Sunteți pe pagina 1din 18

REFERAT

“CLAUZELE ABUZIVE ÎN CONTRACTELE


ÎNCHEIATE CU CONSUMATORII”

Student:

1
CUPRINS

1. Noțiunea și caracteristica clauzelor abuzive.


2. Domeniul de aplicare.
3. Criterii de determinare a caracterului abuziv al clauzei contractuale.
4. Tipuri de clauze abuzive.
5. Reglementarea juridică a clauzelor abuzive prin prisma legislației europene.
6. Sancționarea clauzelor abuzive.

2
1. Noțiunea și caracteristica clauzelor abuzive.
Orice contract încheiat între comercianţi şi consumatori pentru vânzarea de bunuri sau
prestarea de servicii trebuie să cuprindă clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru
înţelegerea cărora nu sunt necesare cunoştinţe de specialitate.
În contractul încheiat între comercinați (profesionişti) şi consumatori, libertatea
contractuală, de stabilire a clauzelor contractului, este uzitată unilateral de către profesionişti,
aceştia impunând clauze care le sunt favorabile, iar dezechilibrul juridic al părţilor contractante,
astfel instaurat, constituie un abuz al profesionistului, având ca fundament puterea sa economică.
Pentru a restabili echilibrul contractului, înlăturând şi sancţionând abuzul profesioniştilor, a fost
reglementat domeniul clauzelor abuzive în contractele încheiate între profesionişti şi
consumatori.
Inserarea unor clauze abuzive în contractele dintre comercianţi şi consumatori este
interzisă în mod expres de Legea privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu
consumatorii. Orice clauză abuzivă introdusă în astfel de contracte este considerată nulă din
momentul încheierii lor. Astfel, clauza abuzivă este o clauză contractuală care nu a fost
negociată individual cu consumatorul şi creează, contrar cerinţelor bunei-credinţe, prin ea însăşi
sau împreună cu alte prevederi din contract, în detrimentul consumatorului un dezechilibru
semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, care decurg din contract.
Clauza abuzivă reprezintă o stipulaţie contractuală care are menirea de a rupe echilibrul
contractual, transformându-l într-o modalitate de dobândire a unui avantaj excesiv în persoana
comerciantului şi, respectiv, a unui „dezavantaj semnificativ” de partea consumatorului.
Legislația referitoare la clauzele abuzive este o consacrare legală a principiului
solidarismului contractual și, în acelasi timp, o aplicație specială a leziunii în contractele
profesionale. Într-adevar, un contract care contine clauze abuzive este un contract lezionar,
prestațiile părților fiind dezechilibrate, în favoarea profesionistului și în prejudiciul
consumatorului.
Ca o definitie genearală, se poate considera că este abuzivă o clauză care fiind preredactată de
partea mai puternică a contractului îi conferă acesteia un avantaj excesiv.
Dezechilibrul presupus de includerea în contractele profesioniștilor cu consumatorii a
unor clauze abuzive este un dezechilibru originar, care nu se confundă, dar nici nu exclude
survenirea unui dezechilibru ulterior încheierii contractului, în cursul executării sale (în acest caz
vorbim de impreviziune și nu de leziune). De asemenea, faptul că un profesionist uzeaza de
clauzele abuzive, deși legea îi interzice includerea în contracte a unor astfel de clauze, poate fi
considerat și un abuz de putere economică a profesionistului, sancționat de lege cu despăgubiri
plătibile consumatorului.
3
2. Domeniul de aplicare
Legea privind protecţia consumatorilor, definește consumatorul ca fiind persoana fizică
ce intenţionează să comande sau să procure ori care comandă, procură sau foloseşte produse,
servicii pentru necesităţi nelegate de activitatea de întreprinzător sau profesională.
Cu privire la întrebarea dacă prin noţiunea de consumator se înţelege fie atât persoana
fizică cât şi persoana juridică, fie numai persoana fizică, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a
stabilit că Directiva 93/13/CEE vizează exclusiv persoanele fizice. De asemenea, chiar şi în
Propunerea de directivă privind drepturile consumatorilor, aceştia nu pot fi decât persoane fizice.
Comerciantul – este orice persoană fizică sau juridică (vînzător sau furnizor de mărfuri,
prestator de servicii), indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, care, în
cadrul contractelor reglementate lege, acţionează în scopuri legate de activitatea sa de
întreprinzător sau de activitatea sa profesională.
Unele diferenţe pot fi constatate cu privire la terminologia folosită: fie sunt utilizaţi
termenii de „vânzător” şi „furnizor”, fie de „comerciant” sau „profesionist”.
Diferenţa dintre comercianţi şi consumatori este uneori dificil de făcut, mai ales în acele
sisteme de drept care au înţeles să protejeze şi nonprofesionistul, persoană juridică. În dreptul
francez, s-a recurs la criteriul domeniului de activitate a persoanei juridice.
Agentul economic – este orice persoană juridică sau fizică autorizată pentru activitate de
întreprinzător, care fabrică, transportă, comercializează produse ori părţi din produse, prestează
servicii (execută lucrări).
Contract de adeziune – contract în care clauzele sînt formulate în prealabil de una dintre
părţi, iar cealaltă parte doar poate să accepte încheierea contractului în condiţiile impuse ori să
renunţe la încheierea lui.
Legea interzice comercianţilor să includă clauze abuzive în contractele încheiate cu
consumatorii, or clauză abuzivă introdusă în astfel de contracte este considerată nulă din
momentul încheierii lor.
Orice contract încheiat între comerciant şi consumator trebuie să cuprindă clauze
contractual clare, univoce, a căror înţelegere nu necesită cunoştinţe speciale. În cazul
contractelor care conţin clauze standard, comerciantul are obligaţia de a pune la dispoziţia
consumatorului gratuit, la cerere, un exemplar de contract pe care îl propune în formă scrisă, pe
hîrtie sau pe un alt suport durabil acceptat de consumator.

