CURS

REGIMUL JURIDIC AL CLAUZELOR ABUZIVE DIN CONTRACTELE

ÎNCHEIATE ÎNTRE PROFESIONIŞTI ŞI CONSUMATORI

Sediul materiei

- Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate

între profesionişti şi consumatori, republicată şi modificată.

- Transpune Directiva nr.13/1993/CEE, privind clauzele abuzive în

contractele încheiate cu consumatorii.

Domeniul material de aplicare ( ratione materiae)

- Dispoziţiile Legii nr. 193/2000 se aplică contractelor încheiate între

profesionişti şi consumatori;
- Se aplică, de asemenea, şi bonurilor de comandă, bonurilor de livrare,
biletelor şi tichetelor care conţin stipulări sau referiri la condiţii generale
prestabilite;
- Nu se aplică clauzelor contractuale prevăzute în temeiul altor acte
normative în vigoare.
Domeniul personal de aplicare (ratione personae)
- Se are în vedere calitatea antinomică a părţilor contractante:
consumatorul, pe de o parte, şi profesionistul, de cealaltă parte.

Dacă în materia dreptului consumatorului s-a apreciat, pe bună dreptate în

doctrină că una dintre părţile raportului juridic, respectiv consumatorul, se află
pe o poziţie de inferioritate din punct de vedere economic, juridic şi al
cunoştinţelor de specialitate, în domeniul clauzelor abuzive putem vorbi despre
o „ prezumţie absolută de inegalitate a părţilor contractante ”.

Dispoziţiile art. 1 din lege reiau principiile stabilite în Codul consumului în

privinţa clauzelor abuzive cuprinse în contractele încheiate între profesionişti şi
consumatori. Astfel,

1) Se interzice profesioniştilor să includă clauze abuzive în contractele

încheiate cu consumatorii;
2) Clauzele prevăzute în contractele încheiate între profesionişti şi
consumatori trebuie să fie clare, fără echivoc, pentru înţelegerea acestora
consumatorului nefiindu-i necesare cunoştinţe de specialitate;
3) Clauzele îndoielnice dintr-un astfel de contract se interpretează în
favoarea consumatorilor ( regula interpretării in favorem).
- DE ADĂUGAT REGULA PREVALENŢEI CLAUZELOR
NEGOCIATE ASUPRA CELOR ABUZIVE
Definiţii legale
 Profesionist: orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în
temeiul unui contract care intră sub incidenţa prezentei legi,
acţionează în cadrul activităţii sale comerciale, industriale sau de
producţie, artizanale ori liberale, precum şi orice persoană care
acţionează în acelaşi scop, în numele sau pe seama acesteia.
 Consumator: orice persoană fizică sau grup de persoane fizice
constituite în asociaţii, care, în temeiul unui contract care intră sub
incidenţa prezentei legi, acţionează în scopuri din afara activităţii
sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale.
 Clauză abuzivă:  clauză contractuală care nu a fost negociată
direct cu consumatorul şi care, prin ea însăşi sau împreună cu alte
prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi
contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între
drepturile şi obligaţiile părţilor.
Condiţii:
a) Lipsa negocierii respectivei clauze contractuale- condiţie sine
qua non;
b) Existenţa dezechilibrului contractual semnificativ în detrimentul
consumatorului;
c) Încălcarea bunei-credinţe. Jurisprudenţa CJUE : pentru a şti
dacă dezechilibrul este creat în contradicţie cu buna-credinţă,
este important să se verifice dacă profesionistul, acţionând în
mod corect şi echitabil faţă de consumator, se putea aştepta în
mod rezonabil, ca acesta din urmă să accepte clauza în discuţie
în urma unei negocieri individuale.
 clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul:
acea clauză care fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să
influenţeze natura ei, cum ar fi:
 - contractele standard preformulate ( a se vedea şi clauzele standard şi
clauzele neuzuale art. 1202, art.1203 C.civ.) sau
-condiţiile generale de vânzare practicate de comercianţi pe piaţa
produsului sau serviciului respectiv ( a se vedea şi clauze externe-
art.1201 Cod civil).
În legătură cu cerinţa negocierii directe a clauzei cu consumatorul
trebuie precizat că, potrivit legii, faptul că numai una dintre clauze a fost
negociată direct cu consumatorul sau anumite aspecte ale clauzei au fost
negociate, nu exclude aplicarea prevederilor legii clauzelor abuzive pentru
restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului
evidenţiază că acesta a fost prestabilit unilateral de profesionist. Cu alte
cuvinte, este necesară o evaluare globală a contractului pentru a stabili
dacă suntem în prezenţa unui contract de adeziune (nenegociat), prezenţa
unor clauze negociate nu echivalează cu calificarea contractului ca
negociat.

