Inducție electromagnetic

Gherasim Robert

Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași

Facultatea de Inginerie Electrică, Energetică și Informatică Aplicată
Grupa 6103
Profesor îndrumător: Căileanu Corneliu

Rezumat: Atunci când un curent continuu trece printr-un conductor lung drept,în
jurul lui se dezvoltă o fortă de magnetizare H și un câmp magnetic static B.

Cuvinte cheie:Faraday,bobină,magnetul,flux magnetic,autoinducția

1. Noțiuni teoretice
1.2 Clasificare.
Fenomenul inducţiei electromagnetice a fost
descoperit de către Michael Faraday şi Joseph φ - flux magnetic
Henry , rezultatele primului experiment care A- suprafata de arie a spirei
evidenţiază fenomenul de inducţie electromagnetică B- inductia cîmpului magnetic
este publicat în anul 1931 de Faraday. cos α-unghiul dintre vectorul inductiei B si vectorul
∇× E =- ∂ B / ∂t n normal la suprafata spirei
e = - Δ φ /Δt - tensiunea indusa
1.1 Mărimi caracteristice

Fenomenul de inducție electromagnetică constă în 2. Lenz

apariția unei tensiuni electromotoare induse şi a unui
current indus într-un circuit străbătut de un flux
magnetic variabil în timp. Un experiment simplu
care ilustrează fenomenul este prezentat în Fig.1 .
Avem o bobină la bornele căreia legăm un
miliampermetru formând un circuit închis. Aducem
în vecinătatea acestui circuit un magnet .
Dacă magnetul este în repaus ampermetrul nu indică
nici un curent .
Dacă magnetul este deplasat înainte şi înapoi între
spirele bobinei acul ampermetrului deviază indicând
prezenţa în circuitul bobinei a unui curent numit
curent indus care indică faptul ca acest sistem
(bobină+magnet) Serviciul nominal (S) – este
caracterizat prin durata şi succesiunea în timp a
perioadelor de încărcare.
2.1. Generalități
Pentru a se obtine flux magnetic variabil se poate
modifica aria A , inductia B a cîmpului magnetic în
care se afla plasata spira sau unghiul a dintre
vectorul B si vectorul n normal la suprafata spirei .
Tensiunea electromotoare indusa si curentul indus
au astfel de sens , încît fluxul magnetic produs de
curentul indus sa se opuna fluxului magnetic
inductor.
Fenomenul de autoinducţie este un caz particular al
fenomenului de inducţie electromagnetică.
Autoinduţia apare în orice circuit electric în care
avem un curent electric variabil , de exemplu într-un
circuit în care avem o bobină şi un întrerupător , la
închiderea şi deschiderea întrerupătorului.