4
3. Criterii de determinare a caracterului
abuziv al clauzei contractuale.
O clauză contractuală nefiind negociată în mod individual cu consumatorul este abuzivă
în cazul în care creează, contrar cerinţelor de bună-credinţă, prin ea însăşi sau împreună cu alte
prevederi din contract, în detrimentul consumatorului, un dezechilibru semnificativ între
drepturile şi obligaţiile părţilor care decurg din contract.
Astfel, din cuprinsul acestor prevederi se pot deduce principalele condiţii care trebuie
îndeplinite cumulativ pentru a se putea vorbi de existenţa unei clauze abuzive: lipsa negocierii
directe; încălcarea bunei-credinţe; şi crearea unui dezechilibru semnificativ între drepturile şi
obligaţiile părţilor.
Lipsa negocierii directe se materializează prin contracte de adeziune sau prin condiţiile
generale de vânzare în privinţa cărora îşi produce efectul o prezumţie de abuz de putere
economică, care poate fi răsturnată de profesionist prin proba negocierii. Pentru admisibilitatea
unei astfel de probe, este necesară demonstrarea caracterului efectiv al negocierii, în sensul
existenţei posibilităţii de a schimba conţinutul sau natura contractului.
Un contract de adeziune (aceleaşi observaţii se pot face şi cu privire la clauzele
standardizate) se caracterizează prin câteva trăsături specifice: a) este redactat unilateral de către
partea care îl propune; b) nu permite negocierea prevederilor sale, chiar dacă permite înţelegerea
acestora de către aderent; c) de regulă, conferă o poziţie dominantă comerciantului care l-a
propus în raporturile sale cu consumatorul sau dacă nu, măcar una mai comodă. în esenţă,
consumatorul nu are posibilitatea influenţării conţinutului unui asemenea contract, ci doar pe
aceea de a adera sau nu la oferta preexistentă a comerciantului. Legea cuprinde (după modelul
Directivei din 1993) criterii directe şi indirecte de determinare a acestui cadru contractual.
Reţinem în această privinţă, două asemenea criterii:
a) imposibilitatea consumatorului de a influenţa conţinutul clauzei;
b) încălcarea de către comerciant a obligaţiei de transparenţă contractuală.
Imposibilitatea consumatorului de a influenţa conţinutul clauzei contractuale este
prevăzută ca şi criteriu al identificării abuzului contractual de art. 4 alin. (2) din Lege, conform
căruia ” Se consideră întotdeauna că o clauză nu a fost negociată individual atunci cînd a fost
inclusă de către comerciant în prealabil şi, din acest motiv, consumatorul nu a avut posibilitatea
de a influenţa conţinutul ei ”
Se consideră întotdeauna că o clauză nu a fost negociată individual atunci cînd a fost
inclusă de către comerciant în prealabil şi, din acest motiv, consumatorul nu a avut posibilitatea
de a influenţa conţinutul ei.

5
O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă
aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi
contractele standard preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de comercianți
(profesionisti) pe piaţa produsului sau serviciului respectiv.
Obligaţia de transparenţă contractuală. Este conexă exigenţelor de publicitate şi
informare specifice dreptului consumului' şi presupune garantarea dreptului consumatorului de a
înţelege prevederile contractului pe care îl încheie.
Termenii clauzelor propuse de profesionist consumatorului trebuie să fie redactaţi într-o
maniera clară şi comprehensibilă „pentru înţelegerea cărora nu sunt necesare cunoştinţe de
specialitate”. În acest sens, legea stabilește expres la art.4 (alin2) că contractul încheiat între
comerciant şi consumator va cuprinde clauze contractual clare, univoce, a căror înţelegere nu
necesită cunoştinţe speciale.
Încălcarea exigenţei de transparenţă contractuală se consideră că are trei efecte principale:
 va genera o interpretare contra proferentem - adică va fi interpretată împotriva
profesionistului care a propus-o consumatorului. Astfel, conform art. 5 din
Directivă, în caz de dubiu privind sensul unei clauze standardizate, ea va fi
interpretată în sensul cel mai favorabil pentru consumator. În consecinţă, lipsa de
transparenţă contractuală nu va avea ca efect automat considerarea clauzei
netransparente ca fiind abuzivă. Practic, încălcarea regulii nu are decât efect
probator, Legea fiind rezervată în a califica automat o clauză netransparentă drept
abuzivă.
 Lipsa de transparenţă va constitui un factor important în declararea unei clauze ca
fiind abuzivă. Aşadar, deşi lipsa transparenţei nu atrage automat calificarea unei
anume clauze ca fiind abuzivă, este de reţinut că ea reprezintă o circumstanţă
importantă în evaluarea globală a caracterului abuziv al unei clauze;
 Lipsa de transparenţă cu privire la clauzele care definesc obiectul principal al
contractului, respectiv cu privire la raportul calitate/preţ, va avea drept consecinţă
înlăturarea „imunităţii” acestor termeni de la controlul caracterului abuziv al unei
clauze.
Recurgerea, în scopul suprimării clauzelor abuzive, la criteriul bunei-credinţe, considerat,
de altfel, fundamentul abstract al clauzelor abusive, se motivează prin existenţa abuzului de drept
exercitat de partea contractantă mai puternică din punct de vedere economic, abuz care are drept
consecinţă ruperea echilibrului contractual.

