Instigarea

a) Notiune si caracterizare Sediul materiei este art. 25 din actualul Cod penal, care prevede ca este instigator persoana care determina cu intentie o alta persoana sa savrseasca o fapta prevazuta de legea penala. Noul Cod penal a preluat, n art. 39, fara modificari, te tul art. 25 din actualul Cod penal. Ca forma a participatiei penale, instigarea este fapta unei persoane !instigator) care, cu intentie, determina, prin orice mi"loace, o alta persoana !instigat) sa savrseasca o fapta prevazuta de legea penala. #e esenta instigarii este faptul ca instigatorul realizeaza actiunea de instigare nainte ca cel instigat sa fi luat $otarrea de a actiona. Su% acest aspect, instigarea se deose%este de complicitate, n cazul careia activitatea de nlesnire sau a"utorare are loc dupa ce autorul a luat $otarrea de a comite fapta sau n timpul cnd acesta savrseste fapta. Caracteristic instigarii este deci faptul ca instigatorul, care ia cel dinti $otarrea de a savrsi infractiunea, nu trece la savrsirea faptei respective, ci transmite aceasta $otarre altei persoane, pe care o determina, printr&o activitate materiala !ndemnuri, rugaminti, amenintari etc.), sa savrseasca ea acea fapta, iar acea persoana, ca efect al determinarii, trece la savrsirea acesteia, devenind autor al infractiunii. 'nstigatorul contri%uie deci la savrsirea infractiunii prin transmiterea catre cel instigat a ideii savrsirii infractiunii si prin determinarea $otarrii acestuia de a savrsi fapta. 'nstigarea tre%uie, asadar, localizata n sfera laturii su%iective a infractiunii. 'nstigatorul realizeaza, mpreuna cu cel instigat, cauzalitatea psi$ica, el fiind cel care inoculeaza si determina luarea $otarrii de savrsire a faptei prevazute de legea penala. (cest continut psi$ic al instigarii e plica denumirea data instigatorului, de )autor moral* al infractiunii. %) Conditii de existenta +. Subiectii. ,entru e istenta instigarii este necesara prezenta a doua persoane- una care realizeaza activitatea de instigare !instigatorul). alta asupra careia se e ercita aceasta activitate !instigatul). 'nstigator poate fi orice persoana care ndeplineste conditiile generale pentru a putea fi su%iect al infractiunii. Nu este necesara o calitate speciala. #e aceea, instigarea este posi%ila si la infractiunile proprii, fara sa fie necesar ca instigatorul sa ai%a calitatea ceruta de lege autorului infractiunii. #e asemenea, instigarea este posi%ila si la infractiunile ce se savrsesc in persona propria, dupa cum este posi%ila si la infractiunile intentionate, ca si la cele de culpa !n acest caz participatia fiind improprie sau imperfecta), la infractiunile comisive, ca si la infractiunile omisive. 'nstigarea poate fi savrsita nu numai de o singura persoana, dar si de doua sau mai multe persoane care determina, simultan ori succesiv, aceeasi persoana la savrsirea aceleiasi infractiuni. /n astfel de cazuri e ista deci doi sau mai multi coinstigatori !coinstigare), daca acestia au actionat n ntelegere unii cu altii si cu vointa de a coopera. #aca nsa ntre instigatori nu a e istat o astfel de ntelegere, asa nct s&au realizat ntmplator acte de instigare a aceleiasi persoane, la savrsirea aceleiasi fapte prevazute de legea penala, va e ista un concurs de instigari, si nu coinstigare. 0 ista, de asemenea, coinstigare n cazul n care o persoana determina o alta persoana ca aceasta, la rndul ei, sa determine o a treia persoana sa savrseasca o fapta prevazuta de legea penala. /n astfel de cazuri e ista instigare mediata din partea primului instigator si instigare imediata din partea celui de&al doilea, care determina direct pe autor sa savrseasca fapta. #aca, pe lnga activitatea de

