http://www.avocatconsult.net/cursuri/924-dreptul-familiei/415-filiatia-filiatia-fata-detata.

html ( articol referitor la filiatia fata de tata)

Actiunea in stabilirea paternitatii din afara casatoriei

avocat Magdalena Popeanga popeanga@dreptonline.ro

Motto: Ce nest pas lunion dans laquelle il est n, qui fait changer le caractre de ses droits, car alors il faudrait dire que la famille nest quune institution de droit civil, qui ne repose que sur larbitraire du legislatur. Non! Les droits de lenfant tiennent a une ide plus grande et dautant plus immuable. Cest le sang qui fait la parente, cest le sang qui oblige le pre donner son enfant son nom et les moyens dexistence, et la loi ne fait que sanctioner une obligation qui existait avant elle et sans elle.
Take Ionescu Spre deosebire de vremurile trecute in care copilul din afara casatoriei era marginalizat, astazi se incearca schimbarea statutului sau intr-unul asemanator cu acela al copilului din casatorie. El are dreptul de a se numi copilul unei anume persoane, de a purta numele acesteia, de a bineficia de ingrijirea, ocrotirea, intretinerea pe care acesta i-o acorda. Conflictele de paternitate apar atunci cand tatal este necunoscut sau atunci cand tatal juridic este diferit de tatal biologic. In Romania, Codul Familiei prevede doua cai de stabilire a paternitatii: recunoasterea si stabilirea pe cale judecatoreasca. Ceea ce inseamna ca ori de cate ori tatal nu-si recunoaste copilul, mama, ori in lipsa ei, reprezentantul legal, il pot actiona in justitie, cerand ceea ce i se cuvine de drept copilului, dand curs principiilor care guverneaza aceasta materie: principiul ocrotirii copilului, al stabilirii adevarului cu privire la paternitate, al egalitatii in drepturi dintre copilul din casatorie si cel din afara ei. Cererea de chemare in judecata trebuie introdusa in numele copilului ca singur titular al dreptului la actiunea in stabilirea paternitatii. Atunci cand copilul este minor, ea poate fi introdusa de mama, iar in lipsa mamei, de reprezentantul legal. Mostenitorii copilului nu pot introduce actiunea, datorita caracterului ei strict personal. S-a considerat, insa, ca, in ipoteza in care copilul a decedat in timpul desfasurarii procesului, mostenitorii lui pot continua actiunea intentata, fie ca sunt testamentari, fie

ca sunt legali, cu conditia sa nu fie renuntatori sau nedemni. S-a spus ca s-a realizat o intervertire a caracterului actiunii din personala in patrimoniala, si aceasta mai ales intrucat mostenitorii testamentari in general nu sunt rude cu defunctul, iar interesele urmarite de ei sunt patrimoniale. In schimb, actiunea se poate intenta atat impotriva tatalui cat timp este in viata, cat si impotriva mostenitorilor lui. Fata de acestia din urma actiunea isi pastreaza caracterul personal nepatrimonial - deci poate fi introdusa si impotriva mostenitorilor renuntatori. Daca actiunea se poate intenta impotriva mostenitorilor pretinsului tata, cu atat mai mult ea se poate continua impotriva lor, atunci cand pretinsul tata a decedat in timpul procesului. Actiunea in stabilirea paternitatii are ca titular copilul, indiferent ca el este major, minor, adoptat cu efecte restranse, depline sau ca a format obiectul unei adoptii guvernate de dispozitiile O.U.G. nr. 25/1997, neexistand ratiuni pentru care sa se respinga actiunea atunci cand este vorba despre un copil a carui paternitate fireasca nu fusese stabilita anterior adoptiei si cand sunt indeplinite si celelalte conditii pentru inceperea actiunii. Actiunea de stabilirea paternitatii se poate introduce in termen de un an de la nasterea copilului de regula. Potrivil Legii 288/2007, actiunea apartinand copilului nu se mai prescrie in timpul vietii acestuia. Pentru admiterea actiunii trebuie sa se dovedeasca: nasterea copilului, relatiile intime in timpul conceptiei dintre pretinsul tata si mama, precum si faptul ca din aceste relatii a rezultat copilul. Dovada paternitatii se face prin orice mijloc de proba: martori, inscrisuri, marturii, prezumtii. Un rol deosebit il reprezinta expertiza medico-judiciara, care, desi ca proba pozitiva, are caracter relativ, ca proba negativa, are caracter absolut dand in acest fel un raspuns categoric, in sensul ca cel adus in fata justitiei nu este tatal copilului. La randul sau, paratul se poate si el apara, folosind orice mijloc de proba. In cadrul procesului de stabilire a paternitatii din afara casatoriei, instanta poate fie sa admita, fie sa respinga actiunea. Pentru a admite actiunea, trebuie sa fie vorba despre o actiune introdusa in termen, cu indeplinirea conditiilor de exercitare, nerespinsa datorita unui fine de neprimire, fiind necesar sa se stabileasca in mod cert ca barbatul a avut in perioada conceptiei legaturi intime cu mama. Finele de neprimire ( cauzele de neprimire ) sunt in aceasta materie ( a actiunii in stabilirea paternitatii ): imposibilitatea biologica de a fi tatal copilului deci nonpaternitatea stabilita ca urmare a constatarii pe cale stiintifica a imposibilitatii de a fi tata, de exemplu copilul are o grupa de sange care nu se regaseste nici la mama nici la tata. imposibilitatea fizica de a fi tatal copilului: in perioada conceptiei, tatal a fost plecat din tara, spitalizat, ... exceptio plurium concubentium daca si numai daca din ansamblul probelor administrate nu rezulta in mod cert ca paratul este tatal.

