Sunteți pe pagina 1din 13

PREFAT

Alimentarea aparaturii radioelectronice este o problem deosebit de important care conditioneaz functionarea acestei aparaturi si care de cele mai multe ori se asigur de la reteaua electric de curent alternativ . Transformatorul este una din verigile importante din lanul de alimentare electric a aparaturii radioelectronice ; de acea , s-a apreciat c necesit tiprirea acestei brosuri . Brosura explic rolul, principiul de funcionare i principalele caracteristici ale transformatorului de retea . Se dau indicaii i exemplificri de calcul simplificat, de calcul cu ajutorul nomogramelor si de calcul amanuntit al transformatorului, avndu-se in vedere materialele existente n tara. Se au n vedere i transformatoarele speciale: -autotransformatorul, -transformatorul pentru vibrator, -transformatoare pentru retele de fregvente diferite de 50Hz, -transformatoare cu miezuri cu particule orientate. n brour se descrie procesul tehnologic de fabricatie a diferitelor transformatoare. De asemenea , ea contine indicatii de intretinere a transformatoarelor. n partea finala se dau date concreteasupra transformatoarelor care intra in compunerea:radioreceptoarelor,televizoarelor, combinelor muzicale, amplificatoarelor audio si magnetofoanelor. Brosura intereseazaatat pe radioamatori cat si pe constructorii transformatoarelor de retea pe scara industriala.

I. Rolul, functionarea si caracteristicile Transformatorului de retea


1.Rolul transformatorului de retea n aparatura radioelectronica
Orice aparat care contine tuburi electronice are nevoie, pentru a putea functiona, de o anumita cantitate de energie. Aceasta energie este luata in majoritatea cazurilor de la o retea de curent alternativ.Deoarece aparatul electric nu poate utiliza energia electrica sub forma care o absoarbe de la retea, se impune existenta unui element care sa transforme energia retelei de alimentare in energie corespunzatoare pentru alimentarea aparatului respectiv. Acest rol este indeplinit de transformatorul de retea. El transforma energia retelei in energie cu o tensiune mai inalta (de ordinul sutelor de volti), necesita alimentarea etajului redresor, si in energie cu o tensiune mai joasa (de ordinul voltilor), necesara incalzirii filamentelor tuburilor si alimentarii beculetelor de semnalizare. n cazul electrofoanelor(sau picupurilor) si magnetofoanelor, transformatorul alimenteaza si motorul electric . Transformatorul de retea este astfel realizat, incit permite ca aparatul sa fie alimentat de la retele cu tensiuni diferite. n anumite situatii el se prezinta sub forma de autotransormator, care are unele avantaje. De asemenea in functie de natura retelelor de alimentare (retele de bord ale avioanelor sau autovehiculelor terestre) si in functie de anumite conditii de lucru impuse(conditii climatice severe) ,transformatorul de retea prezinta anumite particularitati. n trecut doar aparatele cu alimentare de la baterie nu foloseau transformator de retea . In prezent, tranzistorizarea aparaturii electronice a inceput sa restranga oarecum domeniul de utilizare a transformatoruli de retea, care continua sa aiba o mare importanta. Defectarea transformatorului duce la imposibilitatea folosirii aparatului. De calculul corect si constructia judicioasa a transformatorului depind in mare masura economicitatea, dimensiunile si greutatea aparatului respectiv. nultimul timp se remarca si in acest domeniu tendinta de tipizare, cea ce va usura mult intretinrea si depanarea aparaturii radioelectronice.

