DEMISOLUL

1. Pisicosul. Coana.

1.
coridorul pe care îl conducea coana nu avea nici un bec aprins bâjbâia cu
palmele pereţii pentru a descoperi uşile camerelor
coana se învăţase cu obscuritatea locului şi-l purta grăbită prin cele zece
camere din care multe semănau mai degrabă a debarale decât a camere unde
s-ar fi putut locui.

a trecut prin straturi groase de praf ridicate din fiecare clanţă

numărând în gând pereţii atacaţi de igrasie pânzele de păianjen caloriferele
ruginite dar la un moment dat le-a pierdut numărul coana i-a spus că din toate
camerele vizitate doar cinci erau de închiriat el fiind primul venit îşi putea
alege oricare din ele

va alege cel mai nimerit loc de dans şi de dat cu capul

pe acela îl va alege.
2.
începusem cu găurile în pereţi
era deja noapte înaintam încet aruncam afară molozul din gaura
făcută într-o roabă furată de la un şantier apropiat iar pisicosul alerga
în tenişii second-hand pe scări din stradă înapoi în hol cu molozul ce
dădea peste nivel

era mai rapid ca o echipă întreagă de șantieriști iar un altul dădea

găuri pentru viitorul tunel

- intră pe automat baştane striga îi rupi nu mai este mult și poate vei
ajunge la mijlocul clădirii unde se unesc drumurile în cruce
ne vom îndeplini planul va veni comanda pentru următoarea
autostradă şi viitorul cincinal al dedesubturilor

le vom duce la capăt înaintea celor de la suprafață vom muta orașul

dedesupt iar ei ne vor plăti în viitor chirii de vis.
3.
avea doar un pat de fier cu arcuri tip ţambal ce scârţâiau la fiecare atingere
plasat lângă o fereastră prin care lumina abia se strecura.

lângă pat era o masă de lemn zgâriată şi mâzgălită cu pixul în multe locuri
păstrând doar urmele unor scrijelituri de cuţit cineva încercase să-şi încrusteze
numele dar abandonase pe parcurs
erau scrise două litere ş şi o și câteva stele crestate la colțurile mesei.

prin geamuri nu se vedeau decât picioarele trecătorilor de la genunchi în jos.

culoarea pereților avea culori incerte şi denivelări de parcă ar fi fost zidite
succesiv mai multe straturi de ciment fără a respecta nimic estetic.

priviţi din dreptul uşii pereţii păreau nişte valuri în permanentă mişcare
dădeau impresia că în următoarea clipă se pot prăbuşi peste cel ce locuia acolo
un fel de mormânt construit înainte de vreme.

ai făcut cea mai inspirată alegere i-a şoptit coana

cea mai inspirată cea mai inspirată alegere repeta de parcă mai putea crede de
parcă mai putea refuza cavoul pregătit din timp.
4.
de aceea stăm de veghe de atâta timp căci toate au o răsplată
levităm lângă boxele cu muzici revărsate pe holurile scărilor umplute de
cojile semințelor
locatarii coborâți în coridoare pleacă pe scări la un singur țipăt sau la apariția
pe conducte a celuilalt

încă nu au branhii în plus nu levitează la auzul muzicii conductelor

nu tresalta la mișcarea inimii chiar acolo unde nu poți crede că mai este şi dă
semnale
nu pot îndura presiunea plăcută a zidurilor si nici picturile unde am înfipt
păpușile îmbrăcate în rochițe alb-negru ca să alungăm spiritele rele.

5.
am protejat zona și demarcat harta unde poți sta fără teamă

vine amorțeala între substanțe care rup și tot rup sub frunte
tăcerea nopților ca la poluri câmpiile unde ne putem întinde și despica cerul
în mai multe locuri construim
vin injectările și trebuie să aflăm un răspuns .
6.
vrea să-i povestească despre ce a văzut în ultima călătorie
poţi să nu crezi dar în sfârşit substanţele au rupt uşa de care mă tot loveam
au făcut o spărtură prin care m-am putut strecura
dincolo este prea bine nu ai vrea să te mai întorci există mai multe spărturi

când crezi că ai scăpat eşti tras înapoi cu forţa rupt în mai mulţi începi să
crezi în ce nu se vede dar urmează să ia forme.

7.
pisicosul este îmbrăcat cu cămaşa luată de la ţigănos cea cu pelicanii
albaştri şi capetele tăiate sprijiniţi de picioarele care par să se frângă
pentru a fi înghiţiţi de apă.

o port să am noroc
să-mi crească muşchiul pe sub tricou
trasez în continuare un drum paralel cu cel de sus să o punem de o
viitoare pistă cu circuit închis pentru alergătorii din noi.

8.
doar trebuie să crezi că ești filmat în fiecare zi ești deja o vedetă
vedeta nu moare oricând și oriunde ea este nemuritoare și sfârâie de
optimism .

9.
dincolo de putrezire curge un fel de viaţă vibraţii ce continuă şi ne continuă

nimeni după ce pleacă nu se mai întoarce la fel

ceva rămâne acolo blocat pentru a primi alimentări în continuare sub
cearşeafurile astea transpirate cadavrul îmi este mai viu ca niciodată.

10.
venise seara şi dimineaţa avea să nu mai sosească
hruba proteja călătoriile închidea uşile de la intrare
se abureau geamurile de la respiraţiile celor care nu mai erau dar locuiseră în
debarale cu mult înainte lor.

11.
îi tot tremurau mâinile i se scurgea un fir de salivă dintre buze pe masă caută
un scaun care nu există
trebuie să mă aşez în mijlocul încăperii distanţele între colţurile camerei
trebuie să fie egale pentru centrare

lovește mașina de scris mângâie una din păpuşile voodo îngaimă şi tot repetă

desenele te pot ghida

eşti ca un pitic aruncat într-o mare de lapte care te hrăneşte
toate te hrănesc

acum dragostea este mai rece

dragostea este doar un fragment dintr-o maşinărie ce duduie de neputinţă
gata să explodeze.
12.
încă mai clipim noaptea cu ajutorul scobitorilor puse între pleoape
acum când nimeni nu nu ne mai aruncă nimic prin geamul spart
omul de legătură este departe și noi și mai departe

aproape ne este doar ibricul și-l punem la fiert cu zaț trei zile la rând
cafea la mâna a treia este din ce în ce mai bună vine următoarea
săptămână hrănită cu resturi și trecem ca niște campioni ai
dedesubturilor și de iarna asta.

13.

să ieşim de aici şi să rămânem încapsulaţi în ce ne protejează în şotronul

desenat pe hol din care am sărit mai departe decât am fi crezut vreodată

aici este cald şi mâncarea vine în porţii calculate iar aceasta este o minune 
repetă odată să nu uit repetă ca să se repete

când vom pleca vor rămâne în locul nostru păpuşile meşterite de pisicos vor
trăi mai bine cu noi înăuntrul lor sărind în continuare pe holuri şotronul.

