JARAVETE SERBAN .

SIMION TUDOR 8C

INDUCTIA
ELECTROMAGNETICA
Inducția electromagnetică este fenomenul care constă în apariția unei
tensiuni electromotoare într-un circuit electric, datorită variației în timp a
fluxului magnetic (numit inductor) care străbate conturul circuitului.
Intensitatea de producere a fenomenului depinde de mărimea inductanței
circuitului.
În cazul inducției proprii, fluxul magnetic inductor este creat de curentul
electric ce trece prin circuitul respectiv; dacă acest flux este creat de curentul
electric care trece prin alte circuite, fenomenul poartă numele de inducție
mutuală.
Legătura dintre fenomenele electrice și cele magnetice a fost observată pentru
prima oară de Hans Christian Ørsted în 1820, care a constatat devierea acului
magnetic în apropierea unui conductor parcurs de curent electric. Fenomenul
de inducție electromagnetică este descris matematic de legea inducției
electromagnetice, formulată de Michael Faraday în 1831. Acesta a efectuat un
experiment (numit ulterior experimentul lui Faraday) utilizând un dispozitiv
format dintr-un inel de fier pe care sunt înfășurate două bobine. Una dintre
înfășurători este conectată la un galvanometru, iar cealaltă la o sursă de
curent continuu. La închiderea sau deschiderea circuitului de curent
continuu , are loc o variație a fluxului magnetic în bobina conectată la sursa de
curent. Galvanometrul indică apariția unui curent electric variabil și în
cealaltă bobină. Sensul curentului indus este dat de regula mâinii drepte. Acest
curent este astfel orientat, încât fluxul său magnetic se opune variației fluxului
inductor (regula lui Lenz), iar tensiunea electromotoare indusă este proporțională cu
viteza.

Se numeste inductie electromagnetica fenomenul de generare a unei tensiuni

electromotoare într-un circuit strabatut de un flux magnetic variabil în timp .
Fenomenul de inductie electromagnetica a fost pus în evidenta experimental
de M. Faraday(1831).
Daca circuitul strabatut de fluxul magnetic variabil este deschis, în el se induce
o tensiune electromotoare numita tensiune indusa (fig.1). Daca circuitul
strabatut de fluxul magnetic variabil este închis , în el se induce un curent
electric numit curent indus fig.2. Generarea curentului indus demonstreaza
existenta unui cîmp electric indus (fig.2)
S-a demonstrat teoretic si experimental ca în jurul unui cîmp magnetic
variabil în timp apare un cîmp electric cu linii de cîmp închise (fig.3)
Legea inductiei electromagnetice (legea lui Faraday)
Tensiunea electromotoare indusa într-un circuit este egala cu viteza de
variatie a fluxului magnetic prin suprafata acelui circuit.
φ = AB cos α
φ - flux magnetic
A- suprafata de arie a spirei
B- inductia cîmpului magnetic
cos α-unghiul dintre vectorul inductiei B si vectorul n normal la suprafata
spirei
e = - Δ φ /Δt - tensiunea indusa
Pentru a se obtine flux magnetic variabil se poate modifica aria A , inductia B a
cîmpului magnetic în care se afla plasata spira sau unghiul a dintre vectorul B
si vectorul n normal la suprafata spirei .

Autoinductia
Este fenomenul de inductie electromagnetica produs într-un circuit datorita
variatiei intensitatii curentului din acel circuit . Sensul t.e.m. induse se poate
afla cu ajutorul regulii lui Lenz.
Regula lui Lentz
Tensiunea electromotoare indusa si curentul indus au astfel de sens , încît
fluxul magnetic produs de curentul indus sa se opuna fluxului magnetic
inductor .
Schema Electronica:
1.AUTOINDUCTIA PRODUCEREA FENOMENULUI DE AUTOINDUCTIE
Intr-o spira ia nastere curent indus atunci cand variaza fluxul magnetic prin
suprafata delimitata de spira. Fluxul varibil poate fi produs fie prin miscare
relativa a unui magnet fata de spira, fie prin variatia curentului dintr-un
circuit vecin. El mai poate fi produs prin variatia curentului electric din insasi
spira indusa, care joaca astfel si rolul de inductor.
Autoiductia este inductia electromagnetica produsa
intr-un circuit datorita variatiei curentului care circula prin acel circuit.
Autoinductia se produce nu numai la stabilirea sau intreruperea unui curent,
ci ori de cate ori variaza intensitatea curentului electric din circuit.