Sarcina probei cu privire la faptul că o clauză standard preformulată a

fost negociată direct cu consumatorul, incumbă profesionistului.
Criteriile legale în funcţie de care se evaluează natura abuzivă a unei
clauze contractuale sunt:
a) natura produselor/serviciilor care fac obiectul contractului;
b) factorii care au determinat încheierea contractului;
c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta
depinde.
Legea nr. 193/2000 cuprinde în anexă, o aşa- numită listă neagră a
clauzelor considerate ca fiind abuzive (enumerarea este orientativă,
neexhaustivă ). Cu titlu exemplificativ, amintim aici, clauzele care:
- dau dreptul profesionistului de a modifica unilateral clauzele contractului,
fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract;
- obligă consumatorul să se supună unor condiţii contractuale despre care
nu a avut posibilitatea reală să ia cunoştinţă la data semnării contractului;
-  obligă consumatorul să îşi îndeplinească obligaţiile contractuale, chiar şi
în situaţiile în care profesionistul nu şi le-a îndeplinit pe ale sale;
-  dau dreptul profesionistului să prelungească automat un contract încheiat
pentru o perioadă determinată, prin acordul tacit al consumatorului, dacă
perioada-limită la care acesta putea să îşi exprime opţiunea a fost
insuficientă;
-  dau dreptul profesionistului să modifice unilateral, fără acordul
consumatorului, clauzele privind caracteristicile produselor şi serviciilor
care urmează să fie furnizate sau termenul de livrare a unui produs ori
termenul de executare a unui serviciu;
- dau dreptul exclusiv profesionistului să interpreteze clauzele contractuale;
- restrâng sau anulează dreptul consumatorului să pretindă despăgubiri în
cazurile în care profesionistul nu îşi îndeplineşte obligaţiile contractuale;
-  exclud dreptul consumatorului de a întreprinde o acţiune legală sau de a
exercita un alt remediu legal, solicitându-i în acelaşi timp rezolvarea
disputelor în special prin arbitraj – clauza compromisorie poate fi deci, în
cazul contractelor de adeziune, considerată abuzivă.

Sancţiunea civilă aplicabilă clauzelor abuzive

Legea nu prevede în mod expres sancţiunea concretă aplicabilă clauzelor
abuzive, ci stabileşte generic „ clauzele abuzive cuprinse în contract...nu
vor produce efecte asupra consumatorului...”- art.6, legea clauzelor
abuzive.
Prin interpretarea acestor dispoziţii legale, doctrina a oferit mai multe
soluţii: nulitate absolută, nulitate relativă, clauză nescrisă, inopozabilitate.
Sancţiunea nulităţii absolute este considerată cea mai adecvată soluţie în
raport cu necesitatea asigurării unei reale şi eficiente protecţii a
consumatorilor, având în vedere, în principal, caracterul imprescriptibil al
acţiunii în nulitate absolută. În sprijinul acestei soluţii au fost aduse ca
principale argumente:
1) Natura interesului protejat de legea clauzelor abuzive – se ocroteşte un
interes general, iar nu unul individual, se ocroteşte categoria generică
a consumatorilor, iar nu o persoană particulară. Potrivit
jurisprudenţei CJUE, dispoziţiile directivei 13/1993/CEE sunt de
ordine publică; dispoziţia cuprinsă în art. 6 alin 1 din directivă este o
dispoziţie imperativă, care urmăreşte să substituie echilibrul formal pe
care îl instituie contractul între drepturile şi obligaţiile
cocontractanţilor, printr-un echilibru real, de natură să restabilească
egalitatea dintre părţile contractante. Ca o consecinţă a acestui fapt,
CJUE a statuat de asemenea obligaţia judecătorului naţional de a
invoca din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contaractuale.
2) Legiuitorul consacră, pe lângă alte mijloace procedurale specifice,
dreptul consumatorului de a invoca nulitatea clauzei abuzive, fie pe
cale de acţiune, fie pe cale de excepţie.
3) Dublarea sancţiunii civile de o sancţiune contravenţională sau chiar
penală ( art. 16 din legea nr 193/2000), reprezintă o trăsătură specifică
normelor care ocrotesc un interes general.

