PRONUMELE

I. DEFINIŢIE
Pronumele este partea de vorbire flexibila care tine locul unui substantiv.
Exemplu: Elevul citeşte.
El citeşte.
II. TIPURI DE PRONUME
1. Personal
2. Personal de politeţe
3. Personal de întărire
4. Reflexiv
5. Posesiv
6. Demonstrativ
7. Nehotărât
8. Negativ
9. Relativ
10. Interogativ
 A. PRONUMELE PERSONAL
I.DEFINIŢIE: Pronumele personal este partea de vorbire flexibilă care ţine locul unui
substantiv.
II.FORME

Singular Plural
I A II-a A III-a I A II-a A III-a
Masc. Fem. Masc. Fem.
N eu tu el ea noi voi ei ele
Ac pe mine Pe tine Pe el Pe ea Pe noi Pe voi Pe ei Pe ele
mă te Îl O ne Vă Îi le
m- L- V- i
D mie Ţie Lui Ei Nouă Vouă Lor Lor
Îmi Îţi Îi Îi Ne Vă Le Le
mi ţi i i ni Vi-, v- li li
G - - Lui ei - - lor lor
V - Tu! - - - Voi! - -
III. CATEGORII GRAMATICALE
- persoană
- gen
- număr
- caz
IV. FUNCŢII SINTACTICE
NOMINATIV
1. Subiect: Eu îmi apăr sărăcia… (M. Eminescu)
2. Nume predicativ: Şeful grupei este el.
3. Apoziţie: Gazda noastră, adică el, vă va sta la dispoziţie.
ACUZATIV
1. Complement direct: Pe tine te recomandă profesorul tău.
OBS: Când are funcţie de CD, forma accentuată este dublată obligatoriu de forma
neaccentuată, în timp ce forma neaccentuată funcţionează şi singură.
2. Complement indirect: Noi vorbeam despre voi.
OBS: Atenţie la CI care seamănă cu CD, dar determină un verb la diateza reflexive
sau un verb intranzitiv. Forma accentuate e singură, nu dublată de forma
neaccentuată ca la CD.
Eu mă bazez pe tine.
M-am supărat pe el.
Azi nu mai contăm pe voi.
3. Complement de agent: Taxa a fost plătită de voi.
4. Circumstanțial de loc: M-am oprit lângă el.
5. Circumstanțial de timp: El a ajuns după mine.
6. Circumstanțial de mod: Se comportă ca voi.
7. Circumstanțial de cauză: Nu mai încap de tine în casa asta.
8. Circumstanțial de scop: A venit în oraș pentru el.
9. Atribut pronominal: Florile pentru ea au rămas în mașină.
10. Nume predicativ: Scrisoarea aceasta este pentru voi.
DATIV
1. Complement indirect: Lui i-am explicat de două ori.
2. Nume predicativ: Copilul este asemenea vouă.
3. Circumstanțial de mod: A procedat asemenea mie.
4. Circumstanțial de loc: Acesta-i drumul tău. Așterne-te lui!
5. Atribut pronominal: O fată asemenea ei se descurcă mereu./ Soră vouă, are
drept la moștenire./ Mâinile-ți albe tremurau.
6. Dativul etic: Voinicul mi ți-l trânti pe zmeu./ Când îmi vii acasă?
7. Dativul impersonal: Zi-i înainte!
GENITIV
1. Atribut pronominal: Cartea lui are succes. Campania contra lor s-a încheiat.
2. Nume predicativ: Pământul este al lui.
3. Circumstanțial de loc: Norul s-a oprit deasupra lor.
4. Circumstanțial de cauză: Din cauza ei am întârziat.
VOCATIV
Fără funcție sintactică: - Hei, voi, veniți aici!
V. CONVERSIUNEA
Pronumele personal eu devine substantiv prin articulare: Vorbeam cu eul meu.
B. PRONUMELE PERSONAL DE POLITEȚE (DE REVERENȚĂ)
I. DEFINIȚIE: Pronumele personal de reverență este partea de vorbire flexibilă care
ține locul unui substantiv, desemnând o persoană căreia îi datorăm respect.
II. FORME:
- La persoana a II-a: dumneata, dumneavostră
- La persoana a III-a: dumnealui, dumneaei, dumnealor
III. CATEGORII GRAMATICALE:
- Persoană (II și III)
- Gen (doar la persoana a III-a)
- Număr
- Caz
IV. FUNCȚII SINTACTICE
NOMINATIV
1. Subiect: Dumnealui e actor.
2. Nume predicativ: Prietenul meu ești dumneata, nu altul.
ACUZATIV
1. Complement direct: Pe dumneaei am mai văzut-o undeva.
2. Complement indirect: Mă gândesc la dumnealor.
3. Complement de agent: Ceasul a fost reparat de dumnealui.
4. Circumstanțial de loc: Mă duc acasă la dumneaei.
5. Circumstanțial de timp: A venit după dumnealor cu o oră.
6. Circumstanțial de mod: Procedez ca dumneata.
7. Circumstanțial de cauză: N-am încăput de dumnealor aici.
8. Nume predicativ: Copilul e ca dumneata.
9. Atribut pronominal: Darul pentru dumnealui s-a pierdut.
DATIV
1. Complement indirect: Dumneaei îi place muzica.
2. Circumstanțial de mod: Procedează asemenea dumnealor.
3. Atribut pronominal: O fată asemenea dumitale se descurcă.
4. Nume predicativ: Copilul e asemenea dumnealui.
GENITIV
1. Atribut pronominal: Cartea dumnealui a avut succes.
2. Nume predicativ: Proprietățile acestea sunt ale dumnealui.
3. Complement indirect: Au acționat contra dumitale.
4. Circumstanțial de cauză: Din cauza dumitale am pierdut.
V. LOCUȚIUNI PRONOMINALE: Măria Sa, Înălțimea Voastră, Excelența Sa, Sfinția
Ta, Majestatea Sa
 C. PRONUMELE PERSONAL DE ÎNTĂRIRE
I. DEFINIȚIE: Pronumele personal de întărire este partea de vorbire flexibilă care
ține locul unui substantiv, insistând asupra înțelesului acestuia.
II. FORME:
Nominativ Masculin Feminin

