Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CADRU DIDACTIC,
Lect.univ.dr.Carolina Maria NIȚĂ
București
2021
© Toate drepturile pentru această lucrare sunt rezervate autorului. Reproducerea ei integrală sau
fragmentară este interzis.
integrează diferite resurse de învățare în acord cu fișa disciplinei și ghidează studentul pentru utilizarea lor.
Materialele de studiu aferente programelor de studii ID/IFR sunt adaptate autoinstruirii și se realizează integral în
tehnologie ID. Acestea au în vedere diversitatea de conținut a disciplinelor din planul de învățământ. Materialele
de studiu în tehnologie ID nu se rezumă în mod limitativ doar la simple documente narative în format tipărit sau
digital, ci includ un nivel de interactivitate care să permită autoinstruirea și autoevaluarea studenților, fără a fi
necesară prezența formatorului. Materialele de studiu destinate unei discipline pot include: 1) site-uri/pagini
web/platforme dedicate, integrate și administrate în cadrul infrastructurii instituției de învățământ; 2) cursuri
pentru autoinstruire/seminare/lucrări practice/laboratoare înregistrate urmare a activităților online; 3)
instrumente informatice/electronice destinate autoevaluării și îmbunătățirii progresive/ graduale a
performanțelor/competențelor studenților, 3.4.3 Proiectarea materialelor de studiu, pp. 27-28.
1
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
I. INTRODUCERE
Cursul de drept internațional privat se adresează studenților din anul IV și se studiază în
semestrul I, constituind o modalitate de a cunoaște și înțelegea instituțiilor specifice dreptului
internațional privat. Lumea contemporană se caracterizează prin relațiile sociale complexe,
aflate într-o permanentă evoluţie, care îşi găsesc expresia în cadrul relațiilor de ordin economic,
politic, cultural, ştiinţific etc. Fenomenul tot mai accentuat al globalizării conduce în mod
inerent la intensificarea raporturilor juridice internaționale, grație unor factori obiectivi, cum
ar fi mobilitatea crescută a populației ori progresul tehnico-ştiinţific, care condus în ultimele
decenii la o apropiere mai mare a oamenilor şi statelor, prin descoperirea unor noi mijloace de
comunicare şi sisteme informaţionale.
Aceştia precum şi alţi factori îşi lasă amprenta asupra circuitului internaţional de bunuri şi
valori la care participă din ce în ce mai mulţi subiecţi privaţi de drept, persoane fizice şi juridice,
din diferite state. Participând la raporturile juridice, persoanele fizice contribuie în rând cu
statele, ca subiecţi de drept internaţional privat, la schimbul internaţional de valori materiale şi
spirituale, la diviziunea internaţională a muncii, la crearea unor relații. Aceste raporturi au un
caracter specific şi se deosebesc radical atât de raporturile juridice de drept internaţional
public, cât şi de raporturile juridice reglementate de alte ramuri de drept privat intern. Distincţia
lor esenţială constă în faptul că toate aceste raporturi sunt caracterizate de unul sau mai multe
elemente de extraneitate sau internaţionalitate.
În același timp, dezvoltarea relaţiilor internaţionale este condiţionată de existenţa unei
reglementări care să asigure ordinea juridică.
Intensificarea în ultimul timp a unor asemenea raporturi fac şi mai accentuată necesitatea
unei reglementări juridice specifice în acest sens. Totalitatea acestor norme menite de a
reglementa raporturi juridice cu element străin sunt cuprinse în ramura de drept internaţional
privat. Apariţia acestei ramuri a fost dictată, în primul rând, de raporturile de drept civil cu
element de extraneitate. La fel, aparţin dreptului internaţional privat raporturile de dreptul
familiei, de dreptul muncii care au un asemenea element. De asemenea, sunt raporturi de drept
internaţional privat şi raporitule de drept comercial care au un element de extraneitate. Dreptul
internaţional privat mai reglementează raporturile procesuale.
Pentru a exprima obiectul dreptului internaţional privat, în scopul evitării unei enumerări,
în literatura juridică se arată că dreptul internaţional privat are ca obiect raporturile civile în
sens larg, adică cuprinzând totalitatea raporturilor menţionate.
În fine, trebuie remarcat ca raporturile juridice «comerciale» intră în categoria raporturilor
de drept internaţional privat, sunt, de fapt, raporturi de drept al comerţului internaţional,
deoarece acesta din urmă este cel care reglementează raporturile cu element de extraneitate
care apar in materia comerţului. Între raporturile juridice de drept internaţional privat şi cele
de drept al comerţului internaţional există importante asemănări, dar şi deosebiri.
În concluzie, obiectul dreptului internaţional privat ca ramură de drept constituie raporturile
juridice de drept civil în sens larg (de drept privat) afectate de un element de extraneitate.
2
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
3
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Noțiune
1.2 Conflictul de calificări
1.3 Importanța calificării
1.4 Legea după care se face calificarea
1.4.1 Calificarea după legea forului
1.4.2 Excepții de la calificarea după legea forului
2. Rezumatul unității de învățare
4
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
3. Teste de autoevaluare
4. Răspunsurile la testul de autoevaluare
5. Lucrare de verificare
6. Bibliografie minimală
5
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
6
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
7
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
8
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
9
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
9. Bibliografie minimală
10
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
4. Teste de autoevaluare
5. Răspunsurile la testul de autoevaluare
6. Lucrare de verificare
7. Bibliografie minimală
11
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
12
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
13
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Cuprins
OBIECTIVE SPECIFICE...................................................................................................................16
1. Dreptul internațional privat.Aspecte introductive........................................................................17
1. Noțiune...............................................................................................................................................17
2. Obiect de reglementare.....................................................................................................................17
3. Raportul juridic de drept internațional privat...............................................................................17
4. Elementul de extraneitate.................................................................................................................19
5. Metodă de reglementare...................................................................................................................21
6. Rezumatul unității de învățare........................................................................................................23
7. Teste de autoevaluare.......................................................................................................................24
8. Răspunsurile la testul de autoevaluare...........................................................................................24
9. Lucrare de verificare.........................................................................................................................24
10. Bibliografie minimală......................................................................................................................25
14
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
OBIECTIVE SPECIFICE
15
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
1. Noțiune
16
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
2. Obiect de reglementare
Exemple:
- - un contract încheiat între o societate română şi o societate străină (ex: de naționalitate
germană), a cărui loc de executare a obligaţiilor este Germania;
17
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
a) raportul juridic de drept internațional privat conține un element străin, prin care are
legătură cu mai multe sisteme de drept. Prin intermediul elementului străin al raportului juridic,
poate să ia naștere un conflict de legi;
b) raportul juridic de drept internațional privat ia naștere în domeniul dreptului privat în
sens larg;
c) subiectele raportului juridic de drept internațional privat sunt persoane fizice sau
persoane juridice. În calitatea sa și de subiect de drept civil, statul poate fi parte într-un raport
juridic cu element străin.
Nu orice raport juridic cu element de extraneitate formează obiect de reglementare a dreptului
internatțonal privat, ci numai raporturile de drept civil, în sens larg.
Nu intră în această categorie raporturile cu element străin din domeniul dreptului
administrativ, dreptului financiar, dreptului penal sau dreptului procesual penal.
4. Elementul de extraneitate
18
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
3 D.A.Sitaru, Drept international privat. Partea generală. Partea specială. Normele conflictuale în diferite ramuri și
instituții ale dreptului privat, Ed. C.H.Beck, Bucureşti, 2013, p. 1
4 A se vedea D.A. Popescu, Itinerarii şi evoluţii în dreptul internaţional privat. Spre un drept internaţional privat
19
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
ELEMENTE DE EXTRANEITATE
5. Metodă de reglementare
20
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
21
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Sarcină de lucru
22
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
23
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
7. TESTE DE AUTOEVALUARE
9. Lucrare de verificare
Redactează un eseu structurat pe 60-70 rânduri (TNR, 12, spațiere 1,5 rânduri), în care să
dezvoltați următoarele aspecte: Care este importanța elementului de extraneitate în cadrul
raporturilor juridice de drept internațional privat?
24
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
25
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
26
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Cuprins
OBIECTIVE SPECIFICE....................................................................................................................28
1.Noțiune ...............................................................................................................................................29
2. Analiza domeniului dreptului internațional privat .......................................................................29
2.1 Conflictul de legi .............................................................................................................................29
2.2 Conflictul de jurisdicții...................................................................................................................31
2.3 Condiția juridică a străinului.........................................................................................................32
2.4 Cetățenia...........................................................................................................................................33
3. Delimitarea dreptului internațional privat de alte ramuri de drept............................................33
3.1 Corelația între dreptul internațional privat și dreptul civil.......................................................33
3.2 Corelația intre dreptul internațional privat și dreptul penal.....................................................33
3.3 Corelația între dreptul internațional privat și dreptul administrativ........................................34
3.4 Corelația între dreptul internațional privat și dreptul fiscal......................................................34
4. Rezumatul unității de învățare.........................................................................................................34
5. Teste de autoevaluare ......................................................................................................................35
6. Răspunsurile la testul de autoevaluare............................................................................................35
7. Lucrare de verificare........................................................................................................................35
8. Bibliografie minimală.......................................................................................................................36
27
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
OBIECTIVE SPECIFICE
28
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
1. Noțiune
Exemplu practic:
Doi soți, cetățeni ruşi cu reşedinţa obişnuită comună în România, a căror căsătorie a fost
celebrată în țara lor de origine (Rusia), solicită instanței române desfacerea căsătoriei prin
divorț.
Elemente de extraneitate sunt: CETAȚENIA și LOCUL INCHEIERII CASATORIEI.
Conflictul de legi apare între: legea română (legea reşedinţei obişnuite comune) și legea
rusă (legea națională comună a celor doi soți dar și legea locului încheierii căsătoriei)
Problema ce revine judecătorului competent spre soluţionare este aceea de a stabili
care dintre cele două sisteme de drept în prezență se aplică în cauză, în lipsa alegerii de către
soţi a legii aplicabile divorţului.
Soluția conflictului de legi este următoarea: se va aplica legea română ca fiind legea
statului pe teritoriul căruia soţii își au reşedinţa obişnuită comună la data sesizării instanței,
conform art.8 pct. a) din Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 al Consiliului din 20 decembrie
2010 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în domeniul legii aplicabile
divorțului și separării de corp.
29
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
conflictul de legi nu implică un conflict de suveranități între statul român și cel străin, cu
care elementul de extraneitate are legatură.
În funcție de aplicarea
legilor în spațiu și timp
Conflict de legi în spațiu apare atunci când sistemele de drept în prezență conțin norme
conflictuale care reglementeaza în mod diferit raportul juridic cu element de extraneitate;
Conflict de legi în timp, apare între două legi succesive aparținând aceluiași sistem de
drept, din care una în vigoare și cealaltă abrogată.
Conflictul de legi în timp și spațiu apare când un raport juridic se naște într-o țară,
conform legilor acesteia, și urmează să producă efecte sau sa fie invocat într-un alt stat.
În funcție de sistemul de
drept competent a
reglementa raportul juridic
cu element de extraneitate
Conflict Conflictul
pozitiv de legi negativ de legi
Conflictul pozitiv de legi apare atunci când fiecare normă în conflict trimite la propriul
sistem de drept;
Conflictul negativ apare atunci când nici una din normele conflictuale în prezență nu
consideră aplicabil propriul sistem de drept, trimițând fie la sistemul de drept al celuilalt stat, fie
la sistemul de drept al unui stat terț.
30
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Conflictul propriu – zis de legi apare între normele în conflict a două sisteme de drept
diferite.
Conflict aparent de legi apare între normele conflictuale aparținând aceluiași sistem de
drept (în cazul legilor federale sau interprovinciale).
Conflictul de legi în cazul statelor nerecunoscute, caz în care aplicarea legii statului
nerecunoscut este justificată de faptul că nerecunoașterea unui stat de catre altul nu înseamnă ca
acesta nu există sau că ordinea sa de drept nu are o existență independentă de orice atitudine din
afară.
Conflictul interpersonal, cunoscut ca acea situație în care în unele țări, legea aplicabilă
unui raport juridic se determină dupa criteriul confesiunii, în sensul că cei aparținând aceluiași
cult sunt supuși normelor religioase proprii cultului respectiv. Conflictul apare atunci când norma
conflictuală a forului trimite la sistemul de drept al unui stat ce diferă în ce privește criteriul
confesiunii. În soluționarea problemei trebuie stabilit cărei religii aparține partea sau părțile
raportului juridic, în funcție de aceasta stabilindu-se care normă urmează a se aplica pentru
soluționarea pe fond a cauzei. Conflictele interpersoanle apar cu frecvență în statele nelaice, unde
distincția se face potrivit confesiunii indivizilor. Conflictele de legi interpersoanale intrevin în
probleme de familie, succesiuni sau proprietate.
31
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
2.4 Cetățenia
32
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
8A se vedea I Deleanu, Drept constituțional și instituții politice. Tratat, Vol. II, Ed. Europa Nova, București, 1996,
pg. 24 – 30; I.P. Filipescu, A.I. Filipescu, Tratat de drept internațional privat, Ed. Universul Juridic, București,
2008, p. 35, T Drăgan, Drept Constituțional și Instituții politice. Tratat elementar, vol I, Ed, Lumina Lex, București,
1998.
9 D.A Sitaru, op. cit, p. 27 – 28, D. Lupașcu, D, Ungureanu, Drept Internațional privat, Ed. Universul Juridic,
33
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
• Conflictul de legi este situația care apare în cazul în care într-un raport juridic există un
element de extraneitate, și care constă în aceea că acel raport juridic devine susceptibil
de a i se aplica două sau mai multe sisteme de drept aparținând unor state diferite
• Conflictele de legi se clasifică după mai multe criterii: în funcție de aplicarea legilor în
spațiu și timp, în funcție de sistemul de drept competent a reglementa raportul juridic cu
element de extraneitate, în funcție de nivelul unde apare conflictul de legi și în funcție de
unele situații speciale ce pot declanșa conflicte de legi.
• Conflict de jurisdicții, este acea situație în care un litigiu este susceptibil de a fi soluționat
de două sau mai multe instanțe a unor state diferite.
• Condiția juridică a străinului include totalitatea normelor juridice prin care se determină
drepturile şi obligaţiile pe care le poate avea străinul, persoană fizică sau juridică.
Condiţia juridică a străinului este reglementată de legea materială a statului în care acesta
se găsește.
• Cetățenia constituie legăturaa politico-juridică dintre cetăţean şi un anumit stat, în
temeiul căreia cetăţenii au anumite drepturi şi obligaţii specifice.
• Cetățenia constituie unul din principalele criterii de legătură în cadrul conflictului
de legi și al conflictului de jurisdicții în dreptul internațional privat.
• În delimitarea dreptului internațional privat de alte ramuri de drept, merită
subliniate următoarele aspecte: obiectul de reglementare a dreptului internațonal
privat este mai vast decât al dreptului civil, întrucât include atât raporturile de
drept civil propriu zis, cât și pe cele din dreptul familiei, dreptul muncii, dreptul
comercial, etc; uneori aplicarea legii penale române poate fi condiționată de
aplicarea legii civile străine, lato sensu; în unele situații dispozițiile legii
administrative sunt luate în considerare pentru determinarea regimului unui raport
juridic; în anumite condiții, aspecte ale dreptului internațional privat se
întrepătrund cu cele ale dreptului financiar.
34
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
5. TESTE DE AUTOEVALUARE
1. Conflictul de legi:
a) implică doar conflictul între legea română şi legea străină;
b) implică şi conflictul de suveranităţi;
c) implică atât conflictul de legi cât şi conflictul de suveranităţi.
2. Conflictul de lege este o noţiune proprie:
a) dreptului internaţional public;
b) dreptului internaţional privat;
c) dreptului diplomatic şi consular.
3. Când norma conflictuală nu consideră aplicabil propriul sistem de drept suntem, în prezenţa:
a) conflictului negativ;
b) conflictului propriu – zis;
c) conflictului aparent.
4. Condiția juridică a străinului este determinată:
a) de legea sa naţională;
b) de legea statului pe teritoriul căruia se află;
c) de legea statului cu a cărui jurisdicție are legatură.
5. Conflict de legi în spațiu apare:
a) între două legi succesive aparținând aceluiași sistem de drept, din care una în vigoare și cealaltă
abrogată;
b) când sistemele de drept în prezență conțin norme conflictuale care reglementeaza în mod diferit raportul
juridic cu element de extraneitate;
c) când un raport juridic se naște într-o țară și urmează să producă efecte sau sa fie invocat într-un alt stat.
7. Lucrare de verificare
Redactați un scurtă lucrare în cadrul căreia să explicați corelațiile dreptului internațional privat
cu celelalte ramuri de drept.
35
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
8. Bibliografie minimală
36
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Cuprins
OBIECTIVE SPECIFICE....................................................................................................................39
1. Normele conflictuale..........................................................................................................................40
1.1 Definiție............................................................................................................................................40
1.2 Structura normei conflictuale........................................................................................................40
1.3 Criteriile de legătură.......................................................................................................................42
1.4 Clasificarea normelor conflictuale.................................................................................................44
1.5 Sistemul de drept căruia îi aparțin normele conflictuale.............................................................45
37
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
OBIECTIVE SPECIFICE
38
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
1. Normele conflictuale
1.1 Definiție
39
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
40
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
CONȚINUT LEGĂTURĂ
41
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
CONȚINUT LEGĂTURĂ
nașterea, conținutul și stingerea sunt supuse legii statului unde s-a efectuat
dreptului de proprietate industrială depozitul ori înregistrarea sau unde s-a depus
cererea de depozit sau de înregistrare
- reședința obișnuită
- domiciliul
- sediul social
- fondul de comerț
42
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
- voința părților
- instanța sesizată
Exemple:
- locul situării bunului imobil
- locul în care s-a produs fapta cauzatoare de prejudicii locul producerii prejudiciului
- locul unde s-a incheiat actul juridic
criterii de legătură mobile (se pot deplasa dintr-un sistem de drept în altul).
Exemple:
- cetățenia
- domiciliul
- reședința obişnuită
- sediul social
- locul în care se află bunul mobil
- locul executării contractului
43
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Exemple:
art.2.576 alin. (3) Cod civil - « ocrotirea impotriva actelor de încălcare a dreptului la nume,
săvârșite în România, este asigurată potrivit legii române »
art.149 - « instanțele judecătorești române sunt competente dacă .... »
- norme conflictuale bilaterale sau cu indicare generală → arată în același timp, atât cazurile
în care competența aparține legii locale (legea forului) cât și cazurile când este competentă legea
străină.
Exemple:
art. 2.576 - « numele persoanei este cârmuit de legea sa națională »
art.2.578 alin. (1) şi (3)
art. 2.580 Cod Civil.
44
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Această regulă este valabilă atât pentru instanțele române, care vor aplica norma
conflictuală română sau comunitară ca lex fori, cât și pentru instanțele din străinătate care aplică
norma conflictuală proprie pentru determinarea legii competente.
Aplicarea sistemului de drept al forului se fundamentează pe o serie de argumente, printre
care:
legea forului este cea mai bine cunoscută de către cel investit cu aplicarea normei
conflictuale, potrivit regulii iuria novit curia;
aplicarea normelor aparținând sistemului de drept al forului, constituie o obligație ce
revine judecătorului național sau autorității investite din statul forului, în virtutea forței juridice
a normelor conflictuale, care, preponderent au un caracter imperativ;
stabilirea sistemului de drept ce urmează a reglementa pe fond raportul juridic (lex
causae), este condiționată de aplicarea în prealabil a normei conflictuale. Or, numai norma
conflictuală a sistemului de drept al forului este cunoscută la data soluționării conflictului de legi,
nu și norma conflictuală ce aparține legii străine. Prin urmare, ar fi absurd să se considere că
norma conflictuală ar aparține altui sistem de drept decât al forului;
voința prezumată a părților, care investind instanțele sau alte autorități române, implicit
au acceptat și aplicarea legii forului, în baza principiului ”qui eligit judicem, eligit jus”. În acest
caz, noțiunea de ”drept” este privită în sensul de drept conflictual 10.
Excepții:
- în cazul retrimiterii de gradul I, atunci când norma conflictuală trimite la un sistem de
drept străin, iar acesta din urmă, prin norma sa conflictuală retrimite la sistemul de drept al
forului, aplicarea legii române se realizează în baza normei conflictuale din sistemul de drept
străin. Instanța sau autoritatea sesizată aplică în acest caz norma conflictuală străină întrucât legea
română îi oferă o asemenea prerogativă, ca urmare admiterii retrimiterii de grad I. În realitate,
instanța sau autoritatea sesizată urmează regulile impuse tot de legea română ca lege a forului
(art. 2559 alin. (2) C. civ).
- în arbitrajul internațional ad – hoc unde nu există lex fori, dacă părțile nu indică legea
aplicabilă fondului litigiului, arbitrii vor aplica legea desemnată de norma conflictuală pe care ei
o vor consideră mai potrivită în speță.
2. Normele materiale
2.1 Noțiune
45
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Deosebiri:
Norma conflictuală este o normă de trimitere, de fixare, în timp ce norma materială este
cea care guvernează în mod direct raportul juridic.
Norma conflictuală are o structură proprie ( conținut și legătură) în timp ce norma
materială are o structură clasică ( ipoteză, dispoziție, sancțiune).
Exemple de norme juridice materiale:
3.1 Definiție
46
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Efecte:
11”În literatura de specialitate se arată că prin afirmația din definiție, în sensul că norma conflictuală este înlăturată
de la aplicare, nu trebuie să se înțeleagă însă faptul că soluția normei de aplicație imediată este întotdeauna
contrară celei date de sistemul de drept la care ar fi trimis norma conflictuală, ci faptul că, din punct de vedere
logico – juridic, în cazul în care într-un raport juridic este în incidență o normă de aplicație imediată, problema
conflictului de legi – și deci a aplicării unei norme conflictuale – nu se mai pune”, D.A Sitaru, op cit.23.
47
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Legea concurenței nr. 21/1996 care prevede în art. 2 că se aplică actelor și faptelor
care restrâng, împiedică sau denaturează concurența, când sunt săvârșite pe
teritoriul României, precum și celor săvârșite în afara teritoriului țării, atunci când
produc efecte pe teritoriul României;
Ordonanța nr. 85/2004 privind protecția consumatorilor la încheierea și executarea
contractelor la distanță privind serviciile financiare12.
Dispozițiile Capitolul IV (”Procedura adopției internaționale”) din Legea nr.
273/2004 privind procedura adopției13 ;
Majoritatea normelor cu caracter financiar privind efectuarea operaţiunilor
valutare. De exemplu, stipulaţiile care prevăd că pe teritoriul României încasările şi
plăţile între rezidenţi se realizează în moneda naţională
Reglementările privind regimul licenţelor de export/import a produselor în și din
România;
art. 2587 C. civ. (2) conform căruia ”căsătoria care se încheie în faţa agentului
diplomatic sau a funcţionarului consular al României în statul în care acesta este
acreditat este supusă formalităţilor prevăzute de legea română”
Sarcină de lucru
48
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
49
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
5. TESTE DE AUTOEVALUARE
50
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
7. Lucrare de verificare
Redactați un scurtă lucrare în care să realizați o comparație între categoriile de norme din dreptul
internațional privat.
8. Bibliografie minimală
51
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
52
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Cuprins
OBIECTIVE SPECIFICE....................................................................................................................55
1.Aspecte preliminare............................................................................................................................56
2. Izvoarele interne................................................................................................................................56
3. Izvoarele internaționale....................................................................................................................58
53
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
4. Actele juridice ale Uniunii Europene și jurisprudența Curții de Justiție a U.E. ........................60
5. Cutuma și uzanțele internaționale..................... .............................................................................66
6. Practica judiciară și practica arbitrală...........................................................................................67
7. Rezumatul unității de învățare.........................................................................................................68
8. Teste de autoevaluare .......................................................................................................................69
9. Răspunsurile la testul de autoevaluare............................................................................................69
10. Lucrare de verificare.......................................................................................................................69
11. Bibliografie minimală .....................................................................................................................70
OBIECTIVE SPECIFICE
54
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
1. Aspecte preliminare
55
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
În mod tradițional, izvoarele dreptului internațional privat sunt împărțite, atât în literatura
noastră de specialitate cât și în cea străină, în trei mari categorii:
izvoare interne;
izvoare internaționale,
actele juridice ale Uniunii Europene și jurisprudența C.J.U.E.
Normele juridice incluse în prima categorie, sunt considerate și norme generale sau
comune, întrucât ele se aplică ori de câte ori în domeniul respectiv de reglementare nu există
convenții internaționale, tratate sau reglementări ale Uniunii Europene, în timp ce normele
incluse în cea de-a doua și a treia categorie, sunt considerate norme speciale, acestea urmând a
se aplica cu prioritate față de normele interne, în baza principiului specialibus generalia
derogant.
În unele materii, dreptul comun este constituit din normele din alte izvoare decât cele
interne, cum ar fi spre exemplu, regulamentele Uniunii Europene în materia legii aplicabile
obligațiilor contractuale și extracontactuale.
În același timp, uzanțele internaționale, practica judiciară și arbitrală, ocupă o poziție
specială în materia de drept internațional privat.
2. Izvoarele interne
Cartea a VII – a (”Dispoziții de drept intrnațional privat”) a Codului Civil care conține
norme conflictuale de drept material. În aplicarea principiului extrateritorialității legii civile, art.
8 Cod civil prevede că ”în cazul raporturilor juridice cu element de extraneitate, determinarea
legii civile aplicabile se face ţinându-se seama de normele de drept internaţional privat cuprinse
în cartea a VII-a din prezentul cod”. Dispozițiile art. 2557 – 2663 C. civ. sunt sistematizate în
două titluri : Titlul I ”dispoziții generale” (art. 1557 – 2571) și Titlul II ”Conflicte de legi” (art.
2572 – art. 2663), care include norme conflictuale ce indică legea ce se aplică raporturilor juridice
de drept internațional privat, pentru fiecare din materiile în care se admite aplicarea legii străine;
Cartea a VII – a (”Procesul civil internațional”) a Codului de procedură civilă, care
conține norme conflictuale de drept procesual și norme materiale aplicabile procesului civil
56
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
internațional, împărțite în patru titluri, care reglementează următoarele aspecte: primul titlu
conține norme privind competența internațională a instanțelor române (art. 1066 – 1082); în al
doilea titlu, regăsim norme privind legea aplicabilă în procesul civil internațional (art. 1083 – art.
1093), cel de-al treilea titlu se referă la eficacitatea hotărârilor străine (art. 1094 – 1110) iar titlu
patru conține reguli privind arbitrajul internațional și efectele hotărârilor arbitrale străine
(art.1111 – art. 1133);
Titlul III (”Insolvența transfrontalieră”), art. 273 - 336 din Legea nr. 85/2014 privind
procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență14 ;
OUG nr.194/2002 privind regimul juridic al străinilor în România 15.
