1.

ANTONIMELE sunt cuvinte cu formă diferită şi cu înţeles  opus:

    mare # mic; înalt # scund; bun # rău;  sus # jos etc.
Perechea de antonime trebuie să  fie compusă din părţi de vorbire de acelaşi fel:
  SUBSTANTIVE: bucurie  # tristeţe;
ADJECTIVE:     bun # rău;
VERBE: a  da # a lua;
ADVERBE:      sus # jos.

Exemple : alb # negru ; bun # rău, malefic ; corect # incorect, eronat, greşit
    a cumpăra # a vinde ; drept # nedrept, inechitabil, injust, ilegal ;
efemer # etern, veşnic,  nepieritor ; frig # cald ; înnoda  # a deznoda
    lumină # întuneric, beznă ; a merge # a sta, a rămâne  pe loc
    mic # mare ; a mobiliza # a imobiliza ; a pierde # a câştiga ; repede # încet,
alene
sus # jos ; tinereţe  # bătrâneţe ; vinovat  # nevinovat ; alb # negru ;  bun # rău,
malefic ; corect # incorect, eronat, greşit ; a cumpăra # a vinde ; drept #
nedrept, inechitabil, injust, ilegal ; efemer # etern, veşnic,  nepieritor ; frig #
cald ;    înnoda  # a deznoda ; lumină # întuneric, beznă ; a merge # a sta, a
rămâne  pe loc ; mic # mare ;a mobiliza # a imobiliza ; a pierde # a câştiga ;
repede # încet, alene ; sus # jos ; tinereţe  # bătrâneţe ; vinovat  # nevinovat

2. SINONIMELE sunt cuvintele cu formă diferită şi înţeles identic sau

foarte asemănător.
Un cuvânt poate avea mai multe sinonime, formându-se astfel o serie
sinonimică: adevărat - real - veritabil – autentic

Se poate stabili o relaţie de sinonimie şi între o expresie şi un cuvânt sau

între două expresii:
a băga de seamă = a observa;
a o lua la sănătoasa = a fugi;
a se da de-a dura = a se rostogoli, a se da de-a rostogolul;
a-şi lua nasul la purtare = a se obrăznici, a i se urca la cap.

Notă:
* Sinonimul şi cuvântul înlocuit trebuie să fie aceeaşi parte de vorbire:
substantive: noroc=şansă;
verbe: a reuşi-a izbuti;
adjective: prietenesc=amical;
 pronume: el—dânsul;
numerale: întâiul—primul;
adverbe: mereu-totdeauna;
prepoziţie: către=spre

3. Derivarea cu prefixe
  Prefixele sunt  sunetele sau grupul de sunete adăugate înaintea rădăcinii pentru
a forma un  cuvânt nou: străbun, necinstite, incapabil, împăduri, înnoda,
dezaproba,  reaşeza
Clasificare:
  •  După vechimea lor, prefixele se pot clasifica:
-PREFIXE VECHI (MOŞTENITE SAU  ÎMPRUMUTATE): în-;  des-; stră-;
ne-; răz-; etc.
-PREFIXE NEOLOGICE (NOI): a-;  ante-; con-; im-; in; inter-; ultra-; etc.
  •  Din punct de vedere al sensului, prefixele sunt:
  - PREFIXE NEGATIVE - CARE NEAGĂ  SENSUL CUVÂNTULUI:
  ne-; in-; i-; neimportant, incomplet, ireal
  - PREFIXE CARE EXPRIMĂ  IDEEA DE REPETIŢIE: ras-; răz-; re-;
răstălmăci, răzgândi,  rescrie
  - PREFIXE CU SENSUL "FĂRĂ",  "LIPSIT DE" - CU AJUTORUL CĂRORA
SE FORMEAZĂ ANTONIMELE CUVINTELOR DE  BAZĂ: des-;  dez-; de-; a-;
  descompune,     dezorientat,     debloca, anormal
  - PREFIXE CU SENS DE SUPERLATIV: ultra-;  supra; -extra-; hiper-; arhi-;
prea-; super-; ultramodern, supradimensionat, exţraplat,      hipercorect,     
arhiplin,  preafrumoasă, superelegant.
-PREFIXE CU SENSUL '"ÎNAINTE": ante-;  pre-; antebelic, prenume
-PREFIXE CU SENSUL  "DUPĂ": post-; postbelic
-PREFIXE CU SENSUL "ÎMPREUNĂ  CU": con-;  com-; co-; conlucrare,
compatriot, cooperare
-PREFIXE  CU SENSUL "ÎMPOTRIVĂ": anti-; contra-; antirăzboinic,
contraindicat
-PREFIXE CU SENSUL  "SUB LIMITĂ": hipo-; sub-/ hipoglicemie,
subcutanat
-PREFIXE CARE  SUGEREAZĂ  CORELAŢIA: INTER-; interdisciplinar,
inrerreligios,  internaţional
-PREFIXE CU SENSUL "ÎNĂUNTRU": intra- ;intramuscular, intravilan
-PREFIXE CU  SENSUL "PESTE": trans- ; transoceanic, transport
-PREFIXE CU SENSUL "PENTRU": pro-; pronume
Dubla  prefixare  constă în   adăugarea înaintea rădăcinii sau a cuvântului de
bază a două prefixe:
  pădure - (a) împăduri - (a) reÎMpăduri;  frunză - (a) înfrunzi - înfrunzit -
neÎNfrunzit;
ATENŢIE!
  • A  nu se confunda prefixele cu elementele de compunere, numite şi prefîxoide:

  aero-; auto; bi-; bio; di-; geo-; hemo-;  hipo- (referitor la cai); hidro-; macro-;
micro-; mono-; mulţi-;  omo-; orto-; poli; pseudo; tele-; etc.

  4. Derivarea cu sufixe
  Sufixele sunt sunetele sau grupurile de sunete adăugate  după rădăcină pentru
a forma un cuvânt nou: bunic (bun+ic); frunziş (frunz+iş)
  Clasificarea sufixelor se poate face:
a)   din punct de vedere SEMANTIC (al sensului), deoarece  sufixele pot da
sensuri noi cuvintelor derivate:
- DIMINUTIVALE, care  formează  cuvinte ce denumesc obiecte sau însuşiri
considerate de vorbitor mai mici decât  cele obişnuite: -aş (copilaş), -cioară
(mescioară), -el (băieţel), -ică (rămurică), -ioară (bolnăvioară), -uleţ (ursuleţ), -uş
(bebeluş), - uţă (căsuţă) etc.
  - AUGMENTATIVE, care formează  cuvinte ce denumesc obiecte sau însuşiri
considerate de vorbitor mai mari decât  cele obişnuite:
  -   an (băietan),  -andru (copilandru),
  - oaie (căsoaie), -oi (măturoi,  băietoi) etc.
  -    pentru denumirea unei  COLECTIVITĂŢI (ajută  la formarea unor
substantive colective): -  ărie (rufărie); -ăraie  (fumăraie), -et (brădet), -ime
(tinerime), -iş (tufiş), -işte (porumbişte)  etc.
  -   pentru denumirea AGENTULUI (autor al acţiunii sau   meseriaş): -    agiu
(camionagiu), -ar (fierar), -aş (cosaş), -er (oier), -ist (fochist), -tor (judecător) etc.
  - pentru denumirea ÎNSUŞIRII (SUFIXE ADJECTIVALE) - al (săptămânal),
-ar (inelar), -aş (mărginaş), -at  (pistruiat), -bil (locuibil)   -   iu  (auriu),  -cios  
(mâncăcios),  -os (lemnos) etc.
  - pentru denumirea INSTRUMENTULUI: -  ar (cenuşar), -ător (tocător); -  niţă
(zaharniţă) etc.
  - pentru denumirea UNEI NOŢIUNI  ABSTRACTE:    -   anţă  (cutezanţă), 
-ărie (copilărie),   -   ătate (singurătate), -eală (greşeală),   -   ie  (sclavie), -ime
(isteţime), -inţă (folosinţă), -ism (huliganism), -ură  (arsură) etc.
  -PENTRU INDICAREA MODALITĂŢII  (SUFIXE ADVERBIALE):   -eşte 
(lumeşte),  -iş (grăpiş), -âş (tărâş) etc.
 