Sg. I Însumi Însămi

II Însuți Însăți
III Însuși Însăși
Pl. I Înșine Însene
II Înșivă Însevă
III Înșiși Înseși/ însele

OBS: Diferențierea de gen și număr se face prin vocala mediană din pronumele de
întărire, asemănătoare cu aceea a pronumelui personal dânsul, dânsa, dânșii,
dânsele, după care urmează terminația pronominală: -mi, -ți, -și, -ne, -vă, -și
III. FUNCȚIA SINTACTICĂ
Subiect: Am văzut înșine pinteni de rugină putreziți.
Se folosește rar ca pronume și doar în cazul nominativ.
ADJECTIVUL PRONOMINAL DE ÎNTĂRIRE
- Se acordă în gen, număr și caz cu substantivul/ pronumele determinat.
FUNCȚIA SINTACTICĂ
Atribut adjectival: Președintele însuși a depus coroana.
D. PRONUMELE DEMONSTRATIV
I. DEFINIȚIE: Pronumele demonstrativ este partea de vorbire flexibilă care ține locul unui
substantiv arătând aproprierea ori depărtarea obiectului față de vorbitor sau identitatea
obiectului cu sine.
II. FORME:
1. a) Pronume demonstrativ de depărtare:
N-A: acela, aceea, aceia, acelea
G-D: aceluia, aceleia, acelora, acelora
b) Pronume demonstrativ de depărtare de diferențiere:
N-A: celălalt, cealaltă, ceilalți, celelalte
G-D: celuilalt, celeilalte, celorlalți, celorlalte
2. a) Pronume demonstrativ de apropiere:
N-A: acesta, aceasta, aceștia, acestea
G-D: acestuia, acesteia, acestora, acestora
b) Pronume demonstrativ de apropiere de diferențiere (nu mai sunt în uz):
N-A: cestălalt, ceastălaltă, ceștilalți, cestelalte
G-D: cestuilalt, cesteilalte, cestorlalți, cestorlalte
3. Pronume demonstrativ de identitate:
N-A: același, aceeași, aceiași, aceleași
G-D: aceluiași, aceleiași, acelorași, acelorași
III. CATEGORII GRAMATICALE:
- gen
- număr
- caz
IV. FUNCȚII SINTACTICE
NOMINATIV
1. Subiect: Acela avea dreptate.
2. Nume predicativ: Părerea mea este aceeași.
ACUZATIV:
1. Complement direct: L-au numit pe același în funcție.
2. Complement indirect: Mă tem de acesta.
3. Complement de agent: Mingea a fost recuperată de ceilalți.
4. Circumstanțial de loc: Am lucrat lângă aceia.
5. Circumstanțial de timp: Vei ajunge după ceilalți.
6. Circumstanțial de mod: Nu s-a comportat ca acesta.
7. Atribut pronominal: Documentele pentru celălalt vor sosi mâine.
8. Nume predicativ: Copilul este ca ceilalți.
DATIV:
1.Complement indirect: Le-am dat celorlalți toate informațiile.
2. Atribut pronominal: Am cunoscut un om asemenea celorlalți.
3. Nume predicativ: Decizia mea este conform acesteia.
4. Circumstanțial de mod: A acționat contrar acesteia.
GENITIV
1. Atribut pronominal: Părerile acelora nu mă interesează.
2. Nume predicativ: Valiza este a celuilalt.
3. Complement indirect: La proces, a pledat contra acestora.
ADJECTIVUL PRONOMINAL DEMONSTRATIV
Atribut adjectival: Au dat premiul aceleiași fete.
 E. PRONUMELE NEHOTĂRÂT (INDEFINIT)
I. DEFINIȚIE: Pronumele nehotărât este partea de vorbire flexibilă care ține locul
unui substantiv fără a da referințe în legătură cu obiectul denumit de acesta.
II. FORME:
N-A G-D

