1.

Plata nedatorată:
A) este un fapt juridic licit
B)apare ca un act juridic ilicit
C) este supusă restituirii atunci când persoana care a primit-o cu bună-credință a lăsat să se
împlinească termenul de prescripție
Răspuns corect: A
Varianta a) este corectă, plata nedatorată fiind un fapt juridic licit, deoarece voința părților nu
apare ca fiind hotărâtoare pentru producerea de efecte juridice, așa cum apare în cazul actelor
juridice.
Varianta c) este greșită, deoarece restituirea nu poate fi dispusă atunci când, în urma plății, cel
care a primit-o cu bună-credință, a lăsat să se împlinească termenul de prescripție [art. 1342
alin. (1) C.civ.].

2. În materia gestiunii de afaceri:

A) geratul poate avea cunoștință de gestiunea pe care gerantul o săvârșește în interesul său
B) gerantul nu trebuie să acționeze cu intenția de a gera în toate cazurile
C) actele de gestiune pot fi făcute cu titlu gratuit
Răspuns corect: A
Varianta a) este corectă, deoarece vom fi în prezența gestiunii de afaceri atunci când geratul
cunoaște gestiunea, însă nu este în măsură să desemneze un mandatar ori să se îngrijească în alt
fel de afacerile sale [art. 1330 alin. (1) C.civ.].
Varianta b) este greșită, deoarece gerantul trebuie să acționeze cu intenția de a gera; în caz
contrar, dacă el acționează cu convingerea că săvârșește acte pentru sine, nu ne aflăm în
prezența unei gestiuni de afaceri, urmând a fi aplicate regulile de îmbogățirea fără justă cauză
[art. 1330 alin. (2) C.civ.].
Varianta c) este greșită, deoarece actele de gestiune trebuie efectuate cu intenția de a-l obliga
pe gerat la restituirea cheltuielilor ocazionate de îndeplinirea lor, nefiind în prezența gestiunii
de afaceri dacă actele au fost făcute cu intenția de a gratifica [art. 1330 alin. (3) C.civ.].

3. Obiectul gestiunii de afaceri poate consta:

A) numai în acte materiale
B) în acte juridice, în afara cazului când gerantul le încheie în nume propriu
C) în acte de dispoziție
Răspuns corect: C
Varianta c) este corectă, deoarece gestiunea poate consta și în acte de dispoziție atunci când,
raportat la întreg patrimoniul geratului, se ajunge la înstrăinarea unor bunuri supuse pieirii sau
stricăciunii. Variantele a) și b) sunt greșite, deoarece obiectul gestiunii poate consta și în acte
juridice (de exemplu, plata unor taxe sau impozite), care pot fi încheiate de gerant în nume
propriu, dacă sunt făcute cu intenția ca ele să profite geratului.

4. Gestiunea de afaceri:
A) conferă dreptul gerantului să ceară instanței înscrierea în cartea funciară a unei ipoteci legale,
în condițiile legii
B) dacă este inoportună, nu poate obliga geratul la restituirea cheltuielilor
C) obligă gerantul să acționeze cu diligența pe care o manifestă în propriile afaceri
Răspuns corect: A
Varianta a) este corectă, deoarece conform art. 1337 alin. (4) C.civ., în vederea garantării
cheltuielilor necesare, gerantul are dreptul de a cere instanţei, în urma unei expertize dispuse de
aceasta, înscrierea în cartea funciară a unei ipoteci legale, în condiţiile legii.
Varianta b) este greșită, deoarece atunci când este inoportună, geratul este obligat la restituirea
cheltuielililor dacă gestiunea i-a procurat acestuia vreun avantaj (art. 1339 C.civ.).
Varianta c) este greșită, deoarece gerantul este obligat să acționeze cu diligența pe care un bun
proprietar o depune în administrarea bunurilor sale [art. 1334 alin. (1) C.civ.].

5. În materia gestiunii de afaceri:

A) gerantul care începe o gestiune împotriva voinței beneficiarului nu poate cere restituirea
niciunei cheltuieli
B) nu este obligatoriu ca geratul să aibă capacitate de exercițiu
C) gerantul poate rămâne obligat față de terții cu care a contractat, chiar dacă a acționat în
numele geratului
Răspuns corect: B, C
Varianta b) este corectă, deoarece geratul nu trebuie să îndeplinească nicio condiție de
capacitate din moment ce gerantul acționează fără știrea geratului și independent de vreo
manifestare de voință a acestuia.
Varianta c) este corectă, deoarece gerantul răspunde faţă de terţi, atunci când aceștia nu se pot
îndrepta împotriva geratului [art. 1336 alin. (2) C.civ.].
Varianta a) este greșită, deoarece atunci când gerantul începe o gestiune, cunoscând sau
trebuind să cunoască împotrivirea titularului afacerii, poate cere restituirea cheltuielilor
necesare [art. 1338 alin. (1) C.civ.].

