Unda electromagnetică

Unda electromagnetică este o suprapunere de câmp electric şi magnetic care se generează reciproc şi se propagă împreună. Cea mai
simplă undă este unda plană sinusoidală reprezentată mai jos.

Sumarizăm cele mai importante proprietăţi ale undelor electromagnetice: Undele electromagnetice nu au nevoie de un mediu suport
de propagare ele se propagă şi în vid.

Undele electromagnetice sunt transversale. Vectorii 𝐸⃗ şi 𝐵⃗ sunt în fază ( iau simultan valoarea 0 şi simultan valorile maxime ).

Viteza de propagare a undelor electromagnetice depinde de mediu.

O clasificare a undelor electromagnetice se face fie după lungimea de undă fie după frecvenţă .

Interdependenţa câmpurilor variabile electric şi magnetic determină nu numai existenţa câmpului electromagnetic, dar şi o proprietate
fundamentală a acestuia de a se propaga în spaţiu şi timp. Într-adevăr, un câmp electric variabil generează în spaţiul înconjurător un
câmp magnetic, de asemenea, variabil. Acesta, la rândul său, produce în regiunea imediat următoare alt câmp electric variabil ş.a.m.d.

Aşadar, o perturbaţie a câmpului electromagnetic se propagă în spaţiu din aproape în aproape prin intermediul unui proces oscilatoriu.

Perturbaţia câmpului electromagnetic ce se propagă în spaţiu se numeşte undă electromagnetică. Distanţa la care se propagă unda
electromagnetică în timp de o perioadă (T), este numită lungime de undă (λ).

Pentru obţinerea undelor electromagnetice Hertz a folosit dispozitivul inventat de el numit oscilator. Acesta constă din două tije, între
capetele cărora se produce o descărcare electrică, adică se creează un câmp electric variabil. Se poate considera că oscilatorul lui
Hertz este un circuit oscilant deschis.

Oscilaţii electromagnetice
Circuitul oscilant este format dintr-o bobină și un condensator legate în paralel. Dacă se încarcă condensatorul de la o sursă și apoi se
conectează cu bobina el se va descărca prin bobină, în bobină se va produce fenomenul de autoinducție electromagnetică, care va duce
la încărcarea condensatorului cu polaritate inversă, după care procesul se va relua în sens invers.
Curentul electric într-un astfel de circuit are formă sinusoidală.
Forma sinusoidală a intensității și tensiunii electrice poate fi vizualilzată cu ajutorul osciloscopului.
Circuitul oscilant ideal reprezintă echivalentul electromagnetic al oscilatorului liniar armonic..