Dupa cum se observa, exceptio plurium concubentium, atunci cand este invocata de parat, nu poate duce in mod automat la respingerea actiunii, fiind necesar ca, din coroborarea cu alte probe, sa reiasa ca paratul nu poate fi tatal copilului. Cu alte cuvinte, daca, in urma coroborarii cu alte probe, se ajunge la concluzia ca paratul ce a invocat exceptia este tatal copilului, cererea de chemare in judecata va fi admisa, iar exceptio plurium concubentium nu va constitui fine de neprimire. Indiferent ca paratul recunoaste copilul ca pe al sau la prima zi de infatisare, fie ca nu face o astfel de recunoastere, sunt aplicabile dispozitiile art. 274 C.p.c., potrivit carora cheltuielile de judecata vor fi suportate de parat pentru ca el se afla in culpa procesuala: nerecunoscandu-si copilul, el a ocazionat mamei noi cheltuieli, pentru ca aceasta a apelat la forta de constrangere a statului pentru a obtine recunoasterea. In ipoteza in care in cauza sunt introdusi mai multi parati iar paternitatea s-a stabilit fata de unul dintre ei, paratul fata de care s-a stabilit paternitatea va plati cheltuielile de judecata pe care le-a ocazionat reclamantului, in timp ce mama, sau reprezentantul legal va suporta cheltuielile de judecata ocazionate paratilor care au fost exclusi de la paternitate. Mama este in culpa procesuala, chiar daca este de buna credinta, pentru ca a pornit gresit procesul si impotriva acestor parati. Hotararea judecatoreasca prin care se stabileste paternitatea din afara casatoriei, produce efecte ex tunc: de la conceptie copilul este considerat al tatalui. Aceasta hotarare are efecte relative pana la data ramanerii definitive, cand dobandeste efecte absolute ( este opozabila erga omnes ). Ca urmare a stabilirii paternitatii, copilul va avea aceeasi situatie legala fata de parinte si fata de rudele lui ca si copilul din casatorie, producandu-se importante efecte cu privire la nume, locuinta, succesiune, obligatie de intretinere, exercitarea drepturilor parintesti ... Dupa cum s-a putut vedea, lucrarea a fost structurata in asa fel incat sa trateze cat mai multe aspecte posibile. De altfel, ea incepe cu un istoric al cercetarii paternitatii, urmata de o prezentare generala a situatiei in prezent. Capitolul II este un capitol de drept comparat, ce incearca sa aduca imaginea cercetarii paternitatii din alte sisteme de drept: francez, elvetian, american. In speranta ca am reusit sa redau o imagine completa a subiectului cercetat, si ca scopul propus a fost atins, voi incheia parafrazandu-i pe vechii romani : Quod Erat Demonstandum. STABILIREA PATERNITII COPILULUI DIN AFARA CSTORIEI PRIN RECUNOAsTERE SAU HOTRRE JUDECTOREASC

4.1. Stabilirea paternitatii copilului din afara casatoriei prin recunoasterea tatalui. Art. 57-58 C. fam. reglementeaza recunoasterea paternitatii copilului din afara casatoriei n acelasi fel ca si art. 48-49 C. fam. care reglementeaza recunoasterea maternitatii, cu doua deosebiri: prima n ce priveste cazurile n care este admisa recunoasterea paternitatii si cea de a doua n ce priveste intervertirea sarcinii probei n cazul contestarii recunoasterii paternitatii de catre mama, de cel recunoscut sau de descendentii acestuia. La aceste deosebiri se adaug 20220t1913u a precizarea facuta