6. Gerantul:
A) trebuie să fie despăgubit pentru toate prejudiciile pe care le-a suferit de pe urma gestiunii
B) este obligat să continue gestiunea până când geratul o poate prelua
C) care ignoră împotrivirea titularului răspunde numai pentru prejudiciile cauzate cu intenție
sau din culpă gravă
Răspuns corect: B
Varianta b) este corectă, deoarece conform art. 1332 C.civ., gestiunea de afaceri îl obligă pe
gerant să continue gestiunea începută până când geratul este în măsură să o preia.
Varianta a) este greșită, deoarece geratul nu trebuie să îl despăgubească pe gerant pentru
prejudicul suferit din propria sa culpă [art. 1337 alin. (1) C.civ.].
Varianta c) este greșită, deoarece atunci când gerantul ignoră împotrivirea titularului, de a
începe sau continua gestiunea, este răspunzător pentru prejudiciile cauzate și din culpa cea mai
ușoară [art. 1338 alin. (2) C.civ.].

7. În cazul gestiunii de afaceri:

A) geratul este obligat să ratifice gestiunea dacă aceasta i-a fost utilă
B)gerantul trebuie să remită geratului toate bunurile obținute cu ocazia gestiunii
C) utilitatea se apreciază la momentul la care operațiunea a fost săvârșită
Răspuns corect: B, C
Varianta b) este corectă, deoarece conform art. 1335 teza a II-a C.civ., la încetarea gestiunii
gerantul trebuie să dea socoteală geratului și să îi remită acestuia toate bunurile obținute cu
ocazia gestiunii.
Varianta c) este corectă, deoarece conform art. 1337 alin. (3) C.civ., caracterul util al actelor și
cheltuielilor se apreciază la momentul la care gerantul le-a făcut.
Varianta a) este greșită, deoarece gerantul este obligat să restituie cheltuielile necesare și utile
făcute de gerant, nu și să ratifice gestiunea [art. 1337 alin. (1) C.civ. și art. 1340 C.civ.].

8. În cazul plății nedatorate:

A) obligația de restituire nu există în cazul accipiensului de bună-credință
B) acțiunea în restituire poate fi exercitată numai de solvens
C) acțiunea în restituire nu poate fi exercitată de creditorii chirografari pe calea acțiunii
revocatorii
Răspuns corect: C
Varianta c) este corectă, deoarece acțiunea în restituire poate fi exercitată de terți pe calea
acțiunii oblice, nu pe calea acțiunii revocatorii.
Varianta a) este greșită, deoarece buna sau reaua-credință a accipiensului prezintă interes pentru
determinarea întinderii obligației de plată a acestuia și nu pentru existența obligației în sine.

9. Acțiunea în îmbogățirea fără justă cauză:

A) poate fi admisă atunci când mărirea unui patrimoniu rezultă din micșorarea datoriilor sale
B) presupune o legătură de cauzalitate între mărirea unui patrimoniu și micșorarea celuilalt
C) nu poate fi admisă atunci când micșorarea patrimoniului constă în efectuarea unor cheltuieli
care nu au fost restituite
Răspuns corect: A
Varianta a) este corectă, deoarece mărirea unui patrimoniu poate rezulta și din micșorarea
datoriilor sale, înlăturarea unei pagube sau evitarea unor cheltuieli.
Varianta b) este greșită, deoarece atât sporirea unui patrimoniu, cât și micșorarea celuilalt,
trebuie să fie efectul unei cauze unice; astfel, nu este cerută o legătură de cauzalitate între
mărirea unui patrimoniu și micșorarea celuilalt, deoarece o astfel de legătură poate fi concepută
numai între o faptă și rezultatul ei.
Varianta c) este greșită, deoarece micșorarea unui patrimoniu poate consta și în efectuarea unor
cheltuieli care nu au fost restituite, de exemplu, atunci când un moștenitor face reparații la un
bun succesoral care, la împărțeală, cade în lotul altui moștenitor.