În categoria izvoarele nespecifice, intră o paletă largă de acte normative ce se aplică în alte
ramuri de drept, dar care, includ în conținutul lor și norme (conflictuale sau materiale) ce
interesează dreptul internațional privat. Printre acestea, cu titlu de exemplu, pot fi enumerate:
Constituția României, care conține, de exemplu, norme cu privire la cetățenie (art. 5),
norme referitoare la românii din străinătate (art. 7 şi 17), norme privitoare la cetățeni străini și
apatrizi (art. 18), norme referitoare la libera circulație (art. 25), la protecția proprietății private
(art. 41) etc;
Codul aerian al României16 care conține prevederi privind raporturile juridice de la bordul
aeronavelor civile în cadrul art. 19. Conform textului de lege, faptele și actele juridice petrecute
la bordul aeronavelor înmatriculate sau identificate în România, precum și statutul juridic al
încărcăturii aflate la bordul acestora, în timpul unui zbor internațional, dincolo de frontierele
României, sunt reglementate de legislația română, dacă prin tratatele internaționale la care
România este parte contractantă nu s-a stabilit altfel ;
Codul de procedură penală, care reglementează în art. 549 executarea dispozițiilor civile
dintr-o hotărâre judecătorească penală străină. În România, executarea dispoziții civile dintr-o
hotărâre penală străină se realizează potrivit regulilor prevăzute pentru executarea hotărârilor
civile străine ;
Legea nr. 312/2005 privind dobândirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor
de către cetățenii străini și apatrizi, precum și de către persoanele juridice străine 17;
Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, cu modificările şi completările
ulterioare;
Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului, cu modificările şi completările ulterioare;
Legea 122/2006 privind azilul în România, cu modificările și completările ulterioare 18;
Legea cetățeniei române nr. 21/1999, cu modificările şi completările ulterioare 19;
Ordonanța de urgență nr. 92/1997 privind stimularea investițiilor directe, cu modificările
și completările ulterioare20, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 241/1998;
Legea nr. 119/1996 privind actele de stare civilă 21;
Legea nr. 189/2003 privind asistența judiciară internațională în materie civilă și
comercială22;
57
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
3. Izvoarele internaționale
Comunitatea Europeană a Protocolului de la Haga din 23 noiembrie 2007 privind legea aplicabilă obligațiilor de
58
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
întreținere (2009/941/CE) adoptată la Bruxelles la 30 noiembrie 2009. Protocolul se aplică în U.E. de la 18 iunie
2011.
27 Ratificată de România prin Legea nr. 361/2007, publicată în M. Of. Partea I nr. 895 din 28 decembrie 2007
28 România a aderat la Convenție prin Legea nr. 24 din 06 martie 1991, publicată în Monitorul Oficial nr. 54 din 19
martie 1991.
29 Ratificată de România prin Legea nr. 494/2003 publicată în M. Of., Partea I nr. 854 din 02 decembrie 2003
30 Ratificată de România prin Decretul – Lege nr. 873 din 3 iunie 1904, publicat în Monitorul Oficial nr. 49 din 3
iunie 1904.
31 Ratificată de România prin Decretul – Lege nr. 873 din 3 iunie 1904, publicat în Monitorul Oficial nr. 49 din 3
iunie 1904.
32 Ratificată de România prin Decretul – Lege nr. 1007 din 28 februarie 1912, publicat în Monitorul Oficial nr. 261
suprimarea cerinței supralegalizării actelor oficiale străine, adoptată la Haga la 5 octombrie 1961, publicată în M.Of.,
Partea I nr. 408 din 26 august 1999
34 România a aderat la Convenție prin Legea nr. 124 din 11 aprilie 2003 pentru aderarea României la Convenţia
privind notificarea şi comunicarea în străinătate a actelor judiciare şi extrajudiciare în materie civilă sau comercială,
adoptată la Haga la 15 noiembrie 1965, publicată în M.Of. nr. 265 din 16 aprilie 2003
35 România a aderat la Convenție prin Legea nr. 175/2003 pentru aderarea României la Convenţia privind obţinerea
de probe în străinătate în materie civilă sau comercială, adoptată la Haga la 18 martie 1970, publicată în M.Of. nr.
331 din 15 mai 2003
36 România a aderat la Convenție prin Legea nr. 215/2003 publicată în M.Of. nr. 375 din 02 iunie 2003
37 România a aderat la Convenție prin Legea nr. 24 din 12 martie 1992, publicată în M. Of. nr. 46 din 20 martie
1992
38 Ratificată prin Legea nr. 138/2011 publicată în M. Of. Partea I nr. 515 din 21 iulie 2011
39 Ratificată prin Legea nr. 84/1994 publicată în M. Of. Partea I nr. 298 din 21 octombrie 1994
59
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
din 23 noiembrie 2007 privind obținerea pensiei de întreținere în străinătate pentru copii și alți
membri ai familiei, aprobată, în numele U.E. prin Decizia Consiliului 2011/432/UE din 09 iunie
2011.
40 Legea nr. 13/2008 pentru ratificarea Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea
Europeană și a Tratatului de instituire a Comunității Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, în vigoare
de la 15 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 107 din 12 februarie 2008.
41 În domeniul politicilor și acțiunilor interne ale U.E., Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE)
conține reglementări privind: "politicile privind controlul la frontiere, dreptul de azil și imigrarea" (art. 77-79),
60
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Conform art. 81 din TFUE, Uniunea Europeană dezvoltă o cooperare judiciară în materie
civilă cu incidență transfrontalieră, întemeiată pe principiul recunoașterii reciproce a deciziilor
judiciare și extrajudiciare. Această cooperare poate include adoptarea unor măsuri de apropiere
a actelor cu putere de lege și a normelor administrative ale statelor membre.
În conformitate cu procedura legislativă ordinară, Parlamentul European și Consiliul,
adoptă măsuri, în special atunci când acestea sunt necesare pentru buna funcționare a pieței
interne, care urmăresc să asigure:
(a) recunoașterea reciprocă între statele membre a deciziilor judiciare și extrajudiciare și
executarea acestora;
(b) comunicarea și notificarea transfrontalieră a actelor judiciare și extrajudiciare;
(c) compatibilitatea normelor aplicabile în statele membre în materie de conflict de legi și
de competență;
(d) cooperarea în materie de obținere a probelor;
(e) accesul efectiv la justiție;
(f) eliminarea obstacolelor din calea bunei desfășurări a procedurilor civile, la nevoie prin
favorizarea compatibilității normelor de procedură civilă aplicabile în statele membre;
(g) dezvoltarea unor metode alternative de soluționare a litigiilor;
(h) sprijinirea formării profesionale a magistraților și a personalului din justiție.
Prin derogare, măsurile privind dreptul familiei care au implicații transfrontaliere sunt
stabilite de către Consiliu, care hotărăște în conformitate cu o procedură legislativă specială.
Acesta hotărăște în unanimitate, după consultarea Parlamentului European.
Consiliul, la propunerea Comisiei, poate adopta o decizie care să determine aspectele din
dreptul familiei care au implicații transfrontaliere, care ar putea face obiectul unor acte adoptate
prin procedura legislativă ordinară. Consiliul hotărăște în unanimitate, după consultarea
Parlamentului European.
Propunerea se transmite parlamentelor naționale. În cazul opoziției unui parlament
național, notificate în termen de șase luni de la această transmitere, decizia nu se adoptă. În cazul
în care nu există nicio opoziție, Consiliul poate adopta respectiva decizie.
Potrivit art. 288 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, regulamentul are
aplicabilitate generală, este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în fiecare stat
membru.
Directiva este obligatorie pentru fiecare stat membru destinatar cu privire la rezultatul
care trebuie atins, lăsând autorităților naționale competența în ceea ce privește forma și
mijloacele.
Decizia la rândul ei este obligatorie în toate elementele sale, iar în cazul în care se indică
destinatarii, este obligatorie numai pentru aceștia, iar recomandările și avizele nu sunt
obligatorii.
”cooperarea judiciară în materie civilă” (art. 81), ”cooperarea judiciară în materie penală” (art. 82-86),
”cooperarea polițienească” (art. 87-89).
61
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
a Convenţiei de la Haga din 23 noiembrie 2007 privind obţinerea pensiei de întreţinere în străinătate pentru copii şi
alţi membri ai familiei (publicată în Jurnalul Oficial L 93 din 7 aprilie 2011) UE a semnat la 6 aprilie 2011 Convenţia
de la Haga din 23 noiembrie 2007, care stabileşte un sistem mondial de recuperare a obligaţiilor de întreţinere între
părţile contractante.
Prin Decizia Consiliului din 9 iunie 2011 (publicată în Jurnalul Oficial L 192 din 22 iulie 2011), s-a aprobat în
numele Uniunii Europene, Convenția de la Haga din 23 noiembrie 2007 privind obținerea pensiei de întreținere în
străinătate pentru copii și alți membri ai familiei (2011/432/UE)
Prin Decizia Consiliului 2014/218/UE din 9 aprilie 2014 (publicată în Jurnalul Oficial L 113 din 16 aprilie 2014) s-
au modificat anexele I, II și III la Decizia 2011/432/UE privind aprobarea, în numele Uniunii Europene, a Convenției
62
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Din categoria actelor normative care conțin norme conflictuale de drept procesual și
norme materiale privind procesul civil internațional, pot fi enumerate:
Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12
decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie
civilă și comercială49 prin care s-a abrogat Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22
decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie
civilă și comercială ("Regulamentul Bruxelles I"). Regulamentul se aplică cu unele excepții (art.
81) începând cu 10 ianuarie 2015 ;
Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind
competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în
materia răspunderii părintești ("Regulamentul Bruxelles IIa") 50. Regulament se aplică de la 1
martie 2005, cu excepția articolelor 67, 68, 69 și 70, care se aplică de la 1 august 2004 ;
Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind competența,
legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor și cooperarea în materie de obligații de
întreținere51;
Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 12
decembrie 2006 de instituire a unei proceduri europene de somație de plată 52;
Regulamentul (CE) nr. 861/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie
2007 de stabilire a unei proceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusă 53;
Regulamentul (CE) nr. 805/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 21
aprilie 2004 privind crearea unui Titlu Executoriu European pentru creanțele necontestate 54;
Decizia nr. 2001/470/CE din 28 mai 2001 a Consiliului de crearea unei Rețele Judiciare
Europene în materie civilă și comercială 55 , modificată prin Decizia nr. 568/2009/CE a
Parlamentului European și a Consiliului din 18 iunie 200956 ;
Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 13
noiembrie 2007 privind notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare și
extrajudiciare în materie civilă sau comercială ( notificarea sau comunicarea actelor ) și abrogarea
Regulamentului (CE) nr. 1348/2000 al Consiliului57.
de la Haga din 23 noiembrie 2007 privind obținerea pensiei de întreținere în străinătate pentru copii și alți membri
ai familiei. În temeiul acestor decizii, Uniunea și-a depus instrumentul de aprobare a convenției la 9 aprilie 2014.
Convenția a intrat în vigoare în toate țările UE, cu excepția Danemarcei, la 1 august 2014.
49 Publicat în J.O. L 351 din 20 decembrie 2012, p. 1–32
50 Publicat în J.O. L 338 din 23 decembrie 2003, p. 1–29
51 Publicat în J.O. L 7 din 10 ianuarie.2009, p. 1–79
52 Publicat în J.O. L 399 din 30 decembrie 2006, p. 1–32
53 Publicat în J.O. L 199, din 31 iulie.2007, p. 1–22
54 Publicat în J.O. L 143, din 30 aprilie 2004, p. 15–39
55 Publicată în J.O. L 174 din 27 iunie 2001, p. 25
56 Publicată în J.O. L 168 din 30 iunie 2009, p. 35
Rețeaua Judiciară Europeană în materie civilă și comercială este compusă din punctele de contact desemnate de
statele membre, din autoritățile centrale prevăzute în anumite instrumente ale Uniunii, din magistrații de legătură și
din alte autorități cu responsabilități în domeniul cooperării judiciare dintre actorii statali (judecători, autorități
centrale).Un alt instrument de simplificare a cooperării judiciare în materie civilă îl constituie utilizarea
tehnologiilor informației și comunicațiilor în administrarea justiției. În acest domeniu, în anul 2007 s-a lansat un
proiect care s-a concretizat în elaborarea unei strategii europeane în materie de e-Justiție. Dintre instrumentele e-
Justiției fac parte: portalul european e-Justiție, care are ca scop facilitarea accesului la justiție cetățenilor și
întreprinderilor din întreaga Uniune; interconectarea cazierelor judiciare naționale la nivel european; utilizarea
videoconferințelor în procedurile judiciare și a instrumentelor de traducere inovatoare, traducerea automatizată,
formularele dinamice și o bază de date europeană a traducătorilor și interpreților din domeniul juridic.
57 Publicat în J.O. L 324 din 10 decembrie 2007, p.79 – 120
63
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Dispozițiile de drept intern fac trimitere la reglementările Uniunii Europene, care se aplică
cu prioritate în ordinea juridică națională, după cum urmează:
- art. 5 Cod civil dispune aplicarea prioritară a dreptului Uniunii Europene;
- art. 2640 Cod civil statuează că legea aplicabilă obligațiilor contractuale se determină
potrivit reglementărilor dreptului Uniunii Europene. În materiile care nu intră sub incidența
acestor reglementări urmează a se aplica dispozițiile Codului civil privind actul juridic, dacă nu
se prevede altfel prin convenții internaționale sau prin dispoziții speciale.
- art. 2641 Cod civil prevede de asemenea că legea aplicabilă obligațiilor extracontractuale
se determină potrivit dreptului Uniunii Europene, iar în materiile care nu intră sub incidența
acestor reglementări urmează a se aplica legea care care reglementează fondul raportului juridic
preexistent între părți, dacă nu se prevede altfel prin convenții internaționale sau prin dispoziții
speciale.
- art. 4 Cod proc. Civilă stabilește aplicarea prioritară a dreptului comunitar.
Se constată că atât Codul civil, cât și Codul de procedură civilă conțin reglementări similare
cu privire la aplicarea prioritară a dreptului Uniunii Europene. Aceste reglementări sunt înb acord
cu dispozițiile art. 148 alin. (2) din Constituția României, conform cărora, urmare a aderării,
prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări
comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne,
cu respectarea prevederilor actului de aderare.
58 M.A. Dumitrașcu, Dreptul Uniunii Europene și specificitatea acestuia, Ed. Universul Juridic, București, 2012, p.
178
64
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
aplicare a actelor normative adoptate la nivel unional. Curtea Europeană de Justiție are așadar,
un rol esențialmente de interpretare a dreptului UE, aspect subliniat adeseori în jurisprudența
sa59. Cu privire la acest rol al CJUE, în doctrină se arată că "rolul Curții Europene de Justiție nu
este de a aplica dreptul pe fond, ci doar de a preciza interpretarea obiectivă, independentă de
orice aspect legat de speța în cauză (cel puțin la nivel strict teoretic). Este, însă, adevărat, în
același timp, că frontiera între aplicare și interpretare este, uneori, greu de stabilit. În realitate,
o lectură atentă a hotărârilor Curții Europene de Justiție arată că este perfect informată asupra
faptelor și nu ezită să le utilizeze pentru a preciza cadrul în care își situează interpretarea” 60.
Hotărârile Curții Europene de Justiție constituie izvor de drept, în măsura în care privesc
materia dreptului internațional privat. Prin intermediul acestora se asigură respectarea
principiului ”interpretării autonomă” a conceptelor, principiilor, categoriilor și noțiunilor
juridice, specifice sistemului juridic al Uniunii Europene.
59 În Cauza 20/64 SARL Albatros contre Société des pétroles et des combustibles liquides (Sopéco), pronunțată în
04 februarie 1965, CJUE definește acțiunea preliminară ca fiind "cooperarea judiciară (...) prin care jurisdicția
națională și Curtea de justiție în ordinea juridică în cadrul căreia sunt competente, sunt chemate să contribuie
direct și reciproc la elaborarea unei decizii în vederea asigurării aplicării uniforme a dreptului comunitar în
ansamblul statelor membre".
60 G.Fabian, Drept instituțional al Uniunii Europene, Ed. Hamangiu, București, 2012, p. 238 și urm.
65
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
66
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
67
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
8. TESTE DE AUTOEVALUARE
68
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Redactați un scurtă lucrare în care să expuneți actele normative derivate ale Uniunii Europene ce
constituie izvor de drept în dreptul internațional privat.
69
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
70
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Cuprins
OBIECTIVE SPECIFICE....................................................................................................................73
1. Calificarea..........................................................................................................................................74
1.1 Noțiune..............................................................................................................................................74
1.2 Conflictul de calificări.....................................................................................................................75
1.3 Importanța calificării......................................................................................................................77
1.4 Legea după care se face calificarea................................................................................................77
1.4.1 Calificarea după legea forului ....................................................................................................77
1.4.2 Excepții de la calificarea după legea forului..............................................................................77
2. Rezumatul unității de învățare.........................................................................................................82
3. Teste de autoevaluare .......................................................................................................................83
4. Răspunsurile la testul de autoevaluare............................................................................................83
5. Lucrare de verificare.........................................................................................................................83
6. Bibliografie minimală .......................................................................................................................84
71
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
OBIECTIVE SPECIFICE
72
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
1. Calificarea
1.1 Noțiune
66 The trust este raportul în virtutea căruia o persoană, numită settler transmite un lucru altei persoane, numite trustee,
cu obligaţia celei din urmă de a dispune în folosul unui terţ beneficiar, desemnat de settler.
67 A se vedea Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă recunoașterea,
executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilor, ratificată de
România prin Legea 361/2007
73
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Conflictul de calificări este acea situație care apare atunci când noțiunile din
conținutul și legătura normei conflictuale au înțelesuri diferite în sistemele de
drept susceptibile a fi aplicate unui raport juridic.
Din perspectiva dreptului internaţional privat, operațiunea de calificarea presupune două
etape:
calificarea elementelor din conținutul normei conflictuale;
calificarea noțiunilor din legătura normei conflictuale.
În prima etapă, calificarea se poate realiza în două modalități. Prima, constă în interpretarea
noţiunile juridice din conținutul normei, de exemplu: ”statutul personal”, ”statutul organic al
persoanei juridice”, ”condiții de fond la căsătorie”, ”regim matrimonial”, ”efectele generale ale
căsătoriei”, ”filiația”, ”contract de vânzare – cumpărare de mărfuri”, ”statutul real”,
”succesiunea” etc., pentru a se stabili sensul exact și complet al acestora, în scopul de a realiza o
corectă încadrare a situației juridice concrete (raportul juridic) în conținutul normei conflictuale.
Cea de-a doua modalitate, presupune ca operațiunea de calificare să se realizeze, plecând direct
de la situația de fapt, care urmează să fie încadrată, în conținutul unei anumite norme
conflictuale68.
Calificarea noțiunilor din conținutul normei conflictuale prezintă relevanță în ceea ce
privește legătura normei. Practic, de această operațiune depinde în mod esențial soluția ce
urmează a fi dată conflictului de legi. Spre exemplu, dacă o condiție necesară încheierii căsătoriei
este calificată ca fiind o condiție de fond, norma conflictuală trimite la lex personalis, în schimb,
dacă ea este calificată ca o condiție de formă la încheierea căsătoriei, legea aplicabilă este lex
loci actus.
În cea ce-a doua etapă, calificarea are ca obiect interpretarea noțiunilor din legătura normei
conflictuale, în funcție de care se se determină sistemul de drept aplicabil. Astfel, cu titlu de
exemplu, legea aplicabilă poate fi diferită în funcție de calificarea dată noțiunii de reședință
68 Se arată că în acest caz, ”calificarea poare fi definită și pornind de la acte, fapte, raporturi sociale, pentru a vedea
în ce categorie juridică se încadrează. Astfel, a califica un act, un fapt, o relație sau un raport înseamnă a arăta în
care dintre categoriile sau noțiunile juridice existente se încadrează acestea, spre a deveni, respectiv un anumit act
juridic, fapt juridic, un anumit raport juridic (I.P. Filipescu, A.I. Filipescu, op. cit, p. 83)
74
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
obișnuită, după cum această calificare se realizează prin aplicarea regulilor legii forului (art. 2570
C. civ.) sau, după caz, a regulilor de intepretare autonomă specifice dreptului unional.
În doctrină 69 se arată că operațiunea de calificare a noțiunilor din conținutul normei
conflictuale schimbă însuși norma conflictuală aplicabilă, iar calificarea noțiunilor din legătura
normei conflictuale schimbă legea aplicabilă. Totuși, se consideră că are o importanță mai mare
calificarea noțiunilor din conținutul normei conflictuale, întrucât o calificare diferită duce și la o
schimbare a problemei de drept avute în vedere.
75
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Art.2.558 alin. (1) Cod Civil: «Când determinarea legii aplicabile depinde de calificarea
ce urmează să fie dată unei instituții de drept sau unui raport juridic, se ia în considerare
calificarea juridică stabilită de legea română».
Constituie excepții de la calificarea după lex fori, acele situații în care interpretarea
noțiunilor din conținutul și legătura normei se realizează după alte reguli (legi sau criterii). Codul
civil prevede în mod expres în art. 2558 alin. (2)-(5) cazurile în care calificarea nu se mai
realizează după legea instanţei sesizate.
Cele mai importante excepţii de la principiul calificării conform lex fori, sunt:
Calificarea prin voința părților
În situațiile în care părțile pot decide clauzele contractuale și alegerea legii, calificarea se va
face după voinţa părților, potrivit principiului autonomiei de voinţă.
76
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Excepţia este consacrată în Codul Civil în art. 2.558 alin. (5) potrivit căruia « [...] când părţile
au determinat ele însele înţelesul noţiunilor dintr-un act juridic, calificarea acestor noţiuni se
face prin voinţa părţilor”.
Calificarea legală
Uneori, noţiunile din normele dreptului internaţional privat sunt definite de legiuitor în chiar
cuprinsul normei. Spre exemplu, în art. 2613 alin. (2) Cod civil sunt calificate ca bunuri imobile,
platformele şi alte instalaţii durabile de exploatare a resurselor situate pe platorul continental al
unui stat.
Calificarea în caz de retrimitere
Retrimiterea este o instituţie specifică dreptului internaţional privat, care presupune un
conflict negativ de legi, în cadrul căruia, niciuna dintre legile în prezenţă nu se declară aplicabilă
raportului juridic cu element de extraneitate, ci îşi conferă reciproc competenţa în aplicare sau
trimit mai departe, la legea unui stat terţ.
În cazul retrimiterii, potrivit art. 2558 alin. (2) C. civ. calificarea se realizează în conformitate
cu legea străină care retrimite la legea română sau după caz la legea unui stat terț. Prin urmare,
dacă norma conflictuală român trimite la o lege străină, iar această lege, prin norma sa
conflictuală retrimite la dreptul român sau trimite mai departe la dreptul unui stat terț, calificarea
noţiunilor din structura normei conflictuale străine, care efectuează acestă retrimitere, se va
realiza potrivit sistemului de drept căruia îi aparține normă conflictuală străină.
Calificarea potrivit tratatelor internaționale
Odată ratificate, convențiile internaţionale devin parte integrantă a dreptului intern, iar
calificarea realizată prin intermediul dispoziţiilor sale legale devine obligatorie, în aplicarea
regulii potrivit căreia tratatele internaţionale leagă statele semnatare, pentru care convenţia are
putere de lege70.
În interpretarea convenţiilor internaţionale. acestora, trebuie să se ţină cont ”de caracterul
internaţional şi de exigenţa aplicării uniforme” a normelor convenționale, a căror funcţie este
aceea de a favoriza soluții armonizate la nivelul sistemelor juridice a statelor semnatare. Prin
urmare, în interpretarea normelor de drept internațional privat convenționale trebuie să se
utilizeze, cu prioritate față de canoanele interpretative proprii sistemului nostru de drept, regulile
specifice de interpretare a convențiilor internaționale.
Calificarea în dreptul Uniunii Europene
Dreptul Uniunii constituie un sistem juridic autonom față de sistemele juridice ale statelor
membre, în cadrul cărora se încorporează, pentru a deveni operațional. Practic, ordinea juridică
unională și sistemele juridice naționale se împletesc și sunt interdependente.
Pentru a evita conflictele dintre dreptul unional și dreptul național, statele membre sunt
obligate să respecte principiul interpretării autonome a normelor UE, inclusiv cele din materia
dreptului internațional privat, fapt ce presupune aplicarea și interpretarea legislației, în
conformitate cu textele și finalitatea dreptului Uniunii.
Calificarea autonomă a normelor unionale, funcţionează în două modalităţi principale:
calificarea realizată în conținutul actului normativ şi interpretările Curții de Justiție a Uniunii
Europene prin deciziile pronunțate în baza întrebărilor preliminare. .
70 B. Selejan-Guţan, L.-M. Crăciunean, Drept internaţional public, ed. a 2-a, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2014, p. 222-
236.
77
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Actele juridice adoptate la nivelul Uniunii Europene, în marea lor majoritate, aduc lămuriri
cu privire la domeniul de aplicare, oferă explicații terminologice detaliate, definesc concepte și
noțiuni juridice, în cadrul părții introductive a actului normativ.
78
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
sau a oricărei alte unităţi, locul unde se află sucursala, agenţia sau unitatea în cauză este
considerat locul reşedinţei obişnuite.
- ”reşedinţa obişnuită” a unei persoane fizice pentru activitatea sa în timpul programului de
lucru este locul principal unde aceasta îşi desfăşoară activitatea profesională.
Regulamentul (UE) nr. 860/2012 privind competența, legea aplicabilă,
recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești și acceptarea și executarea
actelor autentice în materie de succesiuni și privind crearea unui certificat
european de moștenitor:
- „caracterul autentic” al unui act autentic, se referă la elemente cum ar fi autenticitatea
actului, cerințele de formă ale actului, competențele autorității care întocmește actul și
procedura utilizată pentru întocmirea actului. Acesta trebuie să privească, de asemenea,
elementele de fapt înscrise în actul autentic de autoritatea implicată, precum faptul că părțile
indicate s-au înfățișat la data indicată în fața autorității respective și că acestea au făcut
declarațiile indicate. (pct. 62 din preambul);
- ”succesiune” înseamnă succesiunea privind patrimoniul unei persoane decedate și acoperă
orice formă de transfer de bunuri, drepturi și obligații pentru cauză de moarte, fie că este
vorba de un act voluntar de transfer, sub forma unei dispoziții pentru cauză de moarte, fie de
un transfer sub forma succesiunii ab intestat [art. 3 alin. (1) pct. a)];
- „pact asupra unei succesiuni viitoare” înseamnă un acord, inclusiv un acord rezultat din
testamente reciproce, care creează, modifică sau încetează, cu sau fără contraprestație,
drepturi asupra patrimoniului sau patrimoniilor viitoare ale uneia sau mai multor persoane
care sunt părți la acord [art. 3 alin. (1) pct. b)];
- „testament conjunctiv” înseamnă un testament întocmit de două sau mai multe persoane
într-un singur act [art. 3 alin. (1) pct. c)];
- „dispoziție pentru cauză de moarte” înseamnă un testament, un testament conjunctiv sau
un pact asupra unei succesiuni viitoare [art. 3 alin. (1) pct. d)];
- „act autentic” înseamnă un document în materie de succesiuni întocmit sau înregistrat în
mod formal ca act autentic într-un stat membru și a cărui autenticitate: se referă la
semnătura și conținutul actului autentic; și a fost întocmit de către o autoritate publică
sau orice autoritate abilitată în acest sens de către statul membru de origine [art. 3 alin.
(1) pct. h)].
Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 de punere în aplicare a unei forme de cooperare
consolidată în domeniul legii aplicabile divorțului și separării de corp:
- „stat membru participant” care înseamnă un stat membru ce participă la o formă de
cooperare consolidată în domeniul legii aplicabile divorțului și separării de corp în temeiul
Deciziei 2010/405/UE sau al unei decizii adoptate în conformitate cu articolul 331 alineatul
(1) paragraful al doilea sau al treilea din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;
- „instanță judecătorească” care înseamnă toate autoritățile din statele membre participante
competente în materiile care intră sub incidența domeniului de aplicare a regulamentului.
Regulamentul (UE) 1103/2016 de punere în aplicare a unei cooperări consolidate
în domeniul competenței, al legii aplicabile și al recunoașterii și executării
hotărârilor judecătorești în materia regimurilor matrimoniale:
- „regim matrimonial”, adică un set de norme privind raporturile patrimoniale dintre soți și
dintre soți și terți, ca rezultat al căsătoriei sau al desfacerii acesteia [art. 3 alin. (1) pct. a)];
79
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
- „convenție matrimonială”, înseamnă orice acord între soți sau viitori soți prin care aceștia
își organizează regimul matrimonial [art. 3 alin. (1) pct. b)];
- „act autentic” înseamnă un document în materia regimurilor matrimoniale care a fost
întocmit sau înregistrat în mod formal ca act autentic într-un stat membru și a cărui
autenticitate se referă la semnătura și conținutul actului autentic și a fost stabilită de către o
autoritate publică sau orice autoritate împuternicită în acest sens de către statul membru de
origine [art. 3 alin. (1) pct. c)];
- „hotărâre judecătorească” înseamnă orice hotărâre în materia regimurilor matrimoniale
pronunțată de o instanță judecătorească dintr-un stat membru, indiferent de denumirea
hotărârii, inclusiv o hotărâre privind stabilirea de către un grefier a cheltuielilor de judecată
[art. 3 alin. (1) pct. d)];
- „tranzacție judiciară” înseamnă o tranzacție în materia regimurilor matrimoniale care a fost
aprobată de o instanță judecătorească sau încheiată în fața unei instanțe judecătorești în cursul
unei acțiuni [art. 3 alin. (1) pct. f)];
- „stat membru de origine” înseamnă statul membru în care s-a pronunțat hotărârea
judecătorească, s-a întocmit actul autentic sau s-a încuviințat ori s-a încheiat tranzacția
judiciară [art. 3 alin. (1) pct. g)];
- „stat membru de executare” înseamnă statul membru în care se solicită recunoașterea și/sau
executarea hotărârii judecătorești, a actului autentic sau a tranzacției judiciare [art. 3 alin. (1)
pct. h)].