2.Principiulde functionare a transformatorului


La baza functionarii transformatorului sta legea inductiei. Aceasta lege, sub diferitele ei aspecte, este una din legile importante cu aplicatii atit in domeniul curentilor tari, cat si ai curentilori slabi. Conform legii inductiei electromagnetice , n orce circuit nchis (de exemplu o spir) strbtut de un flux magnetic variabi n timp ia nastere o forta electromotoare. n fenomenul inductiei , rolul principal il are variatia n timp a fluxului magnetic, forta electromotoare fiind proportionala cuviteza de variatie a fluxului. n practica, ns, n marea majoritate a cazurilor , intervin marimi care variaz sinusoidal in timp, iar la aceste mrimi viteza de variatie este proportionala att cu frecvena ct i cu amplitudinea. Dac cmpul magnetic variabil n timp este produs de un curent variabil, fora electromotoare de inductie apare i n nsui circuitul parcurs de curent. Experienta arat c aceast for electromotoare este de asa natur, nct curentul cruia ei i d natere n circuit

produce un cmp care se opune variaiilor cmpului inductor.Deci cnd curentul crete (i odat cu el i fluxul magnetic) , cresterea se va fi ncetinita de curentul indus, care va fi de sens contrar. De asemenea, niciodat, ntr-un circuit n care se petrece fenomenul de inductie, curentul nu poate nceta instsntaneu. Acest aspect al fenomenuluio de inductie electromagnetica se numeste inductie proprie sau autoinductie. Autoinductia face ca n cazul curentului alternativ, unde variatia n timp a fluxului este nentrerupta, curentul rezultat s fie mai mic dect cel pe care l-ar determina numai rezistenta circuitului ; el va fi cu att mai mic, cu ct fluxul magnetic creat de curentul din circuit este mai mare. Acest fenomen este caracterizat de un parametru al circuitului numit inductanta si definit ca raportul dintre fluxul magnetic care strabate circuitul si curentul care l-a produs : L= / I Considernd un circuit care are o bobina, cu cit bobina are un numar mai mare de spire, cu atat fluxul produs de curentul care o strabate va fi mai mare, caci campurile magnetice care le produce curentul prin fiecare spira, se aduna, iar fenomenul de autoinductie are loc n fiecare spir. Astfel, inductanta bobinei creste mult cind creste numarul de spire. Relatia dintre inductanta si numarul de spire depinde de foarte multi factori, ca de pilda forma carcasei, modul de bobinare, diametrul conductorului etc. n general ns, se poate considera ca inductia variaza proportional cu patratul numarului de spire. Circuitul format ntr-o bobina prrezinta o impedanta (se opune trecerii curentului) la care contribue atit rezistenta conductorului din care este alcatuita bobina, ct i inducia bobinei. Fireste, efectul induciei va fi cu att mai pronunat, cu ct variaia curentului va fi mai rapid (cu ct frecventa va fi mai mare), deoarece f.e.m. de autoinductie va fi mai mare . Acest lucru este exprimat matematic prin formula reactantei inductive din care rezulta ca ea este direct prioportionala cu frecventa. Principiul de funcionare a transformatorului . Pentru a indeplini rolul de adebita consumatorului energie sub formele care i sunt necesare, transformatorul nmagazineaz energia electrica absorbit sub form de energie a cmpului magnetic i o retransform n energie electric dar cu alte caracteristici. Transferul de energie din circuitul care o absoarbe (circuitul primar) n circuitul de utilizare (circuitul secundar) se face prin inductie electromagnetica. Cuplajul dintre circuitul primar si cel secundar se face prin intermediul campului electromagnetic. Din cele mentionate rezulta necesitatea existentei unor rezervoare de energie si anume a unor rezervoare capabile sa inmagazineze sub forma de energie a cmpului magnetic. Astfel de rezervoare snt bobinele a caror inductanta va trebui sa fie de valoare cu att mai mare cu ct energia de transfer este mai importanta. In principiu, transformatorul consta dintr-o bobina primara care se conecteaza la sursa de energie (n cazul transformatoarelor de reea sursa este reeaua electric) i una s-au mai multe bobine secundare care se conecteaza la consumator ; cuplajul intre bobine este prin cimp magnetic(fig.I.1 i figI.2.) . Se va considera nti c transformatorul lucreaza in gol (fara conservarea sarcinii) i ca nu are nici un fel de pierderi (rezistena conductorului este neglijabila, iar toate liniile de fora care strabat bobina primara strabat si bobina secundara) .