14.

toate ne par împotrivă

nu ne mai găsim locul
dar ştim că atunci când nu vom mai crede în nimic
atunci vom pluti.
15.

demisolul era câmpul de luptă al altei lumi

groapa unde ne aruncam pământ până la glezne apoi până la
genunchi şi tot aşa

sudoarea ne-o strângeam în sticla de plastic pe care o luasem cu noi

în caz de urgenţă
strângeam pământ şi apă până la gât şi apoi vorbeam cu limba plină
de ţărână
cu capul injectat de vise deliram fericiţi într-un cântecel al zonei.

16.
deja amintirile ne-au ocupat o parte a memoriei
o noapte şi încă una putem uita de noi

turnăm licorile în pahare

muzica mai tare pisicosule lasă să pătrundă fier-betonul
rupe fiecare bucăţică din hainele ce te strâng
începem dansul şi momentul ritualului cu o gaură-n perete

întâi scoate inima pune-o acolo în scobitură şi astup-o cu ciment

de acum nimeni nu va mai avea nevoie de ea
nimeni niciodată.
17.

şi coana nu ştie nimic despre săpăturile noastre depre ziua care este pentru
noi tot noapte de lunile  nesfârşite ca la poluri când săpăm sub  trotuare
transpiraţi delirând în rul-visele  hrubei

ar avea nevoie de un viol calculat fără atingere între baia servitorilor şi wc-
ul conductei întinsă pe patul ruginit cu arcuri de fier

atunci când începe să vrea tot ce îi putem oferi.

18.

nu ne-ar schimba niciodată neoanele pentru a putea vedea drumul spre baie
consumaţi  ilegal spune ea habar nu are despre cum ne preparăm noi mintea

dar n-ar uita nici o lună să ridice preţul chiriei vă ofer condiţii de huzur
repetă și ne spune despre slujba ei de la radio

de frica ei permanentă de boală care construieşte între noi doar tranşee de

luptă.
19.

dă cu zarul să mai pierzi odată poate acum este niciodată chiar aici pe masa
de lemn loveşte în maşina de scris să ne sară banda în jurul gâtului din gaura
asta ne va supravieţui doar răsuflarea

iar la ieşire nimeni nu ne va mai recunoaşte.

20.

sunt departe de intestinele hrubei habar nu au de nămolul unde încă mai

cresc micile insecte de sacrificat atât de ușor scuipă nimicuri pe ferestre
înfăşurate în tone de plastic

bat pasul pe loc de ani de zile ascunşi în spatele birourilor în spatele altora
îmbătaţi cu apă-dozator îngaimă răspunsuri trucate din care oricum noi nu
mai credem nimic.
21.

ne repezim în cameră la geam ne urcăm în patul de campanie să fim mai

aproape de gratiile despărțitoare și strigăm la fete :

mamii! mamii! ia-ne cu tine în zbor! și întindem mâna spre ciorapi.

ușor mă finuț că fetele se sperie! îi zic lu pisicosul

mamii nu ne lăsa aici! mamii vrem cu tine! vrem la cald! șopteşte el printre
gratiile prăfuite

iar ele se feresc speriate să nu le atingem.

22.
le îndrăgeam pe fetele de la ușa demisolului şi ele nu știau cum se sting
luminile la începutul nopții cum coana ne închide ochii și ne acoperă
trupurile cu cearșeafuri ne așază pe fețe măștile clic-clac ne fac degetele de
la picioare strânse în frânghii clic-clac unghiile introduse în urechi pentru a
nu mai auzi strigătele venite din perete.

 
23.
nu avem dexteritatea de a lovi fără să se vadă
suntem îmbrăcaţi în hainele altora fără nasturi
prea multe zile izolaţi lângă caloriferele reci şi brusc apare lichefierea.

24.
nu au inventat ieşire. nu au proiectat holul cu becuri. nu au desenat
indicatoare pe ziduri. ăştia nu au încălzire?
nu.

este un oraş-uzină-în gol duduie 24 din 24 oamenii bagă lemne în

sobe improvizate stau la rânduri pentru nimic se împing unii în alţii
se tot împing colectează transpirația în cisterne o varsă pe câmpurile
de la marginea orașului
continuă să treacă din coridoare în coridoare și rămân tot la intrare.
25.
declanșarea automată a salivei
îi umple gura până la sufocare vine porția de tremurături
apoi totul încetează
ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

26.
îl mută dintr-un sicriu în altul până ce primește un semn că proprietarul este
mulțumit de locul găsit și refuză să-i mai găsească un alt sălaș.

27.
coana nu are stare face vizionări caută noi imagini turnate la miezul nopții
sub pleoapele noastre dar noi lungim și tăiem secvențele atacului celor de la
suprafață dărâmăm scările de la intrare pentru a nu mai fi surprinși

la următorul nivel vizionăm pelicule pink interzise minorilor

neofiții pierd brusc vizionarea subterană.
28.
ajunge în cameră căutând un loc de adăpost
nu mai avem loc nu mai avem aer
sub cearceafuri folosim coniace și ultimul pet promoție furat din spatele
magazinului non-stop ca să stingem arsura din piept

am prins momentul prielnic a zis pisicosul și am acționat

este destulă marfă nu se simte la inventar au și portocale dar prea verzi
deocamdată nu înghițim orice mai bine în sec îi lăsăm pe ei la înaintare.

29.
le-am spus că nu există un aparat al hipnozei ci doar muzica flecurilor care
ne unge auzul ne drenează organele și gâlgâitul apei care umple elemenţii
caloriferului unul câte unul

există plăcerea de a mai trimite o zi vorbele noastre printre zăbrele pentru

îndrumarea trecătorilor nu deranjați privirile fixe
nu opriți pelicula nictofilică prelucrată de noi.
30.
nopţile vin cu scrum bong echinaceea
cu zboruri ale cobailor imaginari oricum după incizii amănunțite nimeni nu
mai rămâne la fel
doar tremuri și încerci să scoți un duh al răului ce te locuieşte
de prea mult timp.

31.
nu este din filmul acesta dar joacă în el
filmează prin una din ferestre pungile ce se tot adună pe trotuar
și ei se filmează unii pe alții derulează apoi cadrele până ajung să facă toți
același lucru într-o singură secvență

nu ești din filmul acesta

doar te dezvolți odată cu el
uneori cu mult în afara lui.
32.
nevoia de obiectiv care să-i mărească în lentile fără să-i vedem iar ei
să ne privească fără să ne vadă
să avem toți de câștigat din blurare.

33.
redecorăm demisolul cu uleiuri şi carioca după ce îl cumpărăm de la coana o
să îl scoatem ieftin sau mai bine nu-i dăm nici un ban

nu vezi că vrea să scape de el de aceea nu face niciodată lumină pe hol

iubește doar banii noștri floricelele pe care i le-am vărsa în cap când întinde
mâna să ia din castron

mai bine varsă tot pe jos varsă acum!

34.

dacă iese cumva leul-bătrânul să facă scandal să repete iar ca prostul că el

este stăpânul că o să ne arunce cu forţa afară de aici îi spunem:

sictir mă că am mâncat bine în dimineața asta nu ne strica cheful şi siesta

azi nu spălam holul şi nici mâine doar tu o să-l speli de acum înainte

bani o să-ți dea coana dacă vrea pentru servicii comunitare

extra pentru tine de acum va fi doar

extra-program și extra-viață pe săturate.