Calificarea secundară
Calificarea secundară este o operațiune subsecventă calificării primare și se realizează în baza
legii aplicabile raportului juridic, cu titlu de lex causae. Ea nu influențează legea aplicabilă, dar
afectează soluția pe fond.
Exemple:
- calificarea naturii mobiliare sau imobiliare. Art 2.558 alin. (2) din Noul Cod Civil
dispune că « natura mobiliară sau imobilară a bunurilor se determină potrivit legii
locului unde acestea se află sau, după caz, sunt situate»
- calificarea cetățeniei. Art.2.569 din Codul Civil prevede că determinarea ca și proba
cetățeniei se face în conformitate cu legea statului a cărui cetățenie se invocă.
- calificarea răspunderii administratorilor unei societăți comerciale ca fiind contractuală
sau delictuală se face dupa lex societatis, care este lex causae în speță.
80
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
3. TESTE DE AUTOEVALUARE
81
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
a) unei instituţii juridice necunoscute în dreptul român, se realizează, prin analogie cu o instituţie juridică
asemănătoare, reglementată în sistemul nostru de drept;
b) noţiunilor juridice din norma conflictuală străină, se realizează în temeiul acestei legi;
c) prin voinţa părţilor nu este admisă în dreptul internaţional privat român.
3. Calificarea secundară se realizează:
a) anterior calificării primare;
b) odată cu calificarea primară;
c) ulterior calificării primare;
4. În cazul unei instituţii juridice necunoscute forului, calificarea se realizează:
a) după legea străină care o reglementează;
b) după lex fori, prin analogie cu o instituţie juridică asemănătoare;
c) după legea străină convenită de părţi.
5. Există conflict de calificări atunci când:
a) noţiunile folosite de norma conflictualã sunt calificate în mod diferit de sistemele de drept care se aflã
în litigiu;
b) noţiunile folosite de norma conflictuală sunt calificate în acelaşi mod de sistemele de drept care se află
în litigiu;
c) calificare depinde soluţia conflictului de legi.
5. Lucrare de verificare
Redactați un scurtă lucrare în care să prezentați excepțiile de la calificarea după lex fori.
6. Bibliografie minimală
82
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
București, 2017;
• I.P.Filipescu, A.I.Filipescu, Tratat de drept internațional privat, Ed.
Universul Juridic, București, 2008;
• Claudiu – Paul Buglea, Dreptul Internațional Privat, Editura Universul
Juridic, București, 2015;
• Cosmin Dariescu, Fundamentele dreptului internațional privat. Ediția a
5-a, Editura Universul Juridic, București, 2018;
• Dan Lupașcu, Diana Lupașcu, Drept Internațional privat, Ed. Universul
Juridic, București, 2012.
83
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Cuprins
OBIECTIVE SPECIFICE....................................................................................................................87
1. Conflictul în spațiu al normelor conflictuale..................................................................................88
1.1 Aspecte generale..............................................................................................................................88
2 Retrimiterea........................................................................................................................................89
2.1 Noțiune..............................................................................................................................................89
2.2 Condiții.............................................................................................................................................89
2.3 Formele retrimiterii.........................................................................................................................90
3. Rezumatul unității de învățare.........................................................................................................92
84
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
OBIECTIVE SPECIFICE
85
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
1.1Aspecte generale
86
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
un conflict pozitiv
un conflict negativ
Conflictul pozitiv → apare atunci când fiecare din norma conflictuală trimite la
propriul sistem de drept.
Exemplu:
Atunci când se ridică în discuție problema stării civile a unui cetățean român cu
domiciliul în Anglia, dacă problema apare în fața instanțelor engleze, aceastea vor aplica
norma conflictuale engleză, întrucât lex domicilii trimite la dreptul englez iar dacă
problema se ridică în fața instanțelor române, aceasta, conform normei conflictuale de la
art.2.572 Cod Civil care trimite la legea națională, vor aplica dreptul român.
Conflictul negativ → apare atunci când normele conflictuale din sistemele de drept în
prezență nu declară nici una ca fiind aplicabil propriul său sistem de drept, ci fie retrimit la
sistemul de drept al celuilalt stat, fie retrimiterea se face la dreptul unui stat terț.
2. Retrimiterea
2.1 Noțiune
87
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Speța Forgo
Problema retrimiterii, la nivel teoretic, s-a manifestat cu precădere în cea de-a doua
jumătate a secolului XIX cu ocazia soluționării de către instanțele franceze, a așa numitei
”spețe Forgo”, speță lider în această materie, finalizată de judecătorii francezi prin
hotărârea Curţii de Casaţie a Franței din 22 februarie 1882.
În respectiva cauză, s-a ridicat în discuție dreptul la succesiunea cetățeanului bavarez
pe numele său Forgo, copil din afara căsătoriei, fiu natural din mamă și tată cetățeni
bavarezi, care s-a mutat la vârsta de 5 ani, împreună cu mama sa în Franța, unde a trăit
tot restul vieții sale, fără a dobândit nici domiciliul și nici cetăţenia franceză. La moartea
sa, în anul 1869, Forgo a lăsat o importantă moștenire mobiliară, aflată pe teritoriul
Franței, pentru care nu a lăsat testament.
Conform legii franceze, devoluțiunea succesiunii mobiliare ab intestat intra sub
incidența legii țării ultimului domiciliu al defunctului (legea bavareză). Aceasta lege
prevedea un drept de moștenire în favoarea rudelor colaterale după mamă, însă tot legea
bavareză în normele sale conflictuale, prevedea că succesiunea mobiliară este supusă legii
domiciliului de fapt al defunctului (legea franceză). Legea bavareză, la care trimitea legea
forului, făcea deci la rândul ei trimitere la legea franceză.
Instanța franceză a admis retrimiterea dispusă de norma conflictuală bavareză și a
aplicat legea succesorală franceză, potrivit căreia rudele colaterale după mamă nu aveau
nici un drept la moștenire, condiție în care succesiunea fiind vacantă, a fost culeasă de
statul francez, pe teritoriul căruia se aflau bunurile mobile respective.
88
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Art.2.559 alin. (2) Cod Civ.: « Dacă legea străină retrimite la dreptul
român […], se aplică legea română, dacă nu se prevede în mod expres
altfel»
Art.2.559 alin.(2) Cod Civ.: « Dacă legea străină retrimite la […] dreptul
altui stat, se aplică legea română, dacă nu se prevede în mod expres altfel»
89
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Înlăturarea retrimiterii de gradul II nu este una absolută, așa cum se arată și în art. 2559
alin. (2) C. civ. unde se specifică, posibilitatea de a se prevedea în mod expres, altfel. O aplicație
a acestei dispoziții o regăsim în art. 2571 alin. (4) C. civ., aplicabil în materia naționalității
persoanei juridice, atunci când aceasta urmează a se stabili în baza criteriului de legătură al
sediului real. Conform acestui articol, dacă dreptul străin determinat în baza sediului real
[conform criteriului de la alin. (2) definit în alin. (2)] retrimite la dreptul statului în conformitate
cu care a fost constituită persoana juridică, este aplicabil dreptul acestui din urmă stat. Cum
dreptul astfel determinat poate fi inclusiv cel al unui stat terț, se observă că în acest caz,
retrimiterea de gradul II este admisă.
Sarcină de lucru
90
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
• Conflictul negativ apare atunci când normele conflictuale din sistemele de drept în
prezență nu declară nici una ca fiind aplicabil propriul său sistem de drept, ci fie retrimit
la sistemul de drept al celuilalt stat, fie retrimiterea se face la dreptul unui stat terț.
• Retrimiterea este acea situație juridică ce apare în cazul în care norma conflictuală a forului
(lex fori) trimite la un sistem de drept străin, în întregul său (deci inclusiv la normele sale
conflictuale), iar acesta din urmă, prin norma sa conflictuală în materie, nu primește
trimiterea, ci fie trimite înapoi la dreptul statului forului, fie trimite mai departe, la dreptul
unui stat terț.
• Pentru a fi în prezența retrimiterii trebuie verificate două condiții: să existe un conflict
negativ și norma conflictuală a forului să admită retrimiterea.
• Atunci când norma conflictuală a forului trimite direct la normele materiale ale sistemului
de drept străin, este exclusă retrimiterea, în acest caz urmând a se aplica aceste norme.
• Există două forme ale retrimiterii: retrimitere de gradul I, atunci când norma conflictuală
străină retrimite la sistemul de drept al forului și retrimitere de gradul II‚ atunci când norma
conflictuală străină trimite la sistemul de drept al unui stat terț.
• În dreptul internațional privat român se admite, ca regulă, retrimiterea de gradul I.
• Retrimiterea de gradul I nu operează în următoarele cazuri:
- când părțile au ales legea aplicabilă contractului potrivit principiului autonomiei lor de
voință (lex voluntatis);
- în cazul legii străine aplicabile formei actelor juridice;
- în cazul determinării legii străine aplicabile obligaţiilor extracontractuale;
- când se aplică regula locul regit actum;
- când se determină cetățenia unei persoane.
• Retrimiterea mai poate fi înlăturată şi în alte cazuri speciale prevăzute de convenţiile
internaţionale la care România este parte, de dreptul Uniunii Europene sau de lege.
• Dreptul internațional privat român nu admite retrimiterea de gradul II, drept urmare,
trimiterea la legea unui stat terţ nu va fi luată în considerare, ea urmând a fi înlăturată prin
aplicarea dreptului material al forului (legea română).
• În cazuri expres prevăzute de lege se admite și retrimiterea de gradul II.
4. TESTE DE AUTOEVALUARE
91
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
6. Lucrare de verificare
7. Bibliografie minimală
92
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
93
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Cuprins
OBIECTIVE SPECIFICE....................................................................................................................97
1. Noțiune................................................................................................................................................98
2. Caracterele juridice ..........................................................................................................................98
3. Comparație între ordinea publică de drept internațional privat și alte instituții juridice.........99
3.1 Comparație cu ordinea publică de drept intern...........................................................................99
3.2 Comparație cu normele de aplicație imediată...........................................................................101
3.3 Comparație cu retrimiterea..........................................................................................................101
3.4 Comparație situația imposibilității aplicării legii străine..........................................................101
4. Domeniul ordinii publice de drept internațional privat..............................................................101
94
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
OBIECTIVE SPECIFICE
95
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
1. Noțiune
96
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
2. Caracterele juridice
Sunt caractere juridice ale ordinii publice de drept internațional privat:
97
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Spre exemplu :
În materia condițiilor de fond la căsătorie, dispozițiile art. 2586 alin. (1) din Cod. civ.
prevăd că pentru a încheia valid căsătoria este necesar să fie îndeplinite condițiile de fond
stabilite de legea națională a fiecăruia dintre viitorii soți la momentul celebrării
căsătoriei. Așadar, dacă viitorii soți au aceeași cetățenie străină sau cetățenii diferite și
doresc să încheie o căsătorie pe teritoriul Românei, ei trebuie să îndeplinească condițiile
de fond stabilite de legea națională a fiecăruia dintre ei (ex: doi viitori soți cetățeni turci
care doresc să încheie o căsătorie pe teritoriul Românei vor trebui să respecte condițiile
de fond impuse de normele juridice turcești sau dacă unul dintre viitorii soți este italian
iar celălalt viitor soț este turc și doresc să încheie o căsătorie pe teritoriul Românei,
trebuie să îndeplinească condițiile de fond stabilite de națională a fiecăruia dintre ei,
respectiv legea italiană și legea turcă).
Cu titlu de excepție, alin. (2) al art. 2586 alin. din C. civ. statuează că în situația în care
există un impediment la căsătorie care, potrivit dreptului român este incompatibil cu
libertatea de a încheia o căsătorie, acel impediment va fi înlăturat ca inaplicabil în cazul
98
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
în care unul dintre viitorii soți este cetățean român și căsătoria se încheie pe teritoriul
României (ex: unul dintre viitorii soți este român iar celălalt viitor cetățean indian, iar
legea indiană impune acordul părinților la căsătorie – încă se practică căsătoriile
aranjate – acest acord va fi considerat un impediment la încheierea căsătoriei și va fi
înlăturat). Dispozițiile art. 2586 alin. (2) din C. civ apără ordinea publică de drept
internațional privat român, mai exact, libertatea de a încheia o căsătorie.
b) Au o sferă de aplicare diferită: ordinea publică de drept internațional privat are o sferă
de aplicare mai restrânsă față de ordinea publică de drept intern. Cu alte cuvinte, nu tot ceea
ce este de ordine publică în dreptul intern este de ordine publică și în dreptul internațional privat.
Spre deosebire de ordinea publică internă, caracterizează printr-o mai mare fermitate a
legiuitorului în reglementarea raporturilor juridice, în raporturile juridice de drept internațional
privat, statul manifestă mai mare suplețe în ce privește sfera ordinii publice, ba chiar, în unele
cazuri, cum este cel al recunoașterii efectelor hotărârilor străine, îi conferă un efect atenuat.
Abordarea diferită față de ordinea publică de drept intern, derivă din necesitatea coordonării
sistemului de drept al forului cu sistemul de drept străin, care presupune eliminarea aspectelor
ireconciliabile, de natură a asigura o desfășurare normală a raporturilor juridice între subiectele
de drept a celor două state și favorizarea recunoașterii și executării reciproce a hotărârilor
judecătorești.
Pentru a reliefa acest aspect, menționăm cu titlu de exemplu, faptul că în materia căsătoriei,
codul civil român prevede sub sancțiunea nulității absolute, încheierea căsătoriei doar de
persoanele care au împlinit vârsta minimă de 18 ani. Minorul care a împlinit vârsta de 16 ani se
poate căsători doar pentru pentru motive temeinice, în temeiul unui aviz medical, cu încuviinţarea
părinţilor săi sau, după caz, a tutorelui şi cu autorizarea instanţei de tutelă în a cărei circumscripţie
minorul îşi are domiciliul. În cazul în care unul dintre părinţi refuză să încuviinţeze căsătoria,
instanţa de tutelă hotărăşte şi asupra acestei divergenţe, având în vedere interesul superior al
copilului (art. 272 C. civ.). Norma are un caracter imperativ. Această dispoziție nu mai are același
caracter imperativ în dreptul internațional privat, sens în care, o căsătorie încheiat în străinătate
de un cetățean străin care a împlinit spre exemplu vârsta de 17 ani poate fi recunoscută în
România, dacă în țara respectivă, căsătoria a fost încheiată și își produce efecte în mod valabil.
99
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Principiile și normele juridice de ordine publică pot apărea în orice materie a dreptului
internațional privat.
Există însă, anumite domenii ale raporturilor cu element de extraneitate susceptibile, într-o
mai mare măsură, să ridice probleme de ordine publică.
Domeniul de drept material cel mai vizat este cel privitor la starea civilă, capacitatea și
relațiile de familie ale persoanelor fizice.
Domeniul de drept procesual este acela al încălcării competenței exclusive a jurisdicției
române.
100
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Art.2.586 alin. (2) Cod Civil - existența, în legea Art. 2.639 alin. (3) Codul Civil – forma
străină a unui impediment la căsătorie care, solemnă cerută sub sancţiunea nulităţii pentru
potrivit dreptului român, este incompatibil cu un act juridic în sistemul de drept aplicabil
libertatea de a încheia o căsătorie. fondului actului.
În sistemul de drept român, ordinea publică de drept internaţional privat este prevăzută în
art. 2564 alin. (1) Cod Civil, conform căruia, legea străină se înlătură dacă încalcă ordinea
publică de drept internaţional privat român. Are loc o astfel de încălcare, în măsura în care
prin aplicarea legii străine, s-ar ajunge la un rezultat incompatibil cu principiile fundamentale
ale dreptului român ori ale dreptului Uniunii Europene şi cu drepturile fundamentale ale
omului. În locul legii străine înlăturate, se va aplica legea română.
101
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
102
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
dacă legea străină aplicabilă sau hotărârea străină a cărei eficacitate este supusă discuției, aparțin
unor state care nu sunt părți la Convenție.
- Dispoziții privind ordinea publică regăsim și în art. 35 din Regulamentul (UE) nr.
650/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind competența, legea
aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești și acceptarea și executarea actelor
autentice în materie de succesiuni și privind crearea unui certificat european de moștenitor, unde,
se menționează că ”Aplicarea unei dispoziții din legea oricărui stat specificată în prezentul
regulament nu poate fi refuzată decât dacă o astfel de aplicare este vădit incompatibilă cu
ordinea publică a forului”. În explicitarea dispoziției din regulament, la pct. 58 din preambul, se
arată că ”în circumstanțe excepționale, considerații de interes public ar trebui să dea instanțelor
judecătorești și altor autorități competente în materie de succesiuni din statele membre
posibilitatea de a nu ține seama de anumite dispoziții din legea străină atunci când, într-un anumit
caz, aplicarea unor astfel de prevederi ar fi vădit incompatibilă cu ordinea publică a statului
membru în cauză. Cu toate acestea, instanțele sau celelalte autorități competente nu ar trebui să
poată aplica excepția de ordine publică pentru a lăsa deoparte legea unui alt stat membru sau
pentru a refuza să recunoască — sau, dacă este cazul, să accepte— sau să execute o hotărâre, un
act autentic sau o tranzacție judiciară dintr-un alt stat membru, dacă în felul acesta ar încălca
dispozițiile Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolul 21, care
interzice toate formele de discriminare”.
103
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
104
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
• Ordinea publică de drept internațional privat are două efecte: efectul pozitiv care constă în
aplicarea legii române și efectul negativ care constă în înlăturarea de la aplicare a legii
străine.
7. TESTE DE AUTOEVALUARE
105
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
9. Lucrare de verificare
106
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
107
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Cuprins
OBIECTIVE SPECIFICE..................................................................................................................111
1. Noțiune..............................................................................................................................................112
2. Condiții ............................................................................................................................................113
3. Structură..........................................................................................................................................113
4. Modalități.........................................................................................................................................114
5. Materiile în care poate interveni fraudarea legii în dreptul internațional privat ....................114
6. Dovada fraudei la lege.....................................................................................................................116
7. Delimitarea fraudei la lege față de alte instituții juridice............................................................116
7.1 Comparație cu frauda la lege din dreptul intern........................................................................116
7.2 Comparație cu ordinea publică de drept internațional privat..................................................117
7.3 Comparație cu simulația...............................................................................................................118
7.4 Comparație cu abuzul de drept....................................................................................................119
8. Sancțiunea fraudei la lege în dreptul internațional privat..........................................................119
9. Rezumatul unității de învățare.......................................................................................................120
10. Teste de autoevaluare ...................................................................................................................121
11. Răspunsurile la testul de autoevaluare........................................................................................122
12. Lucrare de verificare.....................................................................................................................122
108
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
OBIECTIVE SPECIFICE
109
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Frauda la lege
1. Noțiune
110
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Frauda la lege, în dreptul român, este reglementată de art. 2.564 alin. (1) Cod civil care
specifică: ”aplicarea legii străine se înlătură dacă [...] legea străină respectivă a devenit
competentă prin fraudarea legii române”.
Speța ”lider” în materia retrimiterii
2. Condiții
Pentru existenţa fraudei la lege în dreptul internaţional privat trebuie să fie îndeplinite, în
mod cumulativ următoarele condiții:
să existe un acord de voință a părților (părții) de a plasa un anumit raport juridic
sub incidența unei anumite legi, prin schimbarea punctului de legatură.
111
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
părțile sa utilizeze mijloace licite, permise de lege, dar prin care se ajunge la
ocolirea legii.
Exemple: persoana juridică își schimbă sediul social într-un alt stat, acțiune licită care face
incidentă o normă conflictuală care, prin punctul său de legătură atrage aplicarea unui alt
sistem de drept decât cel normal competent să se aplice raportului juridic respectiv.
3. Structură
Frauda la lege presupune:
un element obiectiv care constă în mijloacele utilizate de părți în fraudarea legii.
Aceste mijloace constau în schimbarea/deplasarea unor criterii de legătură, cum ar fi: cetățenia,
domiciliul, reședința obișnuită, sediul social, centrul de conducere și administrare a unei
persoane juridice, locul situării bunului mobil, locul înregistrării navei sau aeronavei, locul
încheieri unui act juridic sau chiar voința părților desemnarea unei anumite legi ca fiind
aplicabile;
un element subiectiv ce constă în voința părții/părților subsumată unui scop
fraudulos, de ocolire a legii competente și desemnarea ca fiind aplicabilă a unei alte legi.
4. Modalități
De regulă, fraudarea legii în dreptul internațional privat se realizeaza în două
modalități:
112
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
113
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
acțiunea a fost respinsă. Mai inainte de a ajunge procesul în căile de atac, mama
copilului a obținut pentru acesta cetățenia franceză. Prin aceasta, s-a obținut ca
instanța superioară să aplice legea franceză (comună atât pretinsului tată cât și
copilului) și ca acțiunea să fie admisă. În acest mod, s-a fraudat legea română, care
interzicea stabilirea paternității din afara căsătoriei.
114
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
deturnarea acestora din urmă de la scopul în care au fost edictate de legiuitor. Prin fraudarea legii
nu este încălcată litera legii de ordine publică, dar este nesocotit spiritul acesteia.
Asemănări:
Deosebiri:
Obiectul fraudei
o lege internă în favoarea altei legi interne o normă conflictuală a forului, și prin
Mecanismul fraudei
115
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
se schimbă conținutul faptic al raportului juridic se schimbă conținutul faptic conflictual care duce la
aplicarea prin fraudă a altei legi care determină competența unui alt
sistem de drept
Deosebiri:
Sancțiunea aplicabilă
se înlătură legea pe care părțile au facut-o se înlătură efectele legii străine și se aplică legea
aplicabilă prin fraudă, iar în locul ei se aplică forului
legea corect competentă
116
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
dacă se invocă frauda la lege, instanța nu este dacă se invocă ex officio excepția de ordinea
obligată să cunoască conținutul legii străine, publică, instanța este obligată să cunoască
deoarece ceea ce se sancționeaza este conținutul legii străine, numai astfel putând
activitatea frauduloasă a părților aprecia, daca legea străină încalcă sau nu
principiile fundamentale ale dreptului forului.
117
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Sarcină de lucru
118
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
• Frauda la lege este operațiunea prin care părțile unui raport juridic, uzând de
mijloacele legale de drept internațional privat, își creează în mod voit condiții
pentru a se sustrage de sub incidența legii normal competente, recurgând la
dispozițiile altei legi, convenabile lor.
• Pentru a exista fraudă la lege trebuie întrunite cumulativ următoarele condiții: să
existe un acord de voință al părții/părților de a schimba/deplasa un criteriu de
legătură specific unui raport juridic, de natură a conduce la plasarea raportului
juridic respectiv sub incidența unei alte legi decât cea normal competentă; părțile
trebuie să utilizeze mijloace licite, permise de lege, dar care în final să conducă la
ocolirea legii normal competente; scopul urmărit de părți ca și rezultatul obținut
trebuie să fie ilicit. Rezultatul ilicit se apreciază, după scopul părților, prin
raportare la avantajele pe care le oferă aplicarea unei alte legi decât cea
competentă în aplicare.
• Sancționarea fraudei la lege în dreptul internațional privat, se impune indiferent
de caracterul normei conflictuale și pentru toate materiile în care ea intervine. O
astfel de sancțiune nu se impune atât pentru opțiunea părților de a plasa raportul
lor juridic sub incidența unei alte legi decât cea competentă, ci pentru fraudă, în
sine. ”Fraus omnia corrumpit” este statuat ca un principiu general de drept, ce
impune o conduită obligatorie a părților în cadrul căreia absența fraudei constituie
o cerință de ordine publică și de bune moravuri.
• Sancțiunea fraudei la lege constă în înlăturarea de la aplicare a legii străine devenită
competentă prin fraudă și aplicarea legii române, ca lege normal competentă.
• În cazul actului juridic, acesta va fi considerate inopozabil, sau după caz, va fi
declarate nul de către instanțele române, situație în care actul juridic nu și mai poate
produce efectele nici în țară și nici în străinătate.
• Cu toate că legislația română nu reglementează situația fraudării dreptul străin în
favoarea dreptului român sau a dreptului unui stat terț, idem ratio, trebuie aplicată
aceeași sancțiune ca și în cazul fraudării legii române.
119
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
1. Frauda la lege:
a) înlătură aplicarea legii străine normal competente în favoarea legii române;
b) implică existența unor criterii de legătură fixe a normelor conflictuale;
c) se realizează prin utilizarea de către părți unor mijloace licite.
2. Frauda la lege în dreptul internaţional privat reprezintă:
a) o încălcare indirectă a legii;
b) o modalitatea prin care pãrţile unui raport juridic prin mijloace legale înlătură aplicarea aplicarea legii
normal competente;
c) o operaţiune prin care prin mijloace ilegale părţile unui raport juridic înlătură de la aplicare legea normal
competentă
3. Frauda la lege poate interveni:
a) în materia bunurilor imobile;
b) în materia succesiunilor;
c) în materia faptelor ilicite.
4. Sunt condiţii ale fraudei la lege:
a) utilizarea unor mijloace ilicite cu intenţia de a frauda legea;
b) voinţa părţilor în schimbarea criteriului de legătură;
c) scopul ilicit.
5. Sancţionarea fraudãrii legii constituie:
a) un caz de aplicare a ordinii publice
b) un caz de aplicare a retrimiterii
c) nici una din variante nu este corectã
6. Spre deosebire de ordinea publică, în cazul fraudei la lege:
a) se aplică legea corect competentă
b) se aplică legea română în locul legii străine
c) instanţa este obligată să cunoască conţinutul legii străine
7. Deosebirile dintre frauda la lege şi abuzul de drept sunt:
a) frauda la lege presupune folosirea unor mijloace licite pentru obţinerea unui scop ilicit;
b) abuzul de drept presupune folosirea unui drept subiectiv în alt scop decât cel recunoscut de lege;
c) abuzul de drept presupune schimbarea criteriului de legătură pentru a se aplica altă lege decât cea
competentă
8. În care din următoarele situaţii poate interveni frauda la lege?
a) în ceea ce priveşte statutul personal, prin schimbarea cetățeniei;
b) în privinţa succesiunii, prin schimbarea reședinței obișnuite;
c) în ce priveşte statutul personal, prin deplasarea pe teritoriul altui stat.
1. c); 2. b); 3.b); 4. b), c); 5. c); 6.b); 7.b); 8. a), b).
120
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
121
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Cuprins
OBIECTIVE SPECIFICE..................................................................................................................125
1. Conflictul de legi în timp și spațiu.................................................................................................126
1.1 Noţiune............................................................................................................................................126
1.2 Comparaţie cu conflictul de legi în spaţiu...................................................................................127
1.3 Forme..............................................................................................................................................127
2. Recunoaşterea în România a drepturilor dobândite în străinătate. ..........................................128
2.1 Temeiul juridic al recunoaşterii în România a drepturilor dobândite în străinătate............128
2.2 Condiţiile recunoaşterii.................................................................................................................128
2.3 Efectele dreptului subiectiv dobândit potrivit legii străine.......................................................128
3. Rezumatul unității de învățare.......................................................................................................131
4. Teste de autoevaluare .....................................................................................................................132
5. Răspunsurile la testul de autoevaluare..........................................................................................132
6. Lucrare de verificare.......................................................................................................................133
122
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
7. Bibliografie minimală......................................................................................................................133
OBIECTIVE SPECIFICE
123
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
1.1 Noțiune
124
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
CONFLICT
Exemple:
125
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
- conflict de legi în spaţiu: doi cetăţeni, unul român şi unul francez, soţi, cu domiciliul
comun în România, solicită desfacerea căsătoriei prin divorţ, situaţie în care se pune
problema legii aplicabile divorţului.