B) din punct de vedere MORFOLOGIC, deoarece unele sufixe sunt  specifice
anumitor părţi de vorbire:
  - SUBSTANTIVALE: -ar   (cronicar),    -ământ   (jurământ), -ătate (bunătate),
-ătură  (învăţătură), -eală (ameţeală), -eaţă (dulceaţă) etc.
  - ADJECTIVALE: -al (anual), -aş (nevoiaş), -bil (locuibil), -cios (mâncăcios), -esc
(prietenesc), -iu  (cenuşiu), -ui (gălbui), -uriu (fumuriu), -os (lemnos) etc.

  - VERBALE: -ăi (behăi),     -ăni    (clănţăni),    -iza (ironiza), -ui (a bubui) etc.

  - ADVERBIALE: -âş    (târâş),     -eşte   (româneşte),   -iş (pieptiş) etc.

  ATENŢIE!
  Se pot forma serii derivate atunci când  baza unui cuvânt derivat este un alt
derivat (dubla sufixare): grădină +  sufixul -ar = grădinar + sufixul -IE
  = grădinăr/e bute + sufixul -oi = butoi + sufixul -AŞ = butoiaş
bute + sufixul -oi = butoi + sufixul aş = butoiAŞ
a) Derivarea parasintetică 
Derivatele parasintetice sunt cuvintele formate în acelaşi timp cu  sufix şi cu
prefix:
împădurit = îm + pădur + it
..............prefix   radical   sufix

  ATENŢIE!
  • Derivarea  regresivă constă în eliminarea unui sunet sau a unui grup de
sunete de la  sfârşitul unui cuvânt pentru a forma cuvinte noi.
  alint « (a) alinta; păr « pară; prun « prună;  îndemn « (a) îndemna; cuget « (a)
cugeta; joc « (a) juca; cânt (subst.) «  cântec; descânt (subst.) « descântec etc.
5. Compunerea :
  Este mijlocul intern de îmbogăţire a vocabularului „prin care două sau mai
multe cuvinte (de obicei în calitate de unităţi lexicale distincte) se unesc şi
dau naştere unui cuvânt nou"
Compunerea se realizează prin:
  1.      ALĂTURARE (parataxă): de la, Radu Ionescu;
  2.      CONTOPIRE: cumsecade, despre;
  3.      ABREVIERE:
  - iniţiale: C.F.R.;C.E.C.
  - iniţiale şi cuvinte: F.C. Corvinul ASIROM, ROMPRES MODAROM TAROM
Atenţie la scrierea cuvintelor compuse! •     
SE SCRIU ÎNTR-UN CUVÂNT:
  -  cuvinte compuse dintr-un substantiv precedat de un adjectiv propriu-zis sau de
un numeral: BUNĂSTARE, BUNĂVOINŢĂ, DREPTUNGHI, LUNGMETRAJ,
SCURTCIRCUIT;
- cuvinte   compuse   din   substantiv   +   prepoziţie UNTDELEMN;
-    cuvinte compuse din prepoziţie + substantiv sau verb la supin: DEMÂNCARE,
FĂRĂDELEGE, DEÎNMULŢIT;
- adjective formate din cuvinte întregi existente şi independente în limbă:
BINECUVÂNTAT, CLARVĂZĂTOR, BINEFĂCĂTOR, ATOTŞTIUTOR;
- numerale compuse: UNSPREZECE, DOUĂZECI, TUSTREI, CÂTEŞPATRU,
DINTÂI;
- verbe compuse cu adverbul bine şi verbe în componenţa cărora intră elemente
de compunere care nu există şi independent în limbă: A BINECUVÂNTA, A
BINEVOI;
- verbe la modurile participiu şi gerunziu forma negativă, cu mai: NEMAIVĂZUT,
NEMAIAUZIT, NEMAIVĂZĂND, NEMAIAUZIND;
-adverbe de tipul: DEASUPRA, DEPLIN, DESIGUR, DINĂUNTRU,
DESEORI, DEGRABĂ, ORICÂND, NICICÂND, NICIUNDE;
  -   prepoziţii compuse: DINSPRE, DESPRE;
  -    conjuncţii compuse: AŞADAR, ÎNTRUCÂT, PRECUM, VASĂZICĂ;
  -   unele interjecţii: IACĂTĂ.
Se scriu cu cratimă:
  -substantive compuse din două substantive cu formă de nominativ-acuzativ,
primul termen schimbându-şi forma: CÂINE-LUP (câini-lup);REDACTOR-ŞEF
(redactorului-şef);
ATENŢIE! În cazul altor compuse se modifică al doilea termen: NORD-VEST
(nord-vestul).
- substantive compuse dintr-un substantiv precedat/urmat de un adjectiv: BUNĂ-
CREDINŢĂ, REA-VOINŢĂ, ARGINT-VIU.
  ATENŢIE!   La asemenea tip de compuse, se modifică primul termen: BUNA-
CREDINŢĂ, REAUA-VOINŢA, ARGINTULUI-VIU.
- substantive de tipul: PRIM-MINISTRU (prim-ministrului);
- substantive compuse dintr-un substantiv şi un substantiv cu formă   de genitiv:
FLOAREA-SOARELUI (florii-soarelui);
- nume geografice ori teritorial-administrative: BISTRIŢA-NĂSĂUD, CARAŞ-
SEVERIN, LEHENI-GARĂ;
- anumite nume de familie sau nume de persoane compuse: Ana-  Maria, Ionescu-
Tismana etc;
- nume de personaje istorice şi literare: ALI-BABA, ALEODOR-ÎMPĂRAT,  
BABA-CLOANŢA, PĂUNAŞUL-CODRILOR, ZĂNA-ZORILOR;
  -      adjective de genul: ALBASTRU-AZURIU, INSTRUCTIV-EDUCATIV,
LITERAR-TNUZI CAL, AUSTRO-UNGAR, NORD-AMERICAN, SUD-
AMERICAN, AŞA-ZIS, DREPU CREDINCIOS, LIBER-CUGETĂTOR,
NOU-NĂSCUT, PROPRIU-ZIS;

