Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Evenimentul cel mai asteptat de copiii de la Gradinita, dar si de scolarii din clasele I-IV , cat si de
elevii din gimnaziu a fost serbarea dedicata lui Mos
Craciun. Cei mai norocosi au fost cei mici , gradinarii
care au facut cunostinta cu Mosul, i-au spus poezii, au
cantat colinde, au prezentat uraturi pentru varsta lor.
Cel mai frumos program cu scenete si uraturi fantastice l-am surprins la clasele a IV-a, care
impreuna au realizat momente unice de care s-au bucurat parinti, bunici, frati si cadre didactice.
Anul acesta si ca in fiecare an de ceva vreme, prin grija unui Mos Craciun darnic si bun toti elevii
scolii, de la mic la mare, au primit daruri. Fie direct de la Mosul, din desaga lui cea plina si
incapatoare, fie cu ajutorul unor mesageri, care l-au ajutat sa aduca darurile cu masina. Nu era
zapada deloc asa ca cineva trebuia sa-l ajute pe Mos.
Elevii claselor V-VIII au realizat o intrecere de desene computerizate, cu tema Bradul lui Craciun,
iar cel mai reusit desen este cel pe care vi-l preezentam. Confruntarea a fost contra-cronometru,
adica 1 ora, ceea ce a dat mare bataie de cap celor mai putin indemanatici. Dar si ideea a fost
reprezentata diversificat. De la un simplu bradut impodobie pana la bradul in casa.
Finalul unui an calendaristic este un moment impresionant, fiindcă se trage linia şi se fac
socotelile realizărilor de peste an. Ajunşi în pragul cumpenei dintre ani, oamenii petrec ultimele zile
de decembrie cu mult entuziasm. Postul Crăciunului şi Ajunul pregătesc sufleteşte trecerea spre un
nou an prin spovedanie şi milostenie. E timpul Ignatului, cel ce dă dezlegarea la tăiatul porcilor,
căci de pe masa de Crăciun nu trebuie să lipsească chişca, cârnaţii şi toba. Casele curate se
pregătesc pentru primirea colindătorilor. Gospodinele pun într-un coş nuci, mere, covrigi , colăcei
copţi în cuptor, pentru cei mai mici colindători. În Ajunul Crăciunului, seara devreme copiii se
strâng cete-cete şi pornesc pe uliţele satului, ducând trăistuţa după cap. Pe înserate se pornesc la
colindat tinerii din sat, mergând pe la fetele de măritat, pe la rude, vecini şi cunoştinţe. Tinerii
colindă uliţele satului deseori travestiţi în moşnegi, în babe, purtând măşti care de care mai
fioroase, încercând să nu-şi dea masca jos până dimineaţă.
Se păstrează din vremuri colinde transmise oral în familie, vechi de peste o sută de ani.
Acestea împânzesc uliţele neadormite cu povestea naşterii lui Isus din Nazaret, cu menirea lui pe
Pământ şi cu chinurile suferite. Copiii mai mici colindă despre Maica Domnului care stă la poarta
raiului şi se roagă pentru toţi păcătoşii.
Crăciunul este sărbătoarea naşterii Domnului şi totodată o sărbătoare a belşugului, a
bunăstării, de aceea se spune o vorbă prin sat: “Crăciunul sătulul, Paştele fudulul”, fiindcă în
această perioadă a anului toţi oamenii au agoniseli cu care se mândresc, nimeni nu suferă din cauza
neajunsurilor, toţi îl slăvesc pe Isus, Mântuitorul.
Colindă de Crăciun
Al Iudeei împărat
Într-o zi poruncă o dat,
Asta-i sara, sara lui Crăciun.
Ca la locul de născare,
Să se-nscrie fiecare,
Asta-i sara, sara lui Crăciun.
De la ei din Galileea
În Betleemul din Iudeea,
Asta-i sara, sara lui Crăciun.
La portiţa raiului
Colindă
ANUL NOU
Anul Nou apare ca o străfulgerare şi trece ca o clipă. E momentul când tradiţia prinde
contur arhaic şi ne aminteşte de strămoşii daci ce alungau spiritele rele cu ajutorul măştilor hidoase.
E timpul pluguşorului şi a plugului mare. Copiii merg în Ajunul Anului Nou cu clopoţelul,
cu pluguşorul, cu buhaiul, urând pe la casele oamenilor belşug şi bunăstare şi pentru anul care vine.
Tot acum se merge cu Capra, cu Ursul, cu Banda lui Jian, cu Banda lui Gruia sau cu Păunaşul, piese
din repertoriul teatrului popular local. Se remarcă costumele folosite cu acest prilej şi varietatea
datinilor.