35.
cine poate rămâne aici cine nu trece dincolo aici nu va mai primi nimic nici
mic-dejun nici dejun cu vin roșu după
nici lumină sau ieșire nici intrare nimic dincolo o să vadă ei.

36.
noi ăştia am învăţat
cât timp produci pentru ei ești cel mai bun
cât timp produci pe plus ești retribuit cât timp stai în picioare ești lăudat
şi poți avea parte de o fiestă din care nu te mai trezești niciodată.

37.
mucegaiul nu este comestibil nu se întinde bine pe feliile de pâine și atunci
îl îmbunătățim cu bucăți de cașcaval rase aruncate în farfuria chinezească
plină de firimituri

apoi facem păpuși umplute cu vată și mai multe inimi

păpușile vor fi amplasate între zăbrelele camerei să zâmbească
pentrutrecătoarele pretențioase.

38.
de frigul iernii cu tranșeele terminate în țesuturile lui se făcea că nu are
habar și acum îți mai picură apa din calorifer în sticla de plastic?
ai grijă să să nu te scufunzi!
te faci că uiţi dar camerele unde viețuim sunt ca o gușă de porc cu membrana
întinsă peste cap.

39.
există o lege a păpușilor sedate
nu ai voie să terorizezi jucăriile animalele imitațiile din cârpe aflate în
camera servitorilor
nu ai voie să bagi ace în ele sau să le smulgi capul sau degetele roz ieșite
prin găurile de cheie nu ai voie să faci așa ceva!

cine va face asta este condamnat

primește dulciuri și zboară în altă parte
îl vom uita pentru totdeauna în filmele pink
îl vom lăsa să bâjbâie după o ieșire.

40.
devine o excrescență a zonei contaminate un mecanism cu cheie învârte și
râde
aici jos trăiesc cei care nu văd stau între ziduri salivează la fiecare toc de
pantof ce lovește asfaltul
deasupra se instaurează un ritm calm de acum
iubește mai mult ce nu mai poate povesti.

41.
nu mai are fereastră
pune plase de țânțari toată după-amiază așteaptă musafiri
întinde fața de masă pe scaun
umple un pahar cu apă și îl aruncă în peretele de sub geam
desface punga cu covrigi ia unul câte unul privește ușa
așteaptă musafiri
nu a chemat pe nimeni

dar cineva s-ar putea să apară.

42.
leule poți urla până vine coana să te alinte cu o înjurătură ia mai bine și tu o
gură de bere și nu mai țipa!

promitem s-o plimbăm pe nevastă-ta cu căruciorul de la un cap la altul al lui

th. aman cu tot cu cățelul ei șoricar o prezentăm la somități să le vorbească
ea despre durere imobilizată zece ani pe sedative

viață în cărucior și viteza de 90 km pe secundă a roților-minune.

43.
în după-amiezele călduroase mergea cu pisicosul pe lângă florăriile dintre
cartiere cu prelatele întinse pentru protejarea florilor de soare se îndreptau
spre hruba-celulă ascunsă între blocurile cu sârmă ghimpată printre terenuri
virane și gunoaie barmanul celulei avea uitătura unui orb exersat cu un lung
şir de întrebări grilă prăjea la bucăți de pește ajutându-se de nişte ţepuşe
ascuţite ce străpungeau carnea albă pentru a o servi cu felii de lămâie în
farfurioarele de plastic omoară-mă înainte să te omor îi șoptea ciudatul la
intrare dar el nu-i răspundea se așezau la o masă comandau vin alb și ape
minerale în sticle verzi fără etichete tăceau până terminau de mâncat.

44.
a văzut gura lu leul lângă gura soţiei cu respiraţie greoaie cu mici
zgomote alăturate toate în apropierea infarctului pe podeaua de
lângă baia servitorilor aici unde au avut loc dansuri
acum stau ca nişte animale îmbibate în alcool trecut închipuit şi
viziuni îmbrăţişaţi sub razele becurilor gata să se spargă

45.
sunt prea mulți pe toate peroanele din mijlocul orașelor înghesuiți şi fără
destinații clare iar nouă ne-au interzis să trăim cum am vrut

interzis să stăm sub mucegaiul hrubei

ne-au interzis să prăjim floricele tigaie după tigaie să le aruncăm din mână în
mână din cameră pe hol din hol în baie şi înapoi.
46.
primeam lăzile cu prafuri depozitate în camere de la marginea
oraşului multe le vindeam apoi în altă părţi neştiute de coana
înmulţeam banii şi iluziile până la un final amânat.

47.
va desface berile negre pe tocul de lemn
una o vor păstra pentru venirea celuilalt lu coana o să-i injecteze
alcoolul direct în venă strânge garoul aşa se va relaxa în patul cu
arcuri de fier ne va vorbi toată noaptea şi se va lăsa pătrunsă

o lună va uita să ne ceară chiria.

48.
degustăm ceaiuri de mentă şi soc cu biscuiţi iar la prânz se pare că
începea o altă înserare
brusc te înălţi în pat şi te uiți afară numai întuneric
noi de aici și cei de acolo despărțiți de alt anotimp
dar le vom povesti cum este dincolo după ce ne vom întoarce cu o oală
mare de supă să facem cinste la toată strada.

51.
domnul virgil suferă de insomnie se tot plimbă pe scări seară de seară
loveşte cu cheia franceză în pereţi scutură mucegaiul şi răspândeşte
bolile adormite

leul vecinul de cameră

o strigă pe coana să coboare de la etaj
vrea să se răzbune pentru toate umilinţele îndurate în ultimii ani
îi strigă să stea cu faţa la perete în genunchi şi să-i ceară iertare
pentru ce nu-şi mai aduce aminte.

52.
leul împinge căruciorul soţiei pregătindu-i catapultarea în bulevard

atunci când ea este anesteziată şi îngaimă litanii scrise apoi pe

şerveţelele păstrate de la micul dejun

trecătorii nu ştiu despre golul camerei şi aşteptările ei în paralizie

până este schimbată cu haine curate şi mai ales scâncetele pe care le
scoate înfundat după pumnii primiţi unul după altul
ca nişte gloanţe trase drept la ţintă.

53.
dăm cu zarul şi nimic nu iese
ne-am născut unde nu am vrut
stinge becul
lumina aceasta nu este pentru ochii noştri
nici vinul nu mai este pentru buzele noastre
nimic nu ne mai mulţumeşte.

54.
el ştia că adevăratele desene erau în altă parte şi nu puteam ajunge la
ele
să bem bere mai bine să ascultam simfoniile secrete
improvizația salvează

să scoatem păpuşile din sertar să danseze doar pentru noi pe scaune

şi mese rul-visele par viaţa pe care nu mai apucăm să o trăim
asta i-am spus şi nu m-a crezut eu oricum aştept sa vină sicriele lăsate
în faţa uşii
coana mă va ajuta să intru în ele şi să fiu transportat la altă adresă

o să plec în altă lume

dar nu mai poţi ieşi a pus el
ultimii veniţi nu-şi mai aduc aminte de nimic atrofiaţi de sedative
vor adormi cu noi aici ani în şir.
55.
cine va îndepărta în fiecare seară resturile de pe hol şi excrementele
animalului?
ghemotoacele de vată aruncate de trecători?
cine curăţă după noi?

până la următoarea curăţare

îi mângâie burta vecinului umflată de bere
se destinde pe linoleum şi plesneşte.