Conectarea bobinei primare la retea va determina aparitia unui curent I1care vacreste pina la o astfel de valoare incit f.e.m.de autoinductie care va lua nastere sa fie egala cu tensiunea aplicata U1.F.e.m. de auto inductie E1 are expresia E1=11n1 unde 1 este pulsatia reelei, 1 fluxul produs de curent printr-una din spirele bobinei primare. Acelas flux 1 strbate i spirele bobinei seundare si induce n fiecare spira o tensiune electromotoare E2=11 . Deoarece fenomenuf de inducie se oetrece in fiecare spira, f.e.m. totala din secundar, deci tensiunea la bornele bobinei secundare, va fi U2= 11n2 unde n2 este nr de spire al bobinei secundare. Facnd raportul dintre tensiunea din secundar si tensiunea din primar se obtine relatia foarte importanta U2/U1=n2/n1=n, Care exprima faptul ca tensiunile la bornele bobinelor transformatorului sunt proportionale cu nr. de spire al bobinelor. Marimea n se numeste raport de transformare. Datorita limpsei de curent in circuitul secundar, bobina secundara nu produce un flux si prin urmare secundarul nu va influenta cu nimic fenomenele in circuitul primar. Curentul abserbit de la retea, numit curent de magnetizare , va fi defazat cu 90 fata de tensiunea retelei, caci transformatorul nu consuma putere.

Considerind apoi ca se conecteaza sarcina , fenomenele se complica, deoarece, datorita curentului care-l strabate, secundarul va influenta la rindul sau primarul prin f.e.m. care o induce in primar, ceea ce va modificasi curentul absorbit deprimar de la retea. Pentru a putea aprecia cantitativ schimbarile produse ar trebui facute calcule in care sa se tina seama de sarcina complexa pe care o prezinta acum secundarul si deci de defzajul existent intrecurentul secundar si cel primar. De asemenea in calul intervine inductanta mutuala intre circuitul primar si cel secundar. Pentru a evita eventualele complicatii de calcul si pentru a mentine rationalmentul aproape de esenta fizica a fenomenelor, se vor deduce schimbarile care intervin prin conectarea sarcinii, pe baza unor consideratii energeticesimple. Astfel carcina din secundar reprezinta un consumator de putere. Acesta putere nu poate fi obtinuta in ultima instanta decit de la retea. Deoarece la retea este conectat doar circuitul primar, rezulta ca el absoarbe putera iar apoi o transmite in secundar. Puterea absorbita este cu atit mai mare, cu cit curentul primar este mai mare, CU alte cuvinte cu cit impedanta pe care o prezinta primarul este mai mica. Puterea aborbita in primar se regaseste integral in secundar (Transformatorul fiind fara pierderi), rezultind U 1I1=U2I2. Raportul curentilor va fi inversul raportului tensiunilor, deci, inversul raportului de transformare.De asemaenea, sarcina din secundar R2=U2/I2 va fi transferata in primar sub forma:

Pentru un transformator ideal (fara pierderi) sint, asadar, valabile egalitatile:

Rolul miezului feromagnetic .S-a mentionat mai inainte c, pentru a putea transfera mai multa putere secundarului, este nevoie ca bobinele sa aiba o inductanta mai mare pentru a crea un cimp magnetic mai puternic. n principiu, acelas efect s-ar obtine si daca bobinele ar avea o inductanta mica, dar ar fi strabatute de un curent de magnetizare mai mare. Acest lucru este insa foarte neeconomic din urmatoarele motive : - curentul fiind mare, trebuie ca si sectiunea conductorului prin care circula sa fie mare, deci se mareste mult consumul de cupru ; - puterea pierduta inutil prin incalzirea conductorului Creste proportional cupatratul curentului, deci randamentul cu care ar functiona transformatorul ar fi foarte scazut ; - puterea aparenta absorbita de la retea pentru producerea fluxului magnetic, desi nu prezinta un consum propriu-zis, mpiedica utilizarea rationala a retelei, nrutind-ui factorul de putere ; acest dezavantaj devine important doar la trnsformatoarele de putere mare, iar celalalte doua conteaza foarte mult si la transformatoarele mici. Rezulta ca reactanta inductiva trebuie sa fie cit mai mare, astfel incat acelas flux magnetic sa se obtina cu un curent cit mai mic, adica fenomenul de inductie electromagnetica sa fie cit mai intens. n cazul frecventelor nalte, reactanta este mare chiar cind inductanta este neinsemnata. La frecventele audio, Si cu atat nai mult la frecventa retelelor electrice industriale (care in marea majoritate a cazurilor este de 50Hz) , singura solutie este marirea inductantelor bobinei. A mari inductanta inseamna a face ca acelas curent sa creeze un flux mai intens, cea ce se poate realiza fie marind numarul de spire, fie facand ca prin fiecare spira fluxul sa fie mai puternic . Marirea numarului de spire conduce la dezavantajele care au mai fost mentionate: Consum exagerat de cupru si randament mic. Ramine cealalta cale, in prezent universal adoptata, si anume intensificarea fluxului magnetic printro singura spira prin marirea densitatii liniilor de forta care o strabat, marire care se obtine prin utilizarea unui

material feromagnetic numit in mod curent miez de fier (deoarece aliajele de fier sint corpurile cu permeabilitatea magnetica cea mai mare). Permeabilitatea magnetica relativa poate fi considerata ca aratand de cate ori inductia magnetica este mai intensa in interiorul corpului decat in vid sau in aer, in aceleasi conditii. Avantajul utilizarii bobinelor cu miez de fier apare foarte clar : daca se folosesteun material cu =1 000, Fluxul magnetic obtinut va fi de 1 000 de ori mai mare decit Fluxul aceleiasi bobine fara miez(fig.I.3.)

Utilizarea miezului de fier mai prezinta un avantaj : Prin concentrarea liniilor de forta in interiorul miezului si folosirea aceluias miez atat pentru bobina primara cit si pentru bobina secundara se obtine un cuplaj foarte strans intre bobine ; o parte mica a fluxului produs de curentul primar nu stabate si spirele bobinei secundare si deci nu este util . Prin fluxul util se intelege fluxul produs de curentul primar care, strabatind spirele bobinei secundare, induce in ele forta electromotoare si deci produce efectul urmarit. O parte din liniile de forta ale campului magnetic produs de curentulprimar nu trec insa prin spirele bobinei secundare sau trec doar printr-o fractiune din numarul de spire al bobinei secundare. Aceste linii de forta, neutilizabile din punct de vedere al scopului urmarit, alcatuiesc fluxul de scapari (numit si flux de dispersiune). Exista insa si dezavantaje legate de folosirea mizului de fier. Astfel, in fier, datorita fenomenului de inductie electromagnetica ce are loc in orce conductor masiv, apar curenti paraziti numiti curenti turbionari sau Faucault care consuma inutil putere si incalzesc miezul . Une feect asemanator il are fenomenul de histerezis, specific materialelor feromagnetice. Un ultim dezavantaj il constitue volumul, greutatea si pretul de cost al miezului de fier. Aceste dezavantaje s-au micsorat continuu in decursul timpului astfel incit in prezent avantajele precumpanesc in mod hotaritor . Deosebirile dintre transformatorul real si cel ideal. Transformatorul real difera de cel ideal prin faptul ca : transferarea energiei din primar in secundar nu se face itegral din cauza pierderilor in cupru si fier (randamentul transformatorului este subunitar) ;transmiterea nu este perfect fidela din cauza inductantei infinite a bobinei primare, inductantei de scapari si capacitatilor parazite. La transformatoarele de retea care au rolul de a transfera numai energie nu si informatie importanta este doar problema pierderilor nu si a fidelitatii. Pierderile sint periculoase prin supraincalzirea pe care o produc, chiar daca din punct de vedere al randalimentului valoarea lor este acceptabila. Supraincalzirea produsa dauneaza atit transformatorului (distrugerea izolatiei, impregnatului,etc) cat si a pieselor din apropiere (de exemplu condensatoare electrolitice sau tuburi redresor, care la majoritatea receptoarelor se gasesc in imediata vecinatate a transformatorului de retea). Pierderile in cupru se datoresc rezistentei conductorului. Ele nu sunt legate decit de prezenta curentului, nu depind de defazajul ditre curent si tensiune si apar in toate infasurarile transformatorului. Pierderil in fier au doua componente : pierderile prin curenti turbionari si pierderile prin histerezis.