- conflict de legi în timp şi spaţiu: doi soţi, unul cetăţean român şi celalalt cetăţean
francez, divorţează în Franţa, iar cetăţeanul român se reîntoarce în România şi solicită
pensie de întreţinere de la fostul soţ, situaţie în care se pune cu prioritate problema
recunoaşterii divorţului pronunţat în Franţa.
1.3 Forme
Raportul juridic se naşte (modifică sau stinge) în dreptul intern al unei ţări şi apoi
se invocă în altă ţară → conflictul se naşte în momentul în care se invocă în ţara forului.
Exemplu:
Un cetăţean englez ce deţine în proprietate un imobil aflat pe teritoriul României încheie
un testament în Anglia prin care lasă acest imobil unei fundaţii. După decesul
cetăţeanului englez, fundaţia solicită în România recunoaşterea efectelor testamentului.
Exemple:
1) Un cetaţean olandez şi uncetățean irlandez se căsătoresc în Olanda şi apoi solicită în
România recunoașterea efectelor acestei căsătorii - în această situaţie, în momentul
încheierii căsătoriei, raportul juridic nu are legătură cu ţara forului, întrucât nici
unul din elementele de extraneitate nu priveau dreptul român. Conflictul se naște în
momentul solicitării recunoașterii căsătoriei pe teritoriul României.
2) Se pronunţă divorţul dintre un cetăţean român şi un cetățean străin în Italia, iar
ulterior, se solicită recunoaşterea acestei hotărâri în România - în momentul naşterii
sale, raportul juridic avea legătură cu ţara forului, prin faptul că, cel puţin unul din
elementele sale de extraneitate priveau sistemul de drept român (cetățenia unuia
dintre soți).
Aceste forme ale conflictului de legi în timp și spațiu prezintă interes în planul condițiilor
recunoașterii în România a drepturilor dobândite în străinătate.
126
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Un drept dobândit într-o țară străină poate fi recunoscut în România doar dacă
sunt îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiții:
Dreptul să fie corect născut (modificat sau stins) conform legii străine
competente
Așadar, un drept subiectiv născut în străinătate nu poate fi recunoscut în România dacă
nu îndeplinește prioritar condițiile de valabilitate impuse de legea străină competentă. Această
cerință este aplicabilă atât în planul dreptului material cât și în planul dreptului procesual.
În planul dreptului material: dreptul dobândit într-o anumită ţară produce efecte în altă ţară 127
numai dacă între timp nu s-a creat în ţara unde se invocă, un drept nou care îl include pe acela
creat în străinătate: depozitarul înstrăinează un bun mobil într-o ţară în care legea acordă
proprietarului dreptul de a-l revendica de la subdobânditor, apoi bunul este transportat într-o altă
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Exemplu:
- o căsătorie religioasă între doi cetăţeni străini, valabil încheiată în străinătate, va
produce în România toate efectele juridice, pe care legea străină i le recunoaşte.
128
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Un drept dobândit conform legii străine nu poate produce în România mai multe efecte
juridice decât în ţara în care a fost dobândit.
Exemplu:
- o hotărâre străină poate fi executată în România în termenul de prescripţie a dreptului
la executare silită din dreptul român, dar numai dacă nu se implinise prescripţia în
statul străin, în care a fost pronunţată hotărârea.
Un drept dobândit conform legii străine nu poate produce efecte în altă ţară dacă ar
contraveni ordinii publice de drept internaţional privat.
Sarcină de lucru
• Conflict de legi în timp şi spaţiu apare atunci când efectele juridice ale unui raport
născut sub imperiul unei legi străine, se cer a fi recunoscute într-un alt stat.
• Conflict de legi în timp şi spaţiu se manifestă atât în dreptul material, cu privire la un
drept subiectiv dobândit în temeiul unei legi străine, cât și în dreptul procesual cu
privire la un drept dobândit în baza unei hotărâri străine, caz în care se pune problema
recunoaşterii efectelor acelei hotărâri.
• Conflictul de legi în timp și spațiu se prezintă sub două forme. Prima formă, este
aceea în care raportul juridic se naște, se modifică sau se stinge în dreptul intern
129
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
al unei țări iar apoi, după un interval de timp, se invocă în statul forului. În cadrul
acestui tip de conflict, raportul juridic nu are inițial nicio legătură cu sistemul de
drept al forului, ci își produce efectele la nivel intern, în țara străină. Este însă
posibil, ca datorită unor împrejurări să apară ulterior interesul în a fi recunoscut și
în statul forului. Cea de-a doua formă, presupune nașterea, modificarea sau
stingerea raportului juridic în cadrul dreptului internațional privat al unui stat,
urmată de invocarea efectelor acestuia într-un alt stat. Această formă, prezintă la
rândul ei, două variante: a) în momentul nașterii, modificării sau stingerii
raportului juridic, acesta nu avea nici o legătură cu țara forului; b) în momentul
nașterii, modificării sau stingerii raportului juridic, acesta avea legătură cu țara
forului.
• Formele conflictului de legi în timp și spațiu prezintă interes în planul condițiilor
recunoașterii în România a drepturilor dobândite în străinătate.
• Conflictele de legi în timp și spațiu pot apărea în domeniul dreptului material,
atunci când se solicită recunoașterea unor drepturi subiective civile dobândite în
temeiul legii străine (ex: recunoaștere unei căsătorii încheiate într-o țară străină,
recunoașterea efectelor unui testament încheiat în fața unei autorități străine,
recunoașterea filiației unui copil din afara căsătoriei născut în străinătate) cât și în
domeniul dreptului procesual, cu privire la drepturi dobândite în baza unor
hotărâri judecătorești străine a căror recunoaștere se solicită în țara forului (ex:
recunoașterea unei hotărâri pronunțate în străinătate privind stabilirea autorității
părintești și obligațiile de întreținere față de minori, recunoașterea unei hotărâri
străine de divorț, recunoașterea unei hotărâri străine privind obligația de plată a
unei creanțe).
• Un drept dobândit într-o țară străină poate fi recunoscut în România doar dacă
sunt îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiții: a) dreptul subiectiv ce
se solicită a fi recunoscut să fie legal născut, modificat sau stins în conformitate
cu legea străină competentă, b) dreptul subiectiv invocat să nu fie contrar ordinii
publice de drept internațional privat român; c) dreptul subiectiv a cărui
recunoaștere se solicită să fie același cu dreptul dobândit în străinătate.
• Recunoașterea unui drept dobândit în străinătate, conduce în plan juridic la
următoarele consecințe: ca regulă, dreptul dobândit în temeiul legii străine va
produce în România toate efectele recunoscute de legea străină; un drept dobândit
în străinătate nu poate produce în România mai multe efecte decât în țara străină
în conformitate cu a cărei lege a fost creat.
4. TESTE DE AUTOEVALUARE
130
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
6. Lucrare de verificare
Redactați o scurtă lucrare în care să prezentați diferențele dintre conflictul de legi în timp
și spațiu și conflictul de legi în spațiu.
N.B.: Lucrarea va fi încărcată în Platforma Microsoft Teams, în canalul aferent
disciplinei de studiu, în termen de 2 zile de la data solicitării rezolvării acesteia.
7. Bibliografie minimală
131
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
132
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Cuprins
OBIECTIVE SPECIFICE..................................................................................................................136
1. Conflictul mobil de legi...................................................................................................................137
1.1 Noţiune............................................................................................................................................137
1.2 Domeniul în care poate interveni conflictul mobil de legi.........................................................137
2. Comparaţie cu alte tipuri de conflict.............................................................................................138
2.1 Comparaţie cu conflictul de legi în timp şi spaţiu......................................................................138
2.2 Comparaţie cu conflictul în timp al legilor interne ale unui stat..............................................138
3. Soluţionarea conflictului mobil de legi..........................................................................................138
4. Rezumatul unității de învățare.......................................................................................................140
5. Teste de autoevaluare .....................................................................................................................140
6. Răspunsurile la testul de autoevaluare..........................................................................................141
7. Lucrare de verificare.......................................................................................................................141
8. Bibliografie minimală......................................................................................................................141
133
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
OBIECTIVE SPECIFICE
134
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
1.1 Noțiune
135
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Un astfel de conflict de legi, apare de exemplu, în cazul în care un doi soți cetățeni străini
își stabilesc reședința obișnuită într-un alt stat. În acest caz, urmează a stabili care dintre sistemele
de drept sunt aplicabile efectelor generale ale căsătoriei, cel al noului stat în care soții și-au stabilit
reședința obișnuită sau sistemul de drept în care au locuit anterior cei doi soți?
Particularitățile acestui tip de conflict sunt următoarele:
- afectează legea internă aplicabilă și nu doar norma conflictuală avută în vedere;
- schimbarea criteriului de legătură prin voința părților și nu prin intervenția
legiuitorului.
Conflictul mobil de legi nu este specific materiilor în care criteriile de legătură ale
normelor conflictuale sunt fixe.
136
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Deosebirea dintre aceste două tipuri de conflict constă în principal în faptul că, în timp
ce conflictul de legi în timp și spațiu nu presupune o schimbare a criteriilor de legătură și ca
urmare nici a legii aplicabile, ci drepturile dobândite în străinătate sub imperiul legi străine se
solicită a fi recunoscute în altă țară, conflictul mobil de legi, implică însăși schimbarea criteriilor
de legătură a normei conflictuale, fapt ce atrage și modificarea legii aplicabile raportului juridic.
Exemple
- art. 2.596 alin. (3) Cod Civil - « [....] dacă soţii au
Cazuri în care se dă prioritate legii ales legea aplicabilă regimului matrimonial, ea
vechi rămâne aceeaşi, chiar dacă soţii îşi schimbă
reşedinţa obişnuită sau cetăţenia».
- art. 2.603 alin. (2) Cod Civil – “dacă înainte de
naşterea copilului, căsătoria părinţilor a încetat
sau a fost desfăcută, se aplică legea care, la data
încetării sau desfacerii, îi cârmuia efectele ».
- art.2.574 Cod Civil: « declararea morţii,
stabilirea decesului şi a datei prezumata a morţii,
137
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Cazuri în care se dă prioritate legii noi precum şi prezumţia că cel dispărut este în viaţă,
sunt cârmuite de ultima lege naţională a persoanei
dispărute. Dacă această lege nu poate fi
identificată, se aplică legea româna ».
- Art. 2.586 alin. (1) Cod civ. : ”Condițiile de fond
cerute pentru încheierea căsătoriei sunt
determinate de legea națională a fiecăruia dintre
viitorii soți la momentul celebrării căsătoriei”
Situaţii în care se indică până când se - art.2.591 alin. (3) Cod Civil: « Soţii pot alege
produc efectele legii vechi şi de când oricând o altă lege aplicabilă regimului
se aplică legea nouă. matrimonial, [...]. Legea nouă produce efecte
numai pentru viitor dacă soţii nu au dispus altfel,
şi nu poate prejudicia, în niciun caz, drepturile
terţilor”.
- art. 2.596 alin. (2) Cod Civil: « Dacă ambii soţi
îşi schimbă reşedinţa obişnuită sau, după caz,
cetăţenia, legea comună a noii reşedinţe obişnuite
sau a noii cetăţenii se aplică matrimonial numai
pentru viitor, dacă soţii nu au convenit altfel, şi, în
niciun caz, nu poate prejudicia drepturiel terţilor ”.
Sarcină de lucru
138
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
• Conflictul mobil de legi reprezintă situaţia în care un raport juridic este supus
succesiv, la două sisteme de drept diferite, ca urmare a deplasării punctului de legătură
al normei conflictuale aplicabile.
• Domeniile în care poate să apară conflictul mobil de legi sunt doar acelea, în cadrul
cărora normele conflictuale prezintă criterii de legătură mobile, care, pot fi
schimbate/deplasate, conducând și la modificarea legii aplicabile unui raport juridic.
• Acest tip de conflict nu este specific materiilor în care criteriile de legătură ale
normelor conflictuale sunt fixe.
• În dreptul român soluționarea conflictului mobil de legi se realizează în două
modalități diferite. Într-o primă modalitate, conflictul mobil de legi se rezolvă de
către normele conflictuale, fie acordând prioritate legii vechi, fie acordând
prioritate legii noi. Uneori, norma conflictuală stabilește întinderea aplicabilității
în timp a fiecăreia dintre legi (veche sau nou) asupra raportului juridic. Cea de-a
doua modalitate, presupune aplicarea legii mai favorabile. În măsura în care
norma conflictuală nu oferă nicio soluție se aplică prin analogie normele dreptului
tranzitoriu intern, ținându-se însă cont de particularitățile cadrului internațional în
care apare conflictul.
5. TESTE DE AUTOEVALUARE
139
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
7. Lucrare de verificare
Realizați o scurtă lucrare în care să prezentați situații în care apare conflictul mobil de
legi.
N.B.: Lucrarea va fi încărcată în Platforma Microsoft Teams, în canalul aferent
disciplinei de studiu, în termen de 2 zile de la data solicitării rezolvării acesteia.
8. Bibliografie minimală
140
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
141
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Cuprins
OBIECTIVE SPECIFICE..................................................................................................................145
1. Conflictul în timp al normelor conflictuale...................................................................................146
1.1 Noţiune............................................................................................................................................147
1.2 Soluţionarea conflictului în timp al normelor conflictuale ale forului.....................................147
2. Conflictul în timp al normelor materiale din dreptul străin care constituie lex causae...........147
2.1 Noțiune ...........................................................................................................................................147
2.2 Soluţionarea conflictului în timp al normelor materiale din dreptul străin care constituie lex
causae....................................................................................................................................................147
3. Conflictul în timp al convenţiilor internaţionale și normelor Uniunii Europene......................148
3.1 Noţiune............................................................................................................................................149
3.2 Soluţionarea conflictului în timp al convenţiilor internaţionale și normelor U.E. ................ 149
4. Rezumatul unității de învățare.......................................................................................................150
142
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
OBIECTIVE SPECIFICE
143
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
1.1 Noțiune
144
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Particularitatea acestui tip de conflict este aceea că, el apare în dreptul intern
al statului și nu în cadrul internațional.
În sistemul de drept internaţional privat român, odată cu intrarea în vigoare a
noului Cod civil (1 octombrie 2011), un conflict în timp al normelor conflictuale s-a creat ca
urmare a abrogării art. 1-33 și 36 – 147 din Legea 105/1992, prin art. 230 lit. q) din Legea nr.
71/2011 de punere în aplicare a Legii 287/2009 privind Codul civil. Dispozițiile legale abrogate
au fost înlocuite de cele din Cartea a VII – a, ”Dispoziții de drept internațional privat”.
Soluționarea conflictului temporal se realizează potrivit regulilor de la art. 207 din Legea
71/2011. Textul legal care cuprinde dispoziții tranzitorii și de punere în aplicare a normelor
conflictuale, prevede în alin (1) că dispozițiile cărții a VII-a "Dispoziții de drept internațional
privat" a noul Cod civil se aplică ”numai în cauzele deduse instanței judecătorești sau autorității
competente după data intrării în vigoare a Codului civil, având ca obiect raporturi juridice cu
elemente de extraneitate, indiferent de data și locul încheierii actelor ori producerii sau
săvârșirii faptelor generatoare ale respectivelor raporturi juridice”.
În materia normelor conflictuale și materiale de procedură un conflict de legi a apărut ca
urmare a abrogării art. 148 – 181 din Legea nr. 105/1992 prin Codul de procedură civilă.
Soluționarea acestui conflict se realizează prin aplicarea dispozițiilor tranzitorii cuprinse în art.
3 și 4 din Legea 76/2012 privind punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de
procedură civilă.
În art. 3 alin. (1) din Legea 76/2012 se prevede că dispozițiile Codului de procedură civilă
se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare. Prin
urmare, în materia procesului civil internațional, atât în faza de judecată cât și în faza executării,
pentru soluționarea conflictului în timp, prezintă relevanță doar momentul sesizării instanței de
judecată sau a executorului judecătoresc ori a altei autorități competente în executare, și nu
momentul nașterii raportului juridic.
Noile dispoziții nu se aplică nici proceselor începute prin cereri depuse, în condițiile legii,
la poștă, unități militare sau locuri de deținere înainte de data intrării în vigoare a Codului de
procedură civilă chiar dacă respectivele cereri sunt înregistrate la instanță după această dată [art.
3 alin. (2)]. Așadar, ca regulă aplicabilă și în cadrul dreptului internațional privat, pentru a reține
aplicarea noilor normelor conflictuale și materiale de procedură, este esențial ca la data intrării
în vigoare a codului de procedură civilă cererea să fi fost deja înregistrată la instanța de judecată
sau executor ori altă autoritate investită cu executarea.
În art. 4 din aceeași Lege 76/2012, regăsim o prevedere specială (în concordanță cu cele
de la art. 3), conform căreia dispozițiile art. 614 din Codul de procedură civilă se aplică numai
executărilor silite începute după intrarea în vigoare a Codului de procedură civilă.
Regulile art. 3 și 4 din Legea 76/2012 asigură atât principiul aplicării imediate a legi
procedurale noi precum și pe cel al neretroactivității legii.
145
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
În cazul în care apare un conflict între normele procedurale actuale aplicabile procesului
civil internațional și norme noi, se aplică dispozițiile art. 24 – 28 din Capitolul III (”Aplicarea
legii de procedură civilă”) ale Codului de procedură civilă.
2.1 Noțiune
146
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
întregul sistem de drept străin, care trebuie privit ca un întreg, astfel încât nu se poate ignora
caracterul său actual, în sensul că se aplică în conținutul său din momentul aplicării, ținându-se
cont și de prevederile dreptului tranzitoriu străin. De altfel, aplicarea principiilor dreptului
tranzitoriu străin, atât în situația în care legea străină se desemnează după criterii obiective ca și
atunci când se realizează prin voința părților, era de tradiție în dreptul român.
Art. 208 alin. (2) dispune că ”Dacă în dreptul străin stabilit conform regulilor cărții a VII-
a a Codului civil ca fiind dreptul aplicabil în cauză a avut loc o tranziție legislativă, normele de
drept substanțial aplicabile în cauză se determină potrivit regulilor de drept tranzitoriu prevăzute
în acest sistem de drept”
În cel al doilea caz, legiuitorul optează pentru aplicarea regulilor dreptului tranzitoriu din
sistemul de drept străin, la care norma conflictuală trimite.
Soluția este previzibilă fiind în concordanță cu faptul că legea străină reținută ca fiind
aplicabilă cu titlu de lex causae este privită din perspectiva dreptului român, ca element de drept,
prin urmare ea se va aplica cu respectarea regulilor proprii de interpretare și aplicare.
Art. 208 alin. (3) reglementează ipoteza conflictului în timp al normelor conflictuale din
sistemul de drept străin, ce constituie lex causae. Sub acest aspect, se arată că, în cazurile de
acceptare a retrimiterii, în condițiile prevăzute la art. 2.559 din Codul civil, regula de drept
internațional privat străină este luată în considerare în forma și conținutul existente la momentul
identificării dreptului străin aplicabil. Prin urmare, dacă între momentul nașterii raportului juridic
și soluționarea conflictului de legi, apar modificări în ceea ce privește norma conflictuală străină,
aplicabilă va fi întotdeauna, norma conflictuală străină în vigoare la momentul soluționării
conflictului, mai exact la data la care, instanța sau autoritatea competentă română localizează
raportul juridic litigios în sistemul de drept străin.
3.1 Noțiune
147
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
În general, noua convenție sau după caz noua reglementare conține dispoziții privind modul
de soluționare a problemelor tranzitorii. Acestea, pot fi după caz, fie că vechea convenție sau
reglementare (ex: Regulament) se aplică și după încetarea valabilității sale, pentru actele
juridice încheiate în baza acesteia dar care nu au fost integral executate până la data expirării
ei, fie că noua convenție/reglementare se aplică ea acestor efecte. Spre exemplu, art. 24 alin. (1)
coroborat cu art. 28 din Regulamentul (CE) nr. 593/2008, care reglementează raportul cu
Convenția de la Roma privind legea aplicabilă obligațiilor (1980), prevăd că în statele membre
Regulamentul înlocuiește convenția de la Roma, regulamentul urmând a se aplica începând cu
data de 17 decembrie 2009.
În lipsa unor prevederi explicite, un astfel de conflict de legi se soluționează prin aplicarea
dreptului tranzitoriu intern, adaptate specificului raportului juridic internațional privat
respectiv.
Sarcină de lucru
148
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
5. TESTE DE AUTOEVALUARE
149
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
7. Lucrare de verificare
Realizați o scurtă lucrare în care să expuneți modul de soluționare a fiecărui tip de conflict
de legi în timp.
N.B.: Lucrarea va fi încărcată în Platforma Microsoft Teams, în canalul aferent
disciplinei de studiu, în termen de 2 zile de la data solicitării rezolvării acesteia.
8. Bibliografie minimală
150
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
151
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Cuprins
OBIECTIVE SPECIFICE..................................................................................................................155
1. Noţiunea de lege străină .................................................................................................................156
2. Titlul cu care se aplică ...................................................................................................................156
3. Moduri de aplicare a legii străine..................................................................................................157
3.1 Aplicarea legii străine ca lex cause...............................................................................................157
3.2 Aplicarea legii străine altfel decât ca lex causae.........................................................................157
3.2.1 Condiţia reciprocităţii ...............................................................................................................157
3.2.2 Încorporarea contractuală a legii străine.................................................................................158
4. Proba legii străine............................................................................................................................158
4.1 Sarcina probei................................................................................................................................158
4.2 Mijloacele de probă.......................................................................................................................159
5. Consecinţele imposibilităţii de probare a legii străine.................................................................159
6. Interpretarea legii străine...............................................................................................................159
7. Rezumatul unității de învățare.......................................................................................................160
152
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
OBIECTIVE SPECIFICE
153
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
1. Noțiune
154
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
73 O Ungureanu, C. Jugastru, A. Circa, Manual de drept internațional privat, Ed. Hamangiu, București, 2008, p. 133
74 D. Sitaru, op. cit, p.79
155
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
sub toate aspectele, de către legea străină, care urmează să fie interpretată și aplicată exact ca
și în țara sa de origine.
3.2 Aplicarea legii străine altfel decât ca lex causae
3.2.1 Condiţia reciprocităţii
Regula → În sistemul de drept român, operează regula conform căreia legea străină se
aplică independent de condiția reciprocității. Această regulă este instituită de art. 2561
alin. (1) C. civ. conform căruia ”Aplicarea legii străine este independentă de condiţia
reciprocităţii”.
Excepţia → legea română impune condiția reciprocității în anumite materii, așa cum ne
arată ci art. 2561 alin. (2) C. civ. ”Dispoziţiile speciale prin care se cere condiţia reciprocităţii
în anumite materii rămân aplicabile. Îndeplinirea condiţiei reciprocităţii de fapt este prezumată
până la dovada contrară care se stabileşte de Ministerul Justiţiei, prin consultare cu Ministerul
Afacerilor Externe”.
Reciprocitatea presupune ca unei anumite situații juridice să i se aplice legea străină, numai
dacă și sistemul de drept străin, în mod corespondent, pentru o situație juridică similară prevede
aplicarea legii forului.
Exemple în care legea română cere expres condiţia reciprocităţii:
- art. 2.582 alin. (2) Cod Civil - recunoaşterea persoanelor juridice străine fără scop
lucrativ
- art.76 din O.G. nr.26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată, cu modificări,
prin Legea nr. 246/2005 – privind recunoaşterea persoanelor juridice străine fără scop
patrimonial
156
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
• legea este privită ca ansamblul • legea străină nu este privită ca un întreg sistem de
sistemului de drept străin; drept. Se aplică doar norma la care părţile fac
trimitere;
• legea străină îşi păstrează tipologia • legea străină are valoare juridică de clauză
de element de drept; contractuală (element de fapt);
157
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Atunci când pentru stabilirea conținutului legii străine instanța solicită sprijinul
autorităților, procedura pe care urmează este reglementată de Legea nr. 189/2003 privind
asistența judiciară internațională în materie civilă și comercială 75 . În cadrul Capitolului IV
(Informații asupra dreptului străin) se arată că autoritatea centrală care solicită ministerelor de
justiție din alte state informații despre dreptul străin, la cererea instanțelor judecătorești române,
pentru cazuri judiciare determinate, este Ministerul Justiției (art. 29).
Forţa probantă a mijloacelor de dovadă provenind din străinătate este asimilată, în
pirncipiu, celei prevăzute de legea română.
Sarcină de lucru
75 În vigoare de la 18 iulie 2003, republicată în M. Of. Partea I nr. 392 din 04 iunie 2015
158
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
159
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
8. TESTE DE AUTOEVALUARE
160
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
161
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Cuprins
OBIECTIVE SPECIFICE..................................................................................................................165
1. Legea aplicabilă stării civile şi capacităţii persoanei fizice ........................................................166
1.1 Precizări prealabile privind statutul persoanei fizice................................................................166
1.2 Regula în materia reglementării stării civile şi capacităţii persoanei fizice ..........................167
1.2.2 Aplicarea legii naționale............................................................................................................167
1.2.2 Legea aplicabilă stării civile şi capacităţii persoanelor care au mai multe cetățenii sau nu
au nicio cetățenie (apatrizii) ............................................................................................................167
162
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
1.3 Excepţii în materia legii aplicabile stării civile şi capacităţii persoanei fizice........................168
1.4 Reședință obișnuită a persoanei fizice în dreptul internațional privat....................................168
1.5 Caracterul normelor conflictuale privind starea şi capacitatea persoanei fizice....................170
1.6 Domeniul de aplicare a legii personale în privinţa statutului persoanei fizice........................170
1.6.1 Starea civilă.................................................................................................................................170
1.6.2 Capacitatea civilă........................................................................................................................171
1.7 Teoria interesului naţional............................................................................................................172
2. Legea aplicabilă atributelor de identificare ale persoanei fizice.................................................173
2.1 Normele conflictuale privind numele persoanei fizice...............................................................173
2.2 Normele conflictuale privind domiciliul și reședința persoanei fizice......................................174
2.2.1 Domiciliul persoanei fizice ..........................................................................................................174
2.2.2 Reședința persoanei fizice .........................................................................................................175
3. Rezumatul unității de învățare.......................................................................................................176
4. Teste de autoevaluare .....................................................................................................................177
5. Răspunsurile la testul de autoevaluare..........................................................................................178
6. Lucrare de verificare.......................................................................................................................178
7. Bibliografie minimală......................................................................................................................178
OBIECTIVE SPECIFICE
163
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
164
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Statutul persoanei fizice este constituit din ansamblul regulilor privind starea şi
capacitatea persoanei fizice, cunoscut și sub denumirea de statut personal. Noțiunea de statut
personal cuprinde acele atribuite dobândite fie de la naștere (cum ar fi cetățenia și capacitatea de
folosință), fie pe parcursul existenței acesteia, la o anumită dată stabilită de lege (cum ar fi vârsta
majoratului), ori la un alt moment ce variază în funcție de persoană și de actele juridice încheiate
participarea acesteia (de exemplu: căsătoria, divorțul, stabilirea sau tăgada paternității și a
maternității, adopția, intervenirea unei incapacități etc.). Aceste atribute ale persoanei care-i sunt
atașate o individualizează în comunitate.
În planul dreptului internațional privat, se realizează o delimitare între statut personal și
statutul familial.
Statutul personal include starea civilă și capacitatea civilă iar statutul familial, se
ocupă de aspectele cu privire la căsătorie și încetarea acesteia, rudenie (firească sau prin
adopție), filiație, autoritatea părintească, protecția copiilor și obligațiile de întreținere.