-      adverbe: astă-vară, astă-noapte.

6. SCHIMBAREA VALORII GRAMATICALE sau  CONVERSIUNEA este un mijloc

intern de îmbogăţire  a vocabularului care constă în formarea unui cuvânt
nou prin trecerea de la o  parte de vorbire la alta.

    1.     Substantivul îşi poate schimba valoarea  morfologică în:

    A) ADVERB: - TOAMNA aceasta  a fost ploioasă.  - SUBSTANTIV
  TOAMNA se coc fructele. - ADVERB
    B) ADJECTIV: "Zoe, fii BĂRBATĂ!"
  2.      Adjectivul    îşi    poate     schimba    valoarea   morfologică în:
  A)    SUBSTANTIV - prin articulare  cu articol hotărât,   nehotărât sau
demonstrativ:
  Ex.: FRUMOSULdin  natură  este impresionant.   - SUBSTANTIV
  El este UN BINEVOITOR. - SUBSTANTIV
CEL HARNIC învaţă zilnic. - SUBSTANTIV
  B)   ADVERB - când  determină un verb (nu un verb copulativ personal):
  Ex.: El scrie FRUMOS. - ADVERB
Este FRUMOS să-i  ajuţi pe ceilalţi. - ADVERB
3. Pronumele personal îşi poate  schimba valoarea morfologică în:
  a) SUBSTANTIV - pronumele personal de  persoana I, singular, în nominativ
poate deveni  substantiv prin articulare cu articol hotărât:
  Ex.: Fiecare îşi are EUL său. – SUBSTANTIV
  b) PRONUME REFLEXIVE - pronumele  personal de persoanele I şi  a Ii-a,
singular şi plural la dativ şi acuzativ, forme neaccentuate:
  Ex.: Ea MĂ ceartă. - PRONUME PERSONAL
Eu MĂ duc. - PRONUME REFLEXIV
  4.   Unele   pronume    nehotărâte,    negative   sau reflexive pot  deveni prin
articulare SUBSTANTIVE: Ex:  Este la mijloc UN CEVA.
  El a ajuns UN NIMIC, (UN NIMENI)
  Şi-a  zis în SINEA lui.

