Efectele curentului electric

Toate efectele curentului electric constau în transformarea energiei electrice într-o altă formă
de energie.
Principalele efecte produse de curentul electric sunt:
1. Efectul termic
2. Efectul magnetic
3. Efectul electrochimic
4. Efectul fiziologic
5. Alte efecte: Efectul piezoelectric, efectul Hall, efectul fotoelectric, efecte
termoelectrice(Seebeck, Peltier și Thompson) .

1. Efectul termic al c. el. (efectul electrotermic)

Efectul termic (denumit și efect Joule - Lenz) constă în încălzirea conductoarelor străbătute de
curent electric.
Fizicianul englez James Joule a studiat efectul transformării energiei electrice în energie
termică(căldură) în conductoarele parcurse de curent electric, l-a denumit efect electrocaloric
şi a stabilit experimental legea acestei transformări: Q = R I² t, unde R este rezistența electrică
( măsurată în Ω), I este intensitatea curentului electric (măsurată în A) iar t este timpul
(măsurat în s).
Aparate de încălzit electrocasnice:
plita electrică, fierul de călcat, radiatoarele electrice, maşina de spălat, uscătorul de păr, plita
electrică, radiatorul electric.
Sursa de căldură a acestor aparate este
un rezistor care parcurs de curent
electric se încălzește.

Elementul constructiv de circuit comun

în alcătuirea acestor produse este un
rezistor (sau mai multe, grupate
adecvat) în care se dezvoltă efectul
termic al curentului electric. Rezistorul
său (elementul rezistiv care disipă
căldură) este realizat din nicrom,
feronicrom, cromal ș.a. Aceste
materiale sunt rezistente la temperaturi
mari, au rezistivitate electrică ridicată și un coeficient mare de temperatură al rezistivității.

Aplicații industriale.

Efectul termic al curentului electric are multiple aplicații industriale: cuptoarele încălzite
electric, tăierea metalelor, sudarea cu arc electric etc. Arcul electric este un curent electric de
mare intensitate.

Datorită efectului Joule-Lenz foarte puternic, metalul este topit local și vaporizat. În condițiile
existenței vaporilor metalici și a contactelor puternic încălzite, aerul dintre contacte se
ionizează și ia naștere o plasmă fierbinte cu temperaturi de cca. 6.000 – 7.000 K.
La sudarea metalelor, arcul electric se formează între un electrod și piesa de sudat.
Tăierea metalelor se realizează prin topire locală cu arc electric.

Cuptoarele electrice se utilizează și pentru topirea

maselor plastice, a sticlei sau a metalelor, la încălzirea
alimentelor în cuptoarele cu microunde ș.a.

 Cuptoarele cu rezistență din industria sticlăriei

și metalurgiei rezistă la temperaturi de peste
2000 ◦C,
 Tăierea metalelor.
 Sudarea cu arc electric.

2. Efectul magnetic al curentului electric (efectul electromagnetic)

Câmpul magnetic este o formă de manifestare a materiei în jurul unui magnet sau în jurul
unui conductor parcurs de curent electric.
 Liniile câmpului magnetic ies din polul Nord și intră în polul Sud,
deci sunt linii închise, care se pot pune în evidență cu pilitură de
fier moale.
 Câmpul magnetic se poate caracteriza prin vectorul inducție
magnetică B, ce se măsoară în T(tesla).
 În jurul unui conductor parcurs de curent electric
apare un câmp magnetic cu un spectru mai special, direcția lui
se poate determina cu regula mâinii
drepte.

 E
l
e
c
t
romagnetul este o bobină cu miez de ferosiliciu de diferite forme și mărimi, care
alimentat cu curent electric continuu, poate genera un câmp magnetic puternic.
 Electromagnetul are multe aplicații practice:
 Electromagnet Macara electromagnetică Sonerie Ventilator Difuzor

Motor electric de curent continuu Aspirator Releu electromagnetic

3. Efectul chimic al curentului electric

Disociația electrolitică - este procesul de separare a substanțelor

ionice in ioni pozitivi si negativi sub acțiunea curentului electric
continuu.