O posibilă consecinţă a constatării caracterului abuziv al unei clauze

prevăzute în contractele încheiate între profesionişti şi consumatori
este nulitatea absolută a contractului în integralitatea sa, în ipoteza
în care clauza/clauzele apreciate ca fiind abuzive au, deci, caracter
esenţial. În pofida utilizării greşite a termenului reziliere, concluzia ce
se desprinde din coroborarea dispoziţiilor art. 6 şi art. 7 din lege este
aceea că sancţiune ce intervine în această situaţie este nulitatea
absolută a întregului contract. Astfel, contractul se va derula în
continuare, cu acordul consumatorului, numai dacă după eliminarea
acestora mai poate continua, iar, în măsura în care contractul nu îşi
mai poate produce efectele după înlăturarea clauzelor considerate
abuzive, consumatorul este îndreptăţit să ceară rezilierea contractului,
putând solicita, după caz, şi daune-interese. INSTRUCȚIUNI PRIVIND DESFĂȘURAREA
EXAMENELOR DIN SESIUNEA DE VARĂA ANULUI UNIVERSITAR 2020-2021 Nu poate fi vorba în

niciun caz despre reziliere, care reprezintă o sancţiune ce intervine ca

urmare a neexecutării culpabile a contractelor cu executare succesivă,
cauzele sale fiind ulterioare momentului încheierii contractului, ci
despre nulitatea contractului, ca urmare a constatării caracterului
abuziv, sancţionat cu nulitatea absolută a respectivei/respectivelor
clauze.( clauze care au deci caracter esenţial). Tot astfel, inserarea în
contract de către profesionist a unei clauze abuzive reprezintă
încălcarea unei norme prohibitive cu caracter imperativ (art. 1 alin. 3),
încălcare contemporană cu momentul încheierii contractului; clauza
abuzivă este considerată ab initio nevalabilă, neputându-se pune
problema executării acesteia.

Mijloace procedurale de reprimare/sancţionare a clauzelor

abuzive

Legiuitorul instituie două căi procedurale:

 1) Aşa-numitele acţiuni colective pentru eliminarea clauzelor
abuzive din contractele de adeziune încheiate între profesionişti şi
consumatori.
Din coroborarea dispoziţiilor art. 12 şi art.13 rezultă:
 Calitate procesuală activă
-ANPC - la sesizarea consumatorilor sau din oficiu şi
-Asociaţiile de consumatori abilitate.
 Competenţa materială
-Tribunalul
Decizia ICCJ - RIL nr.24/2015:

În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr.
193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și
consumatori, republicată, cu modificările și completările ulterioare, litigiile în
care sunt implicate Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor/alte
organe ale administrației publice și băncile comerciale/profesioniștii, atunci
când instanța de judecată este sesizată de Autoritatea Națională pentru Protecția
Consumatorilor/alte organe ale administrației publice, se soluționează de secțiile
civile/completele specializate în materie civilă (litigii cu profesioniști) din
cadrul tribunalului.

 Competenţa teritorială
-Tribunalul de la domiciliul sau sediul profesionistului.

