- Mihai Eminescu (născut ca Mihail Eminovici)

- (n. 15 ianuarie 1850, Botoșani - d. 15 iunie 1889, București)

- Botezat la Biserica Uspenia
- Copilăria a petrecut-o la Botoșani și Ipotești
- În 1864, angajat ca sufleur al trupei Vlădicescu-Tardini, era marele nostru botoşănean poetul
Mihai Eminescu. El era angajat şi ca scriitor de roluri. In această clădire  şi-a încheiat, în anul
1869, cariera teatrală  Mihai Eminescu,  sufleur în trupa lui Mihail Pascaly”.
- 1866 este anul primelor manifestări literare ale lui Eminescu. În 12/24 ianuarie moare
profesorul de limba română Aron Pumnul. Elevii scot o broșură, Lăcrămioarele învățăceilor
gimnaziști (Lăcrimioare... la mormântul prea-iubitului lor profesoriu), în care apare și poezia
La mormântul lui Aron Pumnul semnată M. Eminoviciu, privatist. La 25 februarie/9 martie
(stil nou) debutează în revista Familia, din Pesta, a lui Iosif Vulcan, cu poezia De-aș avea.
Iosif Vulcan îl convinge să-și schimbe numele în Eminescu și mai târziu adoptat și de alți
membri ai familiei sale. În același an îi mai apar în „Familia” alte cinci poezii.

CE TE LEGENI
 Publicată în volumul Poezii în anul 1883.
 Se caracterizează prin profunzimea gândirii , simplitatea formei, intensitatea și puritatea
sentimentelor exprimate

TEMA

 Creație lirică care exprimă, în mod direct, sentimentele de dragoste ale poetului față de
natură.
 De inspirație folclorică
 Ilustrează trecerea timpului prin succesiunea anotimpurilor.

Poezia "Ce te legeni" este o creatie lirica, intrucat Eminescu isi exprima in mod direct
sentimentele de dragoste pentru natura, starea de melancolie provocata de scurgerea ireversibila a
timpului, principalul mod de expunere fiind descrierea.
Poezia "Ce te legeni" face parte din tema de inspiratie folclorica a liricii eminesciene si
ilustreaza imaginea si sentimentele codrului aflat la sfarsitul anotimpului toamna, care asteapta cu
tristete apropiata iarna, simbolizand astfel starea de melancolie a poetului pentru scurgerea
ireversibila a timpului.
Trecerea timpului este ilustrata prin succesiunea anotimpurilor, toamna-iarna, care lasa codrul
fara frunze, fara pasari, fara viata.

TITLUL

 Ce te legeni – interogație retorică adresată de către poet codrului.

 … punctele de suspensie – exprimă tristețea codrului, îndemnând la meditație asupra
timpului.

Titlul este exprimat printr-o interogatie retorica, pe care poetul o adreseaza cu nostalgie
codrului. Tristetea codrului este ilustrata de punctele de suspensie care indeamna la meditatie, la
gandire profunda privind timpul trecator.

STRUCTURĂ ȘI SEMNIFICAȚII

Principala figura de stil pe baza careia este construita poezia este personificarea codrului,
care se emotioneaza si traieste puternice sentimente omenesti, deoarece natura eminesciana este
ocrotitoare si participativa la starile interioare ale eului liric.
 Alcătuită din două secvențe :
 Poezia nu este structurata in strofe, deoarece poetul exprima o idee unica, aceea a scurgerii
ireversibile a timpului, care semnifica faptul ca viata este trecatoare. Poezia este alcatuita din doua
secvente lirice, organizate sub forma unui dialog intre poet si codru: prima secventa lirica este
intrebarea poetului si a doua raspunsul codrului.

Prima secvență:

 Întrebarea adresată de către poet codrului.

 Adresarea este directă, codrul fiind personificat (atribunindu-se sentimente și stări
omenești) : ”Ce te legeni codrule” .
 Îngrijorarea poetului apare deoarece legănarea (tristețea) codrului este fără să aibă vreun
motiv ”Fără ploaie, fără vânt”.
 Tristețea codrului este ilustrată prin imaginea vizuală ”Cu crengile la pământ?”.

Prima secventa lirica o constituie intrebarea pe care poetul o adreseaza in mod direct
codrului, prin reluarea partiala a titlului: "Ce te legeni, codrule, / Fara ploaie, fara Vant, / Cu crengile
la pamant?".
Poetul isi exprima ingrijorarea pentru tristetea codrului, care se leagana - aparent - fara un
motiv evident: "Fara ploaie, fara vant".
Sentimentul de apropiere sufleteasca, de prietenie il determina pe poet sa observe
amaraciunea, deprimarea codrului, ilustrate printr-o imagine vizuala: "Cu crengile la pamant?".
Codrul este personificat, deoarece poetul ii atribuie sentimente si stari omenesti.

A doua secvență:

 Codrul ”răspunde” poetului explicându-i motivele tristeții și deprimării sale.