Electroliza

Electroliza este procesul de orientare și separare a ionilor unui electrolit cu ajutorul curentului
electric continuu. În procesul de electroliză ionii pozitivi (cationii) sunt dirijați de câmpul electric
dintre electrozi spre catod (polul negativ), iar ionii negativi (anionii) spre anod (polul pozitiv), unde își
pierd sarcina electrică (se neutralizează) și se depun sau intră în reacție cu apa din soluție.

Exemplu: Electroliza clorurii de cupru: în electrolit (soluție apoasă de săruri sau topitură)
datorită disocierii sunt prezenți ioni de Cu2+ și ioni de 2Cl-. După mai multe minute de
funcționare pe anod (electrodul negativ) se depune un strat de cupru, iar la catod (electrodul
pozitiv) se degajă un miros înțepător de gaz (Cl2).

Aplicații industriale

Electroliza este utilizată pentru obținerea metalelor pure (Cu, Ag, Al,
Zn, Pt) în galvanoplastie și galvanostegie. Prin electroliză se obține și
cuprul electrotehnic de mare puritate.

Aluminiul pur se obține din praf de alumină (Al2O3), care se topește

într-o cuvă cu pereți din grafit, acesta constituind catodul. Anodul este
un electrod din grafit. În urma electrolizei ionii de Al3+ se depun
pe pereții cuvei.
Galvanoplastia constă în depunerea unor straturi metalice subțiri pe obiecte metalice în scop
de protecție sau decorativ (nichelare, cromare, argintare, aurire etc.)

Galvanostegia constă în depuneri electrolitice de metal pe mulaje

din materiale plastice sau ceară, impregnate cu un strat de grafit,
pentru a le face conductoare. Mulajul este montat la catod și după
depunerea metalului se îndepărtează materialul mulajului (de
exemplu ceara). Se obțin astfel reproduceri foarte fidele ale
formei unor obiecte (sculpturi sau alte opere de artă).

Electrometalurgia - Obținerea sau purificarea metalelor pe cale

electrochimică.

Acumulatoarele

Acumulatoarele cu Pb rezistă și în prezent pe piață. În prezent, cea mai mare parte a

eforturilor de cercetare este dedicată îmbunătățirii acumulatoarelor cu litiu, introduse pentru
prima dată de Sony în 1991. Pe lângă alimentarea cu energie a telefoanelor mobile, a
laptopurilor, a camerelor digitale, a uneltelor electrice și a dispozitivelor medicale,
acumulatorii litiu-ion sunt utilizați și în vehicule electrice și sateliți. Acumulatorul
reîncărcabil cu hidrură metalică de nichel (NiMH) este mai prietenos cu mediul
înconjurător și similar cu nichel-cadmiu (NiCd).

Acumulatoare cu plumb

Acumulatoare Litiu -ion

4. Efectele fiziologice ale curenților electrici

Fenomenele electrice joaca un rol important în multe din procesele fiziologice care au loc în
organismele vii și pot influența în rău sau în bine funcționarea acestora.
Fenomenul de propagare a impulsului nervos mai prezintă și în prezent multe aspecte
insuficient înțelese și explicate.
Datorita naturii electrice a mecanismului de propagare a impulsurilor nervoase, corpul
omenesc este foarte sensibil la acțiunea curenților electrici din exterior.
Un curent de ordinul a 10 mA poate provoca contracții musculare puternice, necontrolate,
însoțite de dureri intense. La aproximativ 20 mA se manifestă dificultăți de respirație și
persoana respectivă nu mai poate da drumul conductorului care a produs șocul electric.
Un curent de 100 mA poate fi mortal deoarece poate produce contracții necoordonate și
necontrolate ale mușchilor inimii, fenomen cunoscut sub denumirea de fibrilație a inimii.

Se folosesc dispozitive pentru aplicarea unor tensiuni mari (pe durate

de timp foarte mici) pentru restaurarea funcționării normale a inimii.
Defibrilatorul cardiac restaurează ritmul inimii.
Acest efect asupra funcționării inimii este legat de faptul că în miocard
(mușchiul inimii) se generează tensiuni electrice care pot ajunge până
la 30 mV și care pot ajunge la suprafața corpului omenesc la valori de până la 2 mV.
Variațiile tensiunii electrice care însoțesc funcționarea inimii pot fi măsurate pe
electrocardiogramă(ECG) cu ajutorul unui electrocardiograf pus în legătură cu electrozi
plasați pe corpul omenesc (de exemplu pe torace). In mod similar, reprezentarea grafică care
apare între două puncte de pe suprafața capului ca efect al activității electrice a creierului
uman este cunoscută sub numele de electroencefalogramă (EEG).