În materie de statut personal, starea civilă este cunoscută ca fiind acel drept subiectiv
nepatrimonial al persoanei fizice de a fi individualizată în familie și în societate printr-un
ansamblu de calități personale ce rezultă din acte și fapte juridice de stare civilă în care este
implicată, dovedite cu actele de stare civilă iar prin capacitatea persoanei se înțelege aptitudinea
unei persoane de a-și exercita drepturile și obligațiile în cadrul raporturilor juridice.
Sfera dreptului internațional privat include exclusiv raporturile de drept privat cu element
de extraneitate nu și pe cele de drept public, sens în care avem în vedere doar capacitatea
persoanei fizice în cadrul acestor raporturi, capacitatea civilă inclusiv și incapacitățile de
folosință și de exercițiu.
În doctrină76, se arată că prin statut personal se înțelege ansamblul materiei care, în dreptul
intern aparține stării civile și capacității persoanei, iar în dreptul internațional privat este supus
legii personale. Raporturile juridice care țin de statutul personal sunt localizate în funcție de
subiectul acestor raporturi, luându-se în considerare, după sistemul de drept, fie criteriul
cetățeniei fie cel al domiciliului. Legea astfel determinată, poartă denumirea de lege personală
(lex personalis).
În funcție de sistemul de drept aplicabil, legea personală poate fi legea națională (lex
patriae) sau legea domiciliului (lex domicilii).
76I.P.Filipescu, Drept internaţional privat, Editura „Actami”, Bucureşti, 1999, p.285, J. Derrupé, Droit
international privé, 11e édition, Dalloz, Paris, 1995, p. 100, M. V. Jakotă, op. cit, p.259.
165
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
1.2.2 Legea aplicabilă stării civile şi capacităţii persoanelor care au mai multe
cetățenii sau nu au nicio cetățenie (apatrizii)
Pentru persoana fizică care are mai multe cetățenii, legea națională aplicabilă în materie
de stare civilă și capacitate, este legea statului a cărui cetățenie o are și de care este cel mai
strâns legată, în special prin reședința sa obișnuită [art. 2.568 alin. (2) C.civ].
Prin excepție de la dispozițiile art. 2568 alin. (2), în materia filiației copilului din afara
căsătoriei, dacă copilul are mai multe cetățenii, altele decât cea română, se aplică legea cetățeniei
care îi este cea mai favorabilă [art. 2.605 alin. (1) C.civ].
În cazul apatrizilor se aplică legea reşedinţei obişnuite [art.2.568 alin. (3) Cod Civil].
Legea reşedinţei obişnuite se aplică şi refugiaţilor.
Existența unor excepții de la aplicarea legii naționale statutului persoanei fizice persoanei
rezultă în mod explicit din dispozițiile art. 2572 alin. (1) unde se prevede că starea civilă și
capacitatea persoanei sunt supuse legii naționale, dacă ”prin dispoziții speciale nu se prevede
altfel”.
Astfel de dispoziții speciale întâlnim spre exemplu, ori de câte ori, norma conflictuală în
materie trimite la legea reședinței obișnuite a persoanei fizice, în determinarea legii aplicabile
166
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
stării civile și capacității persoanei. În astfel de cazuri, reședința obișnuită constituie un criteriu
alternativ cetățeniei77.
De asemenea, în materia incapacităților speciale referitoare la un anumit raport juridic se
aplică legea care guvernează respectivul raport juridic [art. 2.572 alin. (2) C.civ].
Tot prin excepție de la aplicarea legii naționale, declararea judecătorească a morții,
stabilirea decesului și a datei prezumate a morții, precum și prezumția că cel dispărut este în
viață, sunt reglementate de legea română, dacă ultima lege națională a persoanei dispărute nu
poate fi identificată (art. 2.574 C.civ ).
În materia dreptului internațional privat, reședința obișnuită constituie unul din criteriile de
legătură care a cunoscut cea mai mare expansiune la nivel de reglementare, fiind utilizat în mod
frecvent atât în cadrul regulamentelor Uniunii Europene (ex: în materia statutului familial,
succesiune, contracte, etc) cât și al convențiilor internaționale. În plan intern, noțiunea de reședință
obișnuită, este pentru prima oară introdusă în materia statutului persoanei fizice, prin noul Cod
civil.
În materie de stare civilă și capacitatea persoanei, reședința obișnuită joacă rol important în
caz de cetățenie multiplă sau apatridie.
Noțiunea de reședință obișnuită cunoaște în sistemul de drept român o calificarea legală
realizată de art. 2570 C. civ., conform căruia reședința obișnuită a persoanei fizice este în statul
în care persoana își are locuința principală, chiar dacă nu a îndeplinit formalitățile legale de
înregistrare. În determinarea locuinței principale vor fi avute în vedere acele circumstanțe
personale și profesionale care indică legături durabile cu statul respectiv sau intenția de a stabili
asemenea legături.
Elementele care caracterizează reședința obișnuită a persoanei fizice:
caracterul principal al locuinței;
indiferența formalităților legale de înregistrare a acesteia
durabilitatea legăturilor dintre individ și statul de reședință obișnuită.
167
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
În dreptul român noțiunea de ”domiciliu profesional” este definit în art. 96 C. civ. unde se
arată că ”cel care exploatează o întreprindere are domiciliul și la locul acelei întreprinderi, în tot
ceea ce privește obligațiile patrimoniale ce s-au născut sau urmează a se executa în acel loc” Având
în vedere regula calificării potrivit lui lex fori, apreciem că în raporturile juridice cu element de
extraneitate, stabilimentul principal al unei persoane fizice urmează a fi determinat în baza
criteriilor statuate de art. 96 C. civ.
Dovada reședinței obișnuite se poate face cu orice mijloace de probă [art. 2.570 alin. (5
C.civ]. Libertatea de probă în materia reședinței obișnuite apare firească tocmai prin prisma
caracterului său de element de fapt.
168
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Ca ultimă remarcă, trebuie subliniată distincția dintre noțiunea de reședință obișnuită din
dreptul internațional privat român și reședința obișnuită, concept autonom, al dreptului Uniunii
Europene și al convențiilor internaționale, care primește o calificare adaptată scopului și
domeniului specific de reglementare.
169
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
- incapacităţile speciale referitoare la un anumit raport juridic sunt supuse legii aplicabile
acelui raport juridic.
Capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice - este supusă legii naţionale.
Incapacităţile de exercițiu - sunt guvernate de legea naţionala a incapabiliului. Aceasta
va determină, în special următoarele:
a) categoria de acte juridice pe care nu le poate face persoana incapabilă;
b) sancţiunea încălcării incapacităţii.
* De reţinut:
- apartenenţa unei persoane la o nouă lege naţională nu aduce atingere
majoratului dobândit potrivit legii care îi era anterior aplicabilă – 2.575 Cod
Civil.
Măsurile de ocrotire a majorului - sunt guvernate de legea statului unde aceasta își
are reşedinţa obişnuită la data instituirii tutelei sau data luării altei măsuri de ocrotire.
În domeniul de aplicare al legii aplicabile măsurilor de ocrotire intră : existenţa,
întinderea, modificarea şi stingerea puterii de reprezentare încredinţate de persoana cu capacitate
deplină de exerciţiu, pentru situaţia în care nu se va putea îngriji de interesele sale.
Măsurile care se iau cu privire la persoana ocrotită ori bunurile acestuia, sunt supuse
legii statului ale cărui autorităţi îndrumă şi supraveghează exercitarea ocrotirii de către cei în
drept.
170
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
potrivit legii locului unde actul a fost întocmit, dacă actul a fost încheiat între prezenţi şi pe
teritoriul aceluiaşi stat - art.2.579 alin. (2) Cod Civil.
Speţă lider:
« Speţa Lizardi »
Cauza a fost soluţionaţă în anul 1861 în faţa instanţelor franceze. În cauză, un cetăţean
mexican pe numele sau Lizardi, care locuia la Paris, a cumpărat de la un bijutier francez
bijuterii de valoare, pe care urma să le plătească prin cambiile pe care le-a emis cu acea
ocazie. Când aceste cambii au fost prezentate spre plată, mexicanul, prin tutorele său, a
invocat nulitatea contractului pentru incapacitatea sa, arătând că, deşi la data asumării
obligaţiei prin cambii, el implinise vârsta de 21 de ani, deci era capabil potrivit legii
franceze din acel timp, nu era capabil potrivit legii sale naţionale, conform căreia
capacitatea deplină de exerciţiu se dobândeşte la vârsta de 25 de ani, aceasta din urmă
lege fiind aplicabilă în speţă, în temeiul normei conflictuale franceze care, pentru
capacitatea persoanei, trimitea la legea naţionala (lex patriae).
Instanţele franceze au validat însă contractul de vânzare – cumpărare a bijuteriilor,
considerând că, atunci când incapacitatea unui străin, dată de legea sa naţionala, duce la
lezarea interesului naţional francez, prin prejudicierea unui cetăţean naţional care a
acţionat cu bună credinţă, legea naţionala a străinului trebuie înlăturată şi înlocuită cu
legea locală, care îl declară capabil pe respectivul străin. În speţă, în cazul în care
contractul de vanzare – cumpărare ar fi fost anulat, vânzătorul francez (bijutierul) ar fi
fost prejudiciat prin faptul că bijuteriile nu ar mai fi putut fi restitutite, fiind înstrăinate
între timp de către cumpărătorul mexican.
persoana fizică străină să fie incapabilă potrivit legii sale personale sau după
caz, să existe o lipsă a calităţii de reprezentant;
persoana sa fie considerată pe deplin capabilă potrivit legii forului sau, după
caz, având toate prerogativele calităţii de reprezentant;
actul să fie întocmit în ţara forului, iar în cazul reprezentantului, în prezenţa
tuturor părţilor;
cocontractantul să fie de bună credinţă, adică să nu fi cunoscut şi, în mod
rezonabil, nici să nu fi putut cunoaşte cauza de nevalabilitate a actului juridic,
rezultând din starea de incapacitate a străinului sau din lipsa reprezentantului;
Dacă aceste condiţii sunt îndeplinite, legea personală (lex patriae sau lex domicilii) este
înlocuită cu legea locului încheierii actului (lex loci actus).
Teoria interesului naţional nu se aplică actelor juridice referitoare la: a) familie; b)
moştenire; c) drepturile reale asupra imobilelor situate în alt stat decât cel al locului încheierii
actului.
171
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
78 I. Reghini, Ș. Diaconescu, P. Vasilescu, Introducere în dreptul civil, Editura Hamangiu, București, 2013, p. 283.
172
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
români79, conform cărora domiciliul persoanei fizice se găsește la adresa la care aceasta declară că
are locuința principală [art. 27 alin. (1)].
Domiciliul legal
Domiciliul legal este instituit pentru anumite categorii de persoane fizice, ca o măsură de
ocrotire a acestora: minorul care nu a dobândit capacitate de exercițiu deplină; interzisul
judecătoresc; persoana pentru care a fost instituită curatela.
În art. 27 alin. (2) din O.U.G. nr. 97/2005 se prevede că domiciliul minorului este la părinţii
săi sau la acela dintre părinţi la care el locuieşte statornic ori, după caz, la reprezentantul său legal
sau la persoana fizică ori juridică la care este încredinţat în plasament. Aceste dispoziții se aplică
și în cazul persoanei fizice puse sub interdicţie [art. 27 alin. (3)].
Domiciliul convențional
Reprezintă ”locuința (adresa) stabilită prin acordul de voință al părților actului, în vederea
executării sale în acel loc sau pentru soluționarea litigiului și comunicarea actelor de procedură” 80.
Cu privire la domiciliul convențional art. 97 C. civ. prevede că părțile unui act juridic pot să
aleagă un domiciliu în vederea exercitării drepturilor sau a executării obligațiilor născute din acel
act. Alegerea domiciliului nu se prezumă, ci trebuie făcută în scris.
În mod tradițional, mai ales în materia statutului personal, noțiunea de domiciliu, alături de
cetățenie, constituia în dreptul internațional privat unul din criteriile principale de legătură, însă
actualele dispoziții ale Codului Civil (Cartea a VII-a) din domeniul conflictelor de legi nu mai
utilizează deloc acest criteriu de legătură. În prezent noțiunea de domiciliu este înlocuită cu
criteriul de legătură al cetățeniei, respectiv, al reședinței obișnuite.
În literatura juridică se arată că în materia conflictelor de legi s-a renunțat la domiciliul
părților și s-a apelat direct la criteriul reședinței obișnuite, în aplicarea unei viziuni moderne,
receptive la schimbare și adaptată dinamismului ce caracterizează relațiile internaționale. Practica
a dovedit că un punct de legătură concretizat într-o noțiune de drept este relativ dificil de
administrat, așa încât, în spiritul unei binevenite flexibilități și adaptări normative, actualul Cod
civil român a consacrat noțiunea de reședință obișnuită. Este un gest legislativ pozitiv, menit să
ofere fluiditate relațiilor juridice private transfrontaliere 81.
Domiciliul rămâne în continuare un criteriu aplicabil condiției juridice a străinului în
România, domeniu în care, stabilirea domiciliului de drept comun al străinului în România este
supus legii materiale române. Dispozițiile O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în
România prevăd condițiile în care străinul își poate stabili sau modifica domiciliul pe teritoriul
României. În conformitate cu art. 76 din acest act normativ, străini care au obținut drept de ședere
pe termen lung își pot stabili ori schimba domiciliul pe teritoriul statului român, în aceleași condiții
ca și cetățenii români.
Prin analogie cu situația cetățeniei, pierderea de către cetățeanul român aflat în străinătate a
domiciliului său de drept comun din România este supusă legi române, ca lege a domiciliului 82.
civil. Volumul II. Căile de atac. Procedurile speciale. Executarea silită. Procesul civil internațional. Conform
Codului de procedură civilă republicat, Editura Universul Juridic, București, 2015, p. 759.
82 D. Sitaru, op., cit., p. 161, O. Ungureanu, C. Jugastru, A. Circa, op. cit., p. 169.
173
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
În dreptul român, reședința persoanei fizice este reglementate atât în Codul civil cât și în
legi speciale. Conform art. 88 C.civ. reședința persoanei fizice este ”în locul unde își are locuința
secundară”. În mod similar, O.U.G. nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele
de identitate ale cetăţenilor români83 menționează că ”reşedinţa este acolo unde persoana fizică
declară că are locuinţa secundară, alta decât cea de domiciliu” (art. 30). Spre deosebire de
domiciliu, care este locuinţa principală, reşedinţa este o locuinţă cu caracter secundar şi temporar,
fără a fi însă una cu caracter pasager. Ca și în cazul domiciliului, pentru reședință, sunt însă
necesare formalități legale de înregistrare.
Conflictele de legi utilizează criteriul reședinței în raport cu străinii. Stabilirea reședinței străinului
în România trebuie să respecte prevederile O.U.G. nr. 194/2002.
Potrivit art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 97/2005, cetățenii români au dreptul să își stabilească
sau să își schimbe, în mod liber, reședința, cu excepția cazurilor expres prevăzute de lege. O
persoană fizică nu poate avea, în același timp, decât o singură reședință, chiar dacă deține mai
multe locuințe dar își poate stabili reședința în oricare din acestea.
În ceea ce îi privește pe străinii aflați în mod legal pe teritoriul României, în materie de
reședință, acestora li se aplică aceleași reguli ca și cetățenilor români. Alegerea liberă a reședinței
de către aceștia constituie expresia garantării legale a drepturilor străinilor pe teritoriul țării
noastre84.
Sarcină de lucru
174
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
175
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
4. TESTE DE AUTOEVALUARE
6. Lucrare de verificare
Realizați o scurtă lucrare practică în cadrul căreia să aplicați regulile teoriei interesului
național.
N.B.: Lucrarea va fi încărcată în Platforma Microsoft Teams, în canalul aferent
disciplinei de studiu, în termen de 2 zile de la data solicitării rezolvării acesteia.
7. Bibliografie minimală
176
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
177
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Cuprins
OBIECTIVE SPECIFICE..................................................................................................................181
1.5. Legea aplicabilă fuziunii unor persoane juridice de naționalități diferite ...........................184
178
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
OBIECTIVE SPECIFICE
179
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
180
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
181
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Exemple:
criteriul locului constituirii persoanei juridice sau criteriul încoprorării este aplicat în
toate acordurile privind evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale (ex :
Acordul încheiat cu Grecia, ratificat prin Legea 25/1992, Acordul cu China ratificat prin
Legea 5/1992, Tratatul dintre România si Polonia privind asistenţa juridică şi relaţiile
juridice civile, etc;
criteriul controlului, conform căruia persoana juridică poate fi considerată ca
aparţinând unui stat străin datorită controlului care se exercită asupra ei de către interese
străine (ex: acordurile privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor încheiate
de Guvernul României cu guvernele altor state);
criteriul mixt al locului constituirii şi sediului social (ex :Tratatul pentru comerţ şi
navigaţie încheiat cu Japonia în 1970, ratificat prin Decretul nr.22/1970);
criteriul mixt al locului constituirii şi cel al controlului (ex : Acordul privind relaţiile
comerciale dintre Guvernul României şi Guvernul SUA, ratificat prin Legea 50/1992);
unele tratate folosesc alternativ două criterii – criteriul mixt al sediului şi cel al
constituirii şi, alternativ, cel al controlului (ex: Acordul privind promovarea şi protejarea
reciprocă a investiţiilor încheiat cu Franţa, ratificat prin Legea 88/1995), sau folosesc
criterii diferite pentru fiecare stat în parte al acordului.
182
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Fuziunea unor persoane juridice având naţionalităţi diferite poate fi realizată, numai dacă
sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevazute de legile naţionale aplicabile statutului organic
pentru fiecare din persoanele juridice fuzionare (cerinţe de fond, formă şi publicitate) [art.
2.584 Cod Civil].
183
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
184
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Persoana juridică fără scop lucrativ (de ex: asociaţii, fundaţii) poate fi recunoscută în
România, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
să existe aprobarea prealabilă a Guvernului;
să existe reciprocitate în privinţa recunoaşterii;
să fie valabil constituită în ţara a cărei naţionalitate o are;
scopurile statutare urmărite să nu contravină ordinii sociale şi economice
din România.
Recunoaşterea persoanei juridice fără scop lucrativ se realizează prin hotărâre
judecatorească.
Hotărârea de recunoaștere a persoanelor juridice fără scop lucrativ se publică în Monitorul
Oficial al României și într-un ziar central și este supusă apelului în termen de 60 de zile de la
data ultimei publicări. Împotriva acestei hotărâri se poate exercita calea de atac a apelului, de
către orice persoană interesată pentru neîndeplinirea oricăreia dintre condițiile prevăzute la art.
2582 alin. (2) Cod civ.
185
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
4. TESTE DE AUTOEVALUARE
186
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
6. Lucrare de verificare
7. Bibliografie minimală
187
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
188
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Cuprins
OBIECTIVE SPECIFICE..................................................................................................................193
1. Legea aplicabilă promisiunii de căsătorie ............................................................................194
2. Legea aplicabilă căsătoriei....................................................................................................194
2.1 Încheierea căsătoriei...........................................................................................................194
2.1.1 Legea aplicabilă condițiilor de fond la încheierea căsătoriei ...........................................194
2.1.2 Legea aplicabilă condițiilor de formă ale căsătoriei..........................................................195
2.2 Legea aplicabilă efectelor căsătoriei....................................................................................195
2.2.1 Precizări prealabile..........................................................................................................195
2.2.2 Legea aplicabilă efectelor generale ale căsătoriei ............................................................196
2.2.3 Soluționarea conflictului mobil de legi ......................................................................196
2.2.4 Legea aplicabilă regimului matrimonial............................................................................196
189
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
2.2.5 Regulamentul (UE) 2016/1103 al Consiliului din 24 iunie 2016 de punere în aplicare a unei
cooperări consolidate în domeniul competenței, al legii aplicabile și al recunoașterii și executării
hotărârilor judecătorești în materia regimurilor matrimoniale .................................................198
3. Legea aplicabilă desfacerii căsătoriei....................................................................................199
3.1 Precizări prealabile..........................................................................................................199
3.2 Legea aplicabilă divorțului prin voința părților ..................................................................200
3.3 Legea aplicabilă divorțului în cazul localizării obiective......................................................201
3.4 Recunoașterea divorțului prin denunțare unilaterală..........................................................202
3.5 Domeniul de aplicare al legii aplicabile divorțului................................................................202
3.6 Legea aplicabilă divorțului potrivit Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 al Consiliului din 20
decembrie 2010 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în domeniul legii
aplicabile divorțului și separării de corp ...................................................................................203
3.6.1 Domeniul de aplicare ale Regulamentului Roma III..........................................................203
3.6.2 Legea aplicabilă divorțului în baza principiului ”autonomei de voință a părților” .............203
3.6.3 Legea aplicabilă în absența acordului de voință al părților................................................205
3.6.4 Legea aplicabilă în cazul transformării separării de corp în divorț ....................................205
3.6.5 Domeniul legii aplicabile divorțului și separației de corp ...................................................206
3.6.6 Dispoziții privind ordinea publică de drept internațional privat ........................................206
3.6.7 Excluderea retrimiterii.....................................................................................................206
3.6.8 Cazurile speciale prevăzute de articolul 13 (”Diferențe între legislațiile naționale”)
.................................................................................................................................................207
4. Legea aplicabilă nulității căsătoriei ......................................................................................207
5. Legea aplicabilă filiației ........................................................................................................208
5.1 Legea aplicabilă filiației din căsătorie..................................................................................208
5.2 Legea aplicabilă filiației din afara căsătoriei........................................................................208
6. Legea aplicabilă adopției ......................................................................................................209
6.1 Legea aplicabilă condițiilor de fond ale adopției...................................................................209
6.2 Legea aplicabilă condițiilor de formă ale adopției ...............................................................210
6.3 Legea aplicabilă efectelor adopției.......................................................................................210
6.4 Legea aplicabilă desfacerii adopției.....................................................................................210
6.5 Legea aplicabilă nulității adopției........................................................................................211
7. Legea aplicabilă autorității părintești....................................................................................211
7.1 Precizări prealabile.............................................................................................................211
7.2 Domeniul de aplicare al Convenției de la Haga din 1996 privind răspunderea părintească.
Excluderi.................................................................................................................................212
7.3 Legea aplicabilă măsurilor de protecție ale copilului (art. 15) ................................................213
190
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
OBIECTIVE SPECIFICE
191
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
SEDIUL MATERIEI
192
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
SEDIUL MATERIEI
Dacă legea naţională a oricăruia dintre viitorii soţi este o lege străină, iar
aceasta prevede un impediment la căsătorie care, potrivit dreptului român,
193
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
86 Relațiile personale sunt reglementate în Cartea a II-a a Codul civil, în "Despre familie", Titlul II "Căsătoria",
Capitolul V "Drepturile și îndatoririle personale ale soților" ( art. 307-311)
87 A se vedea, D. Sitaru, op. cit., p. 191, C. Jugastru, Legea aplicabilă regimului matrimonial: două reglementări
paralele, Revista Universul Juridic nr. 12/2018, sursa: https://lege5.ro, accesată la data de 13 august 2020
88 D. Sitaru, op. cit, p. 191
89 B.D. Moloman, Dicționar de dreptul familiei, cu termenii și expresiile juridice traduse în franceză, italiană și
194
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Drepturile soţilor asupra locuinţei familiei, precum şi regimul unor acte juridice
asupra acestei locuinţe sunt supuse legii locului unde ea este situată.
195
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
încheierii convenţiei de alegere. Dacă legea aplicabilă este legea română, urmează a fi respectate
condiţiile de formă pe care această lege le cere pentru validitatea convenţiei matrimoniale.
Soţii au libertatea de a alege oricând o altă lege aplicabilă regimului lor matrimonial, noua
lege urmând a-şi produce efecte numai pentru viitor, dacă soţii nu au dispus altfel, şi fără a
prejudicia drepturile terţilor.
Condiţiile de formă ale convenţiei matrimoniale sunt guvernate de legea aplicabilă
regimului matrimonial sau legea locului unde aceasta se încheie.
Ocrotirea terţilor
Măsurile de publicitate şi opozabilitate a regimului matrimonial faţă de terţi sunt supuse
legii aplicabile regimului matrimonial.
Dacă la data naşterii raportului juridic dintre un soţ şi un terţ aceştia avea reşedinţa
obişnuită pe teritoriul aceluiaţi stat, se aplică legea acelui stat, cu excepţia următoarelor cazuri:
- au fost îndeplinite condiţiile de publicitate sau de înregistrare prevăzute de legea
aplicabilă regimului matrimonial;
196
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
- terţul cunoştea, la data naşterii raportului juridic, regimul matrimonial sau l-a ignorat
cu imprudenţă din partea sa;
- au fost respectate regulile de publicitate imobiliară prevăzute de legea statului pe
teritoriul căruia este situat imobilul.
Totuși, între reglementările Codului civil român și cele ale Regulamentul (UE)
2016/1103 există elemente comune, cum ar fi instituirea a două modalități similare de stabilire
a legii aplicabile, și anume: prin voința părților și cu sprijinul criteriilor de localizare obiectivă.
În același timp, ordinea în care operează cele două moduri de determinare a lex causae este
aceeași: mai întâi, desemnarea legii aplicabile este lăsată latitudinea părților iar în subsidiar,
intervine determinarea obiectivă.
197
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
198
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
există tratate de asistență juridică în materie civilă încheiate cu România care să conțină norme
conflictuale uniforme în materia desfacerii căsătoriei.
Desfacerea căsătoriei cu element de extraneitate include în dreptul internațional privat atât
divorțul cât și separația de corp. Potrivit sistemului nostru de drept, desfacerea căsătoriei se
realizează prin divorț, care constituie modalitatea de desfacere a căsătoriei, în timpul vieţii soţilor
şi cu respectarea condiţiilor stabilite în Cartea a II-a a Codului civil („Despre familie”).
Calificarea noțiunii de desfacere a căsătoriei se realizează în conformitate cu dreptul român,
normele dreptului internaţional privat corelându-se cu dispozițiile art. 373-404 C. civ., care
reglementează motivele şi procedura divorţului (divorţ prin acordul părţilor; divorţ din culpă;
divorț la cererea uneia din părți după o separare în fapt care a durat cel puțin 2 ani; divorț la
cerearea soțului a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei) 94.
Separaţia de corp este o instituție care nu cunoaște o reglementare distinctă de divorţ în sistemul
nostru de drept. În dreptul nostru substanțial, despărţirea în fapt poate constitui una din cauzele
divorţului din culpă iar separaţia în fapt de cel puţin 2 ani a soţilor constituie motiv de desfacere
a căsătoriei în condițiile art. 373 lit.c) C. civ.
legea statului pe teritoriul căruia soţii au reşedinţa obişnuită comună la data convenţiei
de alegere a legii aplicabile;
legea statului pe teritoriul căruia soţii au avut reşedinţa obişnuită comună, dacă cel
puţin unul dintre ei mai locuieşte acolo la data convenţiei de alegere a legii aplicabile;
legea statului al cărui cetăţean este unul dintre soţi;
legea statului pe teritoriul căruia soţii au locuit cel puţin 3 ani;
legea română.
Desemnarea legii divorțului se realizează prin convenție de alegere a legii aplicabile.
Dreptul internaţional privat român reglementează convenţia de alegere a legii aplicabile
divorţului în art. 2598-2599 C. civ.. În conformitate cu aceste dispoziții, soții pot opta cu privire
la legea aplicabilă divorțului, până cel mai târziu la data sesizării autorității competente să
pronunțe divorțul [art. 2598 alin. (1) C. civ]. Prin excepție, instanța de judecată poate lua act de
acordul soţilor cel mai târziu pană la primul termen de judecată la care părţile au fost legal
citate [art. 2598 alin. (2) C. civ.]. Aceleaşi dispoziţii legale sunt aplicabile şi pentru modificarea
convenţiei de alegere a legii divorţului.