Unul, una, unii, unele Unuia, uneia, unora, unora

Altul, alta, alții, altele Altuia, alteia, altora, altora
Vreunul, vreuna, vreunii, vreunele Vreunuia, vreuneia, vreunora, vreunora
Tot, toată, toți, toate Tuturor
Atâția, atâtea Atâtora
Oricine Oricui
Oricare Oricăruia, oricăreia, oricărora
Orice -
Ceva -
Cineva, câțiva, câteva Cuiva
Fiecare Fiecăruia, fiecăreia
Cutare Cutăria
Altceva -
Altcineva Altcuiva
Mulți, multe Multora
Puțini, puține -
III. CATEGORII GRAMATICALE:
- gen
- număr
- caz
OBS: Pronumele nehotărât nu are categoria gramaticală a persoanei
Cere un verb de persoana a III-a singular când este subiect: Fiecare își cunoaște
locul său.
IV. FUNCȚII SINTACTICE:
NOMINATIV:
1. Subiect: Mulți au ascultat.
2. Nume predicativ: Responsabilul proiectului este cineva cunoscut.
3. Apoziție: Toți credem în ceva (subiect inclus noi)
ACUZATIV:
1. Complement direct: Am cumpărat ceva interesant.
2. Nume predicativ: Fiul tău este ca vreunul din voi?
3. Atribut pronominal: Cadoul pentru cineva important costă mult.
4. Complement de indirect: Copiez tema de la oricare.
5. Complement de agent: Factura va fi plătită de cineva.
6. Circumstanțial de loc: Am lucrat lângă fiecare.
7. Circumstanțial de timp: A vorbit imediat după unul dintre ei.
8. Circumstanțial de mod: El nu procedează ca alții.
9. Circumstanțial de cauză: Nu mai încap de unii ca voi în clasa asta.
DATIV:
1.Complement indirect: I-am dat mingea unuia care se pricepe la fotbal.
2. Nume predicativ: Prietena mea nu-i asemenea altora.
3. Atribut pronominal: O față asemenea tuturor nu atrage atenția.
4. Circumstanțial de mod: A procedat asemenea tuturor.
GENITIV:
1. Atribut pronominal: Opinia fiecăruia contează pentru noi.
2. Nume predicativ: Țara aceasta e a fiecăruia.
3. Complement indirect: A vorbit contra cuiva din grup.
4. Circumstanțial de loc: Am oprit în fața altuia.
5. Circumstanțial de cauză: Am greșit din cauza altora.
V. CONVERSIUNEA:
Pronumele nehotărât devine uneori adverb:
Am învățat tot. – pronume
Tot mai cred în tine. – adverb
Formează un tot unitar. – substantiv
ADJECTIVUL PRONOMINAL NEHOTĂRÂT
Atribut adjectival: A căpătat o oarecare pricepere.
F. PRONUMELE NEGATIV
I. DEFINIȚIE: Pronumele negativ este partea de vorbire flexibilă care ține locul unui
substantiv negându-l. Este prezent numai în propoziții negative (formează dubla negație).
II. FORME:
- N-A: nimeni
nimic
niciunul, niciuna, niciunii, niciunele
- G-D: nimănui
-
niciunuia, niciuneia, niciunora
III. CATEGORII GRAMATICALE:
- gen
- număr
- caz
OBS: Nu are persoană! Dar, ca substantivul, cere un verb de persoana a III-a: Niciunul
nu a înțeles explicația lui.
IV. FUNCȚII SINTACTICE:
NOMINATIV
1. Subiect: Nimeni nu a intervenit.
2. Nume predicativ: Șeful nu va fi nimeni dintre voi.
ACUZATIV
1. Complement direct: Nu am văzut pe nimeni, nu am văzut nimic.
2. Complement indirect: Nu vorbi urât despre nimeni.
3. Atribut pronominal: Florile pentru niciuna nu au fost împachetate.
4. Nume predicativ: Florile acestea nu sunt pentru niciuna dintre ele.
5. Complement de agent: Taxa nu a fost plătită de niciunul dintre studenți.
6. Circumstanțial de loc: Nu s-a oprit lângă niciunul.
DATIV
Complement indirect: Nu vom spune nimănui adevărul.
GENITIV
Atribut pronominal: Părerile nimănui nu au fost luate în considerație.
V. CONVERSIUNEA:
- devine substantiv: Colegul tău a ajuns un nimeni.
- locuțiune adjectivală: De la un om de nimic te aștepți la orice.
ADJECTIVUL PRONOMINAL NEGATIV
I.FORME:
-N-A: niciun, nicio
-G-D: niciunui, niciunei
II. FUNCȚIA SINTACTICĂ:
Atribut adjectival: Profesorul nu a încheiat niciunui elev media.
OBS: A nu se confunda adjectivul negativ, scris legat, cu adverbul (nici) urmat de pronume/ adjectiv
nehotărât sau numeral, scris dezlegat.
Nici unul, nici altul nu a intervenit./ N-am văzut nici un măr, nici două.
 G. PRONUMELE REFLEXIV
I. DEFINIȚIE: Pronumele reflexiv este partea de vorbire flexibilă ce însoțește un verb
la diateza reflexivă sau la diateza activ-pronominală, ține locul autorului acțiunii și
arată că cel ce face acțiunea o și suportă.
II. FORME:
- La persoanele I și a II-a, împrumută formele neaccentuate din D și A ale
pronumelui personal
A: mă, m-, te, ne, vă, v-
D: îmi, mi, îți, ți, ne, ni, vă, vi, v-
- La persoana a III-a, are forme proprii
A: pe sine, se, s-
D: sieși, își, și-
PRONUME REFLEXIV PRONUME PERSONAL

