1.

Mărimile fizice ale câmpului electromagnetic se referă la proprietățile câmpului

electromagnetic, care este format din câmpul electric și câmpul magnetic. Aceste
mărimi includ intensitatea câmpului electric, intensitatea câmpului magnetic,
densitatea de curent electric, densitatea de flux magnetic și permittivitatea și
permeabilitatea mediului în care se propagă câmpul.
2. Teorema fundamentală a câmpurilor de vectori (Helmholtz) este o teoremă
matematică care afirmă că orice câmp vectorial care satisface anumite condiții
poate fi descompus într-un câmp iracional și un câmp solenoidal. Aceasta se
poate formula într-o formă integrală sau diferențială, iar condițiile și observațiile
asociate acestei teoreme depind de contextul specific al câmpului vectorial.
3. Divergența unui vector reprezintă măsura în care acest vector se îndepărtează sau
se apropie de un punct într-un câmp vectorial. Este calculată ca gradientul
vectorial al unui vector și se interpretează ca fluxul scalar al acestui vector printr-o
suprafață închisă.
4. Rotorul (cunoscut și ca rotația sau curl) unui câmp vectorial măsoară circulația
sau rotația acestui câmp în jurul unui punct. Este calculat ca rotația vectorului și
se interpretează ca vârtejul sau rotația locală a câmpului vectorial.
5. Câmpurile potențiale sunt acele câmpuri vectoriale care pot fi exprimate ca
gradient al unei funcții scalare. Aceste câmpuri sunt conservative, ceea ce
înseamnă că circulația lor într-un traseu închis este zero. Exemple de câmpuri
potențiale includ câmpul gravitațional și câmpul electrostatic.
6. Câmpurile solenoidale (sau rotaționale) sunt acele câmpuri vectoriale în care
divergența este zero. Aceste câmpuri sunt caracterizate de circulația lor în jurul
unei bucle închise și sunt utilizate în multe aplicații, cum ar fi electromagnetismul
și mecanica fluidelor.
7. Sursele câmpului electrostatic sunt sarcinile electrice, care sunt considerate ca
fiind surse punctuale ale câmpului electrostatic. Aceste sarcini pot fi pozitive sau
negative și creează câmpuri care se propagă în jurul lor și interacționează cu alte
sarcini.
8. Starea de electrizare de încărcare se referă la distribuția de sarcini electrice pe o
suprafață sau într-un volum. Aceasta poate fi rezultatul transferului de electroni
între obiecte sau interacțiunii cu alte surse de încărcare electrică.
9. Starea de electrizare de polarizare apare atunci când un material devine polarizat
sub influența unui câmp electric extern. Aceasta înseamnă că atomii sau
moleculele din material se aliniază într-o anumită direcție, creând o polaritate
electrică.
10. Intensitatea câmpului electric măsoară forța sau densitatea de flux electric într-un
punct dintr-un câmp electric. Se calculează ca raportul dintre forța electrică
aplicată asupra unei sarcini de probă și valoarea acestei sarcini. Intensitatea
câmpului electric este un vector și are direcția câmpului electric în acel punct.
11. Modelul dipolar al dielectricilor polarizați se referă la comportamentul
dielectricilor (materiale neconductoare) sub influența unui câmp electric extern. În
acest model, atomii sau moleculele componente ale dielectricului se comportă ca
niște dipoli electrici, adică au un moment dipolar electric. Sub acțiunea câmpului
electric extern, acești dipoli se aliniază într-o anumită direcție, creând o
polarizație electrică în material.
12. Teorema fundamentală a câmpului electrostatic afirmă că integrala de suprafață a
câmpului electric în jurul unei suprafețe închise este proporțională cu încărcătura
totală închisă de acea suprafață. Aceasta se bazează pe principiul conservării
sarcinii electrice și exprimă legătura între câmpul electric și încărcăturile electrice.
13. Teorema fundamentală a câmpului electrostatic afirmă că integrala de linie a
câmpului electric în jurul unei traiectorii închise este zero. Aceasta înseamnă că
circulația câmpului electric într-o buclă închisă este nulă și indică că câmpul
electric este un câmp conservativ.
14. Teorema fundamentală a câmpului electrostatic afirmă că integrala de linie a
câmpului electric într-o traiectorie între două puncte este proporțională cu
diferența de potențial electric dintre acele puncte. Aceasta exprimă legătura între
câmpul electric și potențialul electric și este utilizată pentru a calcula diferența de
potențial electric între două puncte într-un câmp electrostatic.
15. Teorema fundamentală a câmpului electrostatic afirmă că integrala de linie a
câmpului electric în jurul unei traiectorii închise care conține o sursă
electromotoare este proporțională cu valoarea electromotoare a sursei. Aceasta
descrie relația între câmpul electric și tensiunea electromotoare generată de o
sursă într-un circuit electric.