6
Un alt reper, în raport de care o clauză încheiată între profesionist şi consumator va fi
considerată abuzivă, îl constituie crearea unui dezechilibru semnificativ între drepturile şi
obligaţiile părţilor în detrimentul consumatorului. Momentul în funcţie de care se stabileşte
existenţa dezechilibrului este acela al încheierii contractului, întrucât pe durata executării
acestuia, o eventuală lipsă a echivalenţei prestaţiilor ar putea fi o consecinţă a neprevăzutului.
Directiva 93/13/CEE stabilește în mod expres elementele de identificare a dezechilibrului
semnificativ, stipulând că pentru determinarea existenţei acestuia trebuie avute în vedere natura
bunurilor sau serviciilor contractate, circumstanţele care au dus la perfectarea contractului,
totalitatea clauzelor contractuale sau alte contracte care prezintă o strânsă legătură cu cel în
cauză.
Al patrulea criteriu: lista neagră a clauzelor abuzive. Controlul caracterului abuziv al
unei clauze porneşte în principiu de la definiţia propusă de art. 3.1 din Directivă, potrivit căreia
caracterul abuziv al unei clauze contractuale se apreciază luând în considerare natura bunurilor
sau a serviciilor pentru care s-a încheiat contractul și raportându-se, în momentul încheierii
contractului, la toate circumstanțele care însoțesc încheierea contractului și la toate clauzele
contractului sau ale unui alt contract de care acesta depinde.
Lista clauzelor abuzive din Directivă cuprinde o clasificare destul de cuprinzătoare a
clauzelor potenţial abuzive: clauze de excludere sau limitare a răspunderii comerciantului
profesionist, clauze penale excessive, clauze potestative în favoarea comerciantului, clauze de
denunţare unilaterală în favoarea comerciantului, clauze de prelungire automată a perioadei
contractuale, clauze de integralitate, clauze de modificare unilaterală a contractului în favoarea
comerciantului, clauze discreţionare pentru comerciant- care îi permit de exemplu să determine
unilateral dacă a fost sau nu executat contractul în ce îl priveşte sau să interpreteze unilateral
contractul, clauze de cesiune a contractului doar în favoarea comerciantului, clauze de executare
unilateral, clauze de jurisdicţie care limitează dreptul consumatorului la instanţele de judecată sal
îl fac mai anevoios sal mai costisitor.
Dacă am vorbi de o scală a abuzivităţii, s-ar putea afirma că are un grad de abuzivitate
ridicat clauza contractuală care exclude din sfera obligaţiilor contractuale ale profesionistului
obligaţia de informare care prezintă o strânsă legătură cu obligaţia de bună-credinţă şi care este
menită să asigure un consimţământ valid şi executarea în bune condiţii a contractului de consum.
Fundamentul prezumării ca abuzive a unelor clauze îl reprezintă atingerea adusă dreptului
privind accesul la justiţie, atingere care se materializează prin clauzele atributive de competenţă
care, de regulă, au menirea de a atribui competenţa de soluţionare a litigiilor decurgând din acel
contract instanţei în circumscripţia căreia se află sediul profesionistului.
Natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în funcţie de:
7
a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii
acestuia;
b) toţi factorii care au determinat încheierea contractului;
c) faptul că consumatorul a fost încurajat să-şi dea acordul pentru clauza respectivă prin
afirmaţia că va obţine un beneficiu sau un avantaj din acceptarea clauzei respective;
d) puterea diferită de negociere a părţilor;
e) faptul că bunurile sau serviciile au fost vîndute sau furnizate la comanda specială a
consumatorului;
f) faptul că comerciantul a acţionat în mod corect şi echitabil faţă de cealaltă parte ale
cărei interese legitime trebuie să le ia în considerare.
g) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde.
Evaluarea caracterului abuziv al clauzelor nu se referă la obiectul contractului şi nici la
caracterul adecvat al preţului sau al remuneraţiei, pe de o parte, faţă de serviciile sau de bunurile
furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sînt exprimate în
mod clar şi inteligibil. Obiectul contractului şi raportul dintre preţ şi calitate pot fi luate în
considerare la evaluarea caracterului abuziv al celorlalte clauze contractuale.
Clauzele abuzive cuprinse în contractul încheiat cu consumatorul nu vor produce efecte
asupra consumatorului şi se vor considera nule, iar contractul va continua să producă efecte în
partea rămasă, în cazul în care poate continua să existe fără aceste clauze.
De asemenea, doctrina menționează condițiile aprecierii unei clauze abuze. Acestea sunt:
 să existe în conţinutul unui contract tip sau de adeziune, adică la care aderă
consumatorii în masă, sau care se referă la un contrat care este formulat din timp
de către agentul economic şi consumatorul nu are posibilitatea să îl negocieze
(contract de alimentare cu apă potabilă, contract de credit, contract de asigurări,
contract de prestări servicii etc.);
 clauza din contract, presupus abuzivă, pentru a fi declarată ilegală trebuie să
cuprindă cumulativ următoarele elemente:
– clauza este inclusă în contract prin încălcarea bunei-credinţe, adică agentul
economic minte prin şmecherii consumatorul. De exemplu: prin crearea
promoţiilor, sau grăbirea pentru semnarea contractului, precum că preţul e valabil
doar pentru ziua semnării acestuia;
– clauza nu a fost negociată direct cu consumatorul. De exemplu: consumatorul nu
a avut posibilitatea să îl studieze, până a-l semna, cu un avocat sau cu un jurist şi
să propună agentului, ce a formulat contractul, obiecţii la acesta sau completări.
Mai exact, se consideră întotdeauna că o clauză nu a fost negociată individual
8
atunci când a fost inclusă de către comerciant în prealabil şi, din acest motiv,
consumatorul nu a avut posibilitatea de a influenţa conţinutul ei.
De asemenea, faptul că anumite aspecte ale unei clauze sau o anumită clauză a
fost negociată individual nu exclude aplicarea prevederilor prezentului articol
pentru restul contractului în cazul în care evaluarea lui globală demonstrează că
este, totuşi, un contract de adeziune.
- În cazul în care comerciantul pretinde că o clauză standard a fost negociată
individual, lui îi revine sarcina probei;
 clauza creează, prin prezenţa sa în contract, un dezechilibru contractual
semnificativ. De exemplu: agentul economic are mai multe drepturi decât
consumatorul, iar consumatorul are mai multe obligaţii decât agentul economic.