10. Punerea în întârziere a creditorului de către debitor nu are ca efect:

A) transferarea riscului imposibilităţii de executare a obligaţiei de la debitor la creditor
B) păstrarea fructelor de către debitor, culese după data punerii în întârziere
C) rezoluțiunea contractului
Răspuns corect: C
Varianta c) este corectă, deoarece în cazul în care creditorul refuză plata, debitorul poate
consemna bunul pe cheltuiala și riscurile creditorului, liberându-se astfel de obligația sa (art.
1512 C.civ.).
Variantele a) și b) sunt greșite, deoarece punerea în întârziere a creditorului are ca efect
transferarea riscului imposibilităţii de executare a obligaţiei de la debitor la creditor, respectiv,
păstrarea fructelor de către debitor, culese după data punerii în întârziere [art. 1511 alin. (1)
C.civ.].

11. Pentru satisfacerea creanței sale față de debitor, creditorul poate urmări:
A) numai bunurile debitorului
B) bunurile terților dacă acestea sunt afectate pentru plata datoriilor debitorului
C) bunurile care aparțin terţilor dacă au făcut obiectul unor acte juridice revocate, pe calea
acţiunii revocatorii
Răspuns corect: B, C
Varianta b) este corectă, deoarece conform art. 1520 C.civ., creditorul poate urmări bunurile
aparţinând terţilor care sunt afectate pentru plata datoriilor debitorului; de exemplu, debitorul,
după ce a consimţit constituirea ipotecii asupra unui bun al său pentru garantarea propriei
obligaţii, înstrăinează bunul unui terţ.
Varianta c) este corectă, deoarece creditorul poate urmări şi bunurile aparţinând terţilor care au
făcut obiectul unor acte juridice revocate, pe calea acţiunii revocatorii, întrucât au fost încheiate
în frauda creditorului ; astfel, în cazul admiterii acţiunii revocatorii, actul atacat este declarat
inopozabil faţă de creditorul reclamant, acesta având dreptul de a fi plătit din prețul bunului
urmărit [art. 1520 C.civ., art. 1565 alin. (1) C.civ.].

12. Punerea în întârziere a debitorului:

A) operează de drept
B) operează numai la cererea creditorului
C) nu poate fi făcută direct prin cererea de chemare în judecată
Răspuns corect: A
Varianta a) este corectă, deoarece conform art. 1521 C.civ., punerea în întârziere a debitorului
poate opera de drept sau la cererea creditorului.
Varianta c) este greșită, deoarece debitorul poate fi pus în întârziere și prin cererea de chemare
în judecată, chemarea în judecată a debitorului valorând punere în întârziere, întrucât
demonstrează în mod neechivoc voinţa creditorului de a cere plata [art. 1522 alin. (1) C.civ.].

13. Atunci când s-a stipulat o clauză penală pentru neexecutarea obligației:
A) creditorul nu poate cere executarea clauzei penale dacă nu dovedește prejudiciul adus
B) creditorul poate cere fie executarea silită în natură a obligaţiei principale, fie clauza penală
C) debitorul nu se poate libera oferind despăgubirea convenită
Răspuns corect: B, C
Varianta b) este corectă deoarece conform art. 1538 alin. (2) C.civ. prevede că atunci când
obligația nu a fost executată de debitor, dar s-a stipulat o clauză penală, creditorul poate cere
fie executarea silită în natură a obligaţiei principale, fie clauza penală.
Varianta c) este corectă, deoarece conform art. 1538 alin. (3) C.civ. prevede că debitorul nu se
poate libera oferind despăgubirea convenită.
Varianta a) este greșită, deoarece creditorul, pentru a cere clauza penală, nu este ținut să
dovedească vreun prejudiciu [art. 1538 alin. (4) C.civ.].

14. În materia clauzei penale:

A) creditorul nu poate cere atât executarea în natură a obligaţiei principale, cât şi plata
penalităţii, în niciun caz
B) nulitatea clauzei penale nu o atrage pe aceea a obligaţiei principale
C) creditorul este scutit de a face proba prejudiciului, nu însă și de proba neexecutării culpabile
a obligației
Răspuns corect: B, C
Varianta b) este corectă, deoarece clauza penală are caracter accesoriu, nulitatea ei neatrăgând
și nulitatea obligației principale [art. 1540 alin. (1) teza a II-a C.civ.].
Varianta c) este corectă, deoarece clauza penală este o clauză privind răspunderea, care îl
scuteşte pe creditor de a face proba prejudiciului, nu însă şi de proba neexecutării culpabile a
obligaţiei; astfel, dacă executarea obligaţiei a devenit imposibilă din cauze neimputabile
debitorului (caz fortuit, forţă majoră, fapta victimei sau a unui terţ) , penalitatea nu poate fi
cerută [art. 1540 alin. (2) C.civ., art. 1351-1352 C.civ.].
Varianta a) este greșită, deoarece creditorul poate cere atât executarea în natură a obligaţiei
principale, cât şi plata penalităţii, atunci când penalitatea a fost stipulată pentru neexecutarea
obligaţiilor la timp sau în locul stabilit (art. 1539 C.civ.).