  5.        Pronumele      posesive,      demonstrative, nehotărâte,  interogative,

relative, negative şi de întărire
  îşi    schimbă     valoarea    morfologică    în    ADJECTIVE PRONOMINALE:
  Cărţile MELE sunt acolo. - ADJ.PRON.POSESIV
Poeziile ACESTEA sunt interesante. - ADJ.PRON. DEMONSTRATIV
 FIECARE copil  învaţă  zilnic. - ADJ.PRON. NEHOTĂRÂT 
 CE, poezie  reciţi? - ADJ.PRON.INTEROGATIV
 Spune-mi / CE poezie reciţi. - ADJ.PRON.RELATIV
 NICIUN elev nu lipseşte astăzi.   - ADJ. PRON. NEGATIV
 El ÎNSUŞI a  scris această poezie.   - ADJ. PRON. DE ÎNTĂRIRE

  6.      Numeralul    îşi    poate     schimba    valoarea morfologică în

SUBSTANTIV, prin articulare:
  Am luat UN ZECE la istorie. TREIUL n-a fost trecut în catalog.
  7. Verbul îşi poate schimba valoarea  morfologică în:
  A)   SUBSTANTIV MERSUL pe jos  este sănătos.
  B)   ADJECTIV - din participiu şi  gerunziu acordat; Poezia RECITATĂ era
foarte lungă. Se vedeau  coşurile FUMEGÂNDE.
  C)   ADVERB - din participiu;  Vorbeşte RĂSTIT.
  8. Adverbul poate deveni:
  A) SUBSTANTIV - prin articulare sau alăturarea unui adjectiv BINELE făcut
aduce alt BINE.
  B) PREPOZIŢIE cu  regim de genitiv El priveşte ÎNAINTE. - ADVERB Am sosit
la şcoală ÎNAINTEA colegilor mei.   - PREPOZIŢIE
  C)   ADJECTIV Tata era un bărbat BINE.
  9. Unele interjecţii pot deveni SUBSTANTIVE: Are UN OF. I-am ascultat
OFUL.

7.  DIFTONG. TRIFTONG. HIAT   

A) DIFTONGUL este grupul de sunete alcătuit dintr-o VOCALĂ  ŞI O

SEMIVOCALĂ. pronunţate în aceeaşi silabă.
Diftongul poate fi:
  *URCĂTOR (ASCENDENT), atunci  când este alcătuit din SEMIVOCALĂ +
VOCALĂ:
  iar-nă; broas-că; deal; soa-re; pia-tră.  
  *COBORÂTOR (DESCENDENT), atunci  când este alcătuit din VOCALĂ +
SEMIVOCALĂ:
  mai; grâu; ca-dou: câi-ne; vrei
ATENŢIE!
*Diftongul   se poate constitui din DOUĂ SUNETE ALĂTURATE 
APARŢINÂND UNOR CUVINTE DIFERITE, dar care se pronunţă într-o silabă.
Intre  elementele componente ale acestor silabe apare CRATIMA: mi-a amintit; 
să-i dau; că-i spune;
*În diftong, semivocalele O şi E apar  întotdeauna ca prim element, iar celelalte
semivocale (I şi U) pot  fi sau primul sau al doilea element.
  
  B) TRIFTONGUL  este   grupul   de   sunete   alcătuit  dintr-o vocală şi două
semivocale pronunţate în aceeaşi silabă. Triftongii sunt  de DOUĂ FELURI:
  -PROGRESIVI, atunci când SEMIVOCALELE PRECED VOCALA: ari-pioa-
ră:  cre-ioa-ne: i-ni-mioa-ră  
- CENTRAŢI, atunci  când SEMIVOCALELE ÎNCADREAZĂ VOCALA: le-oai-
că; do-reau; tră-iai;  fo-iau;, so-seau
ATENŢIE!
  Triftongul se poate constitui din TREI  SUNETE ALĂTURATE, 
APARŢINÂND UNOR CUVINTE DIFERITE, DAR PRONUNŢATE
ÎMPREUNĂ, ÎN ACEEAŞI SILABĂ. Intre  elementele componente ale acestor
silabe apare CRATIMA.
  şi-au spus; mi-ai dat; ne-au adus
NOTĂ:
  După consoanele C\ G\ K\ G\ nu există  triftongi.
 