Eu mă privesc în oglindă. El mă privește cu interes.

pers.I / I / I Pers. a III-a/ I/ a III-a
III. CATEGORII GRAMATICALE:
- persoană
- număr
- caz (doar A și D)
IV. FUNCȚII SINTACTICE PENTRU FORMELE ACCENTUATE
ACUZATIV (pe sine)
1. Complement direct: Se cunoaște pe sine cel mai bine.
2. Complement indirect: Vorbește despre sine prea mult.
3. Atribut pronominal: Lauda de sine nu miroase a bine.
DATIV (sieși)
Complement indirect: Își rezervă sieși bucata cea mai bună.
PENTRU FORMELE NEACCENTUATE
ACUZATIV
Complement direct: Se privește în oglindă.
 DATIV:
1. Complement indirect: Își aduce o cafea.
2. Atribut pronominal: Mâine îmi vând bicicleta./ Vreau să-mi cer iertare.
H. PRONUMELE POSESIV
I.DEFINIȚIE: partea de vorbire flexibilă ce ține locul atât posesorului, cât și
obiectului posedat.
II. FORME:
1.Cu un posesor și un obiect posedat:
masculin feminin
Pers. I Al meu A mea
Pers. a II-a Al tău A ta
Pers. a III-a Al său A sa
 2. Cu un posesor și mai multe obiecte posedate:
Masculin Feminin
Pers. I Ai mei Ale mele
Pers. a II-a Ai tăi Ale tale
Pers. a III-a Ai săi Ale sale

3. Cu mai mulți posesori și un obiect posedat:

Masculin Feminin
Pers. I Al nostru A noastră
Pers. a II-a Al vostru A voastră
Pers. a III-a - -