56.

priveşte lacul format dincolo de zăbrelele camerei scamele care înoată

în aer norii formând o altă cameră îndepărtată peste praful ridicat
de pantofii trecătorilor
de acum vom face mișcări calculate pe un teritoriu furat de la alții.
///
şi încă o pungă cu aurolac plină după înserare îţi rupe timpul în bucăţi
turnat soluţia cu grijă din sticluţă în pungi dexteric să nu pierdem nici o
picătură pisicosule stai aşa întins budic
priveşte la posterele cu femei goale cultura pleiboiului a învins definitiv
cultura obscenă a haslărului
civilizaţia cimentului i-a tras-o subcivilizaţiei lemnului noi sărbătorim toate
astea şi multe altele cei de jos privesc burghez la cei de sus
cine în cine toarnă şi toarnă

lungiţi pe pat igienic să nu avem vreun accident ne-am luat toate măsurile
alungăm gânduri urâte căci avem nevoie de copilărie înapoi cu ea înapoi cu
noi
fără riduri peste ani corpuri fără nici un rid

inhalarea este o reţetă iugoslavă foc automat în rafale la intervale de câteva

secunde ţi se pare că vezi te recuperezi
nu ştiu ei unde să afle bogăţia de unde se poate roade mai cu spor caşcavalul
bucăţi mici mai vechi dar şi unele mari gustoase
ţi se despică capul voodoo invocare buuum să nu se răstoarne punga şi tu
odată cu ea să nu pierdem bunătate de gloanţe de tras
luptăm pentru un corp multiplicat
nişte burgheji ne-am transformat în nişte burgheji am uitat de orice program
vine coana cu sticluţa fierbinte de pus pe stomac cu bandajul vine cu
mâinile ei dragăstoase
acum o crezi orice spune matroana şi mamă o crezi orice este bun de la ea
orice rămăşiţă pentru noi ultimii pierduţi ai hrubei.
mâncăruri şi pansamente gastrice

57.
luăm de la non-stop “nick” o pâine turcească măsline grecești trei roșii un
ardei capia și nes la plic uneori dimineața tu aduci niște carne friptă cu
muștar franțuzesc din ăla de import

niște carne furată sau strecurată în rucsac de una dintre picoliţele de la clubul
unde munceşti

resturi de la cine știe ce chef de baștani.

băiiii! trăim ca niște lorzi de pe urma fetelor și a băieților de bani gata

mâncăm până la ultima firimitură strânsă de pe masă până la penultima
bucată de carne tăiată mărunt pe tocătorul de lemn

și nu ne trece foamea niciodată

nu ne trece.

58.

să aduci slănină afumată pisicosule bucată cu bucată din aia păstrată de astă
toamnă trimisă cu trenul personal hrănită de transpiraţia navetiştilor cărora
nu le vezi faţa doar dinţii le strălucesc când vorbesc iar tu mai mult taci şi
înghiţi pe nemestecate coji pe coridorul întunecat până te împiedici pe hol şi
reuşeşti cu greu să ieşi pe scara de evacuare

să aduci mâncare de la acea casă ascunsă între pivniţe din geamurile cărora
ies hornuri ce scot fum iarna şi vara

prin pereţii ce încep să se crape.

59.
câtă verdeaţă era atunci în somnul nostru câtă spumă de şampanie venea
peste noi când el pleca desculţ în zorii zilei şi ne aducea pâine caldă cu
seminţe de la doamna de lângă piaţa amzei două lăzi pline ne vor ajunge şi
nouă o săptămână

cumpăram cinci nesuri lapte şi o sana cu glugă de smântână toate ne vor

folosi după beţie ca pansament gastric.

60.

fierbe ciolanele pe aragazul cu două ochiuri ai grijă la furtunul de

cauciuc doi metri de la scaunul unde este aşezat aragazul până la pat
în explozie poate să dispară totul iar noi să privim la lumea de după la
fel de uimiţi ca şi până acum.

61.

la prânz pregătim ciorbă de varză cu sodă cei mai tari bucătari pe raza
unei străzi nimeni nu ne poate întrece gătitul este odihna noastră
uitarea următoarei zile şi a celeilalte
anihilarea lumii de sus şi a lumii de mijloc

amândouă la fel de insuportabile

62.
pisicosule ne era foame dimineaţa între dimineaţă şi prânz
seara și la miezul nopţii
şi ne era teamă că o să murim de foame şi nimeni nu o să mai ştie de
noi

puteam să putrezim blocaţi în demisol să ne găsească după o lună

întinşi în patul cu arcuri de fier zâmbitori căci ultimul zâmbet
contează pentru amintirile celorlalți și noi ținem întotdeauna seama
de asta.

63.

și mai punem de încă o tigaie cu floricele. vă place coana? vă place nu?

floricele cu brânză de vacă bucăți de șunculiță boia pe deasupra şi sare.
altceva?

nimic.

sunteți amabili băieţi! așa zicea

suntem pe dracu.

64.
mâncăm o săptămâna fasole albă cu slăninuţă

a două săptămână schimbăm slăninuţa cu mai multe bucăţi de carne

tot cu fasole dar colorată
fasole americană îi spun ei
urmează crenvurşti cu muştar dimineaţa şi la prânz adăugăm puţin
tarhon şi schimbăm gustul aşa pare o altă mâncare

pare una trimisă de dincolo.

65.

jambon nu mai avem

sălămiorul este deja ras pînă la ultima coajă slăninuță patru bucăți în pungi
ținute o săptămână în beciul de lângă camera de oaspeți a fost linșat

nici o mișcare de luat în seamă

deasupra se moare în continuare și le dorim numai de bine.
mucegaiul nu se întinde bine pe feliile de pâine și atunci
îl îmbunătățim cu bucăți de cașcaval rase în farfuria chinezească

pe urmă te poți întinde pe masă să te desenăm facem păpuși umplute cu vată

și mai multe inimi de vândut pe sub mai multe mâini

păpușile noastre vor fi amplasate între zăbrelele camerei să zâmbească

pentru cumpărătoarele pretențioase.

65.
scoatem la bătaie ultimele ciolane de porc în pauza de masă
chiar fără carne par de ajuns le fierbem până le iese zgârciul și
măduva în apă apoi spargem un ou adăugăm resturi de bulion
iar la final punem piper și boia dulce

ei mor de ciudă căci mai mișcăm dintr-un picior și-o mână

cusute una de alta

una înaintea alteia pe dos și încă ne ajută la înaintări prin hrubă.