16. Teorema fundamentală a câmpului electrostatic afirmă că intensitatea câmpului
electric și inducția electrică într-un corp sunt proporționale cu gradientul
potențialului electric în acel punct. Aceasta arată că câmpul electric și potențialul
electric sunt strâns legate și că potențialul electric variază în funcție de
intensitatea și direcția câmpului electric.
17. Caracterizarea globală a stării electrocinetice se referă la studiul
comportamentului curentului electric de conducție într-un mediu. Curentul
electric de conducție este generat de mișcarea încărcăturilor electrice prin
intermediul unui conductor și poate fi caracterizat prin valoarea și direcția sa
globală într-un circuit.
18. Caracterizarea locală a stării electrocinetice se referă la studiul comportamentului
curentului electric într-un mediu la nivel local. Aceasta implică analiza distribuției
locale a intensității curentului electric și poate evidenția variații și fenomene
locale într-un circuit electric.
19. Curentul electric de convecție se referă la mișcarea încărcăturilor electrice într-un
mediu conductiv, care este generată de diferențe de temperatură sau de
 densitate. Acest tip de curent electric apare în lichide și gaze și poate fi observat
în fenomene precum convecția termică.
20. Câmpul electric imprimat de accelerație se referă la câmpul electric generat de
mișcarea accelerată a unei sarcini electrice. O sarcină electrică accelerată
generează un câmp electric care se propagă în spațiu și poate interacționa cu alte
sarcini electrice.
21. Câmpul electric imprimat de contact se referă la câmpul electric generat la
interfața dintre două obiecte conductive sau semiconductive care vin în contact
electric. Acest câmp electric poate avea efecte importante în procesele de transfer
de sarcină între obiectele în contact.
22. Câmpurile electrice imprimate termoelectrice se referă la câmpurile electrice
generate de diferențe de temperatură în materiale semiconductive. Acest
fenomen este cunoscut sub numele de efectul Seebeck și poate fi exploatat în
dispozitive termoelectrice.
23. Câmpurile electrice imprimate de natură electrolitică se referă la câmpurile
electrice generat într-un electrolit prin separarea încărcăturilor electrice în soluție.
Aceste câmpuri electrice pot apărea în baterii, celule electrolitice și alte
dispozitive electrolitice
24. Inducția magnetică în vid se referă la capacitatea unui câmp magnetic de a
influența un mediu fără prezența unor materiale magnetice. În vid, inducția
magnetică este direct proporțională cu intensitatea câmpului magnetic și este
măsurată în tesla (T).
25. Teoria laplaceană a câmpului magnetic staționar descrie comportamentul
câmpului magnetic generat de distribuții statice de curent electric. Aceasta se
bazează pe ecuațiile lui Maxwell și afirmă că câmpul magnetic într-un mediu
staționar poate fi calculat utilizând legea lui Ampère și condițiile de frontieră
adecvate.
26. O buclă elementară de curent este o buclă mică în care circulă un curent electric.
Acțiunile ponderomotoare asupra buclei de curent se referă la forțele și
momentele care apar asupra buclei când aceasta este plasată într-un câmp
magnetic. Aceste acțiuni includ forța magnetică și momentul magnetic.
27. Acțiunile ponderomotoare asupra buclei elementare de curent într-un câmp
magnetic uniform includ forța magnetică și momentul magnetic. Forța magnetică
este perpendiculară pe planul buclei și pe direcția câmpului magnetic, iar
momentul magnetic este generat de interacțiunea dintre bucla de curent și
câmpul magnetic.
28. Acțiunile ponderomotoare asupra buclei elementare de curent într-un câmp
magnetic neuniform includ forța magnetică și momentul magnetic. Într-un câmp
magnetic neuniform, aceste acțiuni variază de-a lungul buclei datorită
diferențelor de intensitate și direcție a câmpului magnetic.
29. Intensitatea câmpului magnetic în vid reprezintă mărimea și direcția câmpului
magnetic în absența materiei magnetice. Aceasta este măsurată în amperi pe
metru (A/m) și poate fi calculată utilizând legea lui Ampère și distribuțiile de
curent electric.
30. Tensiunea magnetică și magnetomotoare sunt mărimi asociate circuitelor
magnetice. Tensiunea magnetică reprezintă diferența de potențial magnetic între
două puncte într-un circuit magnetic, în timp ce magnetomotoarele reprezintă
sursa de excitație magnetică a unui circuit și sunt proporționale cu intensitatea
curentului electric care trece prin bobine sau înfășurări.
31. Teorema lui Ampère este o relație fundamentală în electromagnetism care
stabilește că circulația câmpului magnetic în jurul unei traiectorii închise este
proporțională cu suma curentului electric care trece prin suprafața închisă de
traiectorie. Aceasta oferă o metodă utilă pentru calcularea câmpului magnetic în
anumite configurații de curent electric.