4. Cu mai mulți posesori și mai multe obiecte posedate:

Masculin Feminin
Pers. I Ai noștri Ale noastre
Pers. a II-a Ai voștri Ale voastre
Pers. a III-a - -
III. CATEGORII GRAMATICALE:
Posesorul conferă: persoană și număr
Obiectul posedat dă: gen, număr și caz
IV. FUNCȚII SINTACTICE:
NOMINATIV:
1. Subiect: Ai noștri au învins la Călugăreni.
2. Nume predicativ: Proprietarii magazinului sunt ai mei.
ACUZATIV:
1. Complement direct: I-am cunoscut pe ai săi la petrecere.
2. Atribut pronominal: Florile pentru ai tăi s-au ofilit.
3. Complement indirect: Vorbim și noi despre ale noastre.
4. Nume predicativ: Florile acestea sunt pentru ai tăi.
5. Circumstanțial de loc: M-am oprit lângă ai săi.
GENITIV:
Atribut pronominal: Povestea alor tăi nu ne-a surprins.
DATIV:
Complement indirect: Le-am dat un telefon alor tăi.
ADJECTIVUL PRONOMINAL POSESIV
FUNCȚII SINTACTICE:
1.Atribut adjectival: Opinia voastră va fi luată în considerație.
2. Circumstanțial de loc: Copilul s-a oprit în fața noastră.
3. Circumstanțial de timp: A sosit la petrecere înaintea mea.
I. PRONUMELE RELATIV
I. DEFINIȚIE: Pronumele relativ este partea de vorbire flexibilă care îndeplinește
dublu rol:
a) În frază, stabilește raportul de subordonare între o propoziție secundară și
regenta ei;
b) În propoziția pe care o introduce, are rol sintactic (funcția pe care ar fi avut-o
substantivul înlocuit).
II. FORME:
N-A G-D
Care Cărui(a), cărei(a), căror(a)
+ forma populară de
Cine Cui
Ce -
Cât, câtă, câți, câte câtora
III. CATEGORII GRAMATICALE:
- gen
- număr
- caz
IV. FUNCȚII SINTACTICE:
NOMINATIV:
1. Subiect: Îl cunosc pe băiatul care a intervenit.
2. Nume predicativ: Vreau să știu ce este tatăl tău.
ACUZATIV:
1. Complement direct: Am îmbrăcat puloverul pe care l-a împletit mama.
2. Complement indirect: Am văzut filmul despre care mi-ai vorbit.
3. Complement de agent: L-am cunoscut pe poetul de care e scrisă cartea.
4. Circumstanțial de loc: Vom identifica sertarul în care ați ascuns cheia.
5. Circumstanțial de mod: Nu-mi dau seama ca cine vorbești.
6. Circumstanțial de timp: În ziua în care ai acceptat propunerea mea, s-a petrecut
ceva miraculos.
7. Nume predicativ: Am aflat din ce este dulceața.
8. Atribut pronominal: Spune-mi de care ceai vrei!
9. Subiect: Nu știu nimic despre ce se întâmplă.
GENITIV:
1. Atribut pronominal: Cunosc un om ale cărui idei mi-au plăcut.
2. Nume predicativ: Nu știu al cui este copilul acesta.
3. Complement indirect: A ieșit grupul contra căruia ai votat.
4. Circumstanțial de cauză: Ea e fata din cauza căreia am întârziat.
DATIV:
1. Complement indirect: Nu-mi amintesc deloc cui i-am dat cartea.
2. Nume predicativ: Am niște șefi asemenea cărora sunt și ai tăi.
ADJECTIVUL PRONOMINAL RELATIV
FUNCȚIA SINTACTICĂ:
Atribut adjectival: Mi-am amintit cărei fete i-ai promis tu ajutorul.
Știe bine ce bucurie mi-a făcut el mie.
J. PRONUMELE INTEROGATIV
I. DEFINIȚIE: Pronumele interogativ este partea de vorbire flexibilă care ține locul
entității așteptate ca răspuns la întrebare.
II. FORME: sunt asemănătoare cu cele ale pronumelui relativ, mai puțin forma
compusă.
- N-A: cine, care, ce, cât
- G-D: cui.
III. CATEGORII GRAMATICALE:
Are aceleași categorii ca și pronumele relativ.
IV. FUNCȚII SINTACTICE:
NOMINATIV:
1. Subiect: Cine vine diseară la cină?
2. Nume predicativ: Cine este elevul de serviciu?
ACUZATIV:
1. Complement direct: Ce a împletit mama ta?
2. Complement indirect: Despre cine vorbiți?
3. Complement de agent: De cine e scrisă cartea?
4. Circumstanțial de loc: În ce ai pus fructele?
5. Circumstanțial de timp: Dintre zilele săptămânii, în care vei veni?
6. Circumstanțial de mod: Ca cine vorbești?
7. Atribut pronominal: De care ceai vrei?
8. Nume predicativ: Din ce este dulceața?
DATIV:
1. Complement indirect: Cui i-ai dat cartea?
2. Nume predicativ: Asemenea cui sunt copiii tăi?
GENITIV:
1. Atribut pronominal: Al cui elev ești tu?
2. Nume predicativ: Al cui este copilul acesta?
3. Complement indirect: Contra cui ai votat?
4. Circumstanțial de cauză: Din cauza cui ai întârziat?
ADJECTIVUL PRONOMINAL INTEROGATIV
FUNCȚIA SINTACTICĂ:
Atribut adjectival: Ce idei are?