Despărţirea cuvintelor în

silabe

Regula nr. 1
 Când o consoană se află între două vocale, la despărţirea în silabe consoana trece în
silaba următoare.
Exemplu:
apă: a- pă lună: lu- nă
casă: ca- să cugete: cu- ge- te
repede: re- pe- de fonetică: fo- ne- ti- că
bună: bu- nă sunet: su- net

Regula nr. 2
 Când două silabe alăturate se află între două vocale, la despărţirea în silabe prima
consoană rămâne în prima silabă, iar a două trece în silaba următoare.
Exemplu:
carte: car- te barbă: bar- bă
pastă: pas- tă dinte: din- te
soldat: sol- dat consoană: con- soa- nă
fracţie: frac- ţie cuvinte: cu- vin- te

Excepţie:
 Consoanele b, c, d, f, g, h, t, p, v urmate de consoanele l, r la despărţirea în silabe
ambele consoane trec în silaba următoare.
Exemplu:
acru: a- cru oglindă: o- glin- dă
librar: li- brar ortografie: or- to gra- fi- e
capră: ca- pră sfeclă: sfe- clă
soacră: soa- cră suplu: su- plu

Regula nr. 3
 Pentru grupurile de trei sau mai multe consoane aflate între vocale, despărţirea în silabe
se face între prima şi a doua consoană.
Exemplu:
constant: con- stant monstru: mon- stru
contrar: con- trar pentru: pen- tru
astral: as- tral distracţie: dis- trac- ţie

Excepţie:
 În cazul grupurilor lpt, mpt, ncş, nct, ncţ, stf, ndv, rct,rtf, stm despărţirea în silabe se
face între a doua şi a treia consoană.
Exemplu:
jertfă: jert- fă funcţie: func- ţie
sculptor: sculp- tor funcţional: func- ţio- nal
arctic: arc- tic instinctiv: ins- tinc- tiv
astfel: ast- fel punctare: punc- ta- re
 Silaba este formată dintr-o vocală sau dintr-un grup de sunete care conţine o vocală şi
care se pronunţă printr-un singur efort respirator.
Cuvintele pot fi:
 monosilabice- formate dintr-o singură silabă (ceas, timp, roz, fag, pat, crom, var, fragi etc)
 bisilabice- formate din două silabe (ca-să, floa-re, ar-tist)
 plurisilabice- formate din trei sau mai multe silabe (ex-po-zi-ţi-e, res-pec-tu-os, în-fru-mu-
se-ţat)

1. O CONSOANĂ ÎNTRE DOUĂ VOCALE trece  în silaba următoare:

  Ex.: ma-să; pă-du-re; u-ti-li-za-re, pâi-ne; stro-pea-lă, a-xă, e-xa-men, e-xer-ci-ţiu, ve-che.

2. DOUĂ CONSOANE ÎNTRE DOUĂ VOCALE la despărţirea în silabe trec prima 

consoană în silaba dinainte, iar a doua consoană la silaba următoare: 

Ex.: ar-tă; ac-tiv; tic-sit; mun-te; un-ghi-e;

Excepţie:
  Dacă în grupul de două consoane a doua este l  sau r, iar prima este b, c, d, f, g, h, p, t, v,
despărţirea în silabe se face înaintea  întregului grup, adică cele două consoane fac parte din aceeaşi
silabă: o-braz: o-blu: co-dru: a-flu-ent; a-fri-can, a-gra-fa,  pe-hli-van, su-ple-ţe,  pa-tru, co-vrig,
e-vla-vi-e;

3. TREI SAU MAI  MULTE CONSOANE ÎNTRE  DOUĂ VOCALE, la despărţirea în silabe
trec prima la silaba  de dinainte, iar celelalte două la silaba următoare.
  Ex.: as-tru; mon-stru; con-struc-tor;
  Excepţie:
  În cazul grupurilor de consoane lpt, mpt,  nct, ncţ,  ncş, ndv, rct, rtf, stm, despărţirea se face
după a doua consoană din grup:
  sculp-tu-ră; somp-tu-os; linc-şii;  punc-taj;   func-ţi-e; arc-tic; jert-fa; ast-ma-tic; sand-viş; 
gang-ster, port-drapel, trans-planta ;

4. DOUĂ VOCALE alăturate trec în silabe diferite.

  a-er; a-le-e; po-e-zi-e; 