4. Tipuri de clauze abuzive.


Practica comercială a demonstrat, însă, că clauzele abuzive pot fi fără de număr,
inventivitatea agenţilor economici neavând limite, atunci când este vorba de a ştirbi din
drepturile consumatorilor. Pentru a fi mai ilustrativi, vom lua câteva exemple de clauze abuzive
constatate de organele de control pe piaţă, fie înscrise, îndeosebi, în certificatele de garanţie, fie
manifestate prin practicile comerciale abuzive ale comerciantului, şi anume:
 consumatorul va pierde dreptul la asigurarea garanţiei în situaţia în care nu returnează
produsul defect vânzătorului în ambalajul original, nedeteriorat, A respecta această
clauză (abuzivă) înseamnă să ne amenajam fiecare acasă câte o magazie de ambalaje;
 consumatorul va pierde dreptul la garanţie dacă înstrăinează produsul altei persoane pe
perioada de garanţie. Această clauza este abuzivă, în primul rând prin aceea că încalcă
orice lege a proprietăţii, Constituţia şi orice altă reglementare internaţională. Odată ce un
bun a intrat, în mod legal, în patrimoniul unei persoane (în cazul nostru, în patrimoniul
unui consumator), acesta poate dispune de el, potrivit legii, inclusiv înstrăinându-l
(vânzându-l, donându-l altui consumator). Aşadar, înstrăinarea nu poate avea, nicidecum,
ca efect pierderea garanţiei de către consumatorul subdobânditor;
 consumatorul, în cazul contractului tip de furnizare a energiei electrice, va suporta
cheltuielile de verificare metrologică a contorului, cu toate că Legea privind protecţia
consumatorilor indică că dacă mijlocul de măsurare aparţine prestatorului, atunci acesta
suportă cheltuielile de întreţinere a acestuia. Această prevedere contractuală prin

9
conţinutul său îl dezavantajează economic pe consumator sau îl îmbogăţeşte fără justă
cauză pe agentul economic prin utilizarea de practici comerciale ilegale;
 compania de asigurări prezintă consumatorului un contract pe 10 foi cu caractere mărunte
şi cu termeni juridici străini pentru consumator, astfel încât contractul nefiind scris clar
sau având un conţinut voluminos, ori fiind dubii că acesta conţine clauze abuzive;
 declaraţia scrisă către consumatori de către patronul hotelului, pe afişul din faţa hotelului
că aceasta „nu poartă răspundere pentru maşinile parcate în faţa hotelului şi pentru
bunurile din camera turistului", cu toate că licenţa de hotelier eliberată de stat îl obligă la
protecţia bunurilor turiştilor prin asigurarea parcării autorizate şi a safeurilor din camere.
Sînt considerate abuzive clauzele care au ca obiect sau efect:
 excluderea sau limitarea răspunderii prevăzute de lege a comerciantului în cazul
decesului consumatorului sau al vătămării lui corporale şi/sau al deteriorării bunurilor lui
materiale ca urmare a acţiunii sau a inacţiunii comerciantului;
 excluderea sau limitarea drepturilor prevăzute de lege ale consumatorului faţă de
comerciant sau faţă de o altă parte, în cazul neîndeplinirii totale sau parţiale ori al
îndeplinirii necorespunzătoare a oricăreia dintre obligaţiile contractuale de către
comerciant, inclusiv a opţiunii de a compensa o datorie către comerciant cu o creanţă pe
care consumatorul o poate avea împotriva acestuia;
 încheierea unui acord care creează obligaţii pentru consumator şi prin care furnizarea de
servicii de către comerciant este supusă unei condiţii a cărei îndeplinire depinde doar de
voinţa acestuia din urmă;
 acordarea permisiunii comerciantului de a reţine sumele plătite de consumator, în cazul în
care acesta din urmă decide să nu încheie contractul sau să nu îl execute, fără a se
prevedea dreptul consumatorului de a primi o compensaţie în sumă cel puţin echivalentă
de la comerciant, dacă acesta este partea ce rezoluţionează ori reziliază contractul, după
caz;
 solicitarea de la orice consumator care nu şi-a îndeplinit obligaţia să plătească drept
compensaţie o sumă disproporţionată în raport cu prejudiciul cauzat de neonorarea
obligaţiilor contractuale;
 acordarea dreptului comerciantului de a rezoluţiona sau, după caz, de a rezilia la discreţia
sa contractul, în timp ce consumatorului nu i se acordă aceeaşi posibilitate, sau acordarea
permisiunii comerciantului de a reţine sumele plătite pentru bunuri/servicii care nu au
fost încă furnizate/prestate de către acesta, în cazul în care comerciantul este cel care
reziliază contractul;

