Inducția electromagnetică

Se numește inducție electromagnetică fenomenul de generare a unei tensiuni

electromotoare într-un circuit străbătut de un flux magnetic variabil în timp.
Fenomenul de inducție electromagnetică a fost pus în evidență experimental de M.
Faraday(1831).

Dacă circuitul străbătut de fluxul magnetic variabil este deschis, în el se induce o

tensiune electromotoare numita tensiune indusă ( vezi fig.1).

Dacă circuitul străbătut de fluxul magnetic variabil este închis , în el se induce un

curent electric numit curent indus, fig.2.

Generarea curentului indus demonstrează existenta unui câmp electric indus (fig.2)

S-a demonstrat teoretic și experimental ca în jurul unui câmp magnetic variabil în

timp apare un câmp electric cu linii de câmp închise (fig.3)

Legea inducției electromagnetice (legea lui Faraday)

Tensiunea electromotoare indusa într-un circuit este egală cu viteza

de variație a fluxului magnetic prin suprafața acelui circuit.
φ = S B cos α

φ - flux magnetic

S (A)- suprafața de arie a spirei

B- inducția câmpului magnetic

cos α-unghiul dintre vectorul inducției B si vectorul N normal la suprafața spirei

e = - Δ φ /Δt - tensiunea indusă

Pentru a se obține flux magnetic variabil se poate modifica aria S , inducția B a

câmpului magnetic în care se afla plasată spira sau unghiul a dintre vectorul B si
vectorul N normal la suprafața spirei .