IONCI
1.
ionci a apărut într-o noapte. se întorcea în împărăție cum îi spunea el hrubei.
venea să o revadă pe sorela. sau coana cum îi spuneam noi.

a venit cu un rucsac plin de beri câteva cutii cu vitamine și un kilogram de

banane ce le-a aruncat sub masa de lemn.
să avem de ronțăit a zis el
să slăbim împreună frumoșilor până la următoarea dispariție

să-ți povestesc:
despre cei pe care îi numeau criminali dar care de multe ori nu mai apucau
decât să-și îndeplinească propria sinucidere.
sau cei dinaintea criminalilor executanții neinstruiți prăbușiți sub mese în
spelunci unde nu mai ajungea lumina o săptămână.
erau cei deja condamnați de clienți. visele se transformau pentru ei în
singura viață posibilă. aveau grijă la sedări în locuri îndepărtate. acolo unde
nici ei nu știau cum ajungeau. după un timp erau luați și urcați în mașini cu
destinație necunoscută. timpul alocat lor se sfârșise și nu reușiseră să se
salveze în intestinele hrubelor. hărțile lor fuseseră greșite sau consumaseră
din ce trebuiau să livreze. hărțile-second aveau puncte greșite de ieșire și de
traversare a coridoarele dar ei aflau prea târziu acest lucru.

erau criminali care nu se căiesc. cei ascunși în camerele de aici când nu mai
puteau ajunge la destinațiilor lor. un pic de odihnă. atât pentru ei. cântecul de
lebădă. ultimul acord. oricine merita odihna dinaintea posibilei dispariții.

dedesupturile era refugiul dorit de ei. o închisoare temporară dar sigură. o

haltă cu reguli schimbate față de cele ale suprafeței.

ei cu trasee și misiuni necunoscute aveau nevoie de porții consistente de

odihnă și vitamine în loc de hrană. ei erau ai nimănui. toți deveneam cu cât
ne pierdeam în coridoare ai nimănui pentru a primi recompense.
pentru a continua să greșim pentru ei. pentru a le menține celor de la
suprafață circuitele. cred că greșisem și nu-mi mai aduceam aminte cu ce.

2.
rulam sub pielea capului prea multe replici.
eram cu mintea între suprafață și toate cotloanele coridoarelor. coana
amușina după mine. mă voia. nu putea deschide toate camerele. câteva din
chei rămăseseră la mine și apoi mai erau scări spre coridoarele ce plecau din
camerele pe care nu le avea sub stăpânire.
căile de acces aveau pe parcursul lor cămăruțe unde exista doar un pat și o
mică măsuță unde te încuiai și așteptai hrana și instrucțiunile.
aveam o hartă paralelă și trasee schimbate de câte ori se întâmpla să fiu
urmărit. trebuia să duc într-un fel pachetele la destinație.

după o săptămână imobilizat pe pat în tot acel întuneric începeam să vorbesc

singur. să recit ce îmi mai aduceam aminte. să cânt melodii inventate.
loveam zidul cu pumnii ușor să țin ritmul melodiei să nu o iau razna.
atunci erau momentele când îi auzeam și pe ceilalți prin pereţi. vorbeau în
același timp cu mine până oboseam și intram cu toții în somn.

uneori deveneam o excrescență a zonei. una mai puternică ca ea. parcă

aveam ochii așezați în toate colțurile camerelor și puteam privi în tot
întunericul de dincolo de uşă.

dimineața gustului cafelei livrate avea gust de mucegai dar îmi părea cel mai
bun. mă ținea treaz și bucuros.
cântam odată cu simfonia încălțărilor ce loveau asfaltul. aşa apăreau
ordonări ce mă urcau și coborau în ritmul lor până toate se linișteau.
salivam de păcere la fiecare toc de pantof ce lovea asfaltul şi mi se transfera
o putere ce îmi oferea controlul.
3.
alteori începeau crizele și îndoielile.

mă simțeam replicant. un om secund. o cârpă vorbitoare. unul ce putea fi

strivit în orice moment. ar fi putut invada demisolul urmăritorii.
eu îmi apăram toate resturile dobândite în călătoriile dedesubtului. tot ce
aflasem îmi folosea iar ei nu se puteau atinge de ce dobândisem.
suprafața nu mai conta. cu cât mă rătăceam mai mult în coridoarele fără
capăt tăcerea mi se lipea de față ca o mască. o puteam păstra neatinsă până la
ieșire. se puteau face face alimentări din ea. dar asta am descoperit mult mai
târziu.

știam că cei prinși în schemă sunt primele victime. nu au nici o șansă de

supraviețuire. nu pot plăti nimic pentru încă o zi identică celei trecute.

o anumită perioadă îngropau securea războiului în zonele delimitate înaintea

lor. de altcineva. mereu altcineva. nu primeau nici o explicație pentru
înțelegerile la care s-a ajuns. mai mult ghiceai ce ai de făcut. și uneori
nimereai prost. nu intrai pe coridorul tău. întâlneai pe cine nu trebuie. se
infiltra în tine neliniștea iar asta era de neiertat pentru executanții
comenzilor.

ne-au uitat aici ca pe niște obiecte folosite. obiecte fără garanție. așa spuneau
când întârziau prea multe zile în camerele coanei și venea peste ei somnul.

neliniștea nu face parte din pregătire.

neliniștea periclitează planuri gândite la suprafață în detaliu. asta nu doreau
clienții care plăteau pentru realizarea misiunilor. neliniștea distrugea rotițele
de sprijin. era ca o boală ce se sfârșea prost pentru executanți.

se încurcau comenzile sau erau amânate nepermis de mult.

4.
locuiam într-o gușă de porc. grăsimea îmi umplea gura. singura hrană timp
de patru zile.
alimentările aveau loc cu ajutorul scărilor ce plecau de sub cada băii
servitorilor. când nu mai ai voie să înaintezi pe culoare spre suprafață ți se
transmite ordinul de stop și ești alimentat la interval de patru zile de
intermediari care știu harta demisolului și pot ajunge la tine.
coana nu știa nimic și nici nu avea cum să afle. lumea demisolului deja ne
aparținea iar ea era doar o simplă gazdă a traseelor executanților.

un replicant înghesuit în alții. hrănit din pufoaica lor vorbind cu gura lor
până când aduceam câteva ecrane și mă proiectam în ele
ce nu vedeam și nu observam în peliculă lucra pentru mine.
după zile de izolare pe tavan vedeam pelicule rupte până mi se înlocuia
privirea cu altceva.
o singură secvență ce le poate conține pe toate celelalte

hipnotizam rapid o umbră care să-mi continue viața în altă parte

nu mai vedeam ușile nu mai erau nici perdele nimeni nu mai trăia prin
preajmă
nu se mai auzea nici un geamăt din locuințele torpilate de plictiseală
toate zgomotele dispăreau ca în apropierea sfârșitului.
5.
toate îmi erau injectate direct în venă pentru binele umanităţii.
făceam parte dintr-un lot restrâns cum îl numiseră
noi specialii! ei anonimii
câtă onoare!
voiau să vindece o boală necunoscută sau să ne radă pe noi înainte de
a descoperi antidotul
ce mai conta atâta timp cât plăteau gras o viitoare moarte sau poate o
viitoare viață nu aveam de unde să știu.