  C) HIATUL    apare    între    DOUĂ    VOCALE   ALĂTURATE PRONUNŢATE
IN  SILABE DIFERITE:
  du-e, ca-i-să,  a-e-ro-port, al-co-ol: fi-in-ţă; i-de-e: po-e-zi-e; res-pec-tu-os; sca-un

MOMENTELE SUBIECTULUI OPEREI LITERARE

Subiectul operei literare este constituit din succesiunea faptelor, a evenimentelor la

care participa personaje literare caracterizate tocmai prin intermediul intamplarilor
relatate.
Are mai multe momente (parti):

I. Expozitiunea sau expozitia (partea introductiva in care autorul prezinta locul, timpul
actiunii si unele dintre personaje);
II. Intriga (momentul sau faptul important care determina intreaga desfasurare a actiunii);

III. Desfasurarea actiunii (partea cea mai intinsa, care cuprinde faptele, intamplarile
determinate de intriga);
IV. Punctul culminant (partea care cuprinde momentul de maxima incordare, de
intensitate in desfasurarea actiunii);
V. Deznodamantul (ultima parte, care cuprinde sfarsitul actiunii, al evenimentelor). Nu
toate operele literare au momente ale subiectului in aceasta ordine (de exemplu, romanele
politiste).
Unele momente, precum expozitiunea sau deznodamantul pot lipsi, autorul incepand cu
intriga sau inlaturand deznodamantul pentru a lasa cititorului posibilitatea de a-si imagina
sfarsitul intamplarilor.

PARONIMELE sunt cuvinte cu formă aproape identică (uneori diferă un

singur  sunet) şi cu sensuri diferite.
Ex.: PRONUMELE este o parte de vorbire. Fiecare om are un nume şi  un
PRENUME. COMPLEMENTUL este de mai multe feluri. Ei i-am
făcut un COMPLIMENT.

  ATENŢIE!
  * Criteriul după  care o pereche de cuvinte e considerată pereche paronimică
este cel al  atracţiei (confuzie paronimică). Vorbitorul foloseşte cuvântul uzual în
locul  celui mai puţin cunoscut, evidenţiindu-şi în felul acesta gradul de incultură.
  conflicte familiare în loc de conflicte familiale
(FAMILIAR = INTIM, APROPIAT; FAMILIAL = LEGAT DE FAMILIE)  
 localitatea    originală   în   loc   de   localitatea originară                             
(ORIGINAL = DEOSEBIT, APARTE; ORIGINAR —  DE ORIGINE)

Mic dicţionar de paronime

abilitate (pricepere) - agilitate (sprinteneală,  supleţe);  

apropiere (acţiunea de a se apropia) - apropriere (acţiunea  de a însuşi un lucru
străin)    arbitrai (hotărât  de arbitru) - arbitrar (după bunul plac);
carbonier (care se  referă la cărbune) - carbonifer (ramură   industrială care se
ocupă cu  extracţia şi prelucrarea cărbunelui);
complement (parte  de   propoziţie)  - compliment (laudă, măgulire);
eferenţă (respect, consideraţie) - diferenţă (deosebire);
dependenţă (a fi dependent de ceva) - dependinţă (încăpere auxiliară: baie,
bucătărie, cămară);
emigraţie (expatriere)  - imigraţie (a se stabili într-o ţară străină);
eminent (remarcabil, excepţional) - iminent (care nu poate fi  oprit);
(a) enerva (a înfuria, a indispune) - (a) inerva (în biologie, despre terminaţiile 
unui organ sau ale unui ţesut);
familial (privitor la familie, destinat  familiei) - familiar (intim, apropiat, cunoscut);
glacial (de gheaţă, rece) - glaciar (eră glaciară);
(a)  investi - (a face o investiţie financiară) - (a) învesti (a acorda unei persoane un
drept, o funcţie,  o demnitate);
libret (arie muzicală) - livret (legitimaţie  militară);
literal (cuvânt cu cuvânt, textual) - literar (referitor  la literatură);
oral (transmis prin viu grai, verbal) - orar (program pe ore);
ordinal (care indică ordinea unor obiecte) - ordinar (obişnuit, vulgar);  
original (neobişnuit, propriu unei persoane) - originar (privitor   la origine,
obârşie); petrolier (referitor la petrol, navă pentru transportul petrolului)   -
petrolifer (bogat în  petrol, zăcăminte);
temporal (care indică timpul) - temporar (de  scurtă durată, momentan).