 Scurgerea ireversibilă a timpului exprimată prin succesiunea anotimpurilor toamnă-iarnă
(”De ce nu m-aș legăna , / Dacă trece vremea mea!”)
 Apropierea iernii (anotimpulfriguros și pustiitor) amplifică disperarea și deznădejdea
codrului exprimate prin repetiția din versurile : ”Ziua scade, noaptea crește”, ”Bate vântul
frunza-n dungă”, ”Bate vântul dintr-o parte  / Iarna-i ici, vara-i departe”.
 Migrația păsărilor călătoare (”Cântăreții mi-i alungă ” , ”…păsările trec”, rândunelele
pleacă  ”în stoluri”) care îl încântau cu ciripitul lor este un alt motiv de tristețe pentru codru.
 Întreaga natură este cuprinsă de o tristețe profundă care este exprimată prin imaginea vizuală
din versul ”Zarea lumii-ntunecând” .
 Trecerea timpului , scurgerea ireversibilă a vieții cresc în intensitate durerea codrului care
este ilustrată prin repetiția verbelor ”trec”, ”se duc” și prin comparația ”se duc ca clipele” .
 Triplul epitet ”pustiit, veștejit și amorțit ” exprimă singurătatea codrului părăsit de ființele
dragi.
 Umanizarea codrului este scoasă în evidență prin speranța de revigorare , de refacere în vara
viitoare (sentimentul de dor) ”Și cu doru-mi singurel”.
 Câmpul lexical format din cuvintele: vremea, ziua, noaptea, iarna, vara, clipele exprimă
ideea de timp.

Secventa a doua este alcatuita din raspunsul codrului, care este umanizat, deoarece poarta un
dialog cu poetul, explicandu-i motivele din cauza carora este trist si deprimat.
Scurgerea ireversibila (intr-un singur sens - n.n.) a timpului este exprimata prin succesiunea
anotimpurilor toamna-iarna. Efectul pe care il are timpul asupra codrului este dureros, deoarece ii
rareste frunzisul, ii alunga pasarile cantatoare. Elementele vietii care se degradeaza treptat, odata cu
trecerea timpului, sunt relatate printr-o gradatie, care porneste cu exclamatia explicita a codrului,
exprimandu-i starea sufleteasca de o tristete sfasietoare - "De ce nu m-as legana, / Daca trece vremea
mea!", cauzata de efemeritatea vietii.
Anotimpul prezentului este toamna, iar apropierea iernii este ilustrata prin cateva semne
specifice, redate prin verbe la prezentul etern: "Ziua scade, noaptea creste"; "Bate vantul frunza-n
dunga"; "Bate vantul dintr-o parte - / Iarna-i ici, vara-i departe." Repetitia din versurile citate
exprima disperarea si deznadejdea codrului din cauza anotimpului friguros si pustiitor.
Starea de melancolie a codrului, care tanjeste dupa vara, este cauzata si de plecarea pasarilor
care il incantau cu ciripitul lor: "Cantaretii mi-i alunga /() Daca pasarile trec!". Randunelele pleaca in
"stoluri", imaginea vizuala fiind amplificata de versul "Zarea lumii-ntunecand", care creeaza o
atmosfera generala de tristete, de amaraciune profunda de care este cuprinsa intreaga natura.
In finalul poeziei creste in intensitate durerea codrului, care, personificat, este constient de
trecerea timpului, de faptul ca viata se scurge ireversibil. Ideea reiese din repetitia verbelor"trec",
"se duc" si din comparatia "se duc ca clipele". Pasarile calatoare si clipele simbolizeaza conceptia
ca timpul trece prea repede, ca viata este efemera. Codrul ramane singur, parasit de toate fiintele
dragi, idee exprimata prin epitetul triplu "pustiit, vestejit si amortit". EI este umanizat prin
sentimentul de dor, care este singura speranta pentru revigorare, pentru refacerea in vara viitoare: "Si
ma lasa pustiit / Vestejit si amortit / Si cu doru-mi singurel, / De ma-ngan numai cu el!".
Ideea de timp este exprimata in poezie printr-o serie de cuvinte ale aceluiasi camp lexical:
"vremea", "ziua", "noaptea", "iarna", "vara", "clipele".

Ca argumente în sprijinul afirmației că poezia ”Ce te legeni …” este de inspirație folclorică

amintim următoarele elemente:

 dativul etic: ”mi-l rărește”,”mi-i alungă”;

 cuvinte și expresii populare: ”aripele”,”ici”,”trece vremea mea”,”frunza-n dungă”;

Inspirata din literatura populara, poezia "Ce te legeni" de Mihai Eminescu ilustreaza un stil
specific acestei creatii lirice. Un element sugestiv pentru limbajul popular este dativul etic -"mi-1
rareste", "mi-i alunga"-, precum si prezenta unor cuvinte si expresii populare - "aripele", "ici",
"dor", "singurel", "trece vremea mea", "frunza-n dunga".

PROZODIA

 Ritm trohaic (prima silabă acentuată , a doua silabă neaccentuată).

 Rima este împerecheată (potrivirea sunetelor finale a două versuri alăturate).
 Măsura versului este de 7-8 silabe (ca în poeziile populare).

Ritmul este trohaic, masura versului este ca in poeziile populare, cu versul scurt de 7-8
silabe, iar rima este imperecheata: vant/pamant; clipele/aripele.

Poezia "Ce te legeni" de Mihai Eminescu este o creatie lirica, intrucat poetul, prin
glasul codrului, isi exprima in mod direct sentimentele de tristete si melancolie pentru trecerea
ireversibila a timpului, sugerata prin succesiunea anotimpurilor reci si deprimante, toamna si
iarna. Prezenta dorului din final creeaza o raza de speranta pentru o eventuala revenire la
viata in anotimpul vara, dar melancolia ramane, pentru ca speranta este "departe".