Sub aspectul formei, pentru a fi valabilă, convenția de alegere a legii aplicabile divorțului
trebuie încheiată în scris, semnată şi datată de soţi [art. 2599 C. civ.]. Condiţia ca alegerea legii
aplicabile divorţului să fie expresă este subînţeleasă, fiind inclusă fiind în condiţia încheierii în
scris a convenţiei.
Bacaci, V.-C. Dumitrache, C.C.Hageanu, Dreptul familiei, în reglementarea noului Cod civil, ediţia 7, Editura
94 Al.
199
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Dacă una dintre legile astfel determinate nu permite divorţul sau îl permite în
condiţii deosebit de restrictive, se aplică legea română, dacă unul dintre soţi este,
la data cererii de divorţ, cetăţean român sau are reşedinţa obişnuită în România
[art.2.600 alin. (2) Cod Civ.]. Această regulă se aplică şi atunci când divorţul este
cârmuit de legea aleasă de soţi.
95 Pentrudetalii privind repudierea unilaterală a se vedea C. Jugastru, Disoluţia căsătoriei cu element de extraneitate,
în Revista Universul Juridic nr. 7, iulie 2016, pp. 72-98
200
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
201
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Conform art. 5 din Regulamentul Roma III, soții pot opta pentru una din următoarele
legi:
legea statului pe teritoriul căruia soții își au reședința obișnuită în data încheierii
acordului; sau
legea statului pe teritoriul căruia soții și-au avut ultima reședință obișnuită, cu
condiția ca unul dintre ei să aibă încă reședința respectivă în data încheierii
acordului; sau
legea statului de cetățenie a unuia dintre soți în data încheierii acordului; sau
legea forului.
De exemplu, dacă instanţa de judecată sesizată este instanța română, aceasta, va putea
lua act de acordul soţilor cel mai târziu până la primul termen de judecată la care părţile
au fost legal citate (art. 2598 C. civ.). Așadar, soții vor putea depune acordul lor privind
legea aplicabilă divorțului și după data sesizării instanței de judecată cu cererea de
divorț, cel mai târziu până la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate.
Excepții:
202
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
în cazul în care legea statului membru participant în care ambii soți își au reședința
obișnuită la data încheierii acordului prevede condiții formale suplimentare pentru un
astfel de acord, se aplică aceste condiții [art. 6 alin. (2)].
în cazul la data încheierii acordului, numai unul dintre soți are reședința obișnuită într-
un stat membru participant, iar acest stat prevede condiții formale suplimentare pentru
acest tip de acord, se aplică respectivele condiții [art. 6 alin. (4)].
în cazul în care, la data încheierii acordului, soții au reședința obișnuită în state membre
participante diferite și dacă legile din aceste state prevăd condiții formale diferite,
acordul este valabil din punctul de vedere al formei dacă satisface condițiile prevăzute de
oricare dintre legile respective [art. 6 alin. (3)].
De exemplu, dacă soții au ales ca lege aplicabilă divorțului legea română, verificarea
condițiilor de fond ale acordului se va realiza prin aplicarea normelor substanțiale din
dreptul român.
Excepție:
Pentru lipsă de consimțământ, unul dintre soți poate să invoce legea țării în care își
are reședința obișnuită la data sesizării instanței judecătorești, dacă din circumstanțele
cauzei reiese faptul că nu ar fi rezonabil să se stabilească efectul comportamentului său
în conformitate cu legea la care trimite convenția de alegere [art. 6 alin. (2)].
Aplicarea legii reședinței obișnuite a soțul care invocă lipsa sa de consimțământ,
presupune îndeplinirea următoarelor condiții:
să se invoce exclusiv nevalabilitatea sau lipsa de consimțământ la data încheierii
acordului;
lipsa sau viciul de consimțământ să se întemeieze pe legea statului în care soțul
reclamant își are reședința obișnuită;
să rezulte din circumstanțele cauzei, că nu ar fi rezonabil să se stabilească efectul
comportamentului reclamantului în conformitate cu legea la care trimite convenția
de alegere;
203
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
să existe o solicitare din partea unuia dintre soți, dispozițiile art. 6 alin. (2) din
regulament, neputând fi invocate din oficiu de instanță.
204
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Potrivit art. 10, în cazul în care legea aplicabilă în temeiul art. 5 (legea aplicabilă prin
voința părților) sau art. 8 (legea aplicabilă în lipsă de acord) nu prevede divorțul sau nu acordă
unuia dintre soți, din cauza apartenenței la unul dintre sexe, egalitate de acces la divorț sau la
separarea de corp, se aplică legea forului. În acest caz, se dă eficiență principiului egalități soților
cu privire la divorț.
Art. 12 care reglementează însăși noțiunea de ”ordine publică”, prevede că aplicarea unei
dispoziții din legea desemnată în baza Regulamentului Roma III nu va putea fi înlăturată decât
dacă o astfel de aplicare este vădit incompatibilă cu ordinea publică a forului. Potrivit
considerentului 25 din regulament ”în circumstanțe excepționale, considerente de interes public
ar trebui să dea instanțelor judecătorești ale statelor membre posibilitatea de a nu aplica o
dispoziție a legii străine, atunci când aplicarea acesteia într-un anumit caz ar fi vădit
incompatibilă cu ordinea publică a instanței. Cu toate acestea, instanțele judecătorești nu ar
trebui să poată aplica excepția de ordine publică pentru a refuza o dispoziție a legii unui alt stat,
în cazul în care aplicarea acestei excepții ar încălca dispozițiile Cartei drepturilor fundamentale
a Uniunii Europene, în special articolul 21, care interzice orice tip de discriminare”.
Potrivit textului, aplicarea unei dispoziții din legea desemnată în temeiul regulamentului
nu poate fi înlăturată decât dacă o astfel de aplicare este vădit incompatibilă cu ordinea publică
a forului.
205
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
SEDIUL MATERIEI
Astfel:
nulitatea căsătoriei pentru încălcarea condițiilor de fond este supusă legii
naționale a fiecăruia dintre viitorii soți la încheierea căsătoriei [art.2586 alin. (1) Cod civ.];
nulitatea căsătoriei pentru încălcarea condițiilor de formă este supusă legii
locului încheierii căsătoriei sau a legii agentului dimplomatic ori funcționarului consular în
fața căruia a fost celebrată. (art.2587).
Nulitatea unei căsătorii încheiate în străinătate cu încălcarea cerinţelor de formă poate fi
admisă în România numai dacă sancţiunea nulităţii este prevăzută şi în legea română. Se instituie
așadar, condiția dublei reglementări a sancțiunii nulității.
SEDIUL MATERIEI
Filiația copilului din căsătorie va fi așadar guvernată de una din următoarele legi:
legea reședinței obișnuite comune a soților;
legea cetățeniei comune a soților;
legea statului pe teritoriul căruia căsătoria a fost celebrată.
206
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Dacă anterior naşterii copilului căsătoria părinţilor a încetat sau a fost desfăcută, legea
aplicabilă este legea care, la data încetării sau desfacerii, cârmuia efectele generale ale
căsătoriei părinţilor săi.
Legea aplicabilă filiaţiei copilului din căsătorie guvernează şi tăgăduirea paternităţii
acestuia precum şi dobândirea numelui de către acest copil.
Atunci când părinţii sunt îndreptăţiţi să procedeze la legitimarea prin căsătorie a
copilului născut anterior, condiţiile cerute în acest scop sunt cele prevăzute de legea care se
aplică efectelor generale ale căsătoriei.
În domeniul de aplicare a legii aplicabile filiației copilului din căsătorie, intră, în
special:
stabilirea filiației copilului față de mamă și față de tată;
efectele filiației;
tăgăduirea paternității copilului născut din căsătorie;
dobândirea numelui de către copilul.
Nu intră în domeniul de aplicare a legii aplicabile filiației copilului din căsătorie:
competența jurisdicțională,
procedura de judecată și
administrarea probelor care urmează regulile lui lex fori.
Proba filiației precum și puterea doveditoare a actului de stare civilă sunt
reglementate de legea locului încheierii actului.
Calificarea noțiunii de lege mai favorabilă (mitior lex), se realizează de către instanța sau
altă autoritate a statului forului.
Legea aplicabilă, guvernează în special:
recunoaşterea filiaţiei;
efectele filiaţiei şi
contestarea recunoaşterii filiaţiei.
Dreptul mamei de a solicita tatălui copilului din afara căsătoriei să răspundă de
cheltuielile din timpul sarcinii şi pentru cele prilejuite de naşterea copilului este supus legii
naţionale a mamei (art. 2.606 Cod Civ.).
SEDIUL MATERIEI
207
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Condiţiile de fond ale adopţiei sunt supuse cumulativ legii naţionale a adoptatorului şi
a celui ce urmează a fi adoptat. Atât adoptatorul cât şi adoptatul trebuie să îndeplinească
condiţiile care sunt obligatorii, pentru ambii, stabilite de fiecare dintre cele două legi naţionale
arătate.
Condiţiile de fond cerute soţilor care adoptă împreună sunt cele stabilite de legea care
cârmuieşte efectele generale ale căsătoriei lor. Aceeaşi lege se aplică şi dacă unul dintre soţi
adoptă copilul celuilalt [art.2.607 alin. (2) Cod civ.].
Prin urmare, în conformitate cu art. 2589 C. civ. urmează a se aplica:
legea reședinței obișnuite comune a soților;
în lipsă, legea cetățeniei comune a soților;
în lipsa cetățeniei comune, legea statului pe teritoriul căruia căsătoria a fost
celebrată.
În ipoteza prevăzută de art. 2.607 alin. (2) C. civ. numai pentru condițiile de fond ale
soților/soțului adoptatori/adoptator se aplică legea efectelor generale ale căsătoriei, în timp ce,
condițiile de fond ale adoptatului rămân în continuare guvernate de legea sa națională.
208
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Prin urmare, dacă adopția s-a realizat de către o singură persoană, legea care va guverna
desfacerea adopției este legea națională a adoptatorului.
În cazul în care adoptatorul are mai multe cetățenii, se aplică legea statului a cărui
cetățenie o are și de care este cel mai strâns legat, în specială prin reședința sa obișnuită. Legea
reședinței obișnuite se va aplica și atunci când adoptatorul este apatrid ori refugiat.
Atunci când ambii soți au calitatea de adoptatori, desfacerea adopției este reglementată,
în ordine, de următoarele legi: i) legea reședinței obișnuite comune a adoptatorilor, ii) legea
statului cetățeniei comune a adoptatorilor; iii) legea statului pe teritoriul căruia a fost celebrată
căsătoria adoptatorilor.
În domeniul legii aplicabile desfacerii adopției intră cauzele și efectele desfacerii adopției.
SEDIUL MATERIEI
209
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Germania, Irlanda, Grecia, Spania, Franța, Italia, Cipru, Luxemburg, Malta, Țările de Jos, Austria, Polonia,
Portugalia, România, Finlanda, Suedia și Regatul Unit să ratifice Convenția de la Haga din 1996 asupra
competenței, legii aplicabile, recunoașterii, executării și cooperării privind răspunderea părintească și măsurile de
protecție a copiilor (denumită în continuare „convenția”) sau să adere la aceasta, în interesul Comunității, sub
rezerva condițiilor de la articolele 3 și 4”.
99 Publicat în J.O 151, 11.6.2008, p. 36–48
210
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
211
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Prin urmare, regula o constituie aplicarea legii autorității judiciare sau administrative
care dispune măsura de protecție a copilului sau a bunurilor acestuia100.
Prin excepție:
în măsura în care protecția persoanei sau a bunurilor copilului o impune,
autoritățile judiciare sau administrative pot aplica sau pot lua în
considerare legea unui alt stat cu care situația respectivă prezintă cea mai
strânsă legătură [art. 15 alin. (2)]101.
În cazul în care are loc o schimbare a reședinței obișnuite a copilului într-un alt stat
contractant:
legea noului stat contractant va guverna, ”din momentul modificării situației”,
condițiile de aplicare a măsurilor luate în statul vechii reședințe obișnuite [art.
15 alin. (3)].
Așadar, schimbarea reședinței obișnuite a copilului, nu afectează măsurile de protecție
deja adoptate în baza legii vechii reședințe obișnuite 102. În schimb, condițiile de aplicare ale
acestor măsuri, urmează a fi exercitate în conformitate cu noua lege a reședinței obișnuite.
100 Prin normele Convenției se realizează o corelaţie între competenţa jurisdicţională şi cea legislativă în sensul că
se aplică legea naţională a autorităţilor care au competenţă în materie, în conformitate cu Regulamentului (CE) nr.
2201/2003. Este vorba de legea statului reşedinţei obișnuite a copilului.
101 Ca excepție, de la norma generală, dispozițiile art. 15 alin. (2) „nu ar trebui să fie utilizată cu prea mare ușurință”
Autoritățile ar trebui să se asigure că este în interesul superior al copilului să solicite sau să ia în considerare legea
străină.
102 Menținerea măsurilor de protecție adoptate cu privire la minor, sunt confirmate de art. 14 din Convenție. Potrivit
acestui articol ”măsurile luate în aplicarea articolelor 5-10 rămân în vigoare conform prevederilor acestora, chiar
dacă o schimbare de împrejurări a îndepărtat elementele pe care a fost întemeiată competența, atât vreme cât
autoritățile competente potrivit convenției nu au modificat, înlocuit sau înlăturat asemenea măsuri”.
103 După cum se arată în Ghidul practic privind aplicarea Convenției de la Haga asupra competenței, legii aplicabile,
recunoașterii, executării și cooperării privind răspunderea părintească și măsurile de protecție a copiilor, adoptată la
19 octombrie 1996, disponibil on line la adresa https://assets.hcch.net, accesat la data de 15 septembrie 2020,
212
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
”instituția „kafala” este utilizată pe scară largă în unele state ca formă de îngrijire pentru copii atunci când aceștia
nu pot fi îngrijiți de părinții lor. În cadrul „kafala”, copiii sunt îngrijiți de familii noi sau de rude, dar raportul juridic
cu părinții lor naturali nu este, de obicei, întrerupt. „Kafala” poate avea loc la nivel transfrontalier, dar, întrucât
acesta reprezintă un mecanism care nu constituie o adopție, nu intră în domeniul de aplicare al Convenției de la Haga
din 1993 privind adopția internațională. Cu toate acestea, în cazul în care se utilizează, instituția „kafala” constituie
în mod evident o măsură de protecție în ceea ce privește un copil și, prin urmare, intră în mod expres în domeniul
de aplicare al Convenției din 1996” .
104 Prin „acord” se înțelege spre exemplu, convenția încheiată de părinți cu privire la autoritatea părintească sau
dreptul la vizită
105 De exemplu, prin act unilateral de atribuire a răspunderii părintești se poate înțelege un testament sau o exprimare
a ultimelor intenții de către ultimul părinte al copilului, prin care desemnează un tutore pentru copil
213
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
214
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
consideră realizată exclusiv la normele materiale interne ale acelui stat, nu și la normele sale de
drept internațional privat.
Prin excepție:
- în cazul în care legea desemnată ca fiind aplicabilă atribuirii sau încetării
răspunderii părintești este legea unui stat necontractant iar normele de drept
internațional privat ale acestui stat trimit mai departe la legea unui alt stat
necontractant, care declară aplicabile propriile sale norme, atunci urmează să se
aplice legea acestui din urmă stat [articolul 21 alin (2) teza I]. Ne aflăm în
prezența unei retrimiteri de gradul II, acceptată în mod expres de convenție.
- prin excepție de la situația reglementată în articolul 21 alin (2) teza I, în
cazul în care cel de al doilea stat necontractant nu declară aplicabilă propria
legislație, se va aplica legea desemnată de articolul 16. Prin urmare, dacă cel de-
al doilea stat necontractant nu primește trimiterea, se înlătură retrimiterea, urmând
a se aplica legea materială desemnată de normele conflictuale ale Convenției.
SEDIUL MATERIEI
215
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Reguli speciale:
Regim special ”de favoare” se aplică următoarelor categorii de obligații:
a) Obligația de întreținere a părinților față de copii. Nu se face distincție între părinții
firești și părinții adoptivi, iar în ceea ce privește noțiunea de ”copii”, aceasta include persoanele
care nu au împlinit 18 ani, indiferent că sunt copiii din căsătorie sau din afara căsătoriei;
b) Obligația de întreținere ce revine altor persoane decât părinții, față de persoane
cu vârsta de până la 21 de ani, cu excepția situațiilor menționate la art. 5 din Protocol (articolul
se referă la soți și la foștii soți). Sunt exceptate relațiile părinte-copil, relațiile de căsătorie,
216
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
obligațiile de întreținere între soți, foști soți sau părți dintr-o căsătorie care a fost anulată. Textul
de lege se aplică pentru creanțele în materie de întreținere bazate pe o relație de rudenie în linie
directă sau colaterală, atunci când întreținerea este datorată de către frați, surori, nepoți bunici,
persoane aflate în relație de alianță cum ar fi un copil față de soțul/soția părintelui său, etc.
c) Obligația de întreținere a copiilor față de părinți. Rațiunea instituirii unui regim de
favoare pentru părinți atunci când au calitatea de creditori ai obligației de întreținere, este
justificată de faptul că părinții, merită în egală măsură cu copiii lor, un tratament favorabil în
materia conflictelor de legi.
Pentru aceste categorii de creditori, dacă în temeiul legii reședinței obișnuite nu se poate
obține întreținere de la debitor, se aplică legea forului.
Legea forului se aplică și atunci când creditorul sesizează autoritatea competentă din
statul în care debitorul își are reședința obișnuită. Dacă potrivit acestei legi, întreținerea nu se
poate obține de la debitor, se va aplică legea statului în care creditorul își are reședința
obișnuită.
Pentru situațiile în care creditorul nu poate obține întreținere de la debitor în baza nici
uneia din legile menționate, se va aplica legea statului a cărui cetățenie comună o au ambii, în
cazul în care aceștia au aceeași cetățenie.
Regula specială cu privire la soți și foști soți
În cazul unei obligații de întreținere între soți, foști soți sau părți la o căsătorie care a fost
anulată, regula generală privind legea aplicabilă obligațiilor de întreținere nu se aplică în cazul
în care una dintre părți obiectează, iar legea unui alt stat, în special cea a statului ultimei lor
reședințe comune, are o legătură mai strânsă cu căsătoria. În acest caz se aplică legea celuilalt
stat (art.5 din Protocol).
Regula specială privind apărarea
În cazul altor obligații de întreținere decât cele pentru copii, care decurg din relația
părinte-copil, între soți, foști soți sau părți la o căsătorie care a fost anulată, debitorul poate
contesta creanța creditorului pe motiv că nici legea din statul în care debitorul își are reședința
obișnuită și nici legea statului a cărui cetățenie o au ambele părți, în cazul în care aceștia au
aceeași cetățenie, nu prevăd o obligație de întreținere în ceea ce îl privește (art.6).
1.1 În scopul unei proceduri speciale într-un anumit stat, creditorul și debitorul
întreținerii pot desemna în mod expres legea statului în cauză ca fiind legea aplicabilă unei
obligații de întreținere (art. 7).
Desemnarea legii aplicabile se poate realiza anterior sau ulterior sesizării autorității.
217
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
1.2 Creditorul și debitorului întreținerii pot desemna în orice moment, legea unui stat pentru
a fi aplicabilă în cazul obligației de întreținere, inclusiv înainte de apariția unui litigiu (art. 8).
218
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
219
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Sarcină de lucru
• Conflictul de legi în materia promisiunii de căsătorie este soluționat astfel: condiţiile de fond
ale promisiunii de căsătorie sunt reglementate de legea naţională a fiecăruia dintre viitorii soţi
la data încheierii căsătoriei iar efectele promisiunii de căsătorie şi consecinţelor încălcării sunt
guvernate de una din următoarele legi, în ordine: legea reşedinţei obişnuite comune a
viitorilor soţi la data promisiunii de căsătorie, legea naţională comună a viitorilor soţi, când
aceştia nu au reşedinţă obişnuită în acelaşi stat, legea română, în lipsa legii naţionale comune.
• În materia căsătoriei cu element de extraneitate, condiţiile de fond şi impedimentele la
căsătorie sunt reglementate de legea naţională a fiecăruia dintre viitori soţi (pentru apatrizi și
refugiați legea națională este legea reședinței obișnuite) iar condiţiile de formă ale căsătoriei
sunt guvernate de legea statului pe teritoriul căruia se celebrează căsătoria
• Efectele generale ale căsătoriei sunt supuse mai multor legi, care se aplică succesiv, astfel:
legea reşedinţei comune a soţilor, legea cetăţeniei comune dacă soţii nu au reşedinţă comună,
legea statului pe teritoriul căruia căsătoria a fost celebrată dacă soţii nu au nici reşedinţă
comună şi nici cetăţenie comună. Legea astfel determinată se aplică atât efectelor personale
cât şi a efectelor patrimoniale ale căsătoriei de la care soţii nu pot deroga, indiferent de
regimul matrimonial ales de aceştia.
• Prin excepţie, drepturile soţilor asupra locuinţei familiei, precum şi regimul unor acte juridice
asupra acestei locuinţe sunt supuse legii locului unde ea este situată.
• În aplicarea principiului autonomiei de voință, legea aplicabilă regimului matrimonial se
poate stabili prin voința părților. Legea aplicabilă regimului matrimonial conform voinței
comune a părților poate fi; legea statului pe teritoriul căruia unul dintre ei îşi are reşedinţa
obişnuită la data alegerii, legea statului a cărui cetăţenie o are oricare dintre ei la data alegerii,
legea statului unde îşi stabilesc prima reşedinţă obişnuită comună, după celebrarea căsătoriei.
Determinarea legii aplicabile se realizează prin acord. Convenţia de alegere trebuie să fie
expresă şi constatată printr-un înscris semnat şi datat de soţi, sau să rezulte în mod
neîndoielnic din clauzele convenţiei matrimoniale. Condiţiile de formă ale convenţiei
220
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
matrimoniale sunt guvernate de legea aplicabilă regimului matrimonial sau legea locului unde
aceasta se încheie.
• În lipsă de alegere, regimul matrimonial este supus legii aplicabile efectelor generale ale
căsătoriei.
• Legea aplicabilă desfacerii căsătoriei poate fi stabilită prin acordul părților și poate fi: legea
statului pe teritoriul căruia soţii au reşedinţa obişnuită comună la data convenţiei de alegere
a legii aplicabile; legea statului pe teritoriul căruia soţii au avut reşedinţa obişnuită comună,
dacă cel puţin unul dintre ei mai locuieşte acolo la data convenţiei de alegere a legii aplicabile,
legea statului al cărui cetăţean este unul dintre soţi, legea statului pe teritoriul căruia soţii au
locuit cel puţin 3 ani, legea română. Convenţia de alegere a legii aplicabile divorţului trebuie
încheiată în formă scrisă, semnată şi datată de soţi.
• În lipsa acordului comun al soților privind legea aplicabilă divorțului se determină după
criterii obiective. Această lege poate fi: legea statului pe teritoriul căruia soţii au reşedinţa
obişnuită comună la data introducerii cererii de divorţ, în lipsa reşedinţei, legea statului pe
teritoriul căruia soţii au avut reşedinţa obişnuită comună, dacă cel puţin unul dintre soţi mai
are reşedinţa obişnuită pe teritoriul acestui stat la data introducerii cererii de divorţ, în lipsa
reşedinţei obişnuite a unuia dintre soţi pe teritoriul statului unde aceştia au avut ultima
reşedinţă obişnuită comună, legea cetăţeniei comune a soţilor la data introducerii cererii de
divorţ, legea română, în toate celelalte cazuri.
• La data de 20 decembrie 2010, la nivelul Uniunii Europene s-a adoptat Regulamentul (UE)
nr. 1259/2010 al Consiliului din 20 decembrie 2010 de punere în aplicare a unei forme de
cooperare consolidată în domeniul legii aplicabile divorţului şi separării de corp (denumit
Regulamentul Roma III). Regulamentul a devenit aplicabil de la data de 21 iunie 2012 și este
obligatoriu în toate elementele sale, aplicându-se direct în toate statele membre.
• Regulamentul dă prioritate principiului libertății soților de a-și alege legea aplicabilă
divorțului sau separării de corp. Soții pot alege una fin următoarele legi: legea statului pe
teritoriul căruia soții își au reședința obișnuită în data încheierii acordului, legea statului pe
teritoriul căruia soții și-au avut ultima reședință obișnuită, cu condiția ca unul dintre ei să aibă
încă reședința respectivă în data încheierii acordului, legea statului de cetățenie a unuia dintre
soți în data încheierii acordului sau legea forului.
• În absența unei opțiuni a soților privind legea aplicabilă, divorțul și separarea de corp sunt
reglementate de legea statului: pe teritoriul căruia soții își au reședința obișnuită la data
sesizării instanței judecătorești; sau, în caz contrar, pe teritoriul căruia soții își aveau ultima
reședință obișnuită, cu condiția ca perioada respectivă să nu se fi încheiat cu mai mult de un
an înaintea sesizării instanței judecătorești, atât timp cât unul dintre ei încă mai are reședința
în cauză la data sesizării instanței judecătorești sau, în lipsa acestuia, a cărui cetățenie este
deținută de ambii soți la data sesizării instanței judecătorești, sau, în caz contrar, unde este
sesizată instanța judecătorească.
• Sistemul nostru de drept nu cunoaște instituția desfaceri căsătoriei prin denunțare unilaterală.
Totuși art. 2601 Cod civ. stabilește condițiile specifice în care poate fi admis repudiul ca
motiv de divorț.
• Legea aplicabilă nulității căsătoriei este diferită după cum este vorba de încălcarea condițiilor
de fond sau de formă. Legea aplicabilă nulității căsătoriei pentru nerespectarea condițiilor de
fond este legea națională a fiecăruia dintre viitorii soți la încheierea căsătoriei iar legea
aplicabilă nulității pentru încălcarea condițiilor de formă este legea locului încheierii
căsătoriei sau a agentului dimplomatic ori funcționarului consular în fața căruia a fost
celebrată.
• Filiaţia copilului din căsătorie este reglementată de legea care guvernează efectele generale
ale căsătoriei părinţilor săi.
221
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
• Filiaţia copilului din afara căsătoriei este supusă Legii naţionale a copilului, de la data naşterii
sale. Dacă copilul are mai multe cetăţenii, altele decât cea română, se aplică legea cetăţeniei
care îi este mai favorabilă.
• Condiţiile de fond pentru încheierea căsătoriei sunt supuse legii naţionale a adoptatorului şi
a celui ce urmează a fi adoptat iar condiţiile de formă sunt supuse legii statului pe teritoriul
căruia se incheie adopţia.
• Tot în materie de adopție, efectele adopţiei și relaţiile dintre adoptator şi adoptat sunt supuse
legii naţionale a adoptatorului sau, în cazul în care soţii adoptă un copil, legii aplicabile
efectelor generale ale căsătoriei. Desfacerea adopţiei este supusă legii aplicabile efectelor
adopţiei. Nulitatea adopţiei este reglementată de legea aplicabilă condiţiilor de fond la adopţie
atunci când nu sunt respectate condiţiile de fond și de legea aplicabilă condiţiilor de formă la
adopţie, în cazul în care nu sunt respectate condiţiile de formă.
• Legea aplicabilă autorităţii părinteşti și măsurilor de protecţie a copilului se stabileşte potrivit
Convenţiei privind competenţa, legea aplicabilă, recunoaşterea, executarea şi cooperarea cu
privire la răspunderea părintească şi măsurile privind protecţia copiilor, adoptată la Haga la
19 octombrie 1996.
• Obligațiile de întreținere sunt reglementate în mod uniform și unitar de Regulamentul (CE)
nr. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind competența, legea aplicabilă,
recunoașterea și executarea hotărârilor și cooperarea în materie de obligații de întreținere,
care face trimitere la Protocolul de la Haga din 23 noiembrie 2007 privind legea aplicabilă
obligațiilor de întreținere. Protocolului stabilește în materia obligațiilor de întreținere o regulă
generală privind legea aplicabilă și o serie de reguli speciale, aplicabile pentru anumite
categorii de creditori.