în câteva luni am devenit aproape un mutant sau ce au făcut din mine

făra ca eu să pot să mai schimb
nu ne-au dat prospecte de prevenire a efectelor eram blocați într-o
zonă îndepărtată a hrubei și ne dădusem acordul
ei erau acoperiți pentru orice eșec iar noi puteam fi eșecul lor.

am băgat în mine vitamine bere stafide pentru energizare spuneau ei

dar nu mai credeam ce spuneau le îngurgitam la desert iar peste ele
turnam un pumn de pastile colorate și săruri necunoscute.

erau zile când auzeam în urechi tot timpul fâșitul acela insuportabil și
vocile de pe coridoare căpătau o altă consistență. parcă erau un
șmirghel pus pe smuls carne și apoi tot auzeam un fel de strigăte ca
zeci de pungi care ți se spărgeau pe rând în cap.

nu mai știam dacă visam ce vedeam când deschideam ochii sau alții
mă visau pe mine la trezire
mă simțeam mai praf ca supa la plic iar mișcările dezordonate în
patul de rezervă îmi pregăteau un somn îndelungat
o legătură inevitabilă cu următorul meu înlocuitor.
6.
denumirile pastilelor le-am învățat după câteva săptămâni de înghiţit
denumirile pe care ei le dădeau pastilelor

mă orientam după culori când îmi jucau în palme gata să se dizolve

se aprindea lumina cu bec roşu a lămpii de cameră și înghițeam prima
pastilă galbenă apoi lumina maro urma a doua pilula albastră
cana cu săruri şi ruperea pentru multe ore

niciodată nu știam câte ore trec între adormiri și treziri

flaconele deveneau lichide toate gândurile se adunau într-un singur
punct și începeau să vorbească o limbă necunoscută
până mă lăsau în adormire.

sedat în locuri necunoscute colet cu adresă schimbată

rămâneam prins între cearceafuri

strângeam perna în brațe ca pe un dușman pentru a-mi potoli furia
îmi spuneam că dacă nu mor acum atunci peste o oră se poate
întâmpla
sau peste o zi
oricum voi fi uitat la mii de kilometri de casă sau ce mai numeau ei
casă.

poate că după tratamentul lor bine plătit nu mai avea să mai urmeze
nici un regret
nici o continuare în hrubele sorelei
ea care îmi aștepta întoarcerea și proba zilnic cele mai bune rochii în
așteptarea mea atingea finețea dresurilor cu mâinile bine cremuite își
aranja buclele în cele două oglinzi aflate pe tavan în baia servitorilor
pentru că îi plăcea răcoarea încăperii și patul de lângă cadă
se desfăcea cu totul pentru intrarea mea

eram atât de departe de ea

înlocuitorul atât de aproape.
7.
uneori nu mai reușeam să scot pastilele la orele indicate și atunci
interveneau ei cu injectări urmau treziri în ceață muzica papucilor de
plastic lipăind pe ciment muzica cuvintelor pe care nu le mai auzeam
până la capăt

pereții se dizlocau și-mi întorceau mintea spre oraşele devastate de

unde uitam să mă întorc.

afară erau oameni care se apropiau de scară cu sacoșe pline și râsete

aurzitoare.
viaţa lor era o continuă fiestă cu picnicuri după picnicuri și fericirea le
stătea alături de haine spălate înghesuite printre amintiri
împrumutate din mintea altora.

după un timp nu mai vedeam ușile camerei

nu mai erau nici perdele nimeni nu mai trăia prin preajmă
nu se mai călca asfaltul nu se mai auzea nici un geamăt din locuințele
torpilate de plictiseală

toate zgomotele dispăreau

liniștea din rezervă începea să aibă ceva dintr-o ultimă liniște
un fel de sfârșit atent calculat.
Stahuri

1.
ești cu o stahanovistă și ești mulțumit pentru prima dată în viața ta
noaptea în pat numeri banii câştigaţi peste zi se înmulțesc fără să-ți dai
seama muncești pentru ea și pentru ieșirea din coridoare
ascunzi banii sub pernă și îi lași acolo să se înmulțească singuri
ți-a dispărut orice grijă orice normă impusă poate fi îndeplinită

pe ea o iubeşti cu ora apoi cu minutul

ești rapid mai rapid ca o freză de strung
plăcerea se scurge pe scări inundă apartamentele vecinilor și-i face să geamă
în același ritm cu voi

iubeşti îmbrăcămintea ei second-hand și o lauzi în fiecare dimineață pentru

alegerile făcute
ea are gusturi simple și te reprezintă.

2.
mergi cu ea până la locul de muncă respiri ușor aerul dimineții tot orașul îți
zâmbește parcă ar fi brusc o moștenire de familie

nu mai este nici o diferență între ei și tine toți te încurajează lumea

dedesubtului nu mai este a ta ci a altora
vita nova de-abia acum începe chiar acum ți se oferă o călătorie nouă
alergi şi tot alergi pe străzi purtând în orice anotimp pantofi cu bot dublat ca
cei din construcţii rezistenți la orice lovitură

ei strălucesc de curățenie te bucură mult cum arăți

cum te privesc trecătorii și țin distanța față de tine una respectuoasă
te bucură acum orice te bucură
când iubeşti cu normă întreagă într-un motel de la marginea oraşului
în cameră sunt cearșafuri proaspăt spălate după ce faceți dragoste o aromă de
pin inundă încăperea vă gâdilă plăcut nările nu ai mai pleca nicăieri nu mai
vrei să cunoşti nici o regulă nu mai poţi să te ascunzi de acum împreună cu
ea împreună cu ceilalți porneşti reforma stahanovistă.
3.
nu au timp de pierdut căci le-au dat prea mult de muncă
au de terminat ce au început dar mai ales ce nu au început

tot timpul sunt în lucru și în probe

la muncă zi de zi
la muncă cu ei!

când se întorc de la muncă încep din nou să muncească

sau îi muncesc pe alții 

nu se mai opresc din muncit

în dedesubturi este mereu de muncă
muncesc și când dorm atunci muncesc cel mai bine și dau şi ezultate.

4.
uneori vin noaptea și zgârîie în trecere pereţii demisolului pentru ei
cea mai importantă este producţia de a doua zi

uneori vor să-şi omoare copiii după orele de muncă dar încep să
mănânce și să bea trăscăul și uită
îşi trag de sub ţeastă creierele ghicesc viitorul în ele când le despică
mânâncă şi beau înainte de asta desfac conservele pe ziare și le mânjesc cu
uleiuri

și dacă nu aș avea păr în cap tu m-ai plăcea golanule și chiar mai plăcea mai
mult fără păr în cap jur că m-ai plăcea
îți spun pe cuvânt adevărul este că mă placi și nu o să recunoști dar ești un
golan o să putrezești aici jos
afară nu însemni nimic și nu o să valorezi niciodată nici negru sub unghie

dar beau înainte de viol şi după în baia servitorilor

se gândesc în timpul vilolului la plan şi la piesele pe care le vor face a
doua zi întotdeauna

invocă viitoarea producție de masă.

