7.Legea curentului total pentru câmpul magnetic în substanţă. Intensitatea câmpului magnetic.

Susceptibilitatea şi permeabilitatea magnetică.

Câmpul magnetic este o mărime fizică vectorială ce caracterizeazăspațiul din vecinătatea
unui magnet, electromagnet sau a unei sarcini electrice în mișcare. Acest câmp vectorial se manifestă
prin forțele care acționează asupra unei sarcini electrice în mișcare În electrodinamică se numește forță
Lorentz forța exercitată de un câmp electromagnetic asupra unei sarcini electricepunctiforme   aflată în
mișcare cu viteza   Expresia ei în funcție de câmpul electric   și câmpul magnetic   este, însistemul
internațional de unități,

În electromagnetism, intensitatea câmpului magnetic (notată  ) este o mărime vectorială ce

caracterizează fiecare punct al unui câmp magnetic și care nu depinde de proprietățile magnetice ale
mediului. Această mărime este definită ca fiind raportul dintre inducția magnetică din acel punct
și permeabilitatea magnetică a mediului din acel punct:

Unitatea de măsură în SI este amperul (amperspira) pe metru:

În electromagnetism, permeabilitatea este gradul de magnetizare a unui material care

reacționează linear, când este străbătut de un câmp magnetic. Permeabilitatea magnetică este de obicei
reprezentată de litera greacă, μ. , permeabilitatea este măsurată în henry pe metru (H m-1), sau
în Newton supra amper pătrat(N A-2). Valoarea constantă μ0 este cunoscută sub numele de constanta
magnetică sau permeabilitatea vidului, și are valoarea μ0 = 4π×10−7 N·A−2. Susceptibilitatea magnetică, χ,
reprezintă răspunsul substanței la acțiunea unui câmp magnetic extern, definindu-se ca raportul dintre
valoarea magnetizării (sub acțiunea câmpului magnetic de intensitate H) și intensitatea câmpului
magnetic H

8.Legea fundamentală a inducţiei electromagnetice sub formă integrală şi diferenţială în

concepţia lui Maxwell. Regula lui Lenz. Fenomenul de autoinducţie şi inducţiei mutuale. Inductanţa.
Curenţii la conectarea şi deconectarea circuitelor.
Ecuațiile lui Maxwell constituie fundamentarea matematică a principiilor electrodinamicii clasice,
teoria macroscopică a câmpului electromagnetic
Forma globală (integrală)[

 (tensiunea electromotoare de inducție)

 (fluxul magnetic prin suprafața  )

Forma locală (diferențială)

 Tensiunea electromotoare indusă pe o curbă închisă (Γ) este egală cu minus viteza de variație în timp
a fluxului magnetic prin orice suprafață deschisă mărginită de curba închisă (Γ). Exprimarea sa printr-o
formulă este:

 ,

unde   este tensiunea electromotoare (EMF) și ΦB este fluxul magnetic. Sensul forței electromotoare este
dat de legea lui Lenz. 

O inductanță ideală este un dipol care poate înmagazina energia prin intermediul unui câmp magnetic. Ea
este realizată dintr-un anumit număr de spire de material bun conductor electric, care, cel mai adesea,
înconjoară un circuit din material feromagnetic , a cărui funcție este de a concentra liniile de câmp magnetic
induse de curentul ce parcurge bobina.

O inductanță este caracterizată de inductivitatea proprie L, care depinde de numărul de spire N și de

reluctanța magnetică a circuitului magnetic

Un circuit electric este o rețea electrică în buclă închisă ce include componente electrice și realizându-se

astfel o cale închisă (cu dus și întors) pentru curentul electric. Principial, d.p.d.v. electric o rețea este o
conexiune dintre două sau mai multe componente, și poate fi și deschisă, nu neapărat un circuit închis.