222
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
1.b); 2.c); 3.c); 4.a), c); 5.b); 6.b,c; 7.a); 8. a),c); 9.b); 10.a); 11. a), b).
223
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Redactați un scurtă lucrare în care să prezentați un caz practic în cadrul căruia să fie aplicabile
normele conflictuale din materia relațiilor de familie
224
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
225
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Cuprins
OBIECTIVE SPECIFICE..................................................................................................................230
4.4.3 Legea aplicabilă condițiilor de fond ale convenției de alegere a legii aplicabile...................237
4.4.4 Legea aplicabilă condițiilor de formă ale convenției de alegere a legii aplicabile................237
4.4.6 Domeniul legii aplicabile condițiilor de fond ale dispozițiilor pentru cauză de moarte........239
4.5 Norme speciale ce impun restricții cu privire la succesiune sau care afectează succesiunea sub
anumite aspecte...............................................................................................................................240
4.7 Comorienții...............................................................................................................................240
226
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
227
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
OBIECTIVE SPECIFICE
228
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
SEDIUL MATERIEI
229
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
(de ex. numai bunurilor mobile) sau a unor bunuri individual determinate din masa succesorală
(de ex. numai bunurilor aflate pe teritoriul unei anumite țări).
Legea desemnată a guverna moștenirea trebuie să fie prevăzută de testator într-o
declarație de alegere.
Existența și validitatea consimțământului exprimat prin declarația de alegere a legii
aplicabile, sunt supuse legii alese pentru a cârmui moștenirea [art.2634 alin. (2) Cod. Civ.].
Declarația de alegere, trebuie să îndeplinească condițiile de formă a unei dispoziții pentru
cauză de moarte. Regula se aplică și în ceea ce privește condițiile de formă pentru modificarea
sau revocarea de către testator a desemnării legii aplicabile [art. 2634 alin. (3) Cod civ.].
230
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Enumerarea principalelor elemente incluse în sfera de aplicare a legii moștenirii, din art.
2636 Cod civ. este doar exemplificativă.
Legea succesorală se aplică în urmatoarele aspecte:
momentul și locul deschiderii moștenirii;
persoanele cu vocație de a moșteni;
calitățile cerute pentru a moșteni;
exercitarea posesiei asupra bunurilor rămase de la defunct;
condițiile și efectele opțiunii succesorale;
întinderea obligației moștenitorilor de a suporta pasivul;
condițiile de fond ale testamentului, modificarea și revocarea unei
dispoziții testamentare, precum și incapacitățile speciale de a dispune sau
de a primi prin testament;
partajul succesoral;
231
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
232
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
află autoritatea care se ocupă de succesiune [art. 83 alin. (3)]. În cazul în care o dispoziție pentru
cauză de moarte a fost făcută înainte de 17 august 2015 în conformitate cu legea pe care
defunctul ar fi putut să o aleagă în conformitate cu prezentul regulament, se consideră că acea
lege a fost aleasă ca lege aplicabilă succesiunii[art. 83 alin. (4)].
Aplicare în spațiu → universală, operează erga omnes și în afara condiției
reciprocității. Caracterul universal rezultă din art. 20 (”Aplicare universală”),
potrivit căruia, legea desemnată în temeiul Regulamentul (UE) nr. 650/2012
se aplică indiferent dacă este sau nu legea unui stat membru.
233
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
108 Având în vedere mobilitatea tot mai mare a cetățenilor și pentru a asigura administrarea corectă a justiției în
cadrul Uniunii și a asigura că există un factor de legătură real între succesiune și statul membru în care se exercită
competența, prezentul regulament ar trebui să prevadă că factorul general de legătură, în vederea stabilirii atât a
instanței competente, cât și a legii aplicabile, ar trebui să fie reședința obișnuită a defunctului la data decesului.
Pentru a stabili reședința obișnuită, autoritatea care se ocupă de succesiune ar trebui să efectueze o evaluare de
ansamblu a circumstanțelor vieții defunctului în cursul anilor anteriori decesului său și la momentul decesului, luând
în considerare toate elementele de fapt relevante, în special durata și regularitatea prezenței defunctului în statul
vizat, precum și condițiile și motivele acestei prezențe. Reședința obișnuită astfel stabilită ar trebui să demonstreze
o legătură apropiată și stabilă cu statul în chestiune, luând în considerare obiectivele specifice ale prezentului
regulament (considerentul 23).
În anumite cazuri poate fi dificil de stabilit reședința obișnuită a defunctului. Un astfel de caz poate apărea, în special,
atunci când defunctul a plecat din motive profesionale sau economice să trăiască și să lucreze într-un alt stat, uneori
pentru o perioadă lungă, dar a menținut o legătură strânsă și stabilă cu statul de origine. Într-un astfel de caz, s-ar
putea considera, în funcție de circumstanțele cazului, că defunctul își are încă reședința obișnuită în statul său de
origine în care s-a aflat centrul de interes al familiei sale și și-a desfășurat viața socială. Alte cazuri complexe pot
apărea și atunci când defunctul a trăit alternativ în mai multe state sau a călătorit dintr-un stat în altul fără a se fi
234
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Excepția → în cazul în care din circumstanțele cazului reiese în mod clar că,
în momentul decesului, defunctul avea în mod evident o legătură mai
strânsă cu un alt stat decât cel al ultimei reședințe obișnuite, legea aplicabilă
succesiunii este legea acelui alt stat.
4.4.3 Legea aplicabilă condițiilor de fond ale convenţiei de alegere a legii aplicabile
Legea desemnată a guverna moștenirea trebuie exprimată în mod explicit, printr-o
declarație sub forma unei dispoziții pentru cauză de moarte sau trebuie să rezulte din clauzele
unei astfel de dispoziții.
Actul prin care s-a făcut alegerea legii aplicabile moștenirii, este reglementat în ceea ce
privește condițiile de fond, de legea aleasă a reglementa moștenirea [art. 22 alin. (3)].
4.4.4 Legea aplicabilă condițiilor de formă ale convenţiei de alegere a legii aplicabile
stabilit permanent într-un anumit stat. În cazul în care defunctul era cetățean al unuia dintre statele respective sau își
avea toate bunurile principale în unul dintre acele state, cetățenia sa sau locul unde sunt situate bunurile sale ar putea
constitui un factor special în evaluarea de ansamblu a tuturor circumstanțelor de fapt(considerentul 24).
În ceea ce privește stabilirea legii aplicabile succesiunii, autoritatea care se ocupă de succesiune poate, în cazuri
excepționale când, de exemplu, defunctul s-a mutat în statul reședinței sale obișnuite destul de recent înainte de
deces, iar toate circumstanțele cazului indică faptul că acesta avea în mod evident o legătură mai strânsă cu un alt
stat, să ajungă la concluzia că legea aplicabilă succesiunii nu ar trebui să fie legea statului în care defunctul își avea
reședința obișnuită, ci mai degrabă legea statului cu care defunctul avea în mod evident o legătură mai strânsă.
Totuși, nu ar trebui să se recurgă la utilizarea legăturii celei mai strânse în mod evident drept factor de legătură
subsidiar ori de câte ori se dovedește complicată stabilirea reședinței obișnuite a defunctului în momentul
decesului(considerentul 25).
235
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
statului în care își are reședința obișnuită testatorul sau cel puțin una dintre
persoanele a căror succesiune este vizată de un pact asupra unei succesiuni
viitoare, fie la momentul întocmirii dispoziției sau al încheierii pactului, fie
la momentul decesului; sau
în ceea ce privește bunurile imobile, a statului în care acestea sunt situate.
Aceleași reguli se aplică și dispozițiilor pentru cauză de moarte care modifică sau
revocă o dispoziție anterioară.
Modificarea sau revocarea îndeplinește de asemenea condițiile de formă dacă
respectă oricare dintre legile enumerate, în conformitate cu care dispoziția pentru
cauză de moarte care a fost modificată sau revocată era valabilă.
Stabilirea faptului dacă testatorul sau persoanele a căror succesiune este vizată de
pactul asupra unei succesiuni viitoare au avut domiciliul într-un anume stat este
reglementată de legea statului respectiv.
O declarație privind acceptarea succesiunii, a unui legat sau a unei rezerve succesorale
sau renunțarea la acestea sau o declarație concepută să limiteze răspunderea declarantului este
valabilă, în ceea ce privește forma, dacă respectă cerințele impuse de:
236
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Aceleași reguli se aplică și pentru modificarea sau revocarea dispoziției pentru cauză de moarte,
alta decât un pact asupra unei succesiuni viitoare.
Dacă un pact asupra unei succesiuni viitoare se referă la succesiunea mai multor persoane,
atunci el este admisibil numai dacă este admisibil în conformitate cu toate legile care, în temeiul
regulamentului, ar fi fost aplicabile succesiunii tuturor acestor persoane implicate, în cazul în
care ele a ar fi decedat în ziua încheierii pactului. Un astfel de pact este reglementat, în ceea ce
privește condițiile de fond, caracterul obligatoriu între părți și condițiile pentru desfacerea sa, de
legea cu care are cea mai strânsă legătură dintre cele menționate.
4.4.6 Domeniul legii aplicabile condițiilor de fond ale dispozițiilor pentru cauză de
moarte
Condițiile de fond ale dispozițiilor pentru cauză de moarte - atât a pactelor asupra
unei succesiuni viitoare cât și a altor dispoziții decât pactele asupra unei succesiuni viitoare - se
referă la:
capacitatea persoanei care întocmește dispoziția pentru cauză de moarte de a întocmi
o astfel de dispoziție;
cauzele speciale care împiedică persoana care întocmește dispoziția să dispună în
beneficiul anumitor persoane sau care împiedică o persoană să primească bunuri
succesorale de la persoana care întocmește dispoziția;
admisibilitatea reprezentării în vederea întocmirii unei dispoziții pentru cauză de
moarte;
interpretarea dispoziției;
dolul, violența, eroarea și oricare alte aspecte referitoare la consimțământul sau la
intenția persoanei care întocmește dispoziția.
În situația în care o persoană are capacitatea de a întocmi o dispoziție pentru cauză de
moarte în temeiul legii aplicabile (în conformitate cu art. 24 sau 25) schimbarea ulterioară a
legii aplicabile nu afectează capacitatea sa de a modifica sau de a revoca o astfel de dispoziție.
237
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
În cazul în care legea statului în care sunt situate anumite bunuri imobile,
anumite întreprinderi sau alte categorii speciale de bunuri conține norme speciale
care, din motive economice, familiale sau sociale, stabilesc restricții privind
succesiunile sau care afectează succesiunile în ceea ce privește acele bunuri,
acele norme speciale se aplică succesiunii în măsura în care, în temeiul legii
acelui stat, respectivele norme sunt aplicabile indiferent de legea aplicabilă
succesiunii.
4.7 Comorienți
În cazul în care două sau mai multe persoane ale căror succesiuni sunt
reglementate de legi diferite decedează în împrejurări în care nu se poate stabili
cu precizie ordinea în care au survenit decesele și în cazul în care legile
respective soluționează diferit această situație sau nu cuprind dispoziții în acest
sens, niciun defunct nu are drepturi la succesiunea celuilalt sau a celorlalți
defuncți.
4.9 Retrimiterea
Regulamentul admite retrimiterea în situația în care normele de drept
internațional privat ale unui stat terț, la care Regulament a trimis, retrimit la
rândul lor la: legea unui stat membru sau la legea unui alt stat terț care ar
aplica propria lege.
Retrimiterea este exclusă conform art. 34 alin. (2) din Regulament, cu privire
la următoarele legi:
în cazul în care succesiunii urmează a i se aplica legea cu care defunctul
avea la data morții o legătură mai strânsă [art. 21 alin. (2)];
238
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Sarcină de lucru
• În materie de moștenire, operează regula cconform căreia legea aplicabilă moștenirii, este legea
statului pe teritoriul căruia persoana care a decedat avea, la data morții, reședința obișnuită. Prin
derogare de la această regulă, în aplicarea principiului autonomiei de voință, o persoană poate
desemna ca lege aplicabilă moștenirii, în ansamblul ei, legea statului a cărei cetățenie o are.
• Alegerea legii aplicabile se realizează printr-o declarația de alegere, care trebuie să îndeplinească
condițiile de formă a unei dispoziții pentru cauză de moarte, regula urmând a se aplica și în ceea
ce privește condițiile de formă pentru modificarea sau revocarea de către testator a desemnării
legii aplicabile Existența și validitatea consimțământului exprimat prin declarația de alegere a
legii aplicabile, sunt supuse legii alese pentru a cârmui moștenirea
• Condițiile de fond și de formă ale testamenului sunt supuse unor legi diferite.
• Pentru succesiunea deschise după data 17 august 2015, în determinarea legii aplicabile se aplică
dispozițiile uniforme ale Regulamentului (UE) nr. 650/2012 al Parlamentului European și al
239
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Consiliului din 4 iulie 2012 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea
hotărârilor judecătorești și acceptarea și executarea actelor autentice în materie de succesiuni și
privind crearea unui certificat european de moștenitor.
6. TESTE DE AUTOEVALUARE
1. În materia moștenirii:
a) nu operează principiului autonomiei de voință, prin urmare o persoană nu își poate desemna legea
aplicabilă moștenirii;
b) operează regula conform căreia legea aplicabilă moștenirii este legea statului pe teritoriul căruia
persoana care a decedat avea, la data morții, reședința obișnuită;
c) o persoană își poate desemna legea națională ca lege aplicabilă unei părții din moștenire.
2. Legea aplicabilă succesiunii este:
a) legea naţională pe care persoana care a decedat o avea la data morții;
b) legea ultimei reședințe obișnuite a defunctului;
c) lex rei sitae
3. În materia moștenirii:
a) nu operează principiului autonomiei de voință, în sensul că o persoană nu poate să își desemneze legea
aplicabilă moștenirii;
b) capacitatea de a dispune și de a primi prin testament, precum și incapacitățile speciale de folosință,
având ca scop ocrotirea persoanei incapabile, sunt supuse legii personale;
c) operează regula conform căreia legea aplicabilă moștenirii este legea statului pe teritoriul căruia
persoana care a decedat avea, la data morții, reședința obișnuită.
4. Legea aplicabilă moştenirii unui bun situat în Germania, aparţinând unui cetăţean român cu
ultima reședință obișnuită în Franţa este:
a) legea franceză;
b) legea română;
c) legea germană
5. Competenţa organelor notariale sau a instanţelor judecătoreşti în materia succesiunii se
determină:
a) potrivit “lex personalis”;
b) potrivit “lex causae”;
c) potrivit “lex fori”
8. Lucrare de verificare
240
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Redactați un scurtă lucrare în care să prezentați legea aplicabilă moștenirii conform regulilor
menționate de Regulamentul (UE) nr. 650/2012
9. Bibliografie minimală
241
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
242
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Cuprins
OBIECTIVE SPECIFICE..................................................................................................................247
1. Legea aplicabilă statutului real...............................,,,,,,.................................................................248
1.1 Noțiunea de statut real..................................................................................................................248
1.2 Determinarea legii aplicabile statutului real...............................................................................248
1.2.1 Regula care guvernează statul real............................................................................................248
1.2.2 Justificarea aplicării lex rei sitae...............................................................................................249
1.2.3 Domeniul de aplicare a legii lex rei sitae....................................................................................249
1.3 Legea aplicabilă unor categorii de bunuri...................................................................................249
1.3.1 Legea aplicabilă revendicării bunurilor mobile furate sau exportate ilegal..........................250
1.3.2 Legea aplicabilă uzucapiunilor..................................................................................................250
1.3.3 Legea aplicabilă bunurilor mobile, corporale, în general........................................................251
1.3.4 Legea aplicabilă ipotecilor mobiliare........................................................................................251
1.3.5 Legea aplicabilă publicității ipotecii mobiliare........................................................................252
1.3.6 Legea aplicabilă operațiunilor asimilate ipotecilor mobiliare................................................253
1.4 Dispoziții speciale, derogatorii de la regula generală în materie de statut real.........................253
1.4.1 Legea aplicabilă unor categorii de bunuri și operațiuni referitoare la bunuri......................253
1.4.2 Legea aplicabilă mijloacelor de transport................................................................................255
1.4.3 Legea aplicabilă bunurilor aflate în curs de transport............................................................255
1.4.4 Legea aplicabilă bunurilor statului străin, Uniunii Europene sau anumitor organizații
internaționale......................................................................................................................................256
243
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
OBIECTIVE SPECIFICE
244
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
SEDIUL MATERIEI
245
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
În sens larg → prin bunuri se desemnează atât lucrurile, cât și drepturile privitoare
la acestea.
În sens restrâns → prin bunuri se desemnează numai lucrurile asupra cărora pot
exista drepturi patrimoniale.
O definiție legală a bunului este oferită de art. 535 C. civ, potrivit căruia "sunt bunuri
lucrurile, corporale sau necorporale, care constituie obiectul unui drept patrimonial”.
246
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
principiul generalității legea locului situării bunului asigură aplicarea unui regim
juridic unic pentru toate bunurile aflate pe același teritoriu;
principiul siguranței circuitului civil privind bunurile este asigurat atât în relațiile
dintre părți cât și în relațiile față de terți (competența jurisdicțională aparține în majoritatea
cazurilor, în mod imperativ, locului situării bunului, formele de publicitate se desfășoară tot la
locul situării bunului, regimul probator - expertiza, cercetarea la fața locului – este și el strâns
legat de locul situării bunului).
1.3.1 Legea aplicabilă revendicării bunurilor mobile furate sau exportate ilegal
Revendicarea bunurilor mobile furate sau exportate ilegal este supusă:
la alegerea proprietarului originar, fie legii statului pe teritoriul căruia se
afla bunul la momentul furtului sau exportului, fie legii statului pe
teritoriul căruia se află bunul la momentul revendicării [art. 2.615 alin.
(1) C. civ.].
Prin excepție de la art. 2.615 alin. (1) C. civ., în situația în care proprietarul originar invocă
ca lege aplicabilă, legea statului pe teritoriul căruia bunul se afla la momentul furtului sau
exportului, iar această lege nu cuprinde dispoziții privind protecția terțului posesor de bună-
247
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
credință, în apărarea sa, acesta din urmă poate invoca protecția pe care i-o conferă legea statului
pe teritoriul căruia bunul se află la momentul revendicării [2.615 alin. (2) C. civ.].
Art. 2.615 alin. (3) C. civ. prevede că aceleași dispoziții se aplică și revendicării bunurilor
furate sau exportate ilegal care fac parte din patrimonial cultural național al unui stat.
Bunurile mobile culturale scoase ilicit de pe teritoriul unui stat sunt supuse unui regim special
prevăzut în cadrul unor reglementări internaționale 109.
109 Regulamentul (CEE) nr. 752/93 al Comisiei din 30 martie 1993 privind dispozițiile de aplicare a Regulamentului
(CEE) nr. 3911/92 al Consiliului privind exportul bunurilor culturale, publicat în JO nr. L 77 din 31.03.1993.
Regulamentul a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr.1526/98 al Comisiei din 16.07.1998 (publicat în JO nr. L
201 din 17.07.1998) și prin Regulamentul (CE) nr. 656/2004 al Comisiei din 07.04.2004 (publicat în JO nr. L 104
din 08.04.2004); Regulamentul (CE) nr. 116/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind exportul bunurilor
culturale, publicat în J.O. L 39 din 10.2.2009, p. 1–7. Ca urmare a faptului că Regulamentul (CEE) nr. 3911/92 al
Consiliului din 9 decembrie 1992 privind exportul bunurilor culturale către statele terţe (publicat în JO nr. L 395 din
31.12.1992) a comportat modificări prin Regulamentul (CE) nr. 2469/96 al Consiliului din 16.12.1996 (publicat în
JO nr. L 335 din 24.12.1996), prin Regulamentul (CE) nr. 974/2001 al Consiliului din 14.05.2001 (publicat în JO
nr. L137 din 19.05.2001) si prin Regulamentul (CE) nr. 806/2003 al Consiliului din 14.04.2003 (publicat în JO nr.
L122 din 16.05.2003), din motive de claritate și de raționalizare, acest regulament a fost codificat. În conformitate
cu art. 11, „Regulamentul (CEE) nr. 3911/92, astfel cum a fost modificat prin regulamentele enumerate în anexa II,
se abrogă. Trimiterile la regulamentul abrogat se înțeleg ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în
conformitate cu tabelul de corespondență din anexa III”; Directiva 93/7/CEE a Consiliului din 15 martie 1993
privind restituirea bunurilor culturale care au părăsit ilegal teritoriul unui stat membru, publicată în JO L 74 din
27.3.1993, transpusă în cadrul legislației naționale prin intermediul Legii nr. 182/2000 privind protejarea
patrimoniului cultural național mobil, publicată în M. Of. nr. 530 din 27 octombrie 2000; Convenția asupra măsurilor
ce urmează a fi luate pentru interzicerea şi împiedicarea operațiunilor ilicite de import, export şi transfer de
proprietate al bunurilor culturale, adoptată de Conferința Generală a Organizației Națiunilor Unite pentru Educație,
Știință şi Cultură la Paris la 14 noiembrie 1970, la care România a aderat prin Legea nr. 79/1993 la care România a
aderat prin Legea nr. 79/1993, publicată în M.Of. nr. 268 din 19 noiembrie 1993; Convenţia UNIDROIT privind
bunurile culturale furate sau exportate ilegal, ratificată de România prin Legea nr. 149/1997, publicată în M.Of.,
Partea I, nr. 176 din 30 iulie 1997.
248
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
legea locului unde acesta se afla în momentul când s-a produs faptul
juridic care a generat, a modificat sau a stins dreptul respectiv.
a) unui bun mobil corporal care, potrivit destinației sale, este utilizat în mai multe state,
dacă prin dispoziții speciale nu se prevede altfel.
De exemplu:
- bunurile corporale care sunt deținute în vederea vânzării, închirierii ori
furnizării în temeiul unui contract de prestări servicii, precum și cele furnizate în
baza unui contract de prestări de servicii [art. 2389 lit. j) C. Civ.].
De exemplu:
- creanțe bănești, conturi bancare, drepturi de proprietate intelectuală și orice alte
bunuri incorporale [art. 2389 lit. a), c), e), l) C. Civ.].
249
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
De exemplu:
- titlurile nominative, la ordin sau la purtător, precum și valorile mobiliare şi alte
instrumente financiare [art. 2389 lit. b) și c) C. civ ].
Cu toate acestea, în cazul acţiunilor, părţilor sociale şi obligaţiunilor se aplică legea
statutului organic al emitentului, cu excepţia cazului în care aceste titluri de valoare sunt
tranzacţionate pe o piaţă organizată, caz în care se aplică legea statului în care funcţionează
piaţa respectivă.
Noțiunea de ”locul unde se află debitorul” este calificată de art. 2628 alin. (2)
Cod civ. în sensul că urmează a se înțelege: locul reşedinţei sale obişnuite sau,
după caz, a sediului social la data încheierii contractului de ipotecă mobiliară.
250
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
ipoteca mobiliară are rang inferior asupra unei creanțe constând într-o sumă
de bani plătibilă în România;
ipoteca mobiliară are rang inferior ipotecii asupra unui bun mobil corporal,
care a fost constituită atunci când bunul se afla în România, sau asupra unui
titlu negociabil ;
ipoteca mobiliară își păstrează rangul dacă a fost înregistrată, potrivit legii
române, înaintea constituirii ipotecii cu care vine în concurs.
251
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Dispoziții speciale privind formele de publicitate regăsim în anumite materii, cum ar fi:
a) formele de publicitate cu privire la mijloacele de transport;
b) formele de publicitate în cazul ipotecilor mobiliare;
c) formele de publicitate referitoare la bunurile imobile.
Prin excepție, formele de publicitate precum și cele cu efect constitutiv de drepturi
referitoare la un bun imobil sunt supuse:
legii statului unde acesta se găsește situat, chiar dacă temeiul juridic
al nașterii, transmiterii, restrângerii sau stingerii dreptului real ori
garanției reale s-a constituit prin aplicarea altei legi [2626 alin. (2) C.
civ.].
252
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
253
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
În ceea ce privește Uniunea Europeană conform articolului 343 TFUE aceasta se bucură
pe teritoriile statelor membre de privilegiile și imunitățile necesare pentru îndeplinirea misiunii
sale în condițiile definite în Protocolul nr. 7 încheiat la 8 aprilie 1965 privind privilegiile și
imunitățile Uniunii Europene 110 . Conform acestor prevederi, spațiile, clădirile Uniunii sunt
exceptate de la percheziție, rechiziție, confiscare sau expropriere, fiind declarate inviolabile, Fără
autorizație din partea Curții de Justiție, patrimoniul și activele Uniunii nu pot face obiectul
niciunei măsuri administrative sau judiciare de constrângere.
De imunitate se bucură și bunurile aparținând anumitor organizații internaționale, regimul
lor juridic fiind reglementat prin convenții internaționale sau alte reguli de drept internațional.
Spre exemplu, bunurile care aparțin instituțiilor specializate ale Organizației Națiunilor Unite
intră în domeniul de aplicare al Convenției cu privire la privilegiile și imunitățile instituțiilor
specializate, aprobată de Adunarea Generală a ONU la 21 noiembrie 1947.
254
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
De la această regulă, art. 2.647 Cod civ. instituie o excepție, conform căreia, persoana,
care potrivit legii sale naționale, este lipsită de capacitatea de a angaja prin cambie, bilet la ordin
sau cec, se obligă totuși valabil, printr-un asemenea titlu, dacă semnătura sa a fost dată într-un
stat a cărui lege îl consideră valabil pe subscriitor. Soluția adoptată de legiuitor reflectă caracterul
de literalitate al titlului de credit;
b) Legea aplicabilă celorlalte condiții de fond ale fiecărui angajament asumat prin titlul de
credit, este
c) Legea aplicabilă condițiilor de formă ale fiecărui angajament asumat prin titlul de credit,
este :
255
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
legea locului unde titlu a fost instituit stabilește dacă posesorul cambiei
dobândește creanța care a dat loc emisiunii titlului (art.2652 Cod civ.).
Legea aplicabilă acceptării cambiei stabilește dacă accetarea poate fi restrânsă la o parte
din sumă, precum și dacă posesorul titlului este sau nu obligat să primească o plată parțială
(art.2653 Cod civ.).
i) Legea aplicabilă pierderiea sau furtul titlului de credit, este:
legea statului unde cambia sau biletul la ordin sunt plătibile. Această lege
determină și măsurile ce pot fi luate în caz de pierdere sau furt al titlului
(art.2654 Cod civ.).
legea statului unde cecul este plătibil. Această lege determină și persoanele
asupra cărora poate fi tras un asemenea titlu (art.2655 Cod civ.).
256
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
În ipoteza în care, potrivit legii aplicabile, cecul este nul din cauză ca a fost tras asupra
unei persoane neîndreptățite, obligațiile ce decurg din semnăturile puse pe titlu în alte state, ale
căror legi nu cuprind o asemenea restricție, sunt valabile (art.2656 Cod civ.). Norma prevede că
valabilitatea și efectele fiecărui angajament ce decurge din titlu, sunt supuse legii locului
subscrierii. Câtă vreme obligațiile din titlu sunt independente, nevalabilitatea cecului nu
afectează angajamentele considerate valabile potrivit legii aplicabile acestora.
Legea statului unde cecul este plătibil reglementează toate aspectele referitoare la plata
cecului, precum și consecințele neplății titlului.Această lege reglementează îndeosebi:
dacă titlul trebuie tras la vedere sau dacă poate fi tras la un anumit termen de la
vedere, precum şi efectele postdatării;
termenul de prezentare;
dacă cecul poate fi acceptat, certificat, confirmat sau vizat şi care sunt efectele
produse de aceste menţiuni;
dacă posesorul poate cere şi dacă este obligat să primească o plată parţială;
dacă cecul poate fi barat sau poate să cuprindă clauza plătibil în cont ori o expresie
echivalentă şi care sunt efectele acestei barări, clauze sau expresii echivalente;
dacă posesorul are drepturi speciale asupra provizionului şi care este natura lor;
dacă trăgătorul poate să revoce cecul sau să facă opoziţie la plata acestuia;
măsurile care pot fi luate în caz de pierdere sau de furt al cecului;
dacă un protest sau o constatare echivalentă este necesară pentru conservarea
dreptului de regres împotriva giranţilor, trăgătorului şi celorlalţi obligaţi.
legii care guvernează izvorul lor (legea actului juridic, legea delictului etc).