15. Atunci când contractul prin care datoria a fost preluată de o terță persoană a fost anulat:
A) obligația debitorului inițial renaște, însă fără accesoriile sale
B) creditorul poate cere întodeauna daune-interese terțului care a preluat datoria
C) debitorul inițial este obligat la restituirea datoriei, fără ca prin aceasta să se aducă atingere
drepturilor dobândite de terții de bună-credință
Răspuns corect: C
Varianta c) este corectă, deoarece conform art. 1604 alin. (1) C.civ., atunci când contractul de
preluare este desfiinţat (ca efect al anulării, declarării nulităţii absolute a contractului,
rezoluţiunii etc.), obligaţia debitorului iniţial renaşte, cu toate accesoriile sale, sub rezerva
drepturilor dobândite de terţii de bună-credinţă (de exemplu, cazul fideiusorilor cărora li s-a
stins obligaţia de garanţie personală odată cu transferul obligaţiei în patrimoniul noului debitor).
Varianta b) este greșită, deoarece debitorul ce a preluat datoria poate paraliza acţiunea
creditorului, dacă dovedeşte că desfiinţarea contractului nu îi este imputabilă [art. 1604 alin. (2)
C.civ.].

16. Excepția de neexecutare a contractului:

A) poate fi invocată în cazul unei neexecutări parţiale
B) nu trebuie să fie proporţională cu neexecutarea celeilalte părți
C) este exclusă de lipsa de simultaneitate a obligaţiilor
Răspuns corect: A, C
Varianta a) este corectă, deoarece excepția de neexecutare poate fi invocată și în cazul unei
neexecutări parţiale dacă aceasta este suficient de importantă [art. 1556 alin. (2) C.civ.].
Varianta c) este corectă, deoarece excepţia nu poate fi opusă de partea care, potrivit legii, voinţei
părţilor, uzanţelor sau după împrejurări este obligată să-şi execute obligaţia înaintea celeilalte
părţi [art. 1556 alin. (1) C.civ.].
Varianta b) este greșită, deoarece excepţia de neexecutare trebuie să fie, în principiu,
proporţională cu neexecutarea, conform art. 1556 alin. (1) C.civ., care folosește sintagma
„cealaltă parte poate, într-o măsură corespunzătoare, să refuze executarea propriei obligaţii”.

17. În materia excepției de neexecutare a contractului:

A) nu este necesară punerea în întârziere a debitorului pentru ca excepția să producă efecte
B) efectele acesteia se răsfrâng și asupra contractelor sinalagmatice imperfecte
C) nu este posibil ca aceasta să facă obiectul unui litigiu, deoarece excepția are loc numai între
părți
Răspuns corect: A
Varianta a) este corectă, deoarece pentru producerea efectelor excepţiei de neexecutare, nu este
necesară punerea în întârziere a debitorului, excepţia având loc între părţi.
Varianta b) este greșită, deoarece obligaţiile părţilor (reciproce și interdependente) trebuie să-
şi aibă temeiul în acelaşi contract sinalagmatic; însă, contractul sinalagmatic imperfect, prin el
însuşi, face să se nască obligaţii numai în sarcina uneia dintre părţi, fiind exclus astfel de la
aplicarea excepției în cauză [art. 1556 alin. (1) C.civ.].
Varianta c) este greșită, deoarece excepţia de neexecutare poate face obiectul unui litigiu atunci
când, de exemplu, excepția se invocă în mod abuziv.

18. Dacă imposibilitatea de executare a obligaţiei este temporară:

A) creditorul poate obţine desfiinţarea contractului, în acest caz aplicându-se regulile din
materia rezoluțiunii
B) creditorul poate suspenda executarea propriilor obligaţii
C) nu este posibilă desființarea contractului
Răspuns corect: A, B
Varianta a) este corectă, deoarece conform art. 1557 alin. (2) C.civ., în cazul în care
imposibilitatea de executare a obligaţiei este temporară, creditorul poate obţine desfiinţarea
contractului, în acest caz urmând a se aplica regulile din materia rezoluțiunii.
Varianta b) este corectă, deoarece atunci când imposibilitatea de executare a obligaţiei este
temporară, creditorul are dreptul să suspende executarea propriilor obligaţii [art. 1557 alin. (2)
C.civ.].