32. Teorema fluxului magnetic în vid afirmă că fluxul magnetic printr-o suprafață
închisă este egal cu zero în absența surselor magnetice (curent electric și
materiale magnetice). Aceasta indică faptul că câmpul magnetic nu are linii de
câmp care să se închidă în afara surselor magnetice.
33. Câmpul magnetic în corpuri se referă la comportamentul câmpului magnetic în
materiale magnetice. Aceasta implică interacțiunea între câmpul magnetic extern
și structura internă a materialului, rezultând magnetizarea și generarea unui câmp
magnetic în interiorul materialului. Fenomenele asociate includ magnetizarea,
susceptibilitatea magnetică și permeabilitatea magnetică.
34. Legea polarizării electrice temporare afirmă că un material dielectric poate fi
polarizat sub acțiunea unui câmp electric extern. Această polarizare este
temporară și revine la starea sa nepolarizată odată ce câmpul electric extern este
eliminat.
35. Legea dependenței dintre inducție, intensitate și polarizație în câmp electric
afirmă că inducția electrică într-un material dielectric este direct proporțională cu
intensitatea câmpului electric aplicat și cu polarizația materialului. Aceasta poate
fi exprimată prin relația D = ε₀E + P, unde D este inducția electrică, E este
intensitatea câmpului electric, P este polarizația și ε₀ este permittivitatea electrică
în vid.
36. Legea fluxului electric afirmă că fluxul câmpului electric printr-o suprafață închisă
este egal cu sarcina electrică totală în interiorul acelei suprafețe împărțită prin
permittivitatea electrică în vid. Aceasta este o formulare a legii lui Gauss pentru
câmpul electric.
37. Legea conducției electrice în forma locală este o relație fundamentală în
electromagnetism care descrie fluxul de curent electric într-un mediu conductiv.
Aceasta afirmă că densitatea curentului electric într-un punct dintr-un material
 este proporțională cu gradientul de potențial electric în acel punct și invers
proporțională cu rezistența electrică a materialului.
38. Legea conducției electrice în forma globală, cunoscută și sub numele de legea lui
Ohm, afirmă că curentul electric care trece printr-un conductor este direct
proporțional cu tensiunea aplicată și invers proporțional cu rezistența
conductorului. Aceasta poate fi exprimată prin relația I = V/R, unde I este curentul
electric, V este tensiunea și R este rezistența.
39. Legea magnetizării temporare afirmă că un material magnetic poate fi magnetizat
temporar sub acțiunea unui câmp magnetic extern. Această magnetizare este
temporară și revine la starea sa nemagnetizată odată ce câmpul magnetic extern
este eliminat.
40. Legea dependenței dintre inducție, intensitate și magnetizare în câmp magnetic
afirmă că inducția magnetică într-un material magnetizat este direct
proporțională cu intensitatea câmpului magnetic aplicat și cu magnetizarea
materialului. Aceasta poate fi exprimată prin relația B = μ₀(H + M), unde B este
inducția magnetică, H este intensitatea câmpului magnetic, M este magnetizarea
și μ₀ este permeabilitatea magnetică în vid.
41. Legea fluxului magnetic afirmă că fluxul câmpului magnetic printr-o suprafață
închisă este egal cu suma întăririi magnetice în interiorul acelei suprafețe. Aceasta
este o formulare a legii lui Gauss pentru câmpul magnetic.
42. Legea conservării sarcinii electrice afirmă că sarcina electrică totală într-un sistem
izolat se menține constantă în timp. Acest lucru înseamnă că sarcina electrică nu
poate fi creată sau distrusă, ci doar transferată sau redistribuită într-un sistem.
43. Legea inducției electromagnetice, bazată pe experimentele lui Faraday, afirmă că
variația fluxului magnetic printr-un circuit electric induce apariția unei forțe
electromotoare (fem) și a unui curent electric în acel circuit.
44. Legea inducției electromagnetice în forma integrală afirmă că fem indusă într-un
circuit electric închis este egală cu negativul ratei de schimbare a fluxului
magnetic care trece prin suprafața închisă a circuitului. Aceasta poate fi exprimată
prin relația ε = -dφ/dt, unde ε este forța electromotoare, φ este fluxul magnetic și
dt este diferențialul de timp.
45. Legea inducției electromagnetice în forma diferențială (locală) afirmă că forța
electromotoare (fem) indusă într-un circuit electric închis este egală cu negativul
gradientului câmpului magnetic în raport cu timpul. Aceasta poate fi exprimată
prin relația ∇ × E = -∂B/∂t, unde ∇ × E este rotația câmpului electric, B este
câmpul magnetic și ∂/∂t reprezintă derivatele parțiale în raport cu timpul.