La închiderea întrerupătorului de exemplu , curentul
creşte de la 0 la o valoarea constantă mai întâi prin
prima spiră , a doua spiră ( pentru o fracţiune f.f.
scurtă de timp) este parcursă de un flux crescător şi
generează un curent indus care să determine un flux
magnetic care să se opună creşterii fluxului
inductor. Ca urmare, până la stabilizarea curentului
la valoarea constantă, bobina se opune , generând un
curent care să se opună curentului inductor.
Ca urmare, până la stabilizarea curentului la
valoarea constantă, bobina se opune , generând un
curent care să se opună curentului inductor.
La deschiderea întrerupătorului fenomenul se
propuce exact invers , adică bobina se opune
descreşterii curentului, deci descreşterii fluxului
magnetic, generând un curent indus în sens invers.
Ca urmare există un interval de timp scurt în care
deşi circuitul este deschis încă mai avem curent în
bobină ca urmare a fenomenului de inducţie
electromagnetică
( de fapt în acest caz e vorba de autoinducţie).
Mărimea fizică care măsoară modul de comportare
al circuitelor electrice de diferite tipuri din punctul
de vedere al fluxului magnetic generat la creşterea
sau descreşterea curentului electric se numeşte
inductanţă.
Una din aplicaţiile cele mai importante a
fenomenului de inducţie electromagnetic este
conversia energiei mecanice în energie electrică şi
anume generatorul electric .
Cel mai simplu generator electric este generatorul de
tensiune alternativă sinusoidală sau mai simplu
alternatorul . Acesta este format dintr-o spiră sau
mai multe spire care se rotesc cu viteză constantă
într-un camp magnetic uniform generat de exemplu
de un magnet permanent .
Legătura dintre fenomenele electrice și cele
magnetice a fost observată pentru prima oară
de Hans Christian Ørsted în 1820, care a constatat
devierea acului magnetic în apropierea unui
conductor parcurs de curent electric.
Faraday a explicat inducția electromagnetică
folosind un concept numit linii de forță.
Cu toate acestea, oamenii de știință au respins pe
scară largă ideile sale teoretice, mai ales pentru că
nu au fost formulate matematic.
O excepție a fost James Clerk Maxwell, care a
folosit ideile
lui Faraday ca bază a teoriei sale electromagnetice
cantitative.
În modelul lui Maxwell, aspectul variabil în timp al
inducției electromagnetice este exprimat ca o
ecuație diferențială, pe care Oliver Heaviside a
numit-o legea lui Faraday, deși este ușor diferită de
formula originală a lui Faraday. Versiunea lui
Heaviside este forma recunoscută astăzi în grupul de
ecuații cunoscute sub numele de ecuații lui
Maxwell.astfel
create ale miezului.
În prima demonstrație experimentală a lui Faraday
(29 august 1831), el a înfășurat două fire prin părțile
opuse ale unui inel de fier sau “torus” (un
aranjament asemănător unui transformator toroidal
modern).
Bazându-se pe înțelegerea electromagneților, el se
aștepta ca, atunci când curentul a început să curgă
într-un singur fir, un fel de undă va trece prin inel și
va cauza un efect electric pe partea opusă. A
introdus o sârmă într-un galvanometru și a
monitorizat-o când a conectat celălalt fir la o baterie.
A văzut un curent tranzitoriu, pe care el l-a numit un
“undă de electricitate”, când a conectat firul la
baterie și altul când a deconectat-o. Această
inducere a fost cauzată de schimbarea fluxului
magnetic care a apărut atunci când bateria a fost
conectată și deconectată.
În termen de două luni, Faraday a găsit alte câteva
manifestări de inducție electromagnetică.
De exemplu, el a văzut curenți tranzitorii când a
alunecat rapid un magnet bară în și dintr-o bobină cu
fire și a generat un curent constant prin rotirea unui
disc de cupru în apropierea magnetului de bara cu
un cablu electric alunecător (“discul lui Faraday”).
O înfășurare este alcătuită din spire (bucle simple
ale unui conductor sau de mai multe conductoare
legate în paralel) și bobine (formațiuni de mai multe
spire). Înfășurările rotorice, precum cele statorice se
realizează din cupru care mai apoi se izolează cu
email, bumbac sau fibră de sticlă. Pentru a putea
funcționa optim, motoarelor le sunt necesare, pe
lângă componentele de bază și o serie de piese și
subansambluri adiționale, dintre care amintim:
ventilatorul, lagărele, scuturile, colierul cu portperii,
inelul de ridicat, cutia de borne și capacul protector.
Michael Faraday este în general creditat cu
descoperirea inducției în 1831, iar James Clerk
Maxwell a descris-o matematic ca fiind legea de
inducție a lui Faraday.
Legea lui Lenz descrie direcția câmpului indus.
Legea lui Faraday a fost ulterior generalizată pentru
a deveni ecuația Maxwell-Faraday,una dintre cele
patru ecuații ale lui Maxwell în teoria
electromagnetismului lui James Clerk Maxwell.
Inducția electromagnetică a ajutat la descoperirea a
numeroase aplicații în tehnologie, inclusiv
componente electrice precum inductoare și
transformatoare, și dispozitive precum motoare
electrice și generatoare.
Tabel 1. Valorile nominale
există o mișcare relativă între un conductor și un
câmp magnetic,o emf este indusă în conductor.
Dar conductorul poate să nu fie de fapt parte a
circuitului electric al bobinelor,dar poate fi miezul
de fier al bobinei sau o altă parte metalică a
sistemului, de exemplu,
un transformator. Emf indusă în această parte
metalică a sistemului determină curgerea unui
curent circulant în jurul acesteia și acest tip de
curent de miez este cunoscut ca un curent turbionar
(Eddy current).

