propriettile sale
cristaline, prezint valori diferite ale pragului de energie impus
electronilor la prsirea suprafetei, ceea ce explic faptul c metale
diferite ncep s emit fotoelectroni de la frecvente diferite. Dintre metale,
cele alcaline au pragul de energie cel mai cobort, motiv pentru care se
utilizeaz, adesea n amestec, n fotomultiplicatoare si alte aplicatii unde
este necesar o sensibilitate spectral extins pn n infrarosu.
Energia unui foton poate fi transferat unui singur electron. Astfel,
dac energia fotonului este sub pragul de extragere a electronului din
cristal, mrirea numrului de fotoni (intensificarea fluxului de lumin) nu
poate ajuta la declan?area efectului fotoelectric.
Legile efectului fotoelectric extern

I. Intensitatea curentului fotoelectric de saturatie depinde direct

proportional de fluxul radiatiei electromagnetic de incident cnd
frecventa este constant.
II. Energia cinetic maxim a fotoelectronilor emiti este direct
proportional cu frecventa radiatiei electromagnetic incidente si nu
depinde de flux.

III. Efectul fotoelectric se produce dac si numai dac frecventa radiatiei

electromagnetice incidente este mai mare sau egal dect o constant de
material numit "frecventa de prag" sau "pragul rosu".
IV. Efectul fotoelectric extern este practic instantaneu.(t1 ns = 10^-9
s)
Formule

Cantitativ, efectul fotoelectric se poate descrie folosind formula:

unde

h este constanta lui Planck;

f este frecven?a fotonului incident;

f0 este frecven?a minim la care are loc efectul fotoelectric;

m ?i v sunt masa, respectiv viteza electronului dup ie?irea din cristal;

Energia fotonului incident este hf; aceast energie se conserv: o

parte se regse?te n re?eaua cristalin a metalului ?i o parte este
transferat sub form de energie cinetic electronului devenit liber. Dac
se noteaz cu
lucrul de extrac?ie ?i cu
energia cinetic a
electronului, formula de mai sus se poate rescrie astfel:

9. Efectul Hall

Efectul Hall este un efect galvanomagnetic observat pentru prima dat

de Edwin Herbert Hall n 1880. Acest efect const n apari?ia unui cmp
electric transversal (denumit cmp electric Hall EH) ?i a unei diferen?e de
poten?ial ntr-un metal sau semiconductor parcurse de un curent electric,
atunci cnd ele sunt introduse ntr-un cmp magnetic, perpendicular pe
direc?ia curentului.

Teorie
Efectul Hall apare ntotdeauna cnd un conductor sau un
semiconductor, traversat de un curent electric, este supus actiunii unui
cmp magnetic perpendicular pe directia curentului si se manifest prin
aparitia unei tensiuni, denumit tensiune Hall.
Fie o lamel strbtut de curentul I, care are o concentratie n n
purttorii de sarcin. Sub actiunea cmpului magnetic, asupra fiecrui
purttor de sarcin q va actiona forta F=q*v*B datorit creia acestia vor
fi deviati dup o directie perpendicular pe planul format de v si B. ntre
aceste fete va aprea o tensiune Hall UH, care va crea un cmp EH=UH/b.
Acest cmp d nastere unei forte FH=q*EH, care se opune deplasrii
purttorilor, iar la echilibru cele dou forte fiind egale ca mrime, rezult:
qvB=qEH=qUh/b.
Exprimnd pe I n functie de concentratia n purttori de sarcin si de
vitez acestora, adic: I=nqvab, se poate exprima valoarea lui v, care da:
UH=BI/nqa.
Notnd 1/nq=RH si denumind-o constanta Hall, se obtine n final
UH=RHBI/a.
Rezult c din cunoasterea lui B,I si a se poate calcula valoarea
constantei Hall, care permite s se determine concentratia n purttori de
sarcin n cazul diversilor conductori si semiconductori.
Dup semnul constantei Hall se poate determina natura purttorilor de
sarcin din conductori si semiconductori. Astfel, n cazul conductorilor si
semiconductorilor de tip n, R<subH<o, n timp ce pentru semiconductori
p, RH>0.
n cazul metalelor, purttorii de sarcin fiind electronii liberi, constanta
Hall ar trebui s fie negativ. Determinrile experimentale dau ns n
cazul unor metale valori negative pentru R H, n timp ce la alte metale d
valori pozitive pentru RH. Aceste rezultate nu trebuie ntelese n sensul c
exist metale la care purttorii de sarcin sunt pozitivi, ci n cazul
8

metalelor ce prezint o constant Hall pozitiv trebuie s se ia n

considerare att influenta retelei cristaline asupra miscrii electronilor
liberi, ct si a deficitului de electroni din unele benzi energetice permise
(cadmiu, cobalt, fier, zinc).
Un calcul mai riguros al constantei Hall, tinnd cont de influenta retelei
cristaline, d o valoare putin diferit n comparatie cu cea dedus mai sus:
RH=A/nq, unde A este o constant a crei mrime depinde de structura
cristalului si valoarea ei este cuprins ntre 1 si 2. n cazul unui
semiconductor cu dou tipuri de purttori de sarcin, se poate arta c
valoarea constantei Hall este dat de formula:

RH=p

2
p

- n n/e(pp+nn)2,

unde p si n sunt concentrasiile purttorilor de sarcin pozitiv, respectiv

negativ, iar p si n sunt mobilittile purttorilor.

Aplicatii
Fie c este vorba de conductori metalici sau de semiconductori,
tensiunea Hall poate s intretin ntr-un circuit exterior un curent electric,
ceea ce permite realizarea de generatoare Hall. De asemenea, efectul Hall
poate fi folosit pentru msurarea cmpurilor magnetice, obtinndu-se
traductorii Hall.
Senzorii pe baza efectului Hall sunt folositi pentru a msura:
Cmpurile magnetice;
Intensitatea curentilor electrici: senzori de curent.
Senzorii de pozitie fr contact, utilizat mai ales n automobile,
pentru detectarea pozitiei fat de un ax de rotatie (cutie de
viteze, ...).
Senzori Hall n sistemele de msurare a vitezei n transportul
feroviar.
Senzori Hall sub tastatura instrumentelor muzicale moderne
(organe, organe digitale, sintetizatoare), evitndu-se astfel uzura,
care este des ntlnit la comutatoarele electrice conventionale.
Efectul Hall este utilizat n domeniul sateli?ilor artificiali, n special la
proiectarea elicelor acestor sateliti.