Sunteți pe pagina 1din 33

Respiratia anaeroba. Respiratia la plante. Influenta factorilor de mediu asupra intensitatii respiratiei.

Respiratia anaeroba

Definitie. Anaerob=fara aer Respiratia anaeroba este intalnita la organismele anaerobionte. Ea consta in oxidarea partiala sau totala a unor substante organice pana la formarea unui produs intermediar si a dioxidului de carbon. Din aceste oxidari nu se poate obtine apa iar cantitatea de energie chimica este mica 16-30 de Kcal.

Ecuatia reactiei chimice. C6H12O6 produs intermediar + CO2 +energie(~30Kcal.) Respiraia anaeroba este caracteristica ciupercilor si bacteriilor, dar exista si la plantele superioare si esuturile animale. Astfel, datorita respiraiei anaerobe, plantele superioare din culturile inundate pot supravieui cteva zile.

La animale, in celulele musculare, datorita unui efort prelungit, aportul de oxigen este insuficient pentru respiraia aeroba. De aceea, in muchi se acumuleaz o mare cantitate de acid lactic. El este toxic si blocheaz contracia fibrelor musculare; astfel apar crampele musculare.

Pentru a pune in evidenta respiratia anaeroba la plante. -Se umple o eprubeta cu mercur si se plaseaza cu gura in jos, intr-un vas tot cu mercur incat sa nu patrunda aer in ea. -Se introduce in eprubeta seminte incoltite, umede. Se observa ca dupa un timp in eprubeta apare un gaz iar daca se introduce prin partea de jos putin NaOH, gazul dispare dovada ca gazul format a fost CO2. 2NaOH+CO2 Na2CO3+H2O Daca se scot semintele, se constata ca au un miros de alcool etilic.

Plantele superioare respira anaerob numai in lipsa oxigenului si numai pentru scurt timp. Iata de ce, pe terenurile cu semanaturi inundate, apa trebuie drenata rapid. In cazul unei oxigenari inadecvate, excesul de acid lactic produs de respiratia anaeroba determina declansarea de crampe. Oxigenarea este ameliorata prin respiratii profunde si rapide.

Respiraia anaeroba la bacterii si ciuperci se numete fermentaie. Randamentul energetic este mult mai mic fa de respiraie. n cazul degradrii fermentative a glucozei se traverseaz prima etap glicoliza; ca urmare se sintetizeaz numai dou molecule de ATP i nu 36, cte se sintetizeaz n respiraie. Fermentaiile sunt caracteristice microorganismelor unicelulare care au un metabolism anaerob. Se presupune c aceste mecanisme sunt similare cu cele ale primelor forme de via care au aprut pe pmnt i care au trit ntr-un mediu lipsit de oxigen. Exist mai multe tipuri de fermentaie; denumirea lor deriv de la un produs final pe care-l genereaz. Mai frecvente i cu importan economic deosebit sunt fermentaiile alcoolic i lactic precum si cea acetica

ciuperci: drojdia de bere, drojdia vinului. Fermentaia alcoolic a fost descoperit Pasteur (1860) care a numit-o via fr aer; este caracteristic unor drojdii (drojdia de bere, drojdia vinului) care degradeaz glucoza la doua molecule de acid piruvic. Acidul piruvic va fi apoi redus la alcool etilic cu producerea de dioxid de carbon care va fi eliberat din celul ca produs rezidual. Umflarea i caracterul alveolar al aluatului, ca i fierberea mustului se datoresc acestui gaz degajat.

Fermentaia alcoolica este produsa de unele

Reacia poate fi sintetizat astfel: glicoliza fermentaie Glucoza acid piruvic alcool etilic + CO2 alcool. Fermentaia alcoolic este de o importan excepional pentru existena oamenilor. Ea st la baza preparrii aluatului pentru pine, a producerii vinului i berii etc. Industria fermentativ este una dintre cele mai dezvoltate i profitabile ramuri ale industriei alimentare. . Umflarea aluatului de pine ca si fierberea mustului se datoresc bulelor de CO2 degajate.

Produsul fermentatiei alcolice si anume alcoolul este toxic pentru organism.

