INDUCŢIA ELECTROMAGNETICĂ

Ce este inducția electromagnetică?

Inducția electromagnetică este fenomenul care constă în

apariția unei tensiuni electromotoare într-un circuit electric,
datorită variației în timp a fluxului
magnetic (numit inductor) care străbate conturul circuitului.
 1.1 Fenomenul inducţiei
electromagnetice. Aplicaţii
practice
Descoperirea inducției
electromagnetice a fost
făcută în anul 1831 de
către Michael Faraday,
ajungănd la aceasta după
10 ani de experimente
realizate cu magneţi şi
bobine.
În primul rând, Faraday a descoperit fenomenul inducției electromagnetice pentru
cazul în care bobinele sunt înfășurate pe același tambur. Dacă un curent electric
apare sau dispare într-o bobină ca urmare a conectării sau deconectării unei baterii
galvanice de la aceasta, atunci un curent pe termen scurt apare în cealaltă bobină în
acest moment. Acest curent este detectat de un galvanometru, care este conectat la
a doua bobină.
Apoi, Faraday a stabilit și prezența unui curent de inducție în
bobină atunci când o bobină în care curgea un curent electric a
fost adusă mai aproape de ea sau scoasă din ea.
În cele din urmă, al treilea caz de inducție electromagnetică,
pe care Faraday l-a descoperit, a fost acela că un curent a
apărut în bobină atunci când un magnet a fost introdus în ea
sau îndepărtat din ea.
Legea inducției electromagnetice a lui Faraday
Fenomenul inducţiei electromagnetice are numeroase aplicaţii
practice.
El se află la baza construcţiei generatoarelor de curent alternativ şi
continuu, a motoarelor electrice, transformatoarelor, diferitor
dispozitive electrotehnice şi radiotehnice.
Există foarte multe aparate şi dispozitive în care este
folosită inducţia electromagnetică. Ele se utilizează în
diverse domenii, începând cu aparatele casnice şi
terminând cu cele mai avansate tehnologii industriale.
1.2 Fluxul câmpului
magnetic. Regula lui
Lenz
Mărimea fizică Φ egală cu produsul dintre modulul vectorului
inducţiei magnetice B şi aria proiecţiei Sn a suprafeţei cercetate pe
planul perpendicular vectorului se numeşte flux magnetic:
Φ = BSn sau Φ = BS cos α.
Unitatea de flux magnetic în SI a fost numită weber (Wb) în cinstea
fizicianului german Wilhelm Weber (1804–1891). 1Wb = 1T· m2 .
În anul 1833, analizând experimentele efectuate de Faraday
referitoa - re la inducţia electromagnetică, Lenz a observat că
variaţiile fluxului câmpului magnetic inductor ΔΦ şi al celui indus
ΔΦ i întotdeauna au sem - ne opuse.
În baza observărilor sale asupra fenomenului inducţiei electro -
magnetice, Lenz formulează o regulă generală pentru determinarea
sen - sului curentului de inducţie ce-i poartă numele: Curentul de
inducţie are un astfel de sens, încât fluxul magnetic indus se
opune variaţiei fluxului magnetic inductor.
Regula lui Lenz exprimă o proprietate fundamentală a oricăror
siste - me fizice: O acţiune exterioară asupra oricărui sistem
stimulează în interiorul lui procese care tind să atenueze
rezultatele acestei acţiuni.
Regula lui Lenz
 1.3 Legea inducţiei
electromagnetice. Tensiunea
electromotoare de inducţie.
Existenţa curentului de inducţie într-un circuit închis, ca şi
a oricărui alt curent electric, este determinată de prezenţa în
acest circuit a unei tensiuni electromotoare
Dacă în intervalul de timp Δt fluxul magnetic se modifică cu ΔΦ,
atunci t.e.m. de inducţie
Et = – ΔΦ/Δt .
Raportul ΔΦ/Δt din această relaţie arată cât de repede variază
fluxul magnetic şi este numit viteză de variaţie a fluxului
magnetic, iar semnul „minus” corespunde regulii lui Lenz.
Această relație reprezintă o lege universală, numită legea
inducţiei electromagnetice (legea lui Faraday). Ea este valabilă
întotdeauna, indiferent de forma circuitului străbătut de fluxul
magnetic şi de módul în care se produce variaţia lui.
Tensiunea electromotoare de inducţie într-un
circuit închis este egală cu viteza de variaţie a
fluxului magnetic prin suprafaţa mărginită de
acest circuit luată cu semnul opus.
Variaţia fluxului magnetic printr-un
circuit închis conduce la apariţia
unui câmp electric cu linii închise,
adică turbionar.
Un weber (Wb) este fluxul magnetic printr-
un contur închis, la micşorarea căruia până
la zero în timp de 1 s în acest contur ia
naştere o t.e.m. de inducţie de 1 V: 1 Wb = 1
V·s.
Sensul curentului indus şi al t.e.m. de inducţie se stabileşte
cu ajutorul regulii lui Lenz, însă în cazul unui conductor
rectiliniu este mai simplă şi mai comodă utilizarea regulii
mâinii drepte
 Regula mîinii drepte
Mâna dreaptă se aşază astfel ca vectorul inducţiei
magnetice să intre în palmă, iar degetul mare întins lateral
să indice sensul vectorului viteză  de deplasare a
conductorului. În acest caz celelalte patru degete întinse
vor indica sensul curentului indus Ii în conductor.
Sfîrși
t

Elaborat: Boiciuc Roman