1500k 400V 230V 220J 110J Curenții turbionari generați prin inducție
0,05kW 0,20A 0,35A 3,5µF 4,5µF electromagnetică circulă în jurul miezului bobinelor
0,07kW 0,30A 0,53A 5,3µF 7,1µF sau a oricăror componente metalice de legătură din
0,10kW 0,40A 0,71A 7,1µF 9,5µF interiorul câmpului magnetic,deoarece pentru fluxul
0,15kW 0,5A 1,02A 10,7µF 14,3µF magnetic ele acționează ca o singură buclă de sârmă.
0,20kW 0,7A 1,3A 14µF 21µF Curenții turbionari nu contribuie cu nimic la
0,33kW 1,0A 1,9A 21,2µF 27,6µF utilitatea sistemului,ci se opun curgerii curentului
0,52kW 1,4A 2,5A 32µF 43µF indus prin acționarea ca o forță negativă care
0,70kW 1,7A 3,0A 41µF 65µF generează încălzire rezistivă și pierdere de putere în
1,0kW 2,4A 4,5A 65µF 83µF miez.
1,2kW 3,3A 6,2A 91µF 110µF
2,0kW 5A 8,5A 112µF 156µF Cu toate acestea, există aplicații de cuptoare de
inducție electromagnetică în care doar curenții
Michael Faraday este creditat pentru descoperirea turbionari sunt utilizați pentru încălzirea și topirea
inducției electromagnetice în 1831,deși alții au metalelor feromagnetice.
observat un comportament similar în anii anteriori.
Numele formal al ecuației fizicii care definește Dacă antrenarea exterioară aplicată mașinii se
comportamentul unui câmp electromagnetic indus produce în sens opus câmpului statoric (n<0),
de fluxul magnetic (schimbarea într-un câmp aceasta va primi energie electrică la borne și energie
magnetic) este legea lui Faraday de inducție mecanică pe la arbore, întreaga energie rezultată
electromagnetică. fiind disipată în înfășurări, producând încălzirea
excesivă a acestora. În acest caz, mașina va
Procesul de inducție electromagnetică funcționează funcționa în regim de frână electromagnetică.
și în sens invers, astfel încât o sarcină electrică în
mișcare generează un câmp magnetic. De fapt, un
magnet tradițional este rezultatul mișcării Schimbarea fluxului magnetic în miezul de fier al
individuale a electronilor din atomii individuali ai unui transformator de mai sus va induce o emf, nu
magnetului, aliniată astfel încât câmpul magnetic numai în înfășurările primare și secundare, ci și în
generat să fie într-o direcție uniformă. (În materiale miezul de fier. Miezul de fier este un bun conductor,
nemagnetice, electronii se mișcă astfel încât deci curenții induși într-un nucleu solid de fier vor fi
câmpurile magnetice individuale să indice în direcții mari. Mai mult, curenții turbionari curg într-o
diferite, astfel încât să se anuleze reciproc și câmpul direcție care, prin legea lui Lenz, acționează pentru
magnetic net generat este neglijabil.) a slăbi fluxul creat de bobina primară. În consecință,
curentul în bobina primară necesar pentru a produce
s=¿Δ φ /Δt un câmp B dat este mărit, astfel încât curbele de
n1 histerezis sunt mai groase de-a lungul axei H.