Fenomene electrice în atmosferă

Fulgerul este un arc electric luminos rezultat în urma unui proces de descărcare electrică între
nori cauzat de o diferenţă de potenţial electrostatic. Acest fenomen meteorologic are loc în
natură între nori încărcaţi cu sarcini electrice diferite. Deşi fulgerele sunt diferite de trăsnete în
care se creează o legătură intensivă electric între nor şi pământ (în esenţă), toate descărcările
electrice sunt la fel. Un canal ionizat prin care se descarcă o cantitate mai mare sau mai mică
de electricitate.

Diferenţa dintre fulgere şi trăsnete este că acestea au loc în interiorul unui singur nor de
furtuna (nimbus cumulus sau cumulonimbus) sau între doi sau mai mulţi nori și nu este
periculos pentru om, pe când trăsnetul are legătură directă cu pământul şi este responsabil de
moartea anuală a multor oameni.

Trăsnetul este o descărcare electrică disruptivă care se produce între nor și pământ și poate fi
de la nor spre pământ sau invers. Protecția împotriva trăsnetului este dată de paratrăsnet, un
dispozitiv inventat la jumătatea secolului al XVIII-lea de către președintele SUA, Benjamin
Franklin. Majoritatea oamenilor loviți de trăsnet sunt surprinși de furtună într-un loc expus
sau se află în imediata vecinătate a unui copac. Avioanele sunt protejate cu un dispozitiv
numit în engleză ”discharge wicks”. Acestea sunt elemente metalice ascuţite pe aripi care
minimizează sarcina statică ce se acumulează pe suprafața metalică a avionului în zbor.
Producerea unui trăznet este însoțită și de tunet. Decalajul dintre observarea fulgerului şi
auzirea tunetului se datorează diferenței dintre vitezele de propagare ale celor două unde,
luminoasă de cca. 300.000 km/s și acustică (sonoră) de cca. 332 m/s (la 0 °C și presiunea de 1
atmosferă). Din această cauză există un
decalaj de timp între recepționarea vizuală
(fulgerul) și auditivă (tunetul) a trăsnetului.
Acest decalaj crește cu cât trăsnetul este mai
departe de observator. Trăsnetul este o
descărcare electrică care restabilește
echilibrul electrostatic între nor și pământ.
Înainte pornește o descărcare pregătitoare
invizibilă între nor și pământ care ionizează
aerul pe drum, după care pornește
descărcarea principală vizibilă. Tensiunea
între un nor și pământ a fost măsurată la
câteva zeci de milioane de volți. La nivel mondial, trăsnetul provoacă zeci de mii de victime
umane în fiecare an.

Tunetul este sunetul produs în urma unui proces de descărcare electrică în atmosferă (fulger
sau trăsnet). Aerul din jurul canalului în momentul descărcării trăsnetului se încălzește brusc,
ajungând la o temperatură de 28.000 °C (în medie), aproximată a fi de 5 ori temperatura de la
suprafața Soarelui, inițial producând o expansiune explozivă, rapidă și violentă a aerului
înconjurător, rezultând într-o undă de șoc care ulterior după o distanță de aproximativ 10
metri încetinește la o viteză mai mică devenind o undă sonoră normală percepută de urechile
noastre ca „tunet”. 

BIBLIOGRAFIE

Constantin Mantea, Mihaela Garabet - Fizica, Manual pentru clasa a X-a, Editura All 2008.
Doina Turcitu, Dan Oniciuc, Adrian Cernăuțeanu, Gabriela Olaru - Fizica, manual pentru
clasa a X-a, Editura Radical 2005
http://ro.wikipedia.org/wiki/Efectele_curentului_electric
http://msabau.xhost.ro/?Fizic%E3:Electromagnetism
http://www.xplora.org/downloads/Knoppix/Xplora/Minza/chimie/electroliza_ro/

http://www.walter-fendt.de/ph14ro/mfbar_ro.htm

http://ww2.unime.it/weblab/ita/kim/joule/heat_ita.htm