10
 acordarea posibilităţii comerciantului de a rezilia un contract cu durată nedeterminată fără
un preaviz în termen rezonabil în formă scrisă, cu excepţia cazurilor în care există motive
întemeiate de a face acest lucru;
 prelungirea automată a unui contract cu durată determinată, în cazul în care consumatorul
nu şi-a exprimat intenţia de a-l prelungi, atunci cînd termenul stabilit pentru ca
consumatorul să îşi exprime intenţia de a prelungi contractul este mai mic de 14 zile;
 obligarea irevocabilă a consumatorului de a respecta clauze cu care acesta nu a avut
posibilitatea reală să se familiarizeze înainte de încheierea contractului;
 acordarea dreptului comerciantului de a modifica unilateral clauzele fără a avea un motiv
întemeiat care să fie precizat în contract;
 acordarea dreptului comerciantului de a modifica unilateral, fără a avea un motiv
întemeiat care să fie precizat în contract sau prin referinţă la prevederile actelor
normative în domeniu, orice caracteristici ale produsului sau ale serviciului care urmează
să fie furnizat;
 prevederea ca preţul bunurilor să fie stabilit în momentul livrării sau acordarea de
posibilităţi comerciantului să mărească preţul acestora fără să îi acorde consumatorului
dreptul corespunzător de a rezilia contractul, în cazul în care preţul final este nejustificat
de mărit sau disproporţionat în raport cu preţul convenit la încheierea contractului,
ţinîndu-se cont de circumstanţele obiective care au determinat comerciantul să modifice
preţul;
 acordarea dreptului comerciantului de a stabili dacă bunurile sau serviciile furnizate sînt
conforme cu contractul sau acordarea acestuia a dreptului exclusiv de a interpreta orice
clauză din contract;
 limitarea obligaţiei comerciantului de a respecta angajamentele asumate de către
intermediarii sau de către reprezentanţii acestuia sau asumarea angajamentelor de către
acesta, cu condiţia respectării unei anumite formalităţi neprevăzute în mod expres de
lege;
 obligarea consumatorului să îşi îndeplinească toate obligaţiile, chiar în cazul în care
comerciantul nu îşi respectă obligaţiile corelative;
 acordarea posibilităţii comerciantului de a îşi cesiona drepturile şi obligaţiile prevăzute de
contract, în cazul în care această acţiune poate servi la reducerea garanţiilor pentru
consumator, fără acordul acestuia din urmă;
 excluderea sau obstrucţionarea dreptului consumatorului de a intenta acţiune în instanţă
judecătorească sau de a exercita orice alt drept prevăzut de lege, în special prin obligarea
consumatorului de a soluţiona orice litigiu exclusiv prin arbitraj, care nu este reglementat
11
de dispoziţiile legale, restricţionînd în mod nejustificat dovezile aflate la dispoziţia
consumatorului sau impunîndu-i sarcina probei care, în conformitate cu legislaţia
aplicabilă, trebuie să îi revină altei părţi la contract;
 limitarea răspunderii comerciantului pentru defectele ascunse ale produselor şi/sau ale
serviciilor;
 acordarea posibilităţii comerciantului de a restricţiona transferul de garanţie la
recomercializarea produsului de către consumatorul iniţial;
 impunerea unui termen consumatorilor mai mic decît cel prevăzut de lege pentru
notificarea comerciantului despre anumite defecte ale produsului sau ale serviciului;
 condiţionarea de către comerciant a prestării serviciului cu un anumit tip de mijloc de
măsurare, deşi mijlocul de măsurare utilizat deja de consumator este legal;
 excluderea sau limitarea dreptului consumatorului de a rezoluţiona sau, după caz, de a
rezilia contractul în cazul în care comerciantul:
- a modificat unilateral clauzele contractuale în condiţiile stipulate la lit.j);
- nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale;
 exonerarea comerciantului de obligaţia prevăzută de lege de a soma consumatorul sau de
a-i stabili un termen pentru executarea obligaţiilor contractuale.