Fermentatia lactica Fermentaia lactic este tipic bacteriilor lactice. n cadrul fermentaiei are loc reducerea acidului piruvic, produs prin glicoliz, la acid lactic, care este excretat din celul. Producerea iaurtului se bazeaz pe aceast reacie: glicoliza fermentaie glucoza acid piruvic acid lactic lactic fermentaia lactic poate aprea i n celulele musculare dup un efort intens, prelungit.

Apariia acestei ci metabolice se datoreaz carenei de oxigen. Aprovizionarea cu oxigen este insuficient pentru metabolizarea ntregii cantiti de acid piruvic rezultat prin glicoliz. Cu alte cuvinte este blocat n bun parte ciclul Krebs, ceea ce duce la reducerea acidului piruvic excedentar la acid lactic, n citosol.
Se acumuleaz astfel n muchi, progresiv, tot mai mult acid lactic, iar la un anumit nivel blocheaz contracia fibrelor musculare. Acum apar crampele musculare. Dup ncetarea efortului, celula muscular primete suficient oxigen; acidul lactic este transformat n acid piruvic; se reactiveaz ciclul Krebs i catena respiratorie, care vor degrada acidul piruvic pn la dioxid de carbon i ap. Muchii devin api de noi eforturi (contracii).

Acid lactic

n cadrul unei fermentatii spontane, datorita faptului ca participa un numar mare de microorganisme diferite, n afara de acid lactic se formeaza alcool si cantitati mici de acid acetic si chiar butiric. Pentru favorizarea fermentatiei lactice se adauga 2 3% sare. La aceasta concentratie, bacteriile lactice se dezvolta foarte bine, acumularea de acid lactic nefiind stnjenita, pe cnd dezvoltarea bacteriilor de putrefactie este oprita, n mare masura. Adaugarea de sare permite extragerea substantelor nutritive din celulele produsului, iar n cazul n care se foloseste sub forma de solutie, sarea ajuta la formarea unui mediu anaerob, favorabil dezvoltarii bacteriilor lactice.

La conservarea prin fermentare lactica, o deosebita importanta o au condimentele si n special usturoiul, care nu mpiedica dezvoltarea bacteriilor lactice, dar prin actiunea lui fitoncida puternica, nlatura microorganismele straine, n special cele de putrefactie. Suplimentar, condimentele folosite (usturoiul, hreanul, mararul, etc.) contribuie la formarea gustului specific al produsului. Pentru a evita aparitia unor fermentatii secundare s-a propus folosirea culturilor pure de bacterii lactice. S-a constatat ca n acest caz, gustul si aroma s-au mbunatatit simtitor, iar accidentele de fabricatie au scazut.

La fermentarea lactica se deosebesc trei faze: q Faza preliminara care se caracterizeaza printr-o fermentare violenta, ntovarasita de o degajare puternica de gaze, aer, dioxid de carbon, etc. n aceasta faza, fermentatia lactica se desfasoara n paralel cu fermentatia alcoolica si se acumuleaza aproximativ 0,3% acid lactic, reactia mediului devenind acida; q Faza principala este caracterizata prin dominarea fermentatiei lactice, cu acumulare intensiva de acid lactic (de la 0,3% pna la 1,5%, eventual chiar mai mult). Durata acestei faze depinde n special de temperatura. Cresterea temperaturii accelereaza acumularea acidului lactic, dar influenteaza negativ asupra calitatii si conservabilitatii produsului finit; q Faza finala se caracterizeaza prin scaderea treptata a acidului lactic, care ncepe sa fie distrus de unele microorganisme, n special de Oidium lactis si de drojdiile salbatice ce se dezvolta la suprafata sub forma unei pelicule.

Bacteriile lactice sunt de dou tipuri: 1. bacterii lactice adevrate (genul Termobacterium din care fac parte Bact. Lactis, Bact. Helveticum, Bact. Casei, Bact. Yoghurti, Bact.Delbrcki cu temperatura de 300C); 2. bacterii lactice false (Bact. Aerogenes etc.) productoare i de gaze (bioxid de carbon ihidrogen), care degradeaz produsele. Fermentaia lactic st la baza obinerii produselor lactice dietetice, a metodei de conservare. Prin murare devine un factor negativ n pstrarea unor produse alimentare, ca laptele proaspt.