instigare, o persoana savrseste si acte de e ecutare, participnd astfel si ca autor la savrsirea aceleiasi infractiuni, contri%utia de instigator !instigarea) se a%soar%e n aceea de autor. 0 plicatia deriva din caracterul de participatie secundara al instigarii, fata de autorat, care reprezinta forma de participatie principala. 0vident ca, n asemenea situatii, cnd o persoana, dupa ce instiga, savrseste ea nsasi acte de e ecutare si devine autor al infractiunii, pluralitatea ei de contri%utii va fi avuta n vedere la individualizarea pedepsei. Instigat sau persoana asupra careia se e ercita instigarea poate fi, de asemenea, orice persoana fizica, indiferent daca ndeplineste sau nu conditiile generale pentru a fi su%iect activ al infractiunii la care a fost instigat. ,oate fi deci instigata si o persoana iresponsa%ila, un minor care nu a mplinit +1 ani ori o persoana lipsita de li%ertate de vointa ori de actiune, n astfel de cazuri fiind vor%a de o participatie improprie. /n cazul infractiunilor proprii, instigatul tre%uie sa ai%a calitatea ceruta de lege n persoana autorului infractiunii pe care instigatul urmeaza sa o savrseasca. /n situatia n care instigarea este adresata unei singure persoane sau unor persoane determinate, ea este denumita instigare individuala. /n cazul n care este adresata unui numar nedeterminat de persoane, ea este denumita instigare colectiva. /n prima situatie vom avea o forma a participatiei penale, n timp ce n a doua nu se realizeaza o participatie penala, ci fapta constituie o infractiune de sine statatoare !de e emplu, instigarea pu%lica si apologia infractiunilor prevazute n art. 321 C. pen.). 2. Latura obiectiva Su% raportul laturii o%iective, pentru e istenta instigarii este necesara ndeplinirea urmatoarelor conditiia) sa e iste o activitate de determinare de catre o persoana !instigator) asupra unei alte persoane !instigat). %) activitatea de determinare sa se refere la savrsirea unei fapte prevazute de legea penala. c) sa nu e iste o determinare anterioara, adica o $otarre pree istenta a instigatului de a savrsi fapta respectiva. d) activitatea de instigare sa ai%a efect, adica sa duca la determinarea instigatorului, la acceptarea de catre acesta a ideii de a savrsi fapta si la $otarrea lui de a o savrsi. e) cel instigat sa fi trecut la savrsirea faptei si sa realizeze cel putin o tentativa pedepsi%ila. Sunt necesare unele e plicatii cu privire la aceste conditii. a) 0fectuarea unei activitati de determinare, prin care instigatorul inoculeaza n mintea instigatului ideea savrsirii faptei incriminate, este de esenta instigarii. 2i"loacele prin care se realizeaza determinarea pot fi diverse. Spre deose%ire de unele legislatii penale straine, Codul penal romn nu enumera nici limitativ, nici enuntiativ, mi"loacele de instigare. (cestea pot fi deci cele mai diferite, de la simple ndemnuri, rugaminti sau insinuari, pna la constrngere sau corupere. /n raport cu mi"loacele folosite n activitatea de determinare, se distinge ntre3 instigarea simpla, la care se folosesc mi"loace imateriale, de determinare a vointei instigatului !rugaminti, ndemnuri persuasive, insinuari). 3 instigare calificata, la care se folosesc mi"loace materiale cum ar fi promisiunile de daruri sau alte foloase !corupere) sau e ercitarea de presiuni prin diferite forme de

constrngere asupra instigatului, direct sau indirect. ,entru e istenta instigarii este suficienta instigarea simpla, dar e istenta unei instigari calificate va fi avuta n vedere la individualizarea pedepsei, ca mpre"urare ce releva un grad de pericol social sporit al faptei si de periculozitate al faptuitorului.(ctivitatea de instigare poate fi savrsita direct asupra persoanei ce urmeaza sa savrseasca fapta prevazuta de legea penala !instigare imediata) sau asupra unei persoane ce urmeaza sa determine, la rndul sau, pe cel care va savrsi fapta !instigare mediata). /n acest caz e ista deci doi coinstigatori, primul mediat, al doilea imediat, %inenteles cu conditia ca cel de&al doilea instigator sa nu se limiteze la simpla transmitere a ndemnului sau amenintarii din partea celui dinti !n ultima situatie, nu se va retine instigare, ci compli&citate la instigare), ci sa realizeze la catre cel instigat. %) 4biectul activitatii de determinare trebuie sa-l constituie o fapta prevazuta de legea penala, altfel nu poate fi vorba de participatie penala. 5apta tre%uie sa fie suscepti%ila de a fi savrsita ca autor de cel instigat. (sa cum s&a aratat, n cazul infractiunilor proprii, instigarea tre%uie sa se ndrepte asupra unei persoane care are calitatea ceruta de lege pentru autorul infractiunii. 5apta la care se instiga sa fie individualizata n asa fel nct cel instigat sa cunoasca o%iectul instigarii si sa poata lua $otarrea n cunostinta de cauza, fiindca el tre%uie sa savrseasca fapta, c$iar daca nu&i ntelege caracterul. /n raport de modul n care instigatorul face cunoscut instigatului o%iectul instigarii, n doctrina se distinge3 ntre instigarea directa, la care instigatorul comunica instigatului n mod direct si e plicit ndemnul si fapta pe care urmeaza sa o savrseasca, si instigarea indirecta, la care instigatorul nu transmite direct ideea savrsirii faptei, ci indirect, inoculndu&i instigatului o stare de spirit care l determina sa ia $otarrea de a savrsi fapta !strnirea geloziei, a ideii de raz%unare ctc.). 3 ntre instigarea evidenta, la care instigatorul actioneaza desc$is, pe fata, si instigarea insiduoasa sau ascunsa, la care instigatorul actioneaza din um%ra, pe ascuns, fara ca cel instigat sa&si dea seama ca este determinat la savrsirea unei fapte penale. Cel instigat sa nu fi luat anterior hotar rea de a sav rsi fapta la care este !ndemnat. Nu poate e ista instigare fata de o persoana care era de"a $otarta sa savrseasca fapta. /n acest caz, activitatea instigatorului ar putea constitui eventual o complicitate morala, dar nu o instigare. Conditia pe care o e aminam este ndeplinita atunci cnd instigatul, n momentul n care are loc activitatea de instigare, nu era $otart sa savrseasca fapta la care este instigat, c$iar daca n mintea lui se ivise, n mod spontan ori ca urmare a unei instigari anterioare ramase fara efect, ideea savrsirii acestei fapte. 0sential este deci ca $otarrea de a savrsi fapta luata de cel instigat, ca urmare a instigarii, sa fie ulterioara, iar nu anterioara activitatii de instigare. (ctivitatea de instigare tre%uie sa ai%a ca efect determinarea celui instigat, adica nsusirea de catre acesta a ideii de savrsire a faptei prevazute de legea penala si luarea $otarrii de a o savrsi. 5ara ndeplinirea acestei conditii nu e ista instigare propriu&zisa, ci o instigare fara efect sau o instigare neizbutita, care nu produce consecinte "uridice. "ersoana instigata sa fi trecut la sav rsirea faptei la care a fost determinata si sa comita acea fapta sau cel putin o tentativa pedepsibila. Nu este necesar ca autorul sa fie pedepsit. /n cazul n care cel instigat nu a trecut la savrsirea faptei sau, desi a trecut la e ecutare, nu a savrsit dect o tentativa nepedepsi%ila, nee istnd o fapta prevazuta de legea penala, nu poate e ista nici instigare ca forma a participatiei. #aca activitatea