5.
nu-ţi dai seama ce are în mână celălalt. de ce priveşte fix la genunchii tăi și
nu în altă parte. doar la genunchi. nu-i vezi chipul. îl ghicești. poate îi lipsesc
mâinile dar va lovi unde nu vrei
cu ele te va lovi.
ROTOCOLARII

celula
ne întâlneam în celulă micul bar din centrul oraşului unde sorbeam
beri după beri şi cafele îndoite cu apă niciodată cu lapte niciodată
complet treji
fumul ni se încleia pe buze şi aşa ajungeam să ne şoptim cuvintele
adăpostindu-ne între geamurile afumate rămând blocaţi ca 
într-o cuşcă fără aerisire

pe atunci numeam fericire suma tuturor calamităţilor ce nu ni se pot

întâmpla. un prieten îmi zicea cu maliţiozitate că-mi premeditez
eşecurile… poate de aici predispoziţia spre digresiune şi chiar
nevroză (damiev)
degetele începeau să ne tremure pe netezimea paharelor nu ne mai
trezea din amorţire decât sirena uzinei şi întoarcerea muncitorilor de
schimbul doi gălăgioşi cu feţe trase la şaibă cărând în sacoşe resturi
de carne şi creier.

muncitorul modig nu a mai apucat să se nască

îşi hrănea muşchii doar cu nicotină muncea în trei schimburi la
celulă cu paharele pline de licori şi cafele luni la rând iar desele
căderi de calciu i se tratau la spitalul judeţean cu un surplus de
vitamine.

spre dimineaţă se instaura bâlbâiala

ne aruncam în colţul barului mâinile mototolite firele de păr din
timpul zilei colecţionate în buzunarele pantalonilor cuvintele ce
ieşiseră din marele ping pong al înfruntărilor

catedrala din centrul oraşului ne perfora brusc auzul cu o melodie

schimbată odată la două luni hit pe care îl tot fredonam între două
înghiţituri de bere
ne temeam că rotiţele dinăuntru ni se vor bloca modig spunea este
timpul să plecăm hai dar nici unul nu se ridica de la masă și aşteptam
tot așteptam să se întâmple
mai târziu începeau să ni se deschidă piepturile iar după plecarea noastră
chelneriţa debarasa toată masa.

din g103 mai departe

1. ne-am refugiat în g103 semilună etaj 6 cu vedere largă asupra centrului

ridicat în anii copilăriei beton armat vorbim tăcem vorbim tăcem prea
mult începem să facem ce nu am învățat ce am învățat nu ne mai folosește

pare că suntem deasupra pare că vom pluti dar suntem aruncați mai dedesubt
ca toți cei din dedesubturi

cui îi mai pasă ?

avem furie și lentoare plus un film unde să te recunoști măcar în fragmente

dacă ai face vreodată un film despre viața ta te-ai putea uita la el? în ce
secundă ai opri vizionarea? când spargi ecranul și imaginile se tot derulează
se tot derulează cu secvențe neîntâmplate şi nu poţi face nimic şi chiar nu
mai faci nimic mergi şi mergi tot înapoi

2. aici este doar una din miile de cutiuțe ale orașului unde ne adăpostim

este o cavernă de retragere temporară o cutiuță-pat în care dormi mai mult

decât trebuie şi lovești în lemn pentru a fi scos căci nu mai vine aerul spre
tine

şi nu o să mai ieși

ei au vrut-o lasă-i să prindă gust de vechi și expirat

când te-ai prins că ești victimă capeți brusc putere le întorci dintr-o mișcare
pe toate cu capul în jos și le scuturi
tot ce am crezut că se va întâmpla tot ce urma să se întâmple nu va mai avea
loc

ne-au încimentat fără să vrem și încă mai râdem prinși într-o operă de artă
comunistă pereții sunt drepți există baie și veceu de serviciu un hol lung
unde în copilărie îi plăcea să creadă că face curse maraton pentru alungarea
tristeții

poate cumpărăm niște mănuși ajută la o sugrumare mai plăcută și uite așa
omori pe cine îți este mai drag

nu crezi ? o să cred

3.

ai spart bricheta pe bulevard lângă rotocol

au ieșit mici flăcări în noapte pe care le prindeai în pumn și le ridicai în aer

într-un fel de dans țipai parcă erai posedat de un duh al plecării voiam
să plecăm cu toții de aici dar amânam plecarea

te roteai pe un singur picior după care reveneai pe amândouă și dansai cereai

socoteală te părăsise dar cine te părăsise ?

ți-ai aruncat geaca în rondul de flori aprinsă de flăcări vuuuum și dusă a fost
urlai în mijlocul străzii în apropierea prefecturii acolo unde stăteau ei la
pândă în mașini și tu știai în intersecția de la catedrală gata să-ţi aplice o
amendă

deranjam ordinea publică stingeam becurile de pe stâlpi le ocupam băncile

din parc

nu aveau somn din cauza plimbărilor noastre este ilegal spunea domnul în

albastru plătiţi amendă ?

da dar parcul rămâne al nostru.

4. fii atent la lumina zilei care ne aruncă brusc în mijlocul unei acțiuni
nedorite dai din mâini și din picioare te trezești că tot alergi și greșești
străzile

strada bucurești crezi că te duce departe dar te scoate din oraș și te

proiectează în câmp mirosul acela te aruncă spre ceruri și te întoarce înapoi
de mai multe ori împrospătat

trecem pe lângă lanuri de grâu şiruri de benzinării şi localul cu cele două

prostituate micuţe şi tocuri lungi mai lungi ca ele înfipte în smoala topită de
soare

praful este strâns maldăr lângă trotuarul podului de peste vedea podul de
unde pescuim oameni morţi

strada carpaților nu mai duce nicăieri și nu te întoarce niciodată de unde ai

plecat

rămâi blocat şi prostit

iar ai trecut pe unde nu trebuie.

5. ce mi-ar plăcea să-i blocăm între etaje ce mi-ar plăcea să simtă și ei cum
este stagnarea

ei au impus standarde s-au gândit la toate cincinalic în locul nostru au gândit

au dus totul la perfecțiune în spațiile de locuit și în afara lor

dușmanii de clasă ne tot urlă în cap

dar acum le putem da sonorul la minim

ei de o parte și noi de cealaltă să nu confundăm rolurile

în lumi diferite fiecare și-a decorat diferit mansarda
te vor judeca după orice gest
după tot ce nu vei spune dar ai vrea

de la cap vine tot ce poate să mai vină

acum
când salvarea aparține unui mecanism în curs de dezmembrare.

6. pe afară mișună cei grăbiți

atenți pe unde calcă conștiincioșii
cei care rezolvă treburile înainte de a se întâmpla
cei ce nu dorm nici atunci când ai crede că o fac mai bine ar dormi şi ar fi
înlocuiți mai bine lipsă peste bord cu ei.

7. se simte abandonat ca într-un cimitir de maşini chiar la rotocol în

aşteptarea prietenilor începe cu aprinderea înceată a ţigărilor apoi cu
un picior pus peste celălalt

părul ud al lui modig acoperindu-i o parte din faţă şi „mâna lui va fi izbită de
asfalt” până se va face floare

vrei să vezi un punct ce nu reuşeşti să-l fixezi de aceea continui să te uiţi în

lipsa privirii căci ceilalţi nu or să mai vină în seara asta.

8. ai la vedere o carcasă lângă altă carcasă pline de muzici calde iar lângă
capul tău când stai întins pe marmură o veioză spartă
mai mângâi un ciob albastru găsit în nisipul parcului respiri din ce în ce mai
lent

până nu îţi mai auzi respiraţia.