Produsele lactice acide nu se pot pstra vreme ndelungat, deoarece mediul acid este favorabil mediului n sens alcalin, ncepe dezvoltarea microflorei de putrefacie

Enterobacter Aerogenes -bacterie lactica falsa

Lactococcus lactis bactierie lactica adevarata

Fermentatia acetica

ageni biologici: Bact. Aceti, Bact. Pasteurianum, Bact. Oxydans, Bact. Acetosum, Bact. Ascendens etc. i const n oxidarea alcoolului etilic pn la acid acetic. Temperatura optim pentru fermentaia acetic este de 25350C. Fermentaia acetic cauzeaz alterarea vinului, berii, produselor lactate acide, dac se afl n butelii sau recipiente deschise, deoarece are loc n prezena oxigenului. Mycoderma aceti

Fermentaia acetic este provocat de diveri

Dpdv filogenetic respiratia anaeroba e un tip inferior de respiratie iar intre cele doua tipuri de respiratie , exista o legatura de geneza stabilita in cursul evolutiei organismelor vii Primele organisme aparute pe Pamant in erele geologice indepartate cand atmosfera era lipsita sau saraca in O2 au fost organisme cu respiratie anaeroba. Pe masura acumularii O2 liber rezultat in procesul de fotosinteza, a aparut si s-a extins tipul aerob de respiratie (la organismele vegetale superioare) iar acumularea continua de O2 datorata fotosintezei plantelor verzi a dus in timp la schimbarile conditiilor de biosfera.

Respiratia la plante

Respiratia este importanta in viata plantelor, in primul rand prin energia pusa in libertate din oxidarea substantelor organice si, in al doilea rand, prin produsii intermediari si finali care se formeaza in cursul procesului. Energia care se elibereza este folosita in diferitele sinteze organice, in absorbtia si conducerea ubstantelor, in crestere, pentru mentinerea labilitatii protoplasmei, in miscarile plantei etc.. Dupa modul cum se fac oxidarile, plantele se pot imparti in doua grupe: aerobionte (aerobe) si anaerobionte (anaerobe).

MECANISMUL RESPIRATIEI PLANTELOR Substanta organica, care serveste drept substrat respirator, este descompusa treptat de catre enzime specifice. In unele etape ale descompunerii substratului respirator se consuma energie, iar in altele se elibereaza enegie. Descompunerea substratului respirator se face in doua faze: In prima faza, substantele organice sunt descompuse in molecule organice mici. In acest proces se elibereaza cantitati mici de energie.

In a doua faza, din moleculele organice mici rezultaCO2 si apa si se pune in libertate energie in cantitate mare.Experientele efectuate au aratat ce oxidarea substratului prin fixarea directa a O2, practic nu se produce. O2 atmosferic penrtu a oxida substratul trebuie sa fie activat. Activarea se realizeazaprin ruperea dublei legaturi a O2 .De exemplu O2 sau O=O este inactiv pentru a oxida, dar prin ruperea dublei legaturi obtinemO-O- activat, care poate oxida substratul.In procesul respiratiei oxidarea se poate realiza si prin pierderea de O2. H2 luat de pe substrat nu se elibereza, ci trece pe o alta substantanimita acceptor de H2. La acest nivel O2 pierde doi electroni si se trsnsforma in ioni de O2 activat. Combinarea H2 detasat de pe substrat si a O2 respirator este posibila numai daca, in prealabil, H2 si O2 sunt activati. Mecanismul respiratiei prezinta trei aspecta importante:

a)descompunerea substratului respirator; b)la nivelul lantului respirator se realizeaza pierderi de H2 si activare in ioni de H+, transportul de electroni si activarea O2-O-O-prin captare de electroni. Oxigenul asfel activat devine acceptor de protoni de H si formeaza apa; c) aspectul energetic al respiratiei: transferul de H sau de electoni,proveniti de la H in timpul s descompunerii substratului, furnizeaza energie recuperabila pentru celule, in timp ce in primul proces nu se elibereaza decat energia care se pierde sub forma de caldura.

Oxidarea substantelor organice are loc treptat in protoplasma celulelor, la nivelul mitocondriilor obtinandu-se numeroase substante intermediare. Prin aceasta si energia este pusa in libertate in mod treptat.