Gospodarii se grupează şi formează Plugul mare, ceată de urători cu un plug de lemn tras de
boi. Ei ne amintesc de Bădiţa Traian în “Sara lui Vasile Sfântul”, umblând la casele de gospodari
pentru a ura rodnicie pământului. Printre plesnete de bice şi dangăt de clopote se auzea un fluieraş
ce doinea cu suflet la fereastra gazdei, amintind de ocupaţiile străvechi ale neamului.
Tinerii satului se grupează într-o ceată numită Partie şi umblă din casă în casă să ure la
fereastră şi să danseze Pădureţul în cas’ cea mare, drept răsplată primind un colac mare, o sticlă de
băutură şi uneori bani pentru plata lăutarilor. Ei se îmbracă în costume populare, cu brâu tricolor
sau în haine militare ornate cu multe decoraţii şi mărgele, obicei preluat din timpul războiului.
Inv. Strugar Mihaela
Paunasul
Haiducul:
Buna seara, gospodari si gospodine
Si voi domnisoare fine
Si mai tinere copile,
Aveti placere de mine?
De mine placere stiu ca nu ve-ti avea,
Dar paunas cand va intra
Foarte mult va va bucura.
Paunasul:
Buna seara, mai haiduce,
Fratele meu de cruce.
N-ai vazut trecand pe-aici
Un boier, lifta spurcata,
Ce mi-a painea toata?
Haiducul:
N-am vazut, frate haiduce,
Ca de il vedeam
Pe loc il rapunam
Cu-aceste arme lustruite,
Din Italia sunt venite,
Pentru a lor capuri pregatite!
Paunasul:
Si decat sa ne-ntristam,
Mai bine mana sa dam
Si un cantec sa cantam!
Paunasul si Haiducul (cantand):
Foaie verde, mar domnesc,
Stau pe loc si ma gandesc,
Pe ce cale sa pornesc,
Pe ce drum sa nimeresc.
C-am avut trei sute cinci
De haiduci romani voinici,
Ei in sate cand plecau
Praf si pulbere faceau.
Capitanul:
Preda-te, Paunas, legat,
Ca de nu te vei preda,
Pe lumea cealalta
Tu vei pleca!
Paunasul:
Nu voiesc a ma preda,
Ci voiesc a ma lupta!
Capitanul:
Preda-te, Paunas, legat!
Cate zile voi avea
Si sabia voi tinea,
Viata-n mana mea
Ti-a sta!
(ataca Capitanul)
Capitanul:
Decat sa ne luptam,
Mai bine mana sa dam
Si un cantec sa cantam!
Paunasul:
Ei, si ce cantec sa cantam?
Haiducul:
Ziu mare s-a facut!
Toti:
Ziua mare s-a facut,
Armele mi le-am umplut,
Si la lupta am plecat,
Cu dusmanul sa ma bat!
Vine-un glont de cositor,
Ma loveste-n piept si mor,
La-s sa mor ca nici nu-m pasa,
Mor aicea langa casa!
PLUGUSORUL
Mânaţi, măi!
Hăi, hăi!
La urechi cu zurgălăi
Înc-o roată, măi flăcăi!
Ahoo!
Vânzarea caprei:
Negustorul:
Într-o luni de dimineaţă
Am trimis dama la piaţă
Ca să cumpere o capră!
(caută capra de lapte)
(se face târgul şi se dă capra, după care se vesteşte darul dat de gazdă)
Cules de Sahlean Alexandru – clasa a IV-a
Rotar Adrian – clasa a V-a
Partia
(Pădureţul)
Boboteaza
După sărbătorile de Anul Nou urmează o perioadă de linişte şi odihnă, după care în data de
5 ianuarie, de Ajunul Bobotezei, preotul merge prin sat şi stropeşte cu aghiasmă casele, oamenii şi
fântânile, anunţând Botezul Domnului. Copiii merg înaintea preotului şi strigă din toate puterile
“chiralesa”, echivalentul a “Doamne miluieşte!”, primind de la femei gogoşi, plăcinte, nuci, mere,
pere, colăcei îşi umplu traistele, abia târâindu-le după ei. În Ajun de Bobotează se posteşte cu
stricteţe, gătindu-se doar bucate de post, în special grâu fiert cu mult zahăr, nucă, mac, scorţişoară
şi fructe uscate. Pe masă în cas' cea mare se aşază câteva blide de lut cu bucate de post: compot de
mere, grâu, sarmale, plăcinte,etc.