257
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
legii statului unde opera a fost pentru prima dată adusă la cunoştinţa
publicului prin publicare, reprezentare, expunere, difuzare sau în alt mod
adecvat.
Dreptul de autor asupra unei opere de creaţie intelectuală nedivulgată este supus:
Dacă transmiterea dreptului de autor se face pe cale contractuală se aplică lex contractus,
iar dacă se face pe cale succesorală se aplica lex succesionis.
Domeniul legii aplicabile dreptului de autor, vizează:
modurile şi condiţiile de naştere a acestui drept;
raporturile dintre subiectele dreptului de autor;
conţinutul dreptului de autor;
obiectul dreptului de autor;
limitele exercitării dreptului de autor;
stingerea dreptului de autor.
Legea aplicabilă dreptului de proprietate industrială
Dreptul de proprietate industrială (naşterea, conţinutul şi stingerea drepturilor de
proprietate industrială) este supus:
legii statului unde s-a efectuat depozitul ori înregistrarea sau unde s-a depus
cererea de depozit ori de înregistrare (locus regit actum).
258
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
De exemplu:
a) Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale din 20 mai 1883,
completată şi revizuită, ratificată de România in 1968;
b) Convenţia de la Berna pentru protecţia operelor literare şi artistice din 9
septembrie 1886, completată şi revizuită, la care România a aderat prin Legea nr.77/1998;
c) Acordul TRIPS parte a acordurilor multilaterale ale Organizaţiei Mondiale a
Comerţului, care cuprinde un set de reguli ce asigură recunoaşterea nivelului protecţiei
proprietăţii intelectuale.
d) Directiva (CE) nr.2004/48 a Parlamentului European şi a Consiliului privind
respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, care a stat la baza O.U.G. nr.100/2005;
e) Regulamentul Consiliului (CE) nr.1383/2003 cu privire la acţiunile la vamă
împotriva bunurilor suspectate de a încălca anumite drepturi de proprietate intelectuală şi
măsurile ce trebuie luate împotriva bunurilor găsite a încălca aceste drepturi.
Sarcină de lucru
• Ca regulă statutul real este supus, legii locului situării bunului (lex rei sitae sau lex situs).
Criteriul de legătură al legii locului situării bunului este « locul unde se află » bunul mobil
sau « locul unde este situat » bunul imobil.
• Aplicarea lex rei sitae (lex situs) este justificată de următoarelor principii: principiul
suveranității (teritorialității), principiul generalității și principiul siguranței circuitului civil
privind bunurile.
259
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
3. TESTE DE AUTOEVALUARE
5. Lucrare de verificare
260
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
6. Bibliografie minimală
261
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
262
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Cuprins
OBIECTIVE SPECIFICE..................................................................................................................267
1. Normele conflictuale privind condițiile de fond ale actului juridic..............................................268
1.1 Legea aplicabilă condițiilor de fond în baza criteriilor subiective .............................................268
1.1.1 Noțiunea de lex voluntatis..........................................................................................................268
1.1.2 Obiectul voinței părților.............................................................................................................268
1.1.3 Modalități de exprimare a voinței părților...............................................................................268
1.1.4 Limitele libertății de alegere a legii aplicabile..........................................................................269
1.2 Determinarea legii aplicabile actului juridic după criterii obiective (localizarea obiectiva a
actului juridic) ....................................................................................................................................269
1.2.1 Caracterul subsidiar al localizării obiective.............................................................................269
1.2.2 Criteriul principal după care se realizează localizarea obiectivă............................................270
1.2.3 Criteriul subsidiar după care se realizează localizarea obiectivă...........................................270
1.2.4 Legea aplicabilă actelor juridice accesorii................................................................................270
1.3 Raportul dintre legea aplicabilă contractului și retrimiterea....................................................271
1.4 Domeniul de aplicare a legii aplicabile condițiilor de fond ale actului juridic ..........................271
2. Normele conflictuale privind condițiile de formă ale actului juridic...........................................271
2.1. Aplicarea, în principal, a legii fondului cu privire la forma actului juridic..............................272
2.2 Aplicarea, în subsidiar, a altor legi...............................................................................................272
2.3 Caracterul normelor conflictuale privind forma actului juridic...............................................272
2.4 Domeniul legii aplicabile formei actului juridic..........................................................................272
3. Rezumatul unității de învățare.......................................................................................................273
4. Teste de autoevaluare .....................................................................................................................274
5. Răspunsurile la testul de autoevaluare..........................................................................................274
6. Lucrare de verificare.......................................................................................................................275
7. Bibliografie minimală......................................................................................................................275
263
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
OBIECTIVE SPECIFICE
264
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
SEDIUL MATERIEI
265
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Prin condiții de fond ale actului juridic se înțelege ansamblul aspectelor de fond privind
încheierea actului, efectele, executarea, transmiterea și stingerea obligațiilor rezultate din actul
juridic respectiv.
Legea aplicabilă condițiilor de fond ale actului juridic este:
legea aleasă de părți sau, după caz, de autorul său. Această lege poate fi :
legea actului (lex actus) – în cazul actului juridic unilateral;
legea contractului (lex contractus) – în cazul actelor bi - și multilaterale.
Fac excepţie obligaţiile derivând din contractele civile şi comerciale ce intră în domeniul
de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului
urmează a fi analizate la Capitolul VIII.
Exemple:
Pot fi considerate indicii intrinseci contractului, de apreciere a vointei tacite a părţilor:
266
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Părțile pot modifica ulterior înțelegerea privind alegerea legii aplicabile. Modificarea are
efect retroactiv, fără însă să poată infirma validitatea formei acestuia sau să aducă atingere
drepturilor dobândite între timp de către terți [art.2.637 alin. (4) Cod civ.].
267
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
locului unde a fost încheiat (lex loci actus, respectiv lex loci contractus).
legea care se aplică fondului actului juridic principal, în lipsa unei manifestări
de voință diferită (conf. principiului accesorium sequitur principale).
Soarta actului accesoriu depinde de cea a actului principal numai în măsura în care:
partea sau părțile prin manifestarea lor de voință expresa sau tacită nu au ales un
alt sistem de drept care să se aplice actului accesoriu;
nu există o dispoziție legală care să supună actul accesoriu unui alt sistem de drept
decât cel aplicabil actului principal.
Ex : contractul de ipotecă imobiliară este supus lex rei sitae, indiferent de legea aplicabilă
contractului principal [art. 2626 alin. (2) Cod civ.]
Retrimiterea este înlaturată în cazul în care legea aplicabilă actului juridic, desemnată ca
lex voluntatis, este legea străină [art.2.559 alin. (3) Cod civ.].
În acest caz, se vor aplica direct normele materiale din respectivul sistem de drept, cu
excluderea normelor sale conflictuale.
268
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
SEDIUL MATERIEI
legea aplicabilă fondului (adică lex voluntatis, sau legea stabilită dupa criterii
obiective).
Dacă legea aplicabilă condițiilor de fond ale actului juridic impune sub
sancțiunea nulității, o anumită formă solemnă, nici o altă lege nu poate să
înlăture această cerință, indiferent de locul întocmirii actului [art. 2639 alin.
(3) Cod civ.].
De exemplu:
- contractul de ipotecă încheiat în străinătate cu privire la un imobil din România
trebuie să îmbrace în mod obligatoriu formă autentică, chiar dacă legea străină
aplicabilă în locul în care s-a încheiat permite și o altă formă.
269
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
- un cetățean român nu poate face o donație în străinătate sub forma înscrisului sub
semnătură privată chiar dacă legea străină ar permite, întrucât, legea română
aplicabilă condițiilor de fond ale contractului de donație, ca lege națională a
donatorului, impune cerința formei autentice ad validitatem.
Sarcină de lucru
270
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
• Prin condiții de fond ale actului juridic se înțelege ansamblul aspectelor de fond privind încheierea
actului, efectele, executarea, transmiterea și stingerea obligațiilor rezultate din actul juridic
respectiv.
• Ca regulă, legea aplicabilă condițiilor de fond ale actului juridic sunt stabilite de legea aleasă de
părți sau, după caz, de autorul său.
• Excepție fac obligaţiile derivând din contractele civile şi comerciale ce intră în domeniul de
aplicare a Regulamentului (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului urmează
a fi analizate la Capitolul VIII.
• Alegerea legii aplicabile se realizează expres sau poate fi o alegere tacit, care trebuie să rezulte în
mod neîndoielnic, fie din cuprinsul actului juridic, fie din circumstanțe.
• Libertatea de alegere a legii aplicabile cunoaște anumite limite generale dar și limite speciale.
• În lipsă de lex voluntatis, legea aplicabilă se determină după criterii obiective. În acest caz,
actul juridic este supus, în principal, legii statului cu care acesta prezintă legăturile cele mai
strânse. Se consideră că există legăturile cele mai strânse cu legea statului în care debitorul
prestației caracteristice, sau după caz autorul actului are, la data încheierii actului, după caz,
reședința obișnuită, fondul de comerț sau sediul social. Pentru contractul ce are ca obiect un
drept imobiliar sau un drept de folosință temporară asupra unui imobil se prezumă absolut că
legăturile cele mai strânse le are cu legea statului unde acesta se află situat.
• În cazul în care nu poate fi identificată legea statului cu care actul juridic prezintă legăturile
cele mai strânse, se aplică un criteriu de legătură subsidiar, și anume locul încheierii actului.
• Petru actele juridice accesorii se aplică legea care se aplică fondului actului juridic principal,
în lipsa unei manifestări de voință diferită.
• În cazul în care legea aplicabilă actului juridic, desemnată ca lex voluntatis, este legea străină,
retrimiterea este înlaturată. În acest caz, se aplică direct normele materiale din respectivul
sistem de drept, cu excluderea normelor sale conflictuale.
• Condițiile de formă ale actului juridic sunt guvernate, în principal, de legea aplicabilă
fondului, iar în subsidiar se aplică și alte legi.
271
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
• Normele care reglementează condițiile de formă ale actului juridic au un catacter imperativ,
însă sunt însă alternative, în sensul că parțile pot opta pentru fiecare dintre variantele
prevăzute de lege.
4. TESTE DE AUTOEVALUARE
6. Lucrare de verificare
272
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
7. Bibliografie minimală
273
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Cuprins
OBIECTIVE SPECIFICE..................................................................................................................278
1. Normele conflictuale aplicabile obligaţiilor contractuale.............................................................279
1.1 Precizări prealabile.......................................................................................................................279
1.2 Domeniu de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 593/2008.......................................................280
1.3 Libertatea de alegere.....................................................................................................................281
274
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
OBIECTIVE SPECIFICE
275
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
SEDIUL MATERIEI
276
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
convențiile menționate în articolul 25 alineatul (1). Este vorba de acele convenții internaționale la care unul sau mai
multe state membre sunt părți în momentul adoptării prezentului regulament și care reglementează conflictul de legi
în materia obligațiilor contractuale.
277
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
278
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
obligaţiile care decurg din înţelegeri care au avut loc înainte de semnarea unui
contract;
contractele de asigurare ce decurg din activităţi desfăşurate de organizaţii, altele
decât întreprinderile menţionate la articolul 2 din Directiva 2002/83/CE a
Parlamentului European şi a Consiliului din 5 noiembrie 2002 privind asigurarea de
viaţă, al caror obiect este de a plăti indemnizaţii persoanelor angajate sau liber-
profesioniste care aparţin unei întreprinderi sau grup de întreprinderi, ori unui sector
profesional sau interprofesional, în caz de deces, supravieţuire, întrerupere sau
reducere a activităţii, sau în caz de boală profesionala sau provocată de accidente de
muncă.
279
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
contractul privind un drept real imobiliar sau privind dreptul de locaţiune asupra
unui imobil → este supus legii ţării în care este situat imobilul;
contractul de locaţiune având drept obiect folosinţa privată şi temporară a unui
imobil pe o perioadă de maximum şase luni consecutiv → este reglementat de legea ţării în
care îşi are reşedinţa obişnuită proprietarul, cu condiţia ca locatarul sa fie o persoana
fizică şi să isi aibă reşedinţa obişnuită în aceeaşi ţară;
contractul de franciză → este supus legii ţării în care îşi are reşedinţa obişnuită
beneficiarul francizei;
contractul de distribuţie → este reglementat de legea ţării în care îşi are reşedinţa
obişnuită distribuitorul;
contractul de vânzare-cumpărare de bunuri la licitaţie → este reglementat de legea
ţării în care are loc licitaţia, dacă se poate stabili care este acest loc;
orice contract încheiat în cadrul unui sistem multilateral, care reuneşte sau
facilitează reunirea de interese multiple de vânzare-cumpărare de instrumente financiare ale
terţilor, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 17 din Directiva
2004/39/CE, în conformitate cu normele nediscreţionare, şi care este reglementat de o lege
unică → este reglementat de legea respectivă.
când legea aplicabilă nu poate fi stabilită prin încadrarea contractului într-unul din
tipurile specificate mai sus → se aplică legea ţării în care îşi are reşedinţa obişnuită partea
contractantă care efectuează prestaţia caracteristică.
când legea aplicabilă nu poate fi stabilită nici ca fiind legea ţării în care partea care
trebuie să efectueze prestaţia caracteristică din contract îşi are reşedinţa → se aplică legea
ţării în cu care contractul are cele mai strânse legături.
Prin excepţie: pentru a dovedi faptul ca nu şi-a dat consimţământul, o parte poate
invoca legea ţării în care îşi are reşedinţa obişnuită, dacă din circumstanţe reiese faptul că
nu ar fi rezonabil să se stabilească efectul comportamentului său în conformitate cu legea
aplicabilă potrivit regulamentului.
280
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
lex contractus.
281
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
lex contractus [art.12 alin. (1) lit. d) din Regulament], potrivit căruia,
lex contractus se aplică diferitelor moduri de stingere a obligațiilor,
precum și prescripției și decăderii din drepturi.
282
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Legea care reglementează creanța cedată sau cu privire la care a avut loc subrogația
determină caracterul cesionabil al acesteia, raporturile dintre cesionar și debitor, condițiile în
care cesiunea sau subrogația îi este opozabilă debitorului, precum și caracterul liberator al
prestației executate de către debitor.
Subrogația este acel mod de transmitere a obligațiilor care constă în înlocuirea
creditorului dintr-un raport juridic obligațional cu o altă persoană care, plătind datoria
debitorului, devine creditor ale acestuia din urmă, dobândind toate drepturile creditorului
plătit. În funcție de izvorul ei, subrogația este: convențională sau legală.
Conform art. 14 alin. (1) din Regulament, în materia subrogației convenționale,
raporturile dintre creditor și subrogat cu privire la o creanță față de un terț debitor, sunt
reglementate de :
283
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Libertarea de alegere este însă limitată. Potrivit art. 5 alin. (2) din Regulament, părțile
pot alege ca lege aplicabilă contractului de transport de pasageri numai una din următoarele
legi:
legea țării în care se află reședința obișnuită a pasagerului; sau
legea țării în care se află reședința obișnuită a transportatorului;
sau
legea țării în care se află sediul administrației centrale al
transportatorului;
sau
legea țării unde este situat locul de plecare; sau
legea țării este situat locul de sosire.
În unele cazuri, în lipsa unei alegeri a legii aplicabile, poate rezulta fără echivoc din
ansamblul circumstanțelor cauzei că respectivul contract are în mod vădit o legătură mai
strânsă cu o altă țară decât cea menționată anterior, caz în care se ca aplica legea din acea altă
țară.
În lipsă de lex voluntatis → contractul de transport de pasageri este supus:
legea aplicabilă este legea țării în care își are reședința obișnuită
pasagerul, cu condiția ca locul de plecare sau cel de sosire să fie,
de asemenea, situate în țara respectivă.
Dacă aceste cerințe nu sunt îndeplinite se va aplica se aplică legea țării în care își are
reședința obișnuită transportatorul [art.5 alin. (2) din Regulament (CE) nr. 593/2008].
Pentru ca legea statului în care își are reședința obișnuită consumatorul să fie aplicabilă,
trebuie îndeplinite următoarele cerințe:
profesionistul să-și desfășoare activitatea comercială sau profesională în țara în care
își are reședința obișnuită consumatorul, sau
profesionistul să-și direcționeze prin orice mijloace activitățile către țara în cauză
sau către mai multe țări, printre care și țara în cauză, și
ca respectivul contract să se înscrie în sfera activităților respective.
Dacă cerințele specificate sunt îndeplinite, în aplicarea principiului autonomiei de
voință, părțile au libertatea de a alege și o altă lege aplicabilă contractului decât cea a
reședinței obișnuite a consumatorului (conf. art. 3 din Regulament). Cu toate acestea, o astfel
de alegere nu poate priva consumatorul de protecția acordată acestuia prin dispoziții de la care
284
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
nu se poate deroga prin convenție, în temeiul legii care, în lipsa unei alegeri, ar fi fost aplicabilă
contractului.
Dacă cerințele specificate nu sunt respectate, legea aplicabilă unui contract încheiat
între un consumator și un profesionist se stabilește potrivit regulilor generale ale
Regulamentului.
Din domeniul de aplicare a legii aplicabile contractelor încheiate cu consumatorii sunt
excluse:
contractele de prestări servicii în temeiul cărora serviciile sunt prestate consumatorului
exclusiv într-o altă țară decât în cea în care acesta își are reședința obișnuită;
contractele de transport, altele decât contractele privind pachetele de servicii turistice
contractele privind un drept real imobiliar sau privind dreptul de locațiune asupra unui
bun imobil, altele decât contractele referitoare la dreptul de folosință pe o perioadă
determinată;
drepturile și obligațiile care constituie un instrument financiar și drepturilor și
obligațiilor care constituie clauzelefinanciar și drepturile și obligațiile care constituie
clauzele și condițiile care reglementează emisiunea sau oferta publică și ofertele
publice de preluare de valori mobiliare negociabile și subscrierea și răscumpărarea de
unități ale organismelor de plasament colectiv cu condiția ca aceste activități să nu
constituie prestări de servicii financiare;
contractele încheiate în cadrul unui sistem multilateral, care reunește sau facilitează
reunirea de interese multiple de vânzare – cumpărare de instrumente financiare ale
terților.
Atunci când din ansamblul circumstanțelor cauzei rezultă fără echivoc faptul că
respectivul contract are în mod vădit legături mai strânse cu o altă țară, se aplică legea acelei
alte țări.
În cazul altor contracte de asigurare, autonomia de voință a părților este limitată, în
sensul că ele pot alege ca lege aplicabilă contractului de asigurare, numai una dintre
următoarele legi:
legea oricărui stat membru în care este situat riscul în momentul
încheierii contractului;
285
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Pentru contractele de asigurare care acoperă riscuri pentru care un stat membru
impune obligativitatea asigurării li se aplică următoarele norme suplimentare:
contractul de asigurare nu îndeplinește obligația de asigurare, decât în cazul în
care respectă dispozițiile specifice stabilite în legătură cu asigurarea respectivă de statul
membru care impune obligația. În cazul în care legea statului membru în care este situat riscul
conține dispoziții contrare celor ale legii statului membru care impune obligația de a încheia o
asigurare, prevalează cea din urmă. Prin derogare, un stat membru poate stabili ca
reglementarea contractului de asigurare să se realizeze în conformitate cu legea statului
membru care impune obligația de asigurare.
contractul de asigurare care acoperă riscuri situate în mai multe state membre
se consideră a constitui mai multe contracte, fiecare având legătură cu un singur stat membru.
Potrivit Regulamentului țara în care este situat riscul se determină în conformitate cu articolul
2 litera (d) din a Doua Directivă 88/357/CEE a Consiliului din 22 iunie 1988 de coordonare a
actelor cu putere de lege și actelor administrative privind asigurarea generală directă, alta decât
asigurarea de viață, de stabilire a dispozițiilor destinate să faciliteze exercitarea efectivă a
libertății de a presta servicii (1), iar, în cazul asigurărilor de viață, țara în care este situat riscul
este țara angajamentului în sensul art. 1 alin. (1) litera (g) din Directiva 2002/83/CE.
286
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Sarcină de lucru
287
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
3. TESTE DE AUTOEVALUARE
288
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
1.a), b); 2.c); 3. c); 4.a), c.; 5. c); 6. a), b), c).
5. Lucrare de verificare
6. Bibliografie minimală
289
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
290
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Cuprins
OBIECTIVE SPECIFICE..................................................................................................................295
1. Normele conflictuale aplicabile obligaţiilor necontractuale.........................................................296
1.1 Precizări prealabile.......................................................................................................................296
1.2. Normele conflictuale privind faptele juridice licite....................................................................296
1.2.1 Legea aplicabilă îmbogăţirii fără justă cauză...........................................................................296
1.2.2 Legea aplicabilă plăţii nedatorate.............................................................................................297
1.2.3 Legea aplicabilă gestiunii de afaceri..........................................................................................297
1.2.4 Culpa in contrahendo.................................................................................................................297
1.3 Normele conflictuale privind faptele juridice ilicite....................................................................298
1.3.1 Norma generală privind legea aplicabilă obligaţiilor necontractuale rezultând din fapte
ilicite.....................................................................................................................................................298
1.3.2 Legea aplicabilă răspunderii pentru produse defectuoase......................................................298
1.3.3 Legea aplicabilă obligațiilor necontractuale care decurg din acte de concurență
neloială.................................................................................................................................................299
1.3.4 Legea aplicabilă obligațiilor necontractuale prejudicii aduse mediului sau din prejudicii
suferite de persoane sau bunuri, ca urmare a unor prejudicii aduse mediului...............................299
1.4. Libertatea de alegere....................................................................................................................299
1.5 Limitele libertății de alegere a legii aplicabile.............................................................................300
1.6 Domeniul legii aplicabile obligațiilor necontractuale.................................................................300
2. Excluderea retrimiterii..................................................................................................................300
3. Rezumatul unității de învățare.......................................................................................................301
4. Teste de autoevaluare .....................................................................................................................302
5. Răspunsurile la testul de autoevaluare..........................................................................................302
6. Lucrare de verificare.......................................................................................................................302
291
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
7. Bibliografie minimală......................................................................................................................303
OBIECTIVE SPECIFICE
292
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
SEDIUL MATERIEI
293
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Când legea aplicabilă nu poate fi stabilit potrivit criteriului mai sus menţionat se aplică:
Dacă legea nu poate fi stabilită în baza celor două criterii mai sus menţionate, se aplică:
294
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
Când legea aplicabilă nu poate fi stabilit potrivit criteriului mai sus menţionat se aplică:
Dacă legea nu poate fi stabilită în baza celor două criterii mai sus menţionate, se aplică :
Dacă legea aplicabilă nu poate fi stabilită potrivit criteriului mai sus menționat, se aplică:
legea statului în care s-a produs prejudiciul, indiferent în ce țară are
loc faptul cauzator de prejudicii şi indiferent de țara sau țările în care
se manifestă efectele indirecte ale respectivului fapt; sau
legea țării în care părțile au reședința obișnuită, în cazul în care
acestea şi au reşedința obişnuită în aceeaşi țară în momentul producerii
faptului cauzator de prejudicii, sau
295
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
296
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
297
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
2. Excluderea retrimiterii
Retrimiterea este exclusă de art. 24 din Regulamentul (CE) nr. 864/2007, care prevede
că: aplicarea legii oricărei țări menționate în regulament înseamnă aplicarea normelor de drept
în vigoare în țara respectivă, cu excepția normelor sale de drept internațional privat.
Trimiterea se realizeaza la dreptul material.
Sarcină de lucru
298
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
• Faptele licite (îmbogățirea fără justă cauză, plata nedatorată, gestiunea de afaceri, culpa in
contrahendo), sunt guvernate de legile desemnate potrivit dispozițiilor din Regulamentul
Roma II.
• În materia faptelor ilicite, Regulamentul Roma II prevede ca regulă generală că se aplică
legea statului pe teritoriul căruia s-a produs prejudiciul, indiferent în ce ţară are loc faptul
cauzator de prejudicii şi indiferent de ţara sau ţările în care se manifestă efectele indirecte
ale respectivului fapt. Dacă persoana a cărui răspundere este invocată şi persoana care a
suferit prejudiciul au reşedinţa obişnuită pe teritoriul aceluiaşi stat în momentul producerii
prejudiciului, se aplică legea acestei ţări. Atunci când din circumstanţele referitoare la caz,
rezultă că fapta ilicită are în mod vădit mai multă legătură cu o altă ţară decât cea
determinată potrivit criteriilor de mai sus se aplică legea acelei ţări.
• Prin excepție de la regula generală, pentru anumite fapte ilicite, Regulamentul Roma II
reglementează reguli speciale de determinare a legi aplicabile. Astfel de reguli se aplică în
următoarele materii: răspunderea pentru produse defectuoase; obligațiile necontractuale
care decurg din acte de concurență neloială sau din restrângerea concurenței; obligațiile
necontractuale pentru prejudicii aduse mediului sau din prejudicii suferite de persoane sau
bunuri, ca urmare a unor prejudicii aduse mediului.
• Părțile au posibilitatea de a alege, de comun acord, legea care să reglementeze obligațiile
necontractuale născute între ele: printr-un acord încheiat ulterior producerii faptului cauzator
de prejudicii sau printr-un acord liber negociat anterior producerii faptului cauzator de
prejudicii, în cazul în care toate părțile implicate desfăşoară o activitate comercială.
• Alegerea legii aplicabile se realizează expres sau poate fi o alegere tacit, care trebuie cu un
grad rezonabil de certitudine, din circumstanțele referitoare la caz și nu poate aduce atingere
drepturilor terților.
• Prin acordul părților nu pot fi înlăturate dispoziţiile legii ţării care nu permit derogarea prin
acord, atunci care toate elementele relevante pentru situația respectivă, în momentul în care
are loc faptul cauzator de prejudicii, se află în acea țară, alta decât aceea a cărei lege a fost
aleasă. De asemenea, nu pot fi înlăturate dispoziţiile imperative de drept comunitar de la
care nu se poate deroga prin convenţie, atunci când toate elementele relevante ale situaţiei
respective, în momentul în care a avut loc faptul cauzator de prejudicii, se află în unul sau
mai multe state membre la momentul alegerii, chiar dacă părţile au desemnat ca fiind
aplicabilă legea unui stat terţ.
4. TESTE DE AUTOEVALUARE
1. Obligaţia necontractuală care decurge din îmbogăţirea fără justă cauză este supusă:
a) legii reşedinţei obișnuite a părţilor, cu condiția ca măcar una dintre ele să aibă reşedinţa în
statul unde s-a produs faptul cauzator al îmbogăţirii fără justă cauză;
b) legea statului care reglementează raportul juridic din care se naște obligația necontractuală;
c) întotdeauna legii locului producerii faptului cauzator al îmbogăţirii fără justă cauză.
2. Prin noțiunea de trimitere la legea unui stat, conform Regulamentului (CE) nr. 864/2007,
se înțelege:
a) trimiterea la întregul sistemul de drept, inclusiv la normele de drept internațional privat ;
b) trimiterea la normele de drept material sau substanțial;
c) trimiterea la normele de drept material în măsura în care nu contravin dispozițiilor comunitare
în materie;
3. Libertatea de alegere exclude posibilitatea părţilor:
299
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
6. Lucrare de verificare
7. Bibliografie minimală
300
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
• Claudiu – Paul Buglea, Dreptul Internațional Privat, Editura Universul Juridic, București,
2015;
• Cosmin Dariescu, Fundamentele dreptului internațional privat. Ediția a 5-a, Editura
Universul Juridic, București, 2018;
• Dan Lupașcu, Diana Lupașcu, Drept internațional privat, Ed. Universul Juridic, București,
2012;
301
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
ANUNȚ IMPORTANT!
302
Material elaborat conform cursului pentru învățământ la distanță - autor Lect. univ.dr.Carolina Maria Niță
303