Pierderile prin curenti turbionari sint proportionale cu patratul frecventei, patratul grosimii conductorului si patratul inductantei magnetice. Pentru reducerea caestor pierderi, miezul defier nu se foloseste sub forma unui conductor masiv ci sub forma de tole izolat intre ele, iar materialul folosit se alege cu rezistivitate foarte mare ; potrivite pentru acest scop sunt aliajele de fier cu siliciu. Un material bun pentru tole este aliajul de fier cu citeva procente de siliciu, care are rezistivitatea ridicata fara ca permeabilitatea lui sa fie scazuta. Pierderileprin histerezis sint proportionale cufrecventa si cu patratul inductiei. Ele sunt micsorate alegind un material care sa aiba un ciclu de magnetizare de suprafata cat mai redusa. La marimea pierderilor contribuie indirect si fluxul de scapari si valoarea finita a inductantei primarului, deoarece ele determina valoarea curentului de magnetizare care produce pierderi in cuprul infasurarii primare. inind seama de toate elementele parazite, care fac ca transformatorul real sa se deosebeasca de cel ideal, se poate alcatui o schema echivalenta a transformatorului real (fig.I.4.) , adica o schema cu rezistente , bobine si condensatoare , care se comporta ca si transformatorul. Echivalenta consta in cea ca alimentind montajul corespunzator schemei

Echivalente cu energia avind aceias parametri ca si energia de la care primarul transformatorului o absoarbe de la retea, montajul va debita la bornele de sarcina energie avind aceias parametri ca si energia secundarului transformatorului. Schema echivalenta a transformatorului de retea obisnuit (fig.I.5.) este considerabil mai simpla, deoarece nu intervin capacitatile parazite si inductantele de scapari (inductante care au in schema echivalenta acelasi efect ca si fluxul de scapari in transformatorul real).

3. Principalele caracteristici ale Transformatorului de retea n general ,in legatura cu transformatoarele de retea se pun 2 categorii mari de probleme. Avand un transformator, se pune problema obtinerii cat mai multor date despre el : ce performanta are, unde se poate utiliza, cit este de economic realizat, etc. O alta problema care se pune si mai frecvent is care este mai greu de rezolvat : calculul si constructia transformatorului pentru a obtine anumite performante. Pentru rezolvarea ambelor probleme este esentiala cunoasterea principalelor caracteristici ale transformatorului. Aceste caracteristici sint : puterea, tensiunile de alimentare, tensiunile infasurarilor secundare, curenti din fiecare infasurare, randamentul, rezistentele infasurarilor, supraincalzirea, factorul de umplere, rigiditatea dielectrica, raportul de transformarepentru diverse infasurari secundare, greutatea, pretul de cost, etc. Evident, modul de abordare si rezolvare a problemelor va diferi in mare masura la transformatoarele de retea fata de transformatoarele cu functii mai complexe cum ar fi de exemplu transformatoarele de iesire. Chiar in cadrul categoriei transformatoarelor de retea va exista o mare varietate de probleme, datorita particularitatilor pe care le prezinta diversele tipuri de transformatoare de retea, in functie de destinatie si conditiile de lucru. De la caz la caz, unele din marimile enumerate isi pierd insemnatateasau, dimpotriva, devin mai importante. Astfel, la transformatoarele de retea de putere mai mare are in valoare randamentul si supraincalzirea, la aparatura miniatura gabaritul, la productia de serie, pretul de cost, la aparatura avioanelor, fluxul de scapari, la aparatura tropicalizata, calitatea materialelor folosite sitehnologia transformatorului. n sfrsit, pentru radioamator conteaza obtinerea performantelor dorite cu ajutorul pieselor pe care le are la ndemn. Caracterul variat al problemei se va repercuta si asupra criteriilor de calcul, care vor diferi mult in functie de cerintele impuse transformatorului.

