Silaba este formată dintr-o vocală sau dintr-un grup de sunete care conţine o vocală şi care se pronunţă

printr-un singur efort respirator.

Cuvintele pot fi:
 monosilabice- formate dintr-o singură silabă (ceas, timp, roz, fag, pat, crom, var, fragi etc)
 bisilabice- formate din două silabe (ca-să, floa-re, ar-tist)
 plurisilabice- formate din trei sau mai multe silabe (ex-po-zi-ţi-e, res-pec-tu-os, în-fru-mu-se-ţat)

1. O CONSOANĂ ÎNTRE DOUĂ VOCALE trece  în silaba următoare:

  Ex.: ma-să; pă-du-re; u-ti-li-za-re, pâi-ne; stro-pea-lă, a-xă, e-xa-men, e-xer-ci-ţiu, ve-che.

2. DOUĂ CONSOANE ÎNTRE DOUĂ VOCALE la despărţirea în silabe trec prima  consoană în silaba
dinainte, iar a doua consoană la silaba următoare: 

Ex.: ar-tă; ac-tiv; tic-sit; mun-te; un-ghi-e;

Excepţie:
Dacă în grupul de două consoane a doua este l  sau r, iar prima este b, c, d, f, g, h,/ p, t, v, despărţirea în silabe
se face înaintea  întregului grup, adică cele două consoane fac parte din aceeaşi silabă: o-braz: ca-blu: co-dru:
a-flu-ent; a-fri-can, a-gra-fa,  pe-hli-van, su-ple-ţe,  pa-tru, co-vrig, e-vla-vi-e;

 3. TREI SAU MAI  MULTE CONSOANE ÎNTRE  DOUĂ VOCALE, la despărţirea în silabe trec
prima la silaba  de dinainte, iar celelalte două la silaba următoare.
  Ex.: as-tru; mon-stru; con-struc-tor;
  Excepţie:
  În cazul grupurilor de consoane lpt, mpt,  nct, ncţ,  ncş, ndv, rct, rtf, stm, despărţirea se face după a
doua consoană din grup:
  sculp-tu-ră;
 somp-tu-os;
 linc-şii; 
 punc-te;  
 func-ţi-e;
 arc-tic;
 jert-fa;
 ast-ma-tic;
 sand-viş.

4. DOUĂ VOCALE alăturate trec în silabe diferite (REGULA HIATULUI)

  a-er; a-le-e; po-e-zi-e; 

Dacă o vocală este urmată de un diftong sau de un triftong, despărțirea se face după vocală (regula diftongului,
regula triftongului).
1
ATENȚIE !

A NU SE CONFUNDA CRATIMA CU LINIUȚA DE DESPĂRȚIRE ÎN SILABE

Se recomandă, pe cât posibil, evitarea despărțirii grupurilor ortografice scrise cu cratimă (dintr-|un, într-|

însa),

Nu se despart în rânduri diferite:

 cuvintele compuse din abrevieri: TAROM, UNESCO (nu: U-NES-CO);

 abrevierile unor formule curente: a.c., î.e.n., ş.a.m.d.;
 numeralele ordinale notate prin cifre (romane sau arabe) urmate de formantul specific: (al) XVI-lea, a 5-a.
 numele proprii de persoane (ex. Popescu)

Accentul reprezintă pronunţarea mai intensă a unei silabe dintr-un cuvânt. În limba română accentul nu
are un loc fix. Accentul se notează cu semnul ′: cá-să, ma-túr, ve-rí-gă, mă-séa, bol-náv etc.
Accentul poate deosebi înţelesul cuvintelor: vé-se-lă (bucuroasă) şi ve-sé-lă (vase), có-pii (xerox) şi
co-píi (oameni).
În cazul unor cuvinte, DOOM acceptă două variante de accent:
pro-fé-sor / pro-fe-sór
án-tic / an-tíc
pó-nei / po-néi