Prin intermediul acţiunilor colective în eliminarea clauzelor abuzive se

cere tribunalului să dispună modificarea tuturor contractelor de adeziune
încheiate de către respectivul profesionist, contracte aflate în curs de
executare, prin îndepărtarea clauzelor abuzive. Modificarea constă,
deci, în eliminarea clauzelor abuzive; instanţa nu poate să modifice
conţinutul unei clauze abuzive. CJUE a statuat în această chestiune că
directiva 13/1993/CEE se opune unei reglementări care permite instanţei
naţionale, atunci când constată nulitatea unei clauze abuzive cuprinse
într-un contract, să completeze respectivul contract, modificând
conţinutul acestei clauze. Singura sancţiune ce poate interveni este
eliminarea clauzelor abuzive.
În cazul în care instanţa constată existenţa cluzelor abuzive în contract, va
obliga profesionistul să elimine aceste clauze, atât din toate contactele
 de adeziune în curs de executare, cât şi din contractele preformulate
destinate a fi utilizate în cadrul activităţii sale profesionale, adică acele
contracte preformulate pe care profesionistul intenţionează să le
folosească în viitor.
Hotărârea judecătorească pronunţată în aceste acţiuni colective va
produce, deci, efecte erga omnes.
În doctrină se apreciază că în realitate este vorba despre un minim efect
erga omnes deoarece:
- hotărârea judecătorească nu are efect decât asupra respectivului tip de
contract de adeziune dedus judecăţii, contract aflat în curs de executare,
iar nu şi asupra contractelor de acelaşi tip executate deja;
- hotărârea judecătorească are efect numai în raport cu profesionistul
chemat în judecată, nefiind opozabil şi altor profesionişti care utilizează
asemenea tipuri de contracte.
Referitor la efectele erga omnes ale hotarârii judecătoreşti pronunţate în
acţiunile colective, CJUE a statuat (Cauza Invitel) că normele de drept
intern care consacră posibilitatea ca hotărârea judecătorească să
producă efecte faţă de toţi consumatorii care au încheiat un contract pe
baza aceloraşi condiţii generale, chiar dacă aceştia nu au fost parte în
proces, sunt conforme cu prevederile directivei 13/1993/CEE.
2) Cel de-al doilea mijloc procedural de reprimare a clauzelor abuzive
este consacrat prin dispoziţiile art. 12 alin.4 din lege – dreptul
individual al consumatorului de a invoca, în nume propriu,
nulitatea clauzei abuzive, pe cale de acţiune sau pe cale de
excepţie. Consumatorul are deci, posibilitatea, fie să intenteze o
acţiune în nulitatea clauzei abuzive, fie să invoce excepţia nulităţii
clauzei abuzive.

Categorii de clauze abuzive în contractele de credit bancar

1) Clauze privind dobînda bancară

- Clauze care prevăd că dobânda este formată dintr-o marjă fixă plus
dobânda de referinţă/administrare a băncii;
- Clauze care permit modificarea în mod unilateral a cuantumului
dobânzii/comisioanelor;
- Clauze care permit modificarea ratei dobânzii în mod unilateral de către
bancă, fără a preciza condiţiile precise în care poate interveni o asemenea
modificare.
2) Clauze privind comisioanele bancare
- Este interzisă perceperea de către bancă a comisionului de risc- eliminarea
comisionului de risc prin OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit
pentru consumatori;

- Banca nu are voie să perceapă mai mult de cinci comisioane:

 Comision de administrare credit sau cont curent; !!! nu ambele!
 Comision de rambursare anticipată doar la credite cu dobândă fixă;
 Comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorului;
 Comision de penalizare pentru întârziere la plată;
 Comision de analiză dosar. - se percepe doar dacă creditul a fost
acordat!
!!! Este interzis băncii să redenumească comisioanele eliminate de
legiuitor.
3) Alte tipuri de clauze bancare abuzive
- Clauza prin care banca îşi rezervă dreptul de a converti moneda creditului
şi, simultan, de a modifica dobânda aplicabilă creditului;
- Clauza privind codebitorul – clauza care instituie obligaţia
consumatorului ca, la solicitarea băncii, să aducă un codebitor. Această
clauză nu poate produce efecte pentru că obligă consumatorul la un fapt
care nu ţine de voinţa sa, ci de voinţa unei terţe persoane care ar trebui să-
şi exprime consimţământul.
- Clauza privind societatea de asigurări – obligă consumatorul să încheie un
contract de asigurare cu o societate de asigurări agreată de bancă.