II. Calculul transformatorului de retea

1. Modul de calcul
Se va trata cazul general al transformatorului de retea obisnuit, urmand ca particularitatile de proiectare ale categoriilor speciale de transformatoare sa fie tratate le descrierea acestora. Deoarece gradul de precizie cu care trebuie proiectat transformatorul difera foarte mult de la caz la caz, se va prexenta mai intii un calcul simplificat adecvat situatiilor cand nu se cere o precizie deosebita, cind conteaza rapiditatea cu care se stabileste solutia, sau cand calculul se face doar in scop orientativ . Un mare avantaj al acestui calcul este faptul ca se preteaza la rezolvarea nomografica. Pentru situatiile cind se impune o exigenta mai mare si aproximatia pe care o da calculul simplificat nu este satisfacatoare, se va prezenta ulterior un calcul mai precis, in care se vor determina si valorile marimilor care nu au fostcalculate anterior. Marimile caracteristice ale transformatorului de retea.Se vor analiza pe rind principalele caracteristici ale transformatoarelorde retea aratind valorile uzuale ale fiecaruia. Puterea pe care transformatorul poate s-o debiteze consumatorului este o caracteristica extrem de importanta, deoarece deea depind atit dimensiunile cit si greutatea transformatorului , cit si pretul sau de cost. Valoarea ei este in general de ordinul zecilor sau sutelor de wati. Tensiunea sau tensiunile primare cu care se alimenteaza infasurarea primara a transformatorului este totdeauna tensiunea retelei.Deoarece tensiunile de retea nu s-au unificat inca, transformatoarelede retea sunt realizate astfel ca sa poata fi alimentate cu diferite tensiuni de retea. n cazul cel mai general intilnit in practica, la transformatoarele de retea ale aparaturii radio exsistente la noi in tara sunt urmatoarele tensiuni: 110, 120, 150, 185, 220, si 240V. Tensiunea de 240 V este intilnita cel mai rar. Tensiunile de 150 si 185V erau necesare pina acum citva timp, deoarece unele orase din tara (Timisoara, Oradea) aveau retele electrice cu astfel de tensiuni. n prezent ele au foost nlaturate, aftfel ca transformatoarele de retea ale aparaturii radio puse in fabricatie in tara incepind din 1960 sint prevazute pentru 3 tensiuni de retea:110,120si220 V. Cind in intreaga tara retelele electrice vor avea tensiunile de 220V, Transformatoarele vor fi mult mai simple,ne mai fiind necesare prizele din primar prin care se realizeaza in prezent posibilitatea de alimentare. Tensiunile secundare, atit ca numar cit si ca valoare,difera mult de la caz la caz. In cazul cel mai simplu exiata o singura infasurare pentru filamente, care in majoritatea cazurilor aparaturii radio moderne are tensiunea 6,3V (cand se folosesc tuburi din seria E) i o infasurare pentru alimentarea redresorului. Cind se face redresarea ambelor alternante, infasurarea respectiva are o priza mediana care se pune la masa. Tensiunea infasurarii secundare este de ordinul sutelor de volti. Randamentul cu care se transfera energia in secundar este puterea livrata aparatului si puterea absorbita de la retea =P2/P1 . Cand puterea transferata este mai mare, atunci si importanta randamentului creste pentru ca puterea consumata inutilest mai mare cit si pentru ca aceasta putere se transforma in caldura, in supraincalziri periculoase. La transformatoarele nici de retea , randamentul poate fi intre 50 si 90%, iar la cele mai mari ajunge la 95%.