Pierderile prin curenți turbionari și histerezis nu pot

Dacă conductorul nu se mișcă în unghi drept (90°)
față de câmpul magnetic, atunci unghiul θ° va fi
adăugat expresiei de mai sus, oferind o ieșire redusă
pe măsură ce crește unghiul:
ε = - β.l.v sinϴ volți
Un comentariu final despre Legea lui Lenz privind
inducția electromagnetică.Acum știm că atunci când
fi eliminate complet, dar pot fi reduse foarte mult. În
loc să aibă un miez de fier solid ca material de miez
magnetic al transformatorului sau bobinei, calea
magnetică este "laminată".
Aceste straturi sunt benzi foarte subțiri de metal
izolat (de obicei cu vopsea) îmbinate pentru a
produce un miez solid. Laminările sporesc rezistența
miezului de fier, mărind astfel rezistența totală la
curgerea curenților turbionari, astfel că pierderea de
putere prin curenții turbionari induși în miez este
redusă și din acest motiv circuitul de fier magnetic
al transformatoarelor și mașinilor electrice sunt
laminate.
Fluxul magnetic dezvoltat în jurul bobinei este
proporțional cu cantitatea de curent care curge în
înfășurările bobinei, așa cum este arătat. Dacă
straturi suplimentare de sârmă sunt înfășurate pe
aceeași bobină, cu același curent care curge prin ele,
intensitatea câmpului magnetic static ar crește.
Prin urmare, intensitatea câmpului magnetic al unei
bobine este determinată de amperii-spire ale
bobinei. Cu cât mai multe spire de sârmă în bobină,
cu atât este mai mare rezistența câmpului magnetic
static din jurul acesteia.
Dar ce se întâmplă dacă am inversat această idee,
prin deconectarea curentului electric de la bobină și
în locul unui miez gol am plasat un magnet bară în
interiorul miezului bobinei de sârmă.
Prin deplasarea acestui magnet bară "în" și "de la"
bobină, un curent va fi indus în bobină prin mișcarea
fizică a fluxului magnetic din interiorul acesteia.
De asemenea, dacă ținem magnetul bară staționar și
am deplasat bobina înainte și înapoi în câmpul
magnetic, un curent electric ar fi indus în bobină.
Atunci, fie prin mișcarea firului, fie prin schimbarea
câmpului magnetic, putem induce o tensiune și un
curent în bobină și acest proces este cunoscut
ca inducție electromagnetică și este principiul de
bază al funcționării transformatoarelor, motoarelor
și generatoarelor.
Inducția electromagnetică a fost descoperită pentru
prima oară în anii 1830 de Michael Faraday.Faraday
a observat că atunci când a mutat un magnet
permanent în și dintr-o bobină sau dintr-o singură
buclă de sârmă, a indus o forță electromotoare
sau emf, cu alte cuvinte o tensiune și, prin urmare, a
fost produs un curent.
Deci, ceea ce a descoperit Michael Faraday a fost o
modalitate de a produce un curent electric într-un
circuit folosind doar forța unui câmp magnetic și nu
a bateriilor. Aceasta conduce apoi la o lege foarte
importantă care leagă electricitatea cu magnetismul, 
Legea lui Faraday a inducției electromagnetice.
Când magnetul prezentat mai jos este deplasat spre
"bobină", acul galvanometrului, care este un
ampermetru cu bobină mobilă foarte sensibil în
poziția de zero (centrală), se va depărta de poziția sa
centrală într-o singură direcție. Când magnetul se
oprește din mișcare și este ținut staționar în ceea ce
privește bobina, acul galvanometrului revine la zero
deoarece nu există mișcare fizică a câmpului
magnetic.
De asemenea, atunci când magnetul este deplasat
"departe" de bobină în cealaltă direcție, acul
galvanometrului se deplasează în direcția opusă față
de primul, indicând o schimbare a polarității.
Atunci, prin deplasarea magnetului înainte și înapoi
spre bobină, acul galvanometrului se va deplasa la
stânga sau la dreapta, pozitiv sau negativ, în raport
cu mișcarea de direcționare a magnetului.
De asemenea,dacă magnetul este acum ținut
staționar și numai bobina este deplasată spre sau
departe de magnet, acul galvanometrului se va
deplasa și el în ambele direcții. Atunci, acțiunea de a
deplasa o bobină sau o buclă de sârmă printr-un
câmp magnetic induce o tensiune în bobină cu
mărimea acestei tensiuni induse fiind proporțională
cu viteza sau viteza mișcării.
Atunci putem vedea că cu cât este mai rapidă
mișcarea câmpului magnetic, cu atât mai mare va fi
tensiunea sau emf indusă în bobină, așa că pentru ca
Legea lui Faraday să respecte adevărul trebuie să
existe "mișcare relativă" sau deplasare între bobină
și câmpul magnetic și fie câmpul magnetic, bobina,
fie ambele se pot deplasa.
Tabel 2. Comparație
INDUCTIE AUTOINDUCTIE
Oferă o mare
Nu este la fel de eficient
eficiență și precizie.
Viteza nu variază Viteza variază
Necesită o sursă
Nu necesită nicio sursă
suplimentară de
suplimentară.
curent.
Funcționează pe
Funcționează pe
principiul
principiul inducției
interblocării
electromagnetice.
magnetice între
Nu pornește automat Se pornesc automat
Bibliografie
WIKIPEDIA INDUCTIE ELECTROMAGNETICA
ELECTRONICA PENTRU TOTI CAPITOLU 12.5
EFFERIT INDUCTIE ELECTROMAGNETICA