5. Reglementarea juridică a clauzelor abuzive prin prisma


legislației europene.
La nivel european, regimul juridic al clauzelor abuzive este reglementat de DIRECTIVA
93/13/CEE A CONSILIULUI COMUNITĂȚILOR EUROPENE din 5 aprilie 1993 privind
clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii. Scopul prezentei directive este de
apropiere a actelor cu putere de lege și actelor administrative ale statelor membre privind
clauzele abuzive în contractele încheiate între un vânzător sau furnizor și un consumator.
Directiva Consiliului 93/13/CEE din 05 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în
contractele încheiate cu consumatorii a fost adoptată în vederea protejării consumatorilor de
bunuri şi servicii prin eliminarea clauzelor abuzive din contractele de consum.
Necesitatea adoptării unei legislații unificate a fost condiționată și de următorii factori:
 legislația statelor membre privind clauzele contractelor încheiate între vânzătorul
de bunuri sau furnizorul de servicii, pe de o parte, și consumatorul acestora, pe de altă
parte, prezintă multe diferențe, rezultatul acestei situații fiind faptul că piețele
naționale pentru vânzarea de bunuri și servicii către consumatori sunt diferite unele de

12
altele și că poate apărea o denaturare a concurenței dintre vânzători și furnizori, mai
ales atunci când aceștia vând bunuri sau furnizează servicii în alte state membre;
 legislația statelor membre privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu
consumatorii prezintă divergențe semnificative;
 statele membre au responsabilitatea de a se asigura că contractele încheiate cu
consumatorii nu conțin clauze abuzive;
 consumatorii nu cunosc normele de drept care, în alte state membre,
reglementează contractele pentru vânzarea de bunuri sau de servicii; întrucât
această necunoaștere îi poate descuraja să încheie tranzacții directe pentru
achiziționarea de bunuri sau de servicii în alt stat membru;
 pentru a facilita instituirea pieței interne și pentru a proteja cetățeanul, în rolul său
de consumator, la achiziționarea de bunuri și servicii în temeiul unor contracte
care sunt reglementate de legislația unui alt stat membru decât statul său membru,
este esențial să se elimine clauzele abuzive în aceste contracte;
 persoanele care achiziționează bunuri și servicii ar trebui protejate împotriva
abuzului de putere de către vânzător sau furnizor, mai ales împotriva contractelor
de adeziune și împotriva excluderii abuzive a unor drepturi esențiale din
contracte”;
 întrucât se poate obține o protecție mai eficace a consumatorului prin adoptarea
unor norme de drept uniforme în ceea ce privește clauzele abusive, întrucât aceste
norme ar trebui să se aplice tuturor contractelor încheiate între vânzători sau
furnizori și consumatori; Prin urmare, trebuie excluse din domeniul de aplicare al
prezentei directive, inter alia, contractele de muncă, contractele privind drepturile
de succesiune, contractele privind drepturi care intră sub incidența Codului
familiei și contractele privind înființarea sau organizarea companiilor sau
acordurile de parteneriat;
 în conformitate cu criteriile generale selectate, aprecierea caracterului abuziv al
clauzelor, în special în cadrul activităților publice de vânzare sau furnizare, prin
care se asigură servicii colective care iau în considerare solidaritatea dintre
utilizatori, trebuie completată cu mijloace pentru efectuarea unei aprecieri globale
a diferitelor interese implicate. Aceasta constituie o cerință de bună credință;
deoarece, la aprecierea bunei credințe, trebuie acordată o atenție deosebită forței
pozițiilor de negociere ale părților, faptului de a ști dacă consumatorul a fost
încurajat să-și dea acordul pentru clauza în cauză și dacă bunurile sau serviciile au

13
fost vândute sau furnizate la cererea expresă a consumatorului.Condiția de bună
credință poate fi îndeplinită de vânzător sau furnizor atunci când acesta acționează
în mod corect și echitabil față de cealaltă parte de ale cărei interese legitime
trebuie să țină seama.
În baza legislației UE, condițiile contractuale standard utilizate de comercianți trebuie să
fie echitabile. Nu contează dacă se numesc termeni sau condiții ori dacă sunt parte a unui
contract detaliat pe care trebuie să-l semnați. Contractul nu trebuie să creeze un dezechilibru
între drepturile și obligațiile consumatorilor și cele ale vânzătorilor și furnizorilor. Clauzele
contractuale trebuie redactate într-un limbaj simplu, inteligibil. Eventualele ambiguități vor fi
interpretate în favoarea consumatorului.
Pe lângă cerința generală de „bună credință" și „echilibru", legislația UE conține și o listă
de termeni specifici care pot fi considerați abuzivi. Dacă un contract prevede condiții abuzive,
acestea nu sunt obligatorii pentru consumatori, iar comerciantul nu se poate baza pe ele. Iată
câteva situații în care clauzele contractuale pot fi considerate abuzive în temeiul normelor UE:
1. Răspunderea în caz de deces sau rănire. Clauzele care exclud/limitează
răspunderea comerciantului în caz de deces sau rănire a consumatorului ca
urmare a unei acțiuni sau omisiuni din partea comerciantului.
2. Despăgubirile în cazul în care comerciantul nu își respectă obligațiile.
Condițiile care exclud/ limitează în mod nejustificat dreptul consumatorilor la
despăgubiri în cazul în care comerciantul nu își respectă obligațiile contractuale.
3. Clauza de ieșire în favoarea comerciantului. Termenii care sunt obligatorii pentru
consumator, dar îi permit comerciantului să iasă dintr-un contract de furnizare de
servicii care nu îl avantajează.
4. Despăgubiri unilaterale în caz de anulare. Clauzele care îi permit comerciantului
să păstreze sumele plătite în avans în cazul în care consumatorul anulează
contractul, fără a permite însă despăgubirea echivalentă a consumatorului în cazul
în care comerciantul este cel care anulează contractul.
5. Despăgubiri excesive. Clauzele care îi impun consumatorului care nu își
îndeplinește o obligație să plătească despăgubiri mult prea mari.
6. Anulare unilateral. Clauzele care îi permit comerciantului să anuleze unilateral un
contract, fără a-i da același drept și consumatorului.
7. Anulare în termen foarte scurt. Clauzele care autorizează comerciantul să rezilieze
în termen scurt un contract fără dată fixă de finalizare, exceptând cazurile absolut
justificate.