SUBSTANTE CARE SE CONSUMA IN RESPIRATIE Princiapalul material al respiratiei aerobe il constituie glicidele:totusi nu trebuie subapreciat rolul lipidelor si al proteinelor ce substante folosite in respiratie. Plantele superioare, cand dispun de putine glucide,consuma in respiratia lor in acizi organici (acid oxalic,acid citric si amalic).Proportia in care sunt consumate aceste substante organice depind de conditiile de viata in care traiesc plantele. Pentru oxidarea subtantelor care constituie substratul respirator, plantele absorb O2 din mediul inconjurator intr-o anumita proportie si elimina CO2 in alta proportie.deci intre cantitatea de CO2 degajat si de O2 absorbit exista un anumit raport. Acest raport CO2 (degajat) poarta numele de O2 (absorbit) coeficient respirator si se noteaza simbolic cu QR In cazul cand in planta se oxideaza glicide, QR are valoare egala teoretic, cu unitatea(1) In cazul cand substanta care se oxideaza in procesul respiratiei este mai bogata in oxigen (de exemplu, acizi organici ), QR este mai mare decat unitatea. In cazul cand in respiratia plantelor sunt oxidate substante sarace inO2, oxidarea lor necesita o mai mare cantitate de O2 si ca atare, valoarea liuQRe mai mica decat uinitatea.

Influenta factorilor de mediu asupra intensitatii respiratiei


FACTORI INTERNI: Influenta cantitatii de substante organice arata ca pe masura ce substratul respirator se micsoreaza, respiratia descreste. La frunzele plantelor expuse la soare, care produc pirn fotosinteza o cantitate mai mare de substante organice, respirata este mult mai intensa decat cele e la umbra,o caror fotosinteza este mult mai slaba.

Infuenta gradului de hidratare a protoplasmei. La unele organisme vegetale periada de viata lenta (de ex., semintele uscate ale plantelor superioare, lichenii, muschii), intensitatea respiratiei este foarte scazuta, deoarece au un cantinut foarte scazut de apa. Daca insa le inbibam cu apa, respiratia se intensifica. Faptul se explica prin aceea ce substantele care sunt descompuse in respiratia plantelor se oxideaza numai daca sunt dizolvate in apa. Deci, gradul de hidratare al protolasmei influenteaza intensitatea respiratiei

Varsta Frunzele plantelor pe masura ce inbatranesc, au intensitatea respiratiei mai scazuta; la fel, la fructele carnoase intensitatea respiratiei scade progresiv pana in momentul coacerii lor. Celula unui tesut tanar, respira mai intens decat celulele unui tesut batran.

Starea de repaus a plantelor sau organele lor influenteaza foarte puternic intensitatea respiratiei. Astfel, mugurii plantelor lemnoase, in timpul iernii, din cauza temperaturii scazute, respira mai putin intens. Semintele in stare de repaus, din cauza continutului foarte sacazut in apa, au respiratie foarte slaba. Tuberculii, bulbii au, de asemenea, o respiratie slaba, din cauza temperaturii scazute si a inactivarii enzimelor respiratorii.

FACTORI EXTERNI
Infuenta temperaturii asupra intensitatii respiratiei. La majoritatea plantelor in stare de viata activa, respiratia incepe la aproximativ la 0oC si creste cu temperatura pana la 30-35o C incepe sa scada din caua vatamarii protoplasmei. Totusi experientele au aratat ca temperatura minima si maxima la care respiratia se opreste variaza foarte mult la diferite plante. Intre minimele si maximele de temperatura, intensitate respiratiei creste direct proportional cu aceasta.

Influenta concentratiei CO2 si a O2. CO2 afecteaza puternic respiratia daca se concentreaza in jurul organelor care respira. De obice o concentratie de pana la 5% inhiba respiratia, iar daca se mareste (cu 10-15 %) duce la omorarea celulelor. In cea ce priveste concentratia O2,experientele au aratat ca o crestere a acestuia de la 21% si pana la 50% accelereaza intensitatea respiratiei. Peste 50% intensitatea respiratiei este accelerata pentru o scurta perioad de timp, apoi scade brusc
Dioxid de Carbon Oxigen

Influenta factorilor mecanici. Diferitele actiuniu traumatice ca: taierea, inteparea, infectia parazitara etc., care duc la ranirea organelor vegetale, maresc temporar intensitatea respiratiei. Cresterea intensitatii respiratiei datorita ranilor se exlica prin accesul mai mare al O2 si ridicarea temperaturii cu cateva grade in zona ranita