INDUCTIA UNUI CIRCUIT

Curentul de intensitate I care circula printr-un circuit genereaza in jurul sau
un camp magnetic de inductie B, proportionala cu I.
Factorul de proportionalitate L se numeste coeficient de inductie proprie sau
inductanta a circuitului. Inductia unui circuit este numeric egala cu fluxul
produs prin suprafata circuitului cand este parcurs de o unitate de intensitate.
EXPLICAREA ENERGETICA A AUTOINDUCTIEI
O parte din energia furnizata de sursa la inchiderea circuitului este disipata
prin efect electrocaloric de catre rezistenta circuitului, iar cealalta parte este
inmagazinta de campul magnetic al curentului. Datorita acestui fapt, curentul
creste mai incet la inchiderea circuitului ori la cresterea intensitatii. La
intreruperea circuitului sau la scaderea intensitatii, dispare sau scade
intensitatea campului magnetic, de aceea el elibbereaza energia
electromagnetica inmagazinata,ceea ce are ca urmare o prelungire a existentei
curentului. Scanteia produsa la intreruperea unui circuit disipeaza aceasta
energie. In concluzie, fenomenul de autoinductie se opune la orice variatie a
intensitatii curentului electric, adica se manifesta ca o inertie
electromagnetica.
ROLUL AUTOINDUCTIEI IN TEHNICA
Deoarece t.e.m. autoindusa creste proportional cu inductia circuitului, un
conductor sub forma unui fir intins va produce o autoinductie neglijabila.
Daca insa acelasi fir este bobinat si mai ales daca are si miez din fir, atunci
firul are inductia L mare, iar t.e.m. autoindusa va fi mare.
Intre conductele unui intrerupator se produce un arc electric, datorita t.e.m.
autoinduse la intreruperea circuitului. Asa se petrec lucrurile la intrerupatorul
cu parghie.Pentru a se evita topirea partiala si distrugerea pieselor intre care
se face contactul, se conecteaza un condesator paralel cu contactele
intrerupatorului. Condesatorul absoarbe energia eliberata de campul
magnetic prin curentul de autoinductie, incarcandu-se.
2.INDUCTANTA MUTUALA.CUPLAJUL BOBINELOR
Doua circuite sunt cuplatedaca se poate transmite energia de la unul la
celalalt. Ele se pot cupla cu ajutorul rezistentelor, al condesatoarelor sau a
bobinelor. In acest din urma caz, fiecare bobina se gaseste in campul magnetic
generat de cealalta.
Daca toate liniile campului unei bobine strabat prin spirele celeilalte, cuplajul
este maxim. In general cand majoritatea liniilor de camp sunt inlantuite de
ambele bobine, cuplajul se numeste strans; in caz contrar, cuplajul este slab.
Variatia curentului dintr-o bobina induce t.e.m. in a doua bobina: inductia
mutuala.

3 CURENTI TURBIONARI
PRODUCEREA CURENTILOR TURBIONARI
Acesti curenti indusi iau nastere in mase metalice, care se afla in campuri
magnetice variabile sau se misca in campuri magnetice consolate.
Intre polii unui electromagnet puternic N S se lasa sa penduleze o placa
metalica A. Oscilatiile ei se amortizeaza imediat. Inlocuind placa A cu alta
placa crestata A oscilatiile ei se amortizeaza lent. Osciland, placa intersecteaza
liniile campului magnetic si in ea se nasc curenti indusi;acestia se inchid in
cercuri, care inconjoara liniile campului magnet
CURENTII FOUCAULT IN TEHNICA
Curentii turbionari sunt folositi pentru posibilitatea de franare
electromagnetica, la amortizarea oscilatilor acului indicator al instrumentelor
de masura, la reglarea mersului uniform al discului contorului electric e
Formarea curentilor Foucault in conductoare masive are ca urmare incalzirea
puternica a acestora. Fenomenul se poate ilustra lasand sa treaca un curent
alternativ timp de un minut printr-o bobina cu miez masiv de fier. Bara se
incalzeste.
Acest fenomen se foloseste la calirea pieselor, la topirea metalelor etc.
Procesul de incalzire a conductoarelor masive este insa daunator in multe
cazuri. Astfel, nu este permisa incalzirea miezurilor transformatoarelor, al
masinilor rotative, al bobuinelor. Pentru a se evita aparitia curentilor
turbionari de intensitate mare, se construiesc miezuri din placisubtiriizolate
intre ele. Intrucat crestereara rezistivitati materialului este importanta pentru
diminuarea intensitatii curentilor turburari, tolele se fabrica din fier cu siliciu.
Substantele feromagnetice utilizate pentru miezurile bobinelor de inalta
frecventa au rezistivitate mare.