14
8. Prelungiri automate ale contractelor pe durată determinată. Clauzele prin care
consumatorul trebuie să își notifice intenția de a rezilia contractul, dar care prevăd
în acest sens un preaviz foarte lung.
9. Clauze ascunse. Clauzele care sunt obligatorii pentru consumatori, chiar dacă ele
nu sunt evidente pentru aceștia înainte de semnarea contractului.
10. Modificarea unilaterală a contractului. Clauzele care îi permit comerciantului să
modifice un contract în mod unilateral, cu excepția cazului în care contractul
prevede un motiv întemeiat în acest sens.
11. Modificarea unilaterală a produsului sau serviciului. Termenii care îi permit unui
comerciant să efectueze, în mod unilateral și fără un motiv valabil, modificări ale
produsului sau serviciului care urmează să fie furnizat.
12. Variațiile de preț. Termenii care îi permit comerciantului să stabilească prețul
final la livrare sau să îl mărească, fără a-i oferi consumatorului posibilitatea de a
rezilia contractul în cazul în care prețul este cu mult mai mare decât cel convenit
inițial.
13. Interpretarea unilaterală a contractului. Clauzele care îi dau doar comerciantului
dreptul de a interpreta orice clauză din contract și de a decide dacă produsul sau
serviciul este conform cu prevederile contractului.
14. Neonorarea angajamentelor asumate de personalul comerciantului. Termenii
prin care comerciantul încearcă să eludeze angajamentele asumate de personalul
său sau prin care astfel de angajamente sunt supuse altor condiții.
15. Respectarea unilaterală a obligațiilor. Termenii care îi obligă pe consumatori să
își îndeplinească toate obligațiile care le revin atunci când comerciantul nu și le
respectă pe ale sale.
16. Transferul contractelor către alți comercianți în condiții mai puțin favorabile.
Clauzele care îi permit comerciantului să transfere contractul fără acordul
consumatorului, ceea ce ar putea însemna condiții mai dezavantajoase pentru
acesta din urmă.
17. Drepturi limitate la acțiuni în justiție. Clauzele care impun restricții cu privire la
locul și modul în care consumatorii pot intenta acțiuni în justiție și care îi obligă
să prezinte dovezi care intră în responsabilitatea celeilalte părți contractante.
Termenii contractuali care sunt considerați abuzivi în baza legislației UE nu au valoare
juridică și nu sunt obligatorii pentru consumatori. Atâta timp cât clauza abuzivă nu este un
element esențial al contractului, restul contractului (cu excepția clauzei abuzive) rămâne valabil.

15
Aceasta înseamnă, de exemplu, că nu va trebui să renunțați la contractul cu sala de fitness doar
pentru că o clauză din contract este considerată abuzivă.
Țările UE trebuie să se asigure că cetățenii știu cum să își exercite aceste drepturi în baza
legislației naționale și trebuie să dețină proceduri prin care întreprinderile să poată fi împiedicate
să practice clauze abuzive. Peste tot în UE, autoritățile naționale răspund de respectarea normelor
UE privind protecția consumatorilor. În cazul în care considerați că un anumit comerciant
încalcă în mod repetat aceste norme, inclusiv la nivel transfrontalier, se recomandă de sesizat
autoritățile.

6. Sancționarea clauzelor abuzive.


Sanctiunea aplicabilă unei clauze abuzive este nulitatea absolută. Sancțiunea se aplică de
instanță, doar în urmarea constatării caracterului abuziv al clauzei. Cu toate acestea, conform art.
4 din Legea nr. nr. 256 din 09.12.2011, dacă un consumator sau autoritățile competente în
domeniu constată că o clauză are caracter abuziv, atunci consumatorul poate considera clauza
respectiva ca fiind fără efect față de el.
Constatarea nulității absolute a clauzelor abuzive nu duce, în mod invariabil, la nulitatea
întregului contract. Clauzele abuzive, deși lovite de nulitatea absolută, pot fi înlaturate din
contracte sau înlocuite cu alte clauze într-o manieră care să le facă, în același timp, executabile și
pe deplin compatibile cu legislația privind protecția consumatorilor. Dacă un contract poate fi
continuat după eliminarea clauzelor abuzive sau după înlocuirea acestora cu clauze care să
corespundă concilierii intereselor părților și echilibrului contractual, atunci rezilierea nu se
impune. Suntem, deci, în prezența unei nulități parțiale a contractului.
Regulile generale ale dreptului civil permit sancţionarea unor clauze abuzive:
- nulitatea condiției pur potestative;
- nulitatea clauzelor care urmăresc suprimarea sau reducerea garanției la care este obligat
vănzătorul profesionist în ceea ce privește vicii ascunse ale lucrului;
-nulitatea clauzelor prin care transportatorul se exonerează de răspundere în cazul în care
obiectele transportate sunt pierdute sau avariate;
- interpreatrea dispozițiilor contractului în favoarea debitorului.
Evaluarea clauzelor contractuale şi decizia finală asupra faptului că acestea sînt sau nu
recunoscute ca fiind abuzive se efectuează de către instanţa de judecată. Agenţia pentru Protecţia
Consumatorilor (denumită în continuare Agenţie) efectuează controlul respectării prevederilor
prezentei legi şi constatarea clauzelor abuzive în contracte, la sesizarea consumatorului sau din
oficiu, în condiţiile legii. În cazul constatării de clauze abuzive în contractul încheiat cu