Nu se despart în rânduri diferite:

 cuvintele compuse din abrevieri literale: IRTA (nu: IR-TA), UNESCO (nu: U-NES-CO);
 abrevierile unor formule curente: a.c., î.e.n., ş.a.m.d.;
 numeralele ordinale notate prin cifre (romane sau arabe) urmate de formantul specific: (al)
XVI-lea, a 5-a.
 numele proprii de persoane (ex. Popescu, Abd el–Kader)
Se pot despărţi şi după structură cuvintele compuse şi cele derivate cu prefixe ( drep-tunghi/
drept-unghi, por-tavion/ port-avion, nes- prijinit/ ne-sprijinit, su-blinia/ sub-linia)
La cuvintele scrise cu cratimă sau cu linie de pauză se admite, atunci când spaţiul nu permite
evitarea ei, şi despărţirea la locul cratimei/ liniei de pauză ( aducere-/ aminte, ex-/ ministru,
flash-/ ul, vazându-/ mă)
 Accentul reprezintă pronunţarea mai intensă a unei silabe dintr-un cuvânt. În limba română
accentul nu are un loc fix. Accentul se notează cu semnul ′: cá-să, ma-túr, ve-rí-gă, mă-séa,
bol-náv etc.
Accentul poate deosebi înţelesul cuvintelor: vé-se-lă (bucuroasă) şi ve-sé-lă (vase), có-pii
(xerox) şi co-píi (oameni).
În cazul unor cuvinte, DOOM acceptă două variante de accent:
pro-fé-sor / pro-fe-sór
án-tic / an-tíc
pó-nei / po-néi

SUNETE și LITERE

Atunci când într-un cuvânt există grupurile de litere ce, ci, ge, gi, che, chi, ghe, ghi, pentru a stabili
numărul de sunete, se desparte cuvântul în silabe și se stabilesc vocalele. 

Grupurile de litere contează ca: 

1 sunet când în silabă mai există o altă vocală decât cea din grup:
geam – 4 litere, 3 sunete;
2 sunete când vocala grupului e singura din silabă:
ge-me – 4 litere, 4 sunete.

Geamgiu, hangiu sunt excepții pentru că au accentul pe i, deși mai au o vocală în silabă.

geam-giu – 7 litere, 6 sunete (ge – 1 sunet, gi – 2 sunete pentru că i este accentuat).

Alte exemple:

cea-un – 5 litere, 4 sunete chiar – 5 litere, 3 sunete

cer – 3 litere, 3 sunete chi-ta-ră – 7 litere, 6 sunete
cio-ban – 6 litere, 5 sunete chi-bri-turi – 10 litere, 9 sunete
ci-re-șe – 6 litere, 6 sunete ghea-ță – 6 litere, 4 sunete
ger – 3 litere, 3 sunete gher-ghef – 8 litere, 6 sunete
ceas – 4 litere, 3 sunete

CÂMP LEXICAL. FAMILIE LEXICALĂ.

Familia lexicală cuprinde toate cuvintele formate de la un cuvânt de bază. Aceste cuvinte

sunt înrudite ca sens. Într-o familie lexicală intră doar forma de bază (forma-tip) a unui
cuvânt, nu și formele de plural, de genitiv-dativ sau verbele la diferite moduri și timpuri.
roșu: a înroși, înroșire, roșiatic, înroșit, roșeață
Câmpul lexical este format din:
 toate cuvintele care aparţin aceluiaşi domeniu şi sunt înrudite semantic;
 sinonimele lor;
 derivatele lor;
 expresiile care le cuprind.
Cuvintele care alcătuiesc un câmp lexical reprezintă toate aceeași parte de vorbire:
substantive sau adjective sau verbe etc.
 câmpul lexical al culorilor – roșu, verde, albastru, galben etc.
 câmpul lexical al meseriilor – zidar, avocat, instalator, profesor, electrician auto etc.
  roșu:
– a înroși, înroșire, roșiatic, înroșit, roșeață ► cuvinte derivate
– Marea Roșie, piei-roșii, pătlăgică-roșie, coadă-roșie ► cuvinte compuse
– roșul (substantiv – Roșul este culoarea mea preferată) ► conversiune  

 floare
– floricică, a înflori, a reînflori, înfloritor, înflorit, florărie etc. ► cuvinte derivate
–  floarea-soarelui, floare-de-colț, floare-de-paie, floare-de-leac ► cuvinte compuse

Pentru a construi corect o familie lexicală, trebuie să cunoști bine celelalte mijloace interne de
îmbogățire a vocabularului: derivarea, compunerea lexicală și schimbarea valorii gramaticale.
Câmpul lexical este format din:
 toate cuvintele care aparţin aceluiaşi domeniu şi sunt înrudite semantic;
 sinonimele lor;
 derivatele lor;
 expresiile care le cuprind.

Cuvintele care alcătuiesc un câmp lexical reprezintă toate aceeași parte de vorbire: substantive sau
adjective sau verbe etc.
 Exemple:
 câmpul lexical al culorilor – roșu, verde, albastru, verzui, albăstrui, sângeriu, roșiatic,
albastru de Voroneț, verde-închis, albastru-deschis, azuriu, smolit etc.

 câmpul lexical al meseriilor – zidar, pietrar, avocat, apărător, instalator, profesor, dascăl,

pedagog, avocățel, profesoraș, ajutor de tipograf, electrician auto, redactor tehnic etc.