` Curenti din infasurari au valori diferite. Valorile cele mai mari(de ordinul amperilor) le au curenti din infasurarile de filament. n celalalte infasurari, curentul este in general de ordinul sutelor de amperi. Inductanta admisa in miezul de fier este limitatala vaoloare la care incepe saturarea miezului. O marime a inductantei peste aceasta valoare ar produce o marire exagerata a pierderilorfara a face posibila o reducere a numarului de spire, astfel incit transformatorul ar deveni neeconomic. Valoarea maximaadmisibila depinde de calitatea materialului feromagnetic. Pentru tole obijnuite , valoarea ei este de 8-12kGs. Raportul de transformare.exista mai multe rapoarte de transformare dupa cum se considera unele sau altele din tensiunile secundare sau primare. Frecventa de lucru . Transformatoarele de retea sunt destinate sa lucreze pe o singura frecventa, care in majoritatea cazurilor 50Hz.La categoriile speciale de transformatoare, exista si alte frecvente (de pilda transformatoarele aparatelor din avioane ale caror retele de bord au frecvente mai inalte) . Faptul ca doar la o singura frecventa conteaza modul cum se comporta transformatorul simplifica foarte mult din punct de vedere constructiv tranformatoarele de retea si tot odata usureaza considerabil calculul lor. Supraincalzirea se poate concretiza prin diferenta de temperatuda intre tranformator si mediul inconjurator in timpul functionarii. Valoarea maxima care se admite este in general , 50-55 C peste temperatura mediului ambiant(considerata ca fiind aproximativ 20 C). Curentul de mers in gol reprezinta curentul din primar cind in secundar nu este legata sarcina. El este compus din curentul de magnetizare si curentul corespunzator pierderilor in fier. n practica, curentul de mers in gol are valori pina la 0,2-0,4 Din valoarea curentului din primar. Factorul de umplere a ferestrei reprezinta raportul dintre suprafata ferestrei ocupata de infasurari si suprafata totala a ferestrei. Un factor de umplere apropiat de unitate dovedeste o alegere rationala a tipului de tola si a grosimii pachetului. Un factor de umplere prea aproape de unitate implica insa dificultati tehnologice. Greutatea transformatorului este determinata de greutatea infasurarilor si de greutatea miezului de fier. Dimensiunile de gabarit ale transformatorului depind de tipul de tola ales, Grosimea miezului si marimea bobinei. Unitati de masura. Precizia unitatilor de masura este deosebit de important la calculul simplificat, unde intervin formule care contin coeficienti numerici si la calculul nomografic. Unitatile de masura utilizate nu fac parte din acelas sistem de unitati, cea ce nu este insa esential tocmai datorita coeficientilor numerici din formule. Au fost alese unitati de masura cele mai raspindite sau, in special, unitatile cele mai adecvate pentru gama de valori pe care o au marimile respective in cazul transformatoarelor de retea, astfel incit aplicarea formulelor sa fie cat mai comoda. Pentru inlaturarea dubiilor, unitatile de masura au mai fost precizate si in paranteze drepte pentru fiecare din marimile respective. Unitatile folosite sint prezentatein tabelul II.1.

TABEL II.1. Nr. crt. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 Marimea Tensiunea Curentul Puterea activa Puterea aparenta Frecventa Permeabilitatea magnetica relativa Inductanta magnetica Rezistenta electrica Densitatea de curent Greutatea Suprafata Temperatura Rezistivitatea lineara Lungimea Simbolul marimii U I P P F r B R i G S t Unitatea de masura volt amper watt voltamper hertz --kilogauss ohm amper/milimetru patrat kilogram centimetru patrat grad Cesius ohm/metru centimetru sau milimetru Simbolul unitatii de masura V A W VA Hz --KGs A/mm kg cm C /m Cm sau mm

lin

La marimile alterntive se lucreaza cu valori eficace.