Când se înserează, cete de colindători mascaţi încep să umble prin sat purtând cu mândrie
hainele scoase de prin poduri şi schimonosite cu migală. Se deghizează cu măiestrie în moşnegi,
babe, poliţişti, doctori, şătrari, jidani, popi, iar măştile de faţă sau obrăzarele nu permit
recunoaşterea flăcăilor, aceştia rămânând în anonimat. La acest colindat participă numai tinerii şi
copilandrii din sat. Satele răsună până înspre zori de refrenul colindei specifice “Hai la apă la
Iordan!”, prin versurile căreia se aminteşte de botezul Mântuitorului şi de Sfântul Ioan Botezătorul
În ziua de Bobotează, oamenii se strâng cu mic cu mare la biserica din lemn de pe vale, să
ia aghiasmă pentru casă. Preotul ţine slujba de Bobotează după care se duc cu toţii în lunca
Soloneţului, unde se sfinţeşte crucea de gheaţă făcută din apa pârâului şi se face aghiasmă. Se strigă
“chiralesa” de către toţi oamenii prezenţi, iar ecoul acestei strigări înfioară până şi pe cel mai
necredincios om aflat acolo, făcându-l să-şi întoarcă gândul spre biserică. Apoi fiecare gospodar ia
cofa cu aghiasmă, o mână de fân şi de paie care sunt bune de leac la animale şi se duce la cimitir să
stropească mormintele celor odihniţi în veşnicie. E un moment de reculegere în faţa lumii de apoi.
Odată cu această sărbătoare se termină şi ciclul sărbătorilor de iarnă.
Boboteaza, sarbatoare crestina ortodoxa, sarbatorita in ziua de 6 ianuarie, incheie ciclul sarbatorilor
de iarna si are, pe langa intelesurile crestine, momentul nasterii spirituale a Mantuitorului, are si
trasaturi de mare sarbatoare populara.
In ajunul Bobotezei se pregateste o masa asemanatoare cu masa din ajunul Craciunului. Pe masa
din "camera de curat" se asterne o fata de masa, aleasa special pentru acest moment, sub fata de
masa se pune fan sau otava iar pe fiecare colt se pune cate un bulgare de sare. Deasupra se aseaza
douasprezece feluri de mancare: coliva, din arpacas sau grau pisat, fiert, indulcit cu miere si
amestecat cu nuca pisata, verze, bors de fasole alba in care se fierb coltunasi mici, umpluti cu
ciuperci, ce au colturile lipite in forma de urechiuse , bors de peste, peste prajit, "varzare" - placinte
de post umplute cu tocatura de varza acra, placinte cu mac etc.
Pana la sosirea preotului cu Iordanul sau Chiraleisa, nimeni nu se atinge de mancare iar, imediat
dupa sfintirea mesei, parte din bucate sunt adaugate in hrana animalelor pentru "a fi protejate de
boli si pentru a fi bune de prasila".
In ziua de Boboteaza are loc sfintirea apei, in timpul slujbei de Iordan. Pregatirea acestui moment
se face, si astazi, cu multa atentie, in comunitate. Locul de desfasurare a slujbei se alege impreuna
cu preotul satului, de obicei intr-un spatiu mai larg - unde sa fie cel putin o sursa de apa - fantana
sau in imediata vecinatate a unei ape curgatoare sau in curtea bisericii.
Dupa slujba de sfintire a apei, transformata in agheasma, fiecare satean isi ia apa sfintita in vase de
lemn ( cofita mica) sau de metal, sau in sticle sau alte recipiente cu care au venit de acasa.
Tot cu ea se stropesc si lucrurile care trebuie binecuvantate sau sfintite, cum ar fi de pilda, la
binecuvantarea si sfintirea prapurilor, la sfintirea crucii si a troitelor, a clopotului, a vaselor si
vesmintelor liturgice, la sfintirea icoanelor, a bisericilor, a antimiselor si a Sfantului si Marelui Mir.
Material realizat de : Jucan Veronica – clasa a VII-a, prof.. Toma Eugenia, inv. Cretu Viorica
Foto : Cojocar Oana Maria – clasa a VIII-a , Ciornei Gavril , clasa a VII-a, prof. Toma Eugenia
Colectivul de redactie
Tehnoredactare,
Cojocar Oana Maria – clasa a VIII-a
Turca Cosmin – clasa a VIII-a
Ciornei Ciornei Gheorghe – clasa a VII-a
Jucan Veronica – clasa a VII-a
Sahlean Alexandru – clasa a VI-a
Macovei Mihaela – clasa a V-a
Foto coperta:
Ciornei Gavril -clasa a VII-a
Boloca Andreea – clasa a VII-a