O lume pustie

Intr-o lume in care intunericul si-a gasit adapost … toti

ajung in cele din urma acolo...Poate chiar viata pe care o duc intre
acei pereti si lumima care patrunde printre gratiile ferecate ii imping
catre o lume pustie.

Am ajuns acolo si nu stiam de ce. Nici macar unde ma

aflam. Priveam in spate, dar nu zaream nimic . Apoi o lumina puternica
a patruns prin gratiile geamului. Soarele a aparut pentru cateva clipe, dar
a disparut . Din nou intunericul domnea.

Sunetul ce se auzea venind din fundul camerei se izbea

din ce in ce mai tare de podea.

As fi vrut sa pot descrie ceea ce vedeam, dar imaginatia

imi juca feste.

Gandeam…Zaream usa dincolo de care nu puteam trece

decat cu gandul care zbura acum in alta parte. Doar raza de soare
care se vedea printre gratiile geamului aducea lumina in acea lume
pustie.

Frigul imi patrundea pielea , carnea, oasele... Mancarea sta

in continuare in castronul din fundul camerei. Deschideam ochii
indreptandu-i catre castronul cu mancare, dar ma lasam batut, stiind ca
nu aveam cum sa rup lantul din jurul gatului.

Lantul imi provoca dureri. Incercarea de a scapa era

zadarnica… Din cauza ranii din jurul gatului pe care nu stiam de unde
o aveam nu puteam rupe lantul care ma despartea de castronul cu
mancare.

Am rupt lantul si incercam sa ma tarasc pana la castron,

insa rana nu-mi dadea pace si nu ma lasa sa fac nici macar un pas. In
ciuda durerii, continuam sa merg. Am ajuns in cele din urma la
castron. Eram mort de foame si mancam in ciuda gustului dezgustator.

referat.clopotel.ro
 Ochii nu imi erau folositori, dar auzeam sunete venind din
camera alaturata. Nu puteam sa stiu ce se intampla, dar aveam o
presimtire ca raul se va produce.

Lumina care aparea si disparea prin fereastra si sunetele

ce se auzeau din ce in ce mai tare ma faceau sa cred ca acesta imi era
sfarsitul. Am inchis ochii, am pus botul pe labe…

referat.clopotel.ro