2.calculul simplificat al transformatorului


Situatia cea mai des intilnita este acea cand se dau valorile tensiunilor si curentilor cu care trebuie alimentat aparatul , datele retelelor de alimentare si cind se impun transformatorului anumite conditii (in genereal supraincalzire, pret de cost sau randament). Prin urmare, in secundar sunt date numarul infasurarilor , Tensiunile necesare la bornele lor si curecti care le vor strabate, iar in primar sunt date tensiunile de retea de la care trebuie sa se poata alimenta aparatul si frecventa retelei. Dupa cum s-au aratat in general , frecventa retelei este de 50 Hz iar tensiunile 110,120 si 220V .De asemenea, se cunosc proprietatile magnetice ale miezului si tipurile de tole standardizate. Calculul care urmeaza presupune ca se lucreaza cu materialele existente in R.P.R. Calculul se va face pe puncte : a) Se determina puterea totala pe care transformatorul trebuie s-o debiteze aparatului. Puterea totala se afla insumind puterile din toate infasurarile secundare.Deoarece se lucreaza cu marimi eficace, Puterea debitata printr-o infasurare se obtine facind produsul dintre valoarea curentului caretrece prin infasurare si tensiunea la bornele infasurarii respective

P[W]=U[V]I[A]
Astfel se pot calcula si apoi insuma puterile tuturor infasurarilor secundare, cu exceptia infasurarii care alimenteaza etajul redresor. In cazul acestei infasurari nu numai c nusunt date valorile tensiunii si curentului, dar insasi notiunea de putere devine mai complexa, prin faptul ca prin infasurare circula in afara curentului alternativ si curentuul continuu redresat. Acesta impune introducerea unei marimi de calcul numita putere de gabarit sau putere de calcul a transformatorului. Ea se defineste ca media aritmetica a puterilor aparente ale infasurarilor secundare anodice si aleinfasurarii primare. n practicaputerea de calcul a acestei infasurari se obtine cu o precizie suficienta cu formulele din tabelul II.2.

Curentul si tensiunea infasurarii secundare anodice depind de caracteristicile puterii redresate (curentul continuu si tensiunea continua), de schema de redresare aleasa si de tipul elementelor redresoare. Se vor considera situatiile cele mai raspindite si anume : filtrul e4ste cu intrarea pe condensator , capacitatea condensatorului este destul de mare pentru a nu mai influenta valoarea tensiunii redresate, iar in schema de redresare este una din urmatoarele: montaj pentru redresarea unei singure alternante; montaj pentru redresarea ambelor altelrnante(cea mai des intilnita,fig.II.1); montaj in punte; montaj de dublare a tensiunii.

FIG.II.1. Schema de redresare a ambelor alternante. Pentru determinarea curentului si teniunii din infasurarea secundara, mai este necesara si marimea Rf , numita rezistenta pe faza a redresorului, care depinde de rezistenta interna a elementului de redresare (tub electronic, sau dioda semiconductoare), rezistentele infasurarii Tipul montajului Redresarea unei singure alternane Redresarea ambelor alternane n puncte De dublare Tensiunea pe faz Rf [] Ri[]+0,050[] Ri[]+0,10[] 2Ri[]+0,080[] Ri[]+0,020[] Tensiunea Curentul secundar Secundar I2[A] U2 [V] 0,75U0[V]+3,8Rf[]I0[A] 0,75U0[V]+1,9Rf[]I0[A] 0,75U0[V]+1,9Rf[]I0[A] 0,75U0[V]+3,8Rf[]I0[A] Puterea de gaterit P[VA] 0,95U2[V]T2[a] 1,7U2[V]T2[a] U2[V]T2[a] U2[V]T2[a]

transformatorului, raportul de transformare si montajul de redresare folosit. Acest fapt complica oarecum calculele, Deoarece trebuie cunoscute date ale transformatorului inainte de a-l proiecta.In practica insa , rezistenta pe faza a redresorului poate fi determinata cu ajutrul

marimii de calcul ro care depinde de curentul si tensiunea redresata si este data in curbele din tabelul II.2.

Formulele cu ajutorul caruia se determina valorile curentului si tensiunii in infasurarea secundara sunt date tot in tabelul II.2.