9.
totul vine de la passiflora şi de la prea multe medicamente luate în
acelaşi timp
de la insuficienţa stâlpilor de iluminat de pe strada bucureşti căci nu
vedeam să citesc noaptea literele dintr-o carte
dintr-o mare carte

treceam şi nu te mai recunoşteam căci brusc nu mai aveai faţă sau o

schimbai din mers

robotul cu ceas din rondul lui g103 era mereu oprit sau arătă ora altei
ţări
mă deruta amarnic

amarnic mă mai deruta

ne spuneau mai pune o glugă mai pune măi un maieu şi noi uitam
uitam îmbrăcarea
şi de la kilogramele de medicamente înghiţite de-a lungul anilor cu
pumnul
de acolo ni se trag toate

am stat prea mult la adăpost în scările fără lumină şi am prins pojghiţă

farmaciile au jucat totuşi un rol important

ai intrat să-ţi iei vitaminele?

am intrat şi nu mai aveau medicamente ci altceva cu totul altceva nu pot
spune.
10.
de multe ori nu mai aveam bani
terminam prea repede conservele trimise de afară şi erau atât de gustoase
calamari în salsa americană atun blanco jamonul serano feliat şi pus la
păstrat în congelator luni de zile

acum număram în gând fiecare bancnotă aruncată pe cine ştie ce nimicuri

căci incursiunile în taverne ne costă
pierduţi printre sticle şi discursurile celor atinşi de iluminări de o noapte la
tei la gară la stix localuri pline de fum printre strigătele necunoscuţilor când
plecam în turnee de forţă timp de trei zile şi apoi urma învierea şi apoi din
nou căderea

ce mai este bun înăuntru?

doar rumeguş

treceam prin orele sudate cap la cap când branul carpaţiul snagovul începeau
să ne ţină locul alimentelor

ohoo cum mai căram cadavre să le îngropăm în camera din g103 sub covorul
persan al mamei şi nu lăsam nici o urmă de sânge
în urmă

11.
urmăream cu orele caii verzi zburând pe toţi pereţii cinematografului central
şi umbrele jucătorilor de şah alcoolizate în cădere prin iarba de la marginea
parcului

sugeam din berea cu vitamine un desert regal pe marginea trotuarelor pe

gării dunării brâncoveanu porturi de refugiu pentru scufundările noastre
repetate.
12.
lângă catedrală era singurul non-stop al orașului deschis la ora șase serveau
prin gemuleţ sendvişuri cu hot-dog caşcaval salam şi muştar capac şi muşcă
mai ceream o cafea din maşină şi îndepărtăm cu greu somnul

viteză ieşit de la puşcărie dădea volumul radioului mai tare şi rânjea suspect
urla apoi prin geamul deschis
băi vin muncitorii ! şi chiar veneau în staţia de autobuz
ăştia sunt schimbul unu zicea el nu vezi că nu-şi pot ţine ochii deschişi de
somn ?
dar autobuzul ?
pe ăla or să-l vadă sigur se vor călca în picioare să urce
ce rând? nici măcar o coadă civilizată
la noi ca la război

hai măi nu mori dacă nu citeşti ziarul o săptămână! zapează pe bani. mai
bine asta. sau deschide instantaneu un amanet! o farmacie! o firmă de
coşciuge. fii pe fază! în ritm. da. urmez tratamentul. setat pe apa din bere.
doi litri pe zi. rinichi sănătoși. inimă zburdalnică. cred că este recomandată o
terapie de grup dar nu se știe cu cine anume. cu dumnezeu ? nu au măi
rezultate.

nu mai stau lângă ei au boli grave şi muşcă

într-o zi o să te văd postat în vitrina de la magazinul crinul în locul

manechinelor agăţând trecătoarele căci munca munceşte pentru noi şi deja
ne-a înlocuit

aici nimeni nu învinge

autobuzul alb îi va duce la uzina rulmentul dincolo de calea ferată

lângă stadion unde toamna se frigea oaia se juca fotbal se bea şi se mânca
bărbăteşte fără simţ de răspundere

la noi bate Băltărețul dinspre lunca dunării vânt cald și umed favorabil poţi
să crezi ?
am o arşiţă în piept de nu mai pot să o duc
de la blocuri şi scări urcate ţi se trage
nu ştiu dar încep să am o stare de scoci.
13.

suntem din ce în ce mai aproape de fiolele cu novocaină şi xilină căci ne-am

mutat în camera de gardă
stăm aproape lipiţi de caseta cu comprese dilatatoare hagar port-tampon ne
hrănim din sticle cu spirt să ne ajungă cu porţia
apoi privim deasupra pereţilor la nişte postere cu vedete locale pătate de un
vin de buturugă combinaţie din 1001 plus căpşunică

suntem pierduţi printre meşe sterilizate şi ultimul stoc de medicamente

unul rătăcit pe coridoare ne cântă căpitane de judeţ deja ne seci hai că

merităm să căpătăm ajutoare şi portocale merităm să fim în viaţă şi să
gustăm din toate
dar pe rând

ce ai măi în cap ? câţi sunt în tine ? de ce nu ieşi ? de ce întârzii la lecţii ?

nimeni răsplătit înainte de a fi murit

ei vorbesc despre carieră una adevărată eu zic una de piatră peste vedea
măiii
tu eşti îmbibat în spirt într-un borcan şi te simţi confortabil pe una din
etajerele de colecţie ale spitalului
te vor pomeni
eşti nemuritor încă de aici
vei apărea în documentarele de după plecare în jurnalele festive ei vor fi
uimiţi de încleştarea muşchilor feţei de parcă ar urma să muşti din gâtul unui
duşman ai învăţat
să înghiţi înainte să scuipi

atâta timp cât femeia cu barbă are un succes impresionant în târgul de

provincie echivalent cu b. franklin tipărit pe hârtie de proastă calitate în piaţa
euro 2 şi alexandria ( bibliotecii) s-a mutat la bucureşti iar bucureştiul
(misterelor) s-a mutat la kinshasa nu ne rămâne decât să pledăm pentru o
artă a malnutriţiei şi pentru literatura carspică - damiev
14.

modigus face marea cumpălinire păstrăm

echilibru în aer
mie îmi place să repet anumite lucruri pentru a le lua mai bine în stăpânire
aşa spunea el
suntem în sânge până la gât iar pe el îl urmăreşte aceeaşi obsesie a
neîntâlnirii pe care avut-o în noaptea venirii spre el
« te surprind în faţa cafenelei hotel-parc jurând credinţă eternă patriei
românia şi legilor sale inefabile «  a scrijelit pe un perete al celulei

în palmă ne creşte o altă hartă

măi tu ai afazie motorie iar ei te-au băgat în primul rând

te împing de la spate spre borcan numai să intri
iar eu aş fi vrut să mor înecat în votcă dar îmi era frică de mine foarte frică
de lumea de dincolo şoptea modig şi atunci nu-ţi rămâne decât
să-ţi mişti picioarele spre fiolele cu novocaină şi spatula strălucitoare de pe
masa salonului ai ceva de terminat sau de început

suntem în sânge pînă la gât ne-au închis o săptămână în holul hotelului parc
pentru reveniri
dar noi avem
de lipit nişte postere peste alte postere pătate cu vin de buturugă.