de art. 57 alin.1 C. fam. potrivit careia, dupa moartea copilului, acesta poate fi recunoscut de tata numai daca a lasat descendenti firesti, precizare propusa de unii autori a fi extinsa, pe cale de analogie, si la recunoasterea maternitatii copilului decedat. Recunoasterea paternitatii este declaratia facuta de bunavoie de catre un barbat, n una din formele prevazute de lege, prin care acesta marturiseste ca este tatal unui copil. Ca si recunoasterea maternitatii, recunoasterea paternitatii are o natura juridica mixta fiind o marturisire de paternitate (mijloc de proba) exprimata n forma unui act juridic. Cele mai multe caractere juridice ale recunoasterii paternitatii decurg din natura sa precumpanitoare - de marturisire (mijloc de proba). Astfel, ea este: irevocabila, chiar atunci cnd este facuta prin testament (art. 57 alin. 3 C. fam.); are caracter declarativ, producnd efecte retroactive de la nasterea copilului; are efecte fata de toata lumea (erga omnes); este un act personal al tatalui; ceea ce implica netransmisibilitatea dreptului de recunoastere la mostenitori; poate fi facuta si de tatal lipsit de capacitate de exercitiu sau restrns n aceasta capacitate, cu singura conditie de a avea o vointa constienta; este un act juridic pur si simplu, nesusceptibil de modalitati (termen sau conditii). Din natura sa de act juridic solemn si unilateral rezulta ca recunoasterea implica ndeplinirea conditiilor de validitate a manifestarilor de vointa, ca ea trebuie facuta n una din formele prevazute de lege si ca si produce efectele indiferent de acceptarea ei de catre cel recunoscut. 4.2. Contestarea recunoasterii paternitatii Art. 58 alin. 1 C. fam. prevede, n aceeasi termeni - ca si art. 49 C. fam., privitor la contestarea recunoasterii maternitatii -, ca "recunoasterea care nu corespunde adevarului poate fi contestata de orice persoana interesata", deci, si de nsusi autorul recunoasterii. Cele aratate cu referire la contestarea maternitatii sunt deopotriva valabile, mutatis mutandis, si n ce priveste contestarea paternitatii. Exista o deosebire numai n ce priveste persoana careia i revine sarcina probei cnd reclamantul n actiunea n contestatie este mama, copilul sau descendentii acestuia, cazuri n care reclamantul - caruia i-ar fi revenit sarcina probei potrivit dreptului comun - este scutit de orice proba, "dovada paternitatii" - a conformitatii recunoasterii paternitatii cu realitatea - fiind pusa de lege "n sarcina autorului recunoasterii sau a mostenitorilor sai" (art. 58 alin.2 C. fam.). n felul acesta, mama, copilul sau descendentii acestuia anihileaza recunoasterea prin simplul fapt al introducerii actiunii n contestatie. Printr-o intervertire a sarcinii probei, revine barbatului autor al recunoasterii - care este prtul n actiunea n contestatie - rolul de a dovedi ca el este tatal copilului[1], iar daca nu reuseste sa faca aceasta dovada n mod concludent pentru instanta de judecata, recunoasterea sa va fi nlaturata de instanta ca fiind contrara realitatii. Scopul acestei dispozitii este acela de a ocroti mama, copilul sau pe descendentii, acestuia mpotriva unei recunoasteri contrara adevarului, facuta n scopuri interesate. 4.3. Nulitatea recunoasterii paternitatii.

n mod asemanator cu nulitatea recunoasterii maternitatii, recunoasterea paternitatii este sanctionata cu nulitatea absoluta n urmatoarele cazuri: cnd se refera la copiii care beneficiaza de prezumtiile legale de paternitate, cnd se refera la copiii din afara casatoriei decedati care n-au lasat descendeti firesti (art. 57 alin.1 C. fam.); cnd emana de la un barbat lipsit de o vointa constienta; cnd a fost facuta prin alte acte juridice dect cele prevazute de art. 57 alin.1 C. fam. (declaratie la starea civila, nscris autentic, testament); cnd formele prevazute pentru valabilitatea acestor acte n-au fost respectate. n ce priveste nulitatea relativa a recunoasterii paternitatii exista aceeasi controversa ca si n cazul nulitatii relative a recunoasterii maternitatii, unii autori sustinnd teza ca recunoasterea paternitatii poate fi anulata pentru vicii de consimtamnt, iar altii sustinnd teza potrivit careia recunoasterea de paternitate care corespunde adevarului nu poate fi anulata pentru vicii de consimtamnt, ea constituind o marturisire de paternitate care confirma o legatura de filiatie, ce exista independent de vointa autorului recunoasterii. Daca nsa recunoasterea paternitatii nu corespunde adevarului; ea poate fi atacata de ajutorul ei fie prin actiunea n contestarea recunoasterii, fie prin actiunea n anulare. 4.4.Prescriptibilitatea actiunii formulata de mama. Problema titularului actiunii Anterior modifiarilor, art. 60 alin. 1 prevede ca "actiunea n stabilirea paternitatii din afara casatoriei poate fi pornita ntr-un termen de un an de la nasterea copilului".Din modificarea operata, potrivit careia "actiunea(.) poate fi pornita de mama (.)", raportata si la introducerea alin. 4, rezulta ca leguitorul a nteles sa trateze diferit prescriptia n cele doua ipoteze, ceea ce duce si la concluzia ca actiunea ar avea doi titulari mama si copilul. Aceasta chestiune pune, nca, o serie de probleme, la care ma voi referi n continuare. Potrivit art. 59 C. fam., titularu actiunii n stabilirea paternitatii este copilul, mama actionnd doar n calitate de reprezentant legal al acestuia, pna la dobndirea de catre copil a capacitatii testrnse de exercitiu. Dupa mplinirea vrstei de 14 ani, minorul poate promova singur actiunea, fara a avea nevoie de ncuviintare prealabila, dat fiind caracterul personal nepatrimonial al acestei actiuni. Prin urmare, daca potrivit art. 59 C. fam. n toate situatiile mama actioneaza n numele copilului, iar nu n nume propriu, ea neavnd legitimare procesuala activa, prevederea alin.1 al art. 60 C. fam.referitoare la termenul de prescriptie de un an de la nasterea copilului este n totala contradictie cu alin. 4 al aceluias articol care consacra caracterul imprescriptibil al actiunii n stabilirea paternitatii. Din aceasta perspectiva, reglementarea instituita prin Legea nr. 288/2007 este profund criticabila. Totusi, avnd n vedere ca principiul principal de interpretare impune ca textele legale sa se interpreteze n sensul de a produce efecte juridice, iar nu n sensul de a nu produce astfel de efecte, apreciem ca ar fi posibila si o alta abordare. Astfel, dupa cum cum aratam si mai sus se poate spune ca intentia legiutorului a fost aceea de a recunoaste si mamei copulului dreptul de a promova, n nume propriu, iar nu doar n calitate de reprezentant legal al copilului, actiunea n stabilirea paternitatii[2]. De asemenea, s-ar putea sustine aceasta intentie de reglementare si prin argumentul

de text dedus n interpretarea literara a alin .4 al art. 60 C fam., care se refera n terminis la optiunea apartinnd copilului. Or, daca n aceasta materie ar exista un singur titular, si anume copilul, atunci sintagma mentionata, ce are rol de determinant al cuvntului actiunea, ar fi superflua. Numai admitnd aceasta interpretare, solutia legislativa din cuprinsul alin. 1 al art. 60 C. fam. S-ar justifica si ar capata un sens. Pe cale de consecinta, si alin. 2 si 3 ale art. 60 C. fam. (ce nu au facut obiectul modificarii ), care se refera la ipotezele n are termenul de prescriptie al dreptului la actiune si pierde cursul la o data ulterioara nasterii copilului, ar urma sa se aplice doar n situatia n care mama este titulara actiunii, pentru ca numai n persoana ei actiunea are caracter prescriptibil. Daca aceasta a fost intentia de reglementare a legiuitorului, atunci, pentru respectarea exigentelor de tehnica legislativa, n vederea asigurarii corelarii textelor interferente, se impunea o interventie expresa si asupra art. 59 C. fam. care prevede ca actiunea in stabilirea paternitatii apartine copilului. nsa chiar si n aceasta ipoteza (recunoasterea mamei ca titular al actiunii) reglementarea din art. 60 alin. 1 C. fam. ramne criticabila, daca nu cumva de-a dreptul inutila ntruct mama va putea sa actioneze oricnd, pna la dobndirea de catre copil a capacitatii restrnse de exercitiu, calitatea de reprezentant al acestuia, desi termenul de prescriptie de un an, n ceea ce o priveste se va fi mplinit. 4.5 Imprescriptibilitatea actiunii apartinnd copilului Sub imperiul reglementarii anterioare, actiunea in stabilirea paternitatii era prescriptibila n termen de un an; caracterul prescriptibil al actiunii si durata relativ scurta a termenului erau justificate n literatura de specialitate prin argumentul ca n acest mod se nlatura ct mai grabnic incertitudinea statutului familial al persoanei, copilul urmnd sa beneficieze, ct mai repede posibil, de efectele juridice ale filiatiei si ale rudeniei. n raport cu jurisprudenta n materie a Curtii Europene a Drepturilor Omului, la care am facut referire, apreciem ca instituirea caracterului imprescriptibil al acestei actiuni repreyinta o optiune legitima pe deplin justificata, care da expresie principiului interesului superior, al copilului si dreptului acestuia de a-si stabili ascendenta. Este evident pornind de la redactarea art. 60 alin. 4 C. fam., faptul ca de caracterul imprescriptibil al actiunii n stabilirea paternitatii, beneficiaza deopotriva copilul minor si, mai ales, cel major ntruct - pe deoparte - textul nu face nici o distinctie, iar pe dealtaparte este nendoielnic major, are acelasi interes de a-si stabili paternitatea in concordanta cu realitatea biologica. 4.6. Probatiunea paternitatii copilului din afara casatoriei Faptele ce trebuie dovedite Pentru a se stabili paternitatea copilului din afara casatoriei trebuie sa se dovedeasca: a. faptul ca prtul ce se pretinde a fi tatal copilului a avut relatii sexuale cu mama acestuia n timpul legal al conceptiei; b. faptul ca, copilul a carui paternitate se cerceteaza a fost conceput din aceste relatii[3].

Dovada relatiilor prtului cu mama copilului presupune ca filiatia copilului fata de mama a fost stabilita n prealabil. Uneori, n functie de mprejurarile cauzei, poate sa fie indicata determinarea acelei parti - acelor zile - din timpul legal al conceptiei n care au avut loc relatiile sexuale ale prtului cu mama copilului. Astfel, de exemplu, daca copilul s-a nascut prematur, la circa 6-7 luni de la conceptie, ceea ce se poate stabili "prin masuratorile obligatorii nscrise n foaia clinica privind dimensiunile si greutatea noului-nascut si se ntemeiaza pe modul de dezvoltare si functionare a organelor sale vitale", iar pe de alta parte, s-a dovedit ca prtul n-a cunoscut pe mama copilului dect dupa data conceptiei sau ca a parasit-o anterior acestei date, reiese ca el nu poate fi tatal copilului. Asa cum am aratat mai sus cu privire la prezumtia legala care stabileste timpul legal al conceptiei, aceasta precizare, ,n cadrul perioadei legale de conceptie, este admisa uneori n practica judiciara, dar formeaza obiect de discutii n literatura juridica.

Admiterea tuturor mijloacelor de proba n scopul dovedirii celor doua mprejurari mentionate la punctul precedent, fiind vorba de fapte materiale, sunt admise orice mijloace de proba: martori, nscrisuri, marturisirea prtului, prezumtii, probe stiintifice. Depozitiile martorilor constituie un mijloc de proba foarte larg folosit pentru dovedirea existentei relatiilor intime dintre prt si mama copilului n timpul legal al conceptiei. Desigur, rareori martorii pot declara ca au constatat cu propriile lor simturi existenta acestor relatii. Dar, din relatarile lor despre convietuirea prtului cu mama copilului, despre vizitele repetate ale prtului la mama copilului sau ale acesteia la prt, despre ntlnirea lor, despre anumite circumstante semnificative etc., se poate deduce cu multa probabilitate existenta acestor relatii. n procesele de stabilire a paternitatii pot fi audiate ca martori si rudele (care fiind mai apropiate de parti se afla n situatia de a cunoaste, mai bine relatiile intime dintre acestea) cu o singura exceptie, aceea a descendentilor (art. 190 C. proc.civ.). nscrisurile, si n special scrisorile, pe care prtul si mama copilului si le-au adresat unul altuia pot constitui probe importante, si uneori hotartoare, prin relatarile pe care le cuprind cu privire la relatiile dintre prt si mama copilului. mprejurarea ca, n actul de nastere, prtul a fost trecut ca tata al copilului n-are valoare probatorie, afara de cazul cnd mentiunea s-a facut la cererea prtului, avnd astfel caracterul unei recunoasteri. O proba care are o mare forta doveditoare este marturisirea prtului facuta n fata instantei judecatoresti cu ocazia interogatoriului sau n fata unor terte persoane care depun apoi ca martore ori cuprinsa n scrisori sau diferite ale nscrisuri. Marturisirea facuta n fata instantei judecatoresti cu ocazia interogatoriului constituie o adevarata recunoastere autentica (art. 57, alin.2 C. fam.)[4], care stabileste paternitatea prin ea nsasi, facnd inutila continuarea procesului, instanta urmnd sa ia act de recunoasterea intervenita. Marturisirea facuta verbal n fata unor terte persoane sau prin scrisori ori ale nscrisuri private are si ea o pondere deosebita si - coroborata la caz de nevoie cu alte probe - va putea antrena convingerea instantei si pronuntarea unei hotarri de admitere a actiunii n stabilirea paternitatii.

n acest domeniu, n care probele directe despre viata intima a mamei si mai ales despre paternitatea prtului sunt rare, prezumtiile ndeplinesc un rol nsemnat. Faptul ca prtul este tatal copilului - care nu poate fi dovedit direct dect doar prin marturisirea acestuia - se deduce n mod obisnuit din faptul conex, dovedit, ca prtul a avut relatii sexuale cu mama copilului n timpul legal al conceptiei. Datorita strnsei corelatii care exista ntre acest fapt conex - cunoscut din probele administrate - si faptul necunoscut al paternitatii prtului se trage, prin rationament, concluzia ca prtul este tatal copilului. Dar, puterea acestui rationament, a acestei prezumtii judecatoresti, slabeste, daca prtul reuseste sa dovedeasca ca faptul conex de la care se porneste a fost mai complex prin aceea ca mama copilului a avut relatii sexuale n aceeasi perioada si cu alti barbati sau dispare chiar, daca dovedeste ca el s-a aflat n imposibilitatea fizica de a procrea. n aceste cazuri, n special, intervin, de cele mai multe ori, probele stiintifice care se administreaza prin expertize medico-legale[5]. Cea mai eficienta dintre ele, n sens negativ, prin posibilitatea excluderii paternitatii prtului, este expertiza serologica care consta n compararea grupelor sanguine. Daca n urma analizei de laborator a grupelor sanguine ale mamei, copilului si prtului se constata incompatibilitate ntre grupa sanguina a prtului si cea a copilului, rezultatul cu caracter de certitudine stiintifica la care se ajunge este excluderea paterniatii prtului. Instanta nu poate nlatura aceasta concluzie, invocnd celelalte probe administrate. Ea are doar posibilitatea de a dispune efectuarea unei a doua expertize serologice, n vederea verificarii rezultatului celei dinti. Expertiza serologica care constata ca prtul are aceeasi grupa sanguina ca si copilul nu constituie o proba de paternitate,ci doar un indiciu, deoarece si alti barbati pot avea aceeasi grupa sanguina ca si prtul. O alta proba stiintifica, care se administreaza prin expertiza antropologica, consta n cercetarea unor asemanari anatomice ntre prt si copil, cum sunt: tipul morfologic, aspectul fetei, pigmentatia pielii, formatul parului, anomalii genetice etc., care se explica prin transmisiunea lor ereditara de la prt la copil, cercetari care sunt posibile numai dupa ce copilul a mplinit vrsta de 3 ani. O proba stiintifica asemanatoare este aceea a comparatiei desenelor papilare, palmare si plantare (expertiza dactiloscopica). Probele stiintifice (serologica, antropologica, dactiloscopica) nu pot dovedi prin ele nsele paternitatea copilului, dar pot contribui, n coroborare cu celelalte probe administrate, la stabilirea paternitatii. De ndata ce exista ndoieli cu privire la paternitatea prtului, instanta are ndatorirea de a dispune efectuarea expertizelor medico-judiciare. Expertiza medico-judiciara care ajunge la concluzia imposibilitatii fizice a prtului de a avea relatii sexuale (impotenta) sau de a procrea (sterilitate), are caracter de certitudine stiintifica numai raportata la data efectuarii ei, dar nu si raportata la timpul legal al conceptiei - fata de care nu are dect un caracter de probabilitate. 4.7. Efectele stabilirii paternitatii din afara casatoriei n conformitate cu art. 63 C. fam., copilul din afara casatoriei, care si-a stabilit filiatia prin recunoasterea sau hotarre judecatoreasca definitiva, are aceeasi situatie legala fata de parinte si rudele acestuia ca si copilul din casatorie. n consecinta, admiterea

actiunii pentru stabilirea paternitatii poate produce, n conditiile legii, efecte cu privire la numele copilului, domiciliul acestuia, exercitarea drepturilor si ndotoririlor parintesti, ncredintarea copilului[6], obligatia de ntretinere. nregistrarea hotarrii Hotarrea judecatoreasca prin care s-a stabilit paternitatea din afara casatoriei se nscrie, prin mentiune, pe marginea actului de nastere al copilului, eliberndu-se un alt certificat de nastere (art. 44, Legea nr. 119 din 1996). Hotarrea judecatoreasca produce efecte si pentru trecut, pna la conceptia copilului, astfel ca, pe toata aceasta perioada copilul este considerat ca fiind al tatalui. Hotarrea judecatoreasca este opozabila erga omnes (are efecte absolute). Ea poate fi invocata de catre oricine mpotriva copilului. Tertii (care nu au participat la procesul pentru stabilirea paternitatii) pot face proba contrara hotarrii n fata instantei de judecata. n sistemul Codului familiei nu este posibila acordarea pensiei de ntretinere fara ca, n prealabil, sa fi fost stabilita paternitatea copilului din afara casatoriei. n reglementarea Codului civil, cautarea paternitaaii prin justitie, n afara cazului de rapire, era oprita (art. 307). Practica judecatoreasca a cautat sa atenueze duritatea acestui sistem si a admis urmatoarele solutii: a. n caz de seductie a mamei prin manopere dolosive, s-a ngaduit acesteia sa porneasca mpotriva barbatului o actiune n despagubire pentru fapta ilicita savrsita; b. barbatul putea fi obligat la plata unei pensii de ntretinere n favoarea copilului din afara casatoriei. Legea nr. 445 din 10 iulie 1945 a modificat art. 307 C. civ., n sensul admiterii stabilirii paternitatii din afara casatoriei si n alte cazuri. Prin Decretul nr. 130 din 2 aprilie 1949 pentru reglementarea conditiei juridice a copilului natural s-au extins cazurile n care se putea cauta prin justitie paternitatea (art. 8 si 9). Acest decret mai acorda copiilor minori dreptul de a introduce oricnd actiunea n justitie prin care sa ceara pretinsului tata sa fie obligat la ntretinere, sub singura conditie de a dovedi faptul coabitarii pretinsului tata cu mama copilului n timpul conceptiunii. Obligarea pretinsului tata la cheltuielile de ntretinere a copilului se putea face independent de stabilirea judecatoreasca a paternitatii din afara casatoriei.
[1] T.R.Popescu, ajunge la concluzia ca "astfel, actiunea n stabilirea paternitatii din afara casatoriei, care apartine numai copilului (art. 59 C. fam.) ajunge pe aceasta cale, sa fie exercitata indirect si de catre tata" (Op.cit.,p. 70.). [2] V.M.Ciobanu, op. cit., p. 272 [3] I.P.Filipescu, Op.cit., p. 367. [4] Trib.Suprem, col.civ., dec.nr. 2144 din 15 decembrie 1967, `n C.D., 1967, p. 168. [5] "Expertiza medico-legala a capatat o larga ntrebuintare, iar n cazul n care exista dubiu cu privire la barbatul care este tatal copilului - deci cnd se pretinde ca mai multi barbati au avut relatii cu mama copilului n perioada conceptiei legale - administrarea acestui mijloc devine necesara". (Trib.. Suprem, sect.civ., dec.nr. 1504 din 3 septembrie 1971, n C.D. 1971, p. 148). [6] n privinta ncredintarii copilului si a obligatiei de ntretinere se aplica, prin asemanare, dispozitiile din materia divortului, adica art. 42 C.fam. (respectiv 65 C. fam.).

Filiaia (Fragment din Codul civil al Romaniei) Seciunea I Filiaia fa de mam Art. 47. - Filiaia fa de mam rezult din faptul naterii. Ea se dovedete prin certificatul constatator al naterii. Art. 48. - Dac naterea nu a fost nregistrat n registrul de stare civil ori dac copilul a fost trecut n registrul de stare civil ca nscut din prini necunoscui, mama poate recunoate pe copil. Recunoaterea se poate face fie prin declaraie la serviciul de stare civil, fie printr-un nscris autentic, fie prin testament. Recunoaterea, chiar fcut prin testament, nu se poate revoca. Art. 49. - Recunoaterea care nu corespunde adevrului poate fi contestat de orice persoan interesat. Art. 50. - n cazul n care, din orice mprejurri, dovada filiaiei fa de mam nu se poate face prin certificatul constatator al naterii, ori n cazul n care se contest realitatea celor cuprinse n certificatul constatator al naterii, dovada filiaiei fa de mam se poate face n faa instanei judectoreti prin orice mijloc de prob. Art. 51. - Copilul nu poate reclama o stare civil contrar aceleia care rezult din certificatul de natere i folosirea strii civile conforme cu acest certificat. De asemenea, nimeni nu poate contesta starea civil a copilului care are folosirea unei stri civile conforme cu certificatul su de natere. Art. 52. - Aciunea pentru stabilirea filiaiei fa de mam aparine numai copilului; ea poate fi pornit de reprezentantul legal, n cazul n care copilul este minor sau pus sub interdicie. Dreptul de a porni aciunea pentru a stabili filiaia fa de mam nu trece asupra motenitorilor copilului; ei pot continua aciunea pornit de acesta. Aciunea pentru stabilirea filiaiei fa de mam poate fi pornit i mpotriva motenitorilor pretinsei mame. Aciunea nu se prescrie n timpul vieii copilului. Seciunea a II-a Filiaia fa de tat Art. 53. - Copilul nscut n timpul cstoriei are ca tat pe soul mamei. Copilul nscut dup desfacerea, declararea nulitii sau anularea cstoriei are ca tat pe fostul so al mamei, dac a fost conceput n timpul cstoriei i naterea a avut loc nainte ca mama s fi intrat ntr-o nou cstorie. Dispoziiile art. 51. sunt aplicabile i situaiilor prevzute n prezentul articol. Art. 54. - Paternitatea poate fi tgduit, dac este cu neputin ca soul mamei s fie tatl copilului. Aciunea n tgduirea paternitii poate fi pornit de oricare dintre soi, precum i de ctre copil; ea poate fi continuat de motenitori. Aciunea se introduce de ctre soul mamei mpotriva copilului; dac acesta este decedat, aciunea se pornete mpotriva mamei sale. Mama sau copilul introduce aciunea mpotriva soului mamei; dac acesta este

decedat, aciunea se pornete mpotriva motenitorilor lui. Dac titularul aciunii este pus sub interdicie, aciunea va putea fi pornit de tutore. Mama copilului va fi citat n toate cazurile n care nu formuleaz ea nsi aciunea. __________ Articolul a fost modificat prin art. I pct. 2 din Legea nr. 288/2007. Art. 55. - Aciunea n tgduirea paternitii se prescrie n termen de 3 ani de la data naterii copilului. Pentru soul mamei, termenul curge de la data la care a luat cunotin de naterea copilului. Dac aciunea nu a fost introdus n timpul minoritii copilului, acesta o poate porni ntr-un termen de 3 ani de la data majoratului su. Reclamantul poate fi repus n termen, n condiiile legii. __________ Articolul a fost modificat prin art. I pct. 3 din Legea nr. 288/2007. Art. 56. - Filiaia fa de tat se stabilete, n afar de cazurile prevzute n art. 53, prin recunoatere sau hotrre judectoreasc. Art. 57. - Copilul conceput i nscut n afar de cstorie poate fi recunoscut de ctre tatl su; dup moartea copilului, acesta poate fi recunoscut numai dac a lsat descendeni fireti. Recunoaterea se face prin declaraie fcut la serviciul de stare civil, fie odat cu nregistrarea naterii, fie dup aceast dat; recunoaterea poate fi fcut i prin nscris autentic sau prin testament. Recunoaterea, chiar fcut prin testament, nu se poate revoca. Art. 58. - Recunoaterea care nu corespunde adevrului poate fi contestat de orice persoan interesat. Dac recunoaterea este contestat de mam, de cel recunoscut sau de descendenii acestuia, dovada paternitii este n sarcina autorului recunoaterii sau a motenitorilor si. Art. 59. - Aciunea n stabilirea paternitii din afara cstoriei aparine copilului i se pornete n numele su de ctre mam, chiar dac este minor, ori de reprezentantul lui legal. Dreptul de a porni aciunea n stabilirea paternitii nu trece asupra motenitorilor copilului; ei pot continua aciunea pornit de acesta. Aciunea n stabilirea paternitii poate fi pornit i mpotriva motenitorilor pretinsului tat. Art. 60. - Aciunea n stabilirea paternitii din afara cstoriei poate fi pornit de mam ntr-un termen de un an de la naterea copilului. Dac, n cazul prevzut n art. 54 alin. 1, un copil a pierdut calitatea de copil din cstorie prin efectul unei hotrri judectoreti, termenul de un an pentru pornirea aciunii n stabilirea paternitii din afara cstoriei va curge de la data cnd acea hotrre a rmas definitiv. n cazul n care mama a convieuit cu pretinsul tat ori dac acesta din urm a prestat copilului ntreinere, termenul de un an va curge de la ncetarea convieuirii ori a ntreinerii. Aciunea aparinnd copilului nu se prescrie n timpul vieii acestuia. __________ Alineatul (1) a fost modificat prin art. I pct. 4 din Legea nr. 288/2007. - Alineatul (3) a fost introdus prin art. I pct. 5 din Legea nr. 288/2007. Art. 61. - Timpul cuprins ntre a trei sute i a o suta optzecea zi dinaintea naterii copilului este timpul legal al concepiunii. El se socotete de la zi la zi.

Repunerea in termenul de prescriptie Notiunea de repunere in drept

Potrivit art. 19 din Decretul 167 / 1958 : instanta judecatoreasca sau organul arbitral poate, in cazul in care constata ca fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescriptie a fost depasit, sa dispuna chiar din oficiu judecarea sau rezolvarea actiunii, ori sa incuviinteze executarea silita . Definitie Repunerea in termen, reprezinta beneficul acordat de lege titularului dreptului la actiune care, din motive temeinice nu a putut formula actiunea in justitie inauntrul termenului de prescriptie, astfel ca organul jurisdictional este indreptatit sa solutioneze in fond, cererea de chemare in judecata, desi a fost introdusa dupa implinirea termenului de prescriptie. In esenta, repunerea in termenul de prescriptie extinctiva este un beneficiu al legii si , totodata o piedica in calea producerii efectelor prescriptiei, nejustificat. Domeniul, termenul si efectul repunerii in termenul de prescriptie In literatura de specialitate s-a precizat ca prin cauze temeinic justificate trebuie sa se inteleaga numai acele imprejurari, care, fara a avea gravitatea fortei majore ( care determina suspendarea ), sunt exclusive pentru culpa. Asemenea imprejurari, sunt piedici relative nu absolute ( ca forta majora ). Domeniul repunerii in termen a fost conturat astfel : repunerea in termen este o notiune care exclude si forta majora si culpa .Domeniul ei incepe unde inceteaza culpa si inceteaza unde incepe forta majora. Exemple considerate de jurisprudenta : -existenta unor imprejurari speciale in care s-a gasit mostenitorul, care l-au impiedicat sa afle despre deschiderea unei mosteniri la care era chemat -spitalizarea indelungata -parasirea minorului Termenul de repunere in termenul de prescriptie Potrivit art. 19 alin. 2 cererea de repunere in termen va putea fi facuta numai in termen de 1 luna de la incetarea cauzelor care justifica depasirea termenului de prescriptie . Efectul repunerii in termeni Efectul consta in socotirea prescriptiei ca neindeplinita, desi termenul de prescriptie a expirat. Efectul aratat permite organului de justitie sa treaca la judecata, in fond, a cauzei ( nerespectandu-se actiunea ca prescrisa )

Nota : mai multe detalii despre termenii de prescriptie si repunerea in termen gasiti aici http://www.referatele.com/referate/drept/online5/PRESCRIPTIA--EXTINCTIVA---Notiunea-siefectul-prescriptiei-extinctive--Reglementarea-prescriptiei-ex.php