instigatorului ntruneste elementele constitutive ale altei infractiuni, el va raspunde pentru acea infractiune de sine statatoare. ,ot e ista situatii n care autorul instigat savrseste o fapta care depaseste limitele instigarii. /n concret, cel instigat realizeaza o activitate mai comple a, fie mpotriva aceluiasi o%iect "uridic, fie mpotriva altor o%iecte "uridice dect acelea cu privire la care s&a desfasurat instigarea, iar instigatorul nu a cunoscut si nici nu a prevazut o asemenea depasire. /n asemenea cazuri, evident ca instigatorul va raspunde numai pentru fapta la care a instigat !cel mai frecvent e emplu, ntlnit n practica, este acela cnd o persoana este instigata sa savrseasca un furt, dar, ulterior, datorita unor mpre"urari de moment, comite acel furt prin violente sau amenintari. n aceasta situatie, instigatorul va raspunde numai pentru infractiunea de furt, iar autorul pentru tl$arie, solutie impusa de dispozitiile art. 26 alin. 2 C. pen., care prevad ca circumstantele referitoare la fapta se rasfrng asupra participantilor numai n masura n care acestia le&au cunoscut sau le&au prevazut). /n ipoteza contrara, cnd autorul savrseste o fapta mai putin grava dect aceea la care a fost instigat, aceasta mpre"urare se rasfrnge, n mod o%iectiv, asupra tuturor participantilor, n sensul ca acestia vor raspunde pentru acea infractiune mai usoara, c$iar daca, su% aspectul laturii su%iective, au avut o alta reprezentare !solutia deriva din dispozitiile art. 5+ C. pen., privind eroarea de fapt, printr&o interpretare per a contrario. daca o circumstanta agravanta nu se rasfrnge asupra participantilor, atunci cnd acestia nu au cunoscut&o n momentul savrsirii infractiunii, per a contrario, o circumstanta atenuanta se va rasfrnge asupra participantilor, c$iar daca ei nu au cunoscut&o). Latura subiectiva. ,entru e istenta instigarii ca forma a participatiei penale, este necesar ca activitatea de determinare sa fie savrsita cu intentie. 'nstigatorul este constient de faptul ca prin activitatea sa l determina pe cel instigat sa savrseasca o fapta prevazuta de legea penala, n sensul ca urmareste sau accepta producerea rezultatului socialmente periculos al faptei. 'nstigatorul poate actiona deci si cu intentie indirecta. Nu poate e ista nsa instigare din culpa. #e aceea, daca o persoana determina din culpa o alta persoana, prin cuvinte rostite imprudent ori printr&un ndemn facut n gluma sau ntr&un moment de surescitare, fara constiinta si vointa de a determina la savrsirea faptei ilicite, fapta nu constituie instigare. ,entru e istenta instigarii nu intereseaza nsa daca cel instigat !autorul) actioneaza cu intentie sau din culpa, ntruct este posi%ila instigarea si la o fapta pe care autorul o savrseste din culpa sau c$iar fara vinovatie !n acest caz, avem o participatie improprie 3 art. 3+ C. pen.). #e asemenea, nu intereseaza, pentru e istenta instigarii, mo%ilul sau scopul urmarit de instigator. #e aceea, e ista instigare si n cazul persoanei care instiga cu scopul de a prinde pe cel instigat n momentul nceperii e ecutarii faptei !este cazul agentului provocator).

Powered by http://www.referat.ro/ cel mai tare site cu referate