16
consumatorul, Agenţia întocmeşte act de constatare şi intentează acţiune în instanţă
judecătorească în vederea solicitării declarării nulităţii acestor clauze.
În cazul în care constată caracterul abuziv al clauzelor contractuale elaborate pentru a fi
utilizate în o multitudine de contracte, instanţa de judecată dispune nulitatea acestor clauze,
excluderea lor din contract, impunînd, totodată, comerciantului obligaţia de a exclude aceste
clauze din contractele cu acelaşi obiect încheiate cu alţi consumatori, precum şi interdicţia de a
include astfel de clauze în alte contracte care urmează a fi încheiate cu consumatorii.
Consumatorul prejudiciat nemijlocit prin contracte încheiate cu încălcarea prevederilor
prezentei legi sau asociaţiile obşteşti de consumatori sînt în drept să intenteze acţiuni în instanţă
judecătorească în apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale consumatorilor
prejudiciaţi, în vederea solicitării nulităţii clauzelor contractuale presupuse a fi abuzive, în
condiţiile legii.
În acest sens Directiva 93/13/CEE stipulează: “clauzele abuzive cuprinse în contract şi
constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte
asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare, cu acordul consumatorului,
numai dacă după eliminarea acestora mai poate continua.” De asemenea, în măsura în care
contractul nu îşi mai poate produce efectele după înlăturarea clauzelor considerate abuzive,
consumatorul este îndreptăţit să ceară rezilierea contractului, putând solicita, după caz, şi daune-
interese.
În doctrină, s-a atras atenţia că utilizarea de către legiuitor a termenului „reziliere” este
improprie întrucât introducerea unei clauze abuzive într-un contract nu reprezintă o neexecutare
a unei obligaţii contractuale, ci o încălcare a unei norme prohibitive.
Directiva 93/13/CEE a reprezentat un pas important în protecţia drepturilor
consumatorilor, aflându-se la baza adoptării, în statele membre, a unor acte normative având ca
obiect de reglementare clauzele abuzive în contractele încheiate între comercianţi şi consumatori.
Instanţele naţionale sunt cele care apreciază caracterul abuziv al clauzelor contractuale, ţinând
cont de faptul că trebuie găsit un punct de echilibru între securitatea contractuală cerută de către
comercianţi şi eficacitatea protecţiei dorite de către consumatori.
Dacă înaintea adoptării Directivei 93/13/CEE, comercianţii erau tentaţi să introducă astfel
de clauze în contractele încheiate cu consumatorii, în prezent, aceştia s-au văzut constrânşi să
modifice contractele de adeziune în acord cu prevederile Directivei 93/13/CEE.
Totuşi, transpunerea Directivei 93/13/CEE a ridicat numeroase probleme în statele
membre, în special în legătură cu noţiunea de consumator, criteriile de determinare a clauzelor
abuzive, sancţiunea aplicabilă acestora.

17
Referitor la sancţiunea clauzelor abuzive, opţiunea majoritară în statele membre a fost în
sensul considerării acestora ca fiind nule absolut. În schimb, se arată într-un studiu realizat la
nivelul Comisiei Europene, România alături de alte câteva state a adoptat soluţia legislativă,
potrivit căreia clauzele abuzive sunt valabile, cu excepţia cazului în care consumatorul invocă
caracterul lor abuziv.
Din examinarea textelor legale şi a jurisprudenţei relevante, se poate deduce faptul că
prin interzicerea clauzelor abuzive s-a urmărit protejarea consumatorului, chiar dacă s-ar putea
argumenta că astfel se aduce o limitare principiului clasic al autonomiei de voinţă. Dar,
eliminarea dezechilibrelor semnificative dintre drepturile şi obligaţiile părţilor înseamnă
revenirea la buna-credinţă contractuală.
Eficientizarea aplicării reglementării în materia clauzelor abuzive presupune:
- Informarea şi educarea consumatorilor;
- Controlul prealabil;
- Implicarea asociaţiilor profesionale;
- Eficientizarea rolului Agenției pentru pivind protecția consumatorilor și Controlul Pieței.

Bibliografie
1. Codul Civil al RM. Publicat : 22.06.2002 în Monitorul Oficial Nr. 82-86
2. Legea nr. 105 din 13.03.2003 privind protecția consumatorilor.
3. Legea nr. 256 din 09.12.2011 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu
consumatorii.
4. Directiva Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie.1993 privind clauzele contractuale
abuzive, publicată în Jurnalul Oficial, L 95, 21 aprilie1993.
5. Nemțoi Gabriela. Clauzele abuzive în contractele încheiate între comerciant și
consummator. Suceava, 2015
6. http://drept.unibuc.ro/dyn_doc/publicatii/revista-stiintifica/Regimul-juridic-al-
clauzelor-abuzive-2011.pdf
7. https://www.bizlaw.md/2017/01/30/clauzele-abuzive-in-contractele-incheiate-cu-
consumatorii-ce-trebuie-sa-cunoasteti/
8. https://legeaz.net/dictionar-juridic/teoria-clauzelor-abuzive

18