MICHAEL FARADAY
Michael Faraday (n. 22 septembrie 1791,[2][7][8][9] Newington Butts(d), Regatul
Marii Britanii[10] – d. 25 august 1867,[11][7][8][9] Londra, Regatul Unit al Marii
Britanii și Irlandei[12]) a fost un fizician și chimist englez. A fost asistentul lui
Sir Humphry Davy.
Descoperiri[modificare | modificare sursă]
În fizică face cercetări importante privind cunoașterea electromagnetismului
și dezvoltarea aplicațiilor acestuia.
Își propune producerea curentului electric cu ajutorul magnetismului,
experiențe pe care le începe în anul 1821, terminându-le cu succes în anul
1831. Experiențele lui completează cercetările fizicianului și matematicianului
francez André Marie Ampère referitoare la forțele electromagnetice, reușind
rotirea unui circuit parcurs de un curent electric într-un câmp magnetic.
Practic descoperă principiul de funcționare a motorului electric cu magneți
permanenți.
 În anul 1831 descoperă inducția electromagnetică, reușind să realizeze
conversia electromecanică a energiei și să enunțe Legea inducției
electromagnetice.
Faraday arată după o serie de experimentări că electricitatea se obține prin
inducție, prin frecare, pe cale chimică sau termoelectrică .
A propus reprezentarea câmpului magnetic prin linii de forță (sau linii de
câmp) și arată că acțiunile electrice și magnetice se transmit din aproape în
aproape, cu viteză finită. Combate astfel concepția mecanicistă conform căreia
aceste acțiuni se transmit la distanță instantaneu cu viteză infinită,
independent de mediu, după modelul mecanic al forțelor de gravitație.
Faraday arată că noțiunile de câmp electric și câmp magnetic pe care le-a
introdus ca forme de existență a materiei, stau la baza interpretării
materialiste a fenomenelor electomagnetismului. Au fost dezvoltate de James
Clerk Maxwell, cunoscute ca ecuațiile lui Maxwell.
Primele cercetări în domeniul chimiei, duc la descoperirea benzenului în
gudronul din huilă, cu ajutorul unui aparat conceput de el. Era un aparat prin
compresie și răcire, cu care a putut să lichefieze aproape toate gazele
cunoscute în acel timp. În [1834]] enunță legea electrolizei, lege ce stă la baza
electrochimiei. Tot el, Faraday, este cel ce introduce termenii de ion, catod,
anod, anion, cation, echivalent electrochimic. De asemeni studiind
proprietățile magnetice ale substanțelor,introduce termenii de diamagnetism
și paramagnetism.
A elaborat teoria electrizării prin influență și principiul ecranului electrostatic
(sau cușca lui Faraday), enunțând astfel legea conservării sarcinii electrice
(1843). Mai târziu, în 1846, arată că energia electrostatică este localizată în
dielectrici.
Ultimele sale cercetări arată acțiunea câmpului electric asupra luminii
polarizate sau efectul de polarizare rotatorie a luminii în câmp magnetic.
Ca prețuire a cercetărilor sale și a contribuției sale în fizică, denumirea
unității de capacitate se numește "Farad", iar numărul care exprimă cantitatea
de electricitate necesară depunerii prin electroliză a unui atom-